CURSUL 2.

WALTER LIPPMANN: PUTEREA OPINIEI PUBLICE

W. Lippmann și puterea opiniei publice

Cele trei domenii distincte și relaţia triunghiulară între:
1. Domeniul realităţii propriu-zise
2. Percepţia asupra acestei realităţi

3. Consecinţele acţiunii (răspunsului) nostrum

Walter Lippmann
1. Public Opinion, 1922 primul studiu de sine stătător despre opinie publică
2. Faptele pot fi distorsionate, iar opinia “fabricată”
3. 1925, The Phantom Public: “astăzi, cetăţeanul obişnuit a ajuns să se simtă asemenea unui spectator surd
aflat în rândul din spate, care e nevoit să privească la un spectacol misterios, abia abţinându-se să nu
doarmă”

Lumea din afară și imaginile din mințile noastre

1. Valoarea de adevăr a reprezentărilor noastre: ce cunoaştem noi din faptele pe care le relatăm?
2. Faptul propriu zis şi imaginile din mintea noastră
3. Exemple date de către studenţi
Percepem ceea ce suntem pregătiți să percepem:
1. Există mai multe feluri de a cunoaşte realitatea.
2. Există o realitate pe care o cunoaştem nemijlocit. Realitatea cu care intrăm direct în contact
3. Există o realitate pe care o cunoaştem din relatări. Deci cunoaştem ceea ce transmit şi percep alţii în
legătură cu acea realitate? Care sunt şansele noastre de a şti că avem o percepţie veridică?
Percepem ceea ce suntem pregătiţi să percepem:
1. Între noi și realitate se interpune ceva: structura noastră de stereotipuri culturale
2. Cine formează aceste stereotipuri? Educaţia, mediul social, nivelul de pregătire
3. Stereotipul este “ca un majordom la un bal mascat, care judecă dacă invitaţii au venit întro ţinută
adecvată”
4. Se interpune pe traseul informaţiei spre structurile noastre de cunoaştere.
 Nevoia de a simplifica realitate
1. Stereotipurile joacă şi un rol pozitiv, ne ajută să simplificăm realitate
2. Problema este că fiind foarte selectivă, rearanjând informaţiile primite, percepţia riscă să nu fie o reflectare
a unei realităţi, ci proiecţia asupra lumii a propriei noastre conştiinţe.

3. Decalajul dintre imaginile din mintea noastră şi realitatea pe care pretind că o reflect

Trăim în aceeași lume, dar simțim în lumi diferite

1. Aceeaşi realitate generează percepţii diferite
2. Oamenii nu se mai raportează la realitate, ci la propriile percepţii, la pseudo environment.
3. Ce este opinia publică? “Opinia publică este, în primul rând o versiune codificată şi moralizată a
faptelor. ..Structura stereotipurilor, aflată în centrul codurilor noastre, determină în mod substanţial ce
grupuri de fapte vom vedea şi în ce lumină le vom privy

Presa – tribunalul opiniei publice deschis zi și noapte

1. Presa nu reprezintă un instrument de informare a opiniei publice, ci o formă de inducere a unor boli ale
opiniei publice
2. Presa publică relatările reporterilor. Dar percepţiile reporterilor urmează acelaşi traseu ca şi cel al
oamenilor obişnuiţi
3. Ştirile şi adevărul nu sunt acelaşi lucru
De unde vine puterea presei?
1. Din faptul că se interpune pe traseul dintre realitate şi percepţia oamenilor. Presa organizează pentru
societate informaţiile şi orientează percepţia socială a diverselor fenomene.
2. Acesta este sensul formulei : tribunalul opiniei publice deschis zi şi noapte, care sacrifică legea pentru
orice, în fiecare moment”

Soluţia lui Lippmann

1. Constituirea unor echipe de experţi care să analizeze obiectiv faptele şi care să contribuie la construirea
unor “opinii publice sănătoase”
2. Aceste echipe ar trebui să reprezinte principala legătură între oameni şi realitate, iar nu presa.
3. Lumea reprezentărilor este prea importantă pentru a fi lăsată pe seama presei.