Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Torace PDF
Torace PDF
Clinică a
toracelui
Limitele:
Superioară: coasta lll.
Inferior: coasta Vll.
Medial: linia parasternală.
Laterale: linia axilară anterioară.
Fascia superficialis – dă septuri în
profunzimea glandei o separă în 15-
20 lobuli localizaţi radial. (se ia în
consideraţie la incizii în mastită ).
Vascularizarea a. mamaria et a. toracica
lateralis.
-gang. Axillari,
-gang. infraclaviculari,
-gang. Supraclaviculari,
-gang. Retrosternali,
-gang epigastrici,
-gang. din glanda mamară opusă.
Operaţii în mastita purulentă
Localizarea procesului purulent în
glanda mamară: abcese subcutanate
(antemamare), intralobulare (intramamare)
şi profunde (retromamare).
• în abcesele ante- şi intramamare se
efectuează incizii radiale (paralel cu
ducturile galactofore), însă fără a fi lezată
areola mamară pigmentată.
• În abcesele profunde (retromamare) se
efectuează o incizie semilunară sub glanda
mamară.
Mastita purulentă
• Tipurile:
• 1 — retromamară;
• 2 — interstitială;
• 3 — subareolară;
• 4 — antemamară;
• 5 — parenchimatoasă;
• incizii: radiale; sub glanda mamară
Cavitatea toracică
Spaţiu delimitat de stern, coaste,
muşchii intercostali, vertebrele
toracale, închis la bază de
diafragm.
•
Mediastinul reprezinta spatiul median intre cei doi pulmoni.
Este o regiune viscerala in care se gasesc strans legate intre
ele organe ale aparatului cardio-vascular respirator si
digestiv, timusul, vase si ganglioni limfatici, nervi, toate
inconjurate de tesut conjunctiv mediastinal si tesut adipos
reprezentat de corpul adipos retrosternal si al spatiului
subcardiac.
• Anterior se gaseste peretele steno-condral, posterior
vertebrele toracice, lateral pleurele mediastinale, inferior
diafragma. Superior mediastinul comunica larg cu regiunile
gatului, Limita sa superioara este constituita de un oblic care
trece prin marginea superioara a manubriului sternal si a
discului dintre C7 si T1.
Mediastinul
• Un spaţiu delimitat de pleura
mediastinală, fascia endotoracică care
acoperă sternul, diafragmul şi coloana
vertebrală şi conţine organe.
•
• Există mediastinul superior, mediastin
anterior, mijlociu si posterior. Există
şi alte împarţiri ale mediastinului în
funcţie de criterii anatomice,
chirurgicale sau radiologice. Toate
aceste subîmpartiri sunt
convenţionale şi fiecare are o utilitate
practică.
Mediastinul superior contine
originea muschilor sterno-hioidiani si sterno-
tiroidiani, extremitatea caudala a m. lungi ai
gatului, arcul aortic, trunchiul brahio-cefalic,
a. carotida comuna stanga şi a. subclavia stangă,
venele brahio-cefalice, care se unesc si formeaza
vena ca superioara, vena intercostala superioara
stanga, traheea, esofagul, ductul toracic, n.
laringeus recurens stâng, n. frenici, n. cardiaci si
ganglioni limfatici.
mediastinul anterior
între stern şi pericard, care conţine
ligamentele steno-pericardice, aa. Toracica
interna şi ţesut conjunctiv lax.
Mediastinul mijlociu
cuprinde inima şi pericardul ,
bifurcaţia traheei şi bronhiile principale,
aorta ascendenta, trunchiul pulmonar, aa. şi
venele pulmonare dreapta şi stangă,
partea intrapericardica a venei cave superioare,
vena azygos,
nervii frenici, aa. pericardofernice
ganglionii limfatici traheobronsici şi plexul
cardiac;
Mediastinul posterior
este posterior de bifurcaţia traheei, a venelor
pulmonare şi pericardului.
• Esofagul
• Aorta descendentă
• nn. Vagus
• Ductus toracicus
• V. Azigos et hemyazigos
• Ganglionii toracali ai lanţului simpatic
• Nn. Splahnicus major et minor
• Ganglionii limfatici mediastinali
• Arcus aortae, porţiunea incipientă a arcului
aortic este acoperită de sacul pleural
drept cel terminal de cel stâng. Din
anterior n. Vagus sinsiter, n. laringeus
recurrens – ocoleşte arcul aortei din
inferior şi poaterior.
• Antero-intern de n vagus trece n. Frenicus
sinister, anterior şi superior de arcul aortei
v. Brahiocephalica sinistra. Din inferior la
arcul aortei se află a. Pulmonaris sinistra
et bronhus sinister.
• Pe semicercul anterior al arcus aorticus se
inseră lig arteriosum.
• Posterior de arcus aorticus – trahea,
esophagus, ductus thoracicus.
• De la arcus aorticus – truncus
brahiocefalicus, a carotis sinistra, a
subclavia sinistra.
• Traheea şi bronhiile principale (trachea et bronchus
principalis dexter/sinister)
• Porţiunea toracică a traheii corespunde liniei mediane.
Bifurcaţia traheii coincide cu vertebra T VI- Unghiul bifurcaţiei
la maturi constituie 55-60°.
• Anteriorîn se află v. Brachiocephalica sinistra. La nivelul TIV
traheea contactează cu arcs aorticus et truncus
brahiocefalicus.
• în dreapta traheii se află n. Vagus dexter şi pleura, în stîngă –
a. carotis communis sinistra şi n. Laringeu recurens.
• Posterior de trahee se află esofagul.
• Bronhia principală dreaptă este mai largă şi mai scurtă decât
stînga, cu o orientare mai verticală. (corpi străini). Inferior de
arcul aortei, bronhia dreaptă trece în partea anterioară a
esofagului, parţial acoperită de a. Pulmonaris dextra. Din
dreapta bronhia este ocolită de v. Azygos care se revarsă în
v. Cava superior.
Figure 1b. (a, b) Drawings (axial view) illustrate the normal thoracic CT anatomy at the level
of the T2 (a) and T3 (b) vertebral bodies.
©2010 by BMJ Publishing Group Ltd and Royal College of Paediatrics and Child Health
Ductul arterial Botallo persistent
Ductul (canalul) arterial se închide
de obicei în primele trei luni ale
vieţii.
Persistenţa lui după vârsta de un an
se consideră malformaţie.
Persistenţa acestui canal poate fi
izolată sau asociată altor
malformaţii.
Persistenţa canalului arterial
determină: suprasolicitarea inimii
drepte.
Copilul rămâne subdezvoltat şi
moartea se produce la vârste
tinere.
Coarctaţia aortică (stenoza istmului aortic) Reprezintă o
stenoză circumscrisă a aortei. In funcţie de localizarea
acesteia distingem două forme ale acestei malformaţii:
tipul infantil: când stenoza este situată proximal de canalul
arterial. Prin acest canal în aortă ajunge numai sânge venos.
Nu se dezvoltă circulaţie colaterală. Moartea se instalează
timpuriu. tipul adult: când stenoza este situată distal de
ductul arterial, ceea ce permite dezvoltarea unei circulaţii
colaterale (prin arterele mamare interne şi arterele
intercostale), prin care în aortă ajunge sânge arterial. În
partea superioară a corpului se înregistrează hipertensiune
arterială. Individul cu această malformaţie ajuinge
la 30-35 de ani.
Colaterale în coarctaţia aortei:
1. a. Toracica interna-a. epigastrica superior- a.epigastrica inferior-a.iliaca
externa.
2. Treuncus tireocervicalis-a. suprascapularis- a.circumflexa scapula-a.
Intercostales-aorta toracalis.
©2010 by BMJ Publishing Group Ltd and Royal College of Paediatrics and Child Health Attili A K et al. Arch Dis Child doi:10.1136/adc.2009.179051
Malformaţii ale coronarelor.
Se pot asocia malformaţiilor vaselor mari sau pot fi izolate.
Sindromul Bland-White-Garland
Coronara stângă are emergenţa în artera pulmoanră. Determină timpuriu infarct
miocardic.
Aplezia si hipoplazia, respective anomaliile de emergenţă ale coronarelor
Sunt malform ţii rare şi cu importanţă practică mai redusă.
Malformaţiile complexe ale inimii
Tetralogia Fallot (aprox. 10 % din malformaţiile cardiace)
Cauza: deplasarea spre dreaptă a septului truncobulbar şi lipsa septului membranos
interventricular Componentele tetralogiei:- stenoza arterei pulmonare- dextropoziţia
aortei (în poziţie de călare deasupra defectului septal)- defect septal interventricular -
hipertrofia ventriculului dreptConsecinţe: sângele ajunge din ventriculul drept în aortă şi
numai o cantitate redusă în artera pulmonară. Prognoza depinde de gradulstenozei
pulmonare.
Complexul Eisenmenger Constă din:
- dextropoziţia aortei (în „călare” deasupra defectului septal)- defect septal
interventricular - hipertrofia ventriculului drept Trilogia Fallot (septul interventricular este
normal dezvoltat) Constă din: - stenoza arterei pulmonare- hipertrofia ventriculului drept-
defect septal interatrial (forman ovale apertum)
Pantalogia Fallot
Constă din: - tetralogia Fallot + defect septal interatrial
Complexu Taussig-Bing Constă din:- dextropoziţia aortei
- defect septal interventricular - artera pulmoanră „călare” deasupra defectului septal
Regiunea
DIAFRAGMATICA:
Rolul
• -respirator
• -separator
Forma
• semidiafragme
• mobilitatea - 1 spatiu
• limita superioara –
spatiul intercostal V
sau VI
Muschiul diafragma
• centrul tendinos
• componenta
musculara
Diafragmul
• Trei părţi: sternală
costală
lombară
• Trei orificiii: hiatus aorticus
hiatus esophageus
foramen vene cave
Orificiile si hiaturile diafragmei
Hiatul:
• aortic (T12) + (duct toracic)
• esofagian(T10) (+ trunchiuri vagale+ vase
esofagiene)
• Orificiul venei cave inferioare± centrul tendinos
lantul simpatic toracal
nervii splanhnici
Venele lombare ascendente
• - triunghiul lombocostal
• -triunghiul sternocostal
• -dintre fasciculele sternale
Raporturile diafragmei
Torace
• - Pericardul
• - pleurele
• - ficat
• - Stomac
Abdomen
• -splina
• -glandesuprarenale
• -rinichi
Vascularizatia si inervatia
Regiuni de
rezistenţă scătută
a diafragmului.
hiatus aorticus
hiatus esophageus
foramen vene cave
Trigonum sternocostale
Morgaghni (drepata)
Larrey's (stânga)
Trigonum lumbocostale
(Bochdalek's gap),
Pleura
• Viscerală
• Parietală:
-pleura costală
-plevra diaphragmatică
-plevra mediastinală.
- Formă conică
- Baza
- Sprafaţa
- anterioară
- inferieoară
- posterioară
- Limitele inferioare a plămânului stâng
o Coasta VI – l. parasternală
o Coasta VII- l. medioclaviculară
o Coasta VIII– l. axilară medie
o Coasta XI – linia paravertebrală
- Limitele inferioare pulmonul drept:
o Coasta VI - cartilagul costal – l.
parasternală
o Coasta VII – l. medioclaviculară
o Coasta IX – l. axilară medie
o Coasta XI – l. paravertebrală.
- Proiecţia apexurilor pulmonare
o 2-3 cm superior de clavicule
- Fisura Obliqă
o Apofiză spinală ThIII
o Articulaţia costocondrale VI
- Fisura Orizontală
o Coasta a 4-a – Linia axillară anterioară
anterioară.
o Sternum
- Linia a treia:
o Punctul de intersecţie a primelor 2 linii
o Apofiza spinală ThVII
Puncţia şi cateterizarea venei subclaviculare
Indicatii.
- Tehnica puncţiei, procedeul Seldinger.
- Complicaţiile posibile:
1. Lezarea peretelui posterior al venei.
2. Lezarea arterelor, nervilor, ductului limfatic
toracic, sacului pleural.
3. Embolia gazoasă.
4. Tromboza venelor.
5. Migrarea mandrenului in lumenul venei.
6. Perforarea cordului.
• Abordarea ductului
limfatic toracic in
regiunea cervicală
• Indicaţiile.
• Vizualizarea ductului
cu lipide şi coloranţi (etidola
verde).
• Tehnica intervenţiei,
• etapele principale:
• Denudarea unghiului
venos.
• Prepararea ductului.
• Cateterizarea ductului.
Pleura viscerala
Pleura Pleura parietala
- Portiunea COSTALA
- recesuri COSTOMEDIASTINALE
- anterior si posterior
- -recesCOSTODIAFRAGMATIC
• CUPOLA PLEURALA
• (reces costomediastinal superior)
• -raport cu prima coasta si clavicula
• - aparatul suspensor
- portiunea MEDIASTINALA
• -reces frenicomediastinal
• Ligamentul pulmonar
• Ligamentul triunghiular
- portiunea DIAFRAGMATICA
• Vase si nervi
• Limfatice, pleurale
• -noduri mediastinale posterioare
• -noduri intercostale si parasternale
• - frenice superioare
Pleura, limitele
• Limita anterioara(trecerea pleurei costale in cea
mediastinala) din dreapta-incepe de la cupola pleurala,
trece in jos si medial, intersectind articulatia
sternoclaviculara dreapta, apoi jum. dreapta a manubriului
si corpului sternal, apropiindu-se de linia mediana
anterioara
• Din stinga- lim. pleurei urmeaza tot dupa manubriul si
corpul sternal si se deplaseaza putin spre stinga de linia
mediana. In partea super. si infer. se formeaza 2 spatii
interpleurale
• Limita inferioara – niv. spatiilor intercostale V-VI in locul de
trecere a pleurei costomediastinale in costodiafragmala
• Limita posterioara- din dreapta-la niv. Cupolei pleurale
Puncţia cavităţii pleurale
• Indicaţii. Exsudate inflamatorii, pneumotorax
spontan şi traumatic, hemotorax, hiloto-rax,
empiem pleural.
• Pozitia bolnavului. Bolnavul şezând.
• Tehnica operaţiei. Locul puncţiei se
precizează auscultativ şi roentgenologic.
Mai frecvent puncţia se efectuează în
spaţiile intercostale VII—VIII, între liniile
axilară medie şi scapulară.
• Acul se introduce pe marginea superioară a
coastei pentru a nu leza vasele şi nervii
intercostali. Direcţia acului - perpendicular
către piele, adîncimea puncţiei - 3-4 cm.
• Conţinutul cavităţii pleurale se aspiră lent
spre a preveni o deplasare bruscă a
organelor mediastinului.
• În pneumotorace puncţia se face în spaţiul
intercostal II sau III pe linia
medioclaviculară.
Vă mulţumesc pentru
atenţie.