Liceul Teoretic ”Liviu Damian”

Orașul Rîșcani
 1. Definiția integralei definite

Vom considera un interval închis [a, b] ⊂ R şi o funcţie f : [a, b] → R continuă pe intervalul [a,
b]. În baza teoremei 2 (modulul 2), funcţia f admite primitive pe [a, b]. Fie F, Φ: [a, b] → R
primitive ale funcţiei f pe intervalul [a, b]. Din teorema 1 (modulul 2), funcţiile F şi Φ se deosebesc una
de cealaltă printr-o constantă arbitrară.
Deci, pentru orice x ∈[a, b] şi orice constantă C ∈ R avem F (x) = Φ(x) + C.
De aici rezultă că F (b) − F (a) = [Φ(b) + C] − [Φ(a) + C] = Φ(b) − Φ(a).
Egalitatea obţinută F (b) − F (a) = Φ(b) − Φ(a) stabileşte că această diferenţă nu depinde
de primitiva F sau Φ, dar depinde numai de funcţia f şi de numerele a şi b. Acest fapt ne
permite să introducem următoarea noţiune.
Definiție:
Fie F: [a, b] → R o primitivă a funcţiei continue f : [a, b] → R.Numărul real F (b) − F (a)
𝑏
se numeşte integrală definită a funcţiei f de la a la b şi se notează ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥
Aşadar,
𝑏
∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 = 𝐹(𝑏) − 𝐹(𝑎) (formula Leibniz–Newton).

Fie numerele reale a, b, a<b , şi funcţia continuă şi pozitivă f:[a,b] →R . Domeniul plan mărginit de
graficul funcţiei f, de axa absciselor Ox şi de dreptele verticale x =a şi x=b se numeşte subgrafic al
funcţiei f.
Iintegrala definită a unei funcţii f continue şi pozitive pe un interval ,[a,b] reprezintă geometric aria A a
subgraficului funcţiei f pe intervalul [a,b].
 𝑏

𝐴 = ∫ 𝑓(𝑥)𝑑𝑥
𝑎
Aria domeniului plan (cuprins între curbele reprezentative ale graficelor funcţiilor continue f şi g şi
dreptele de ecuaţii x = a şi x = b):

Caz particular:

(aria domeniului plan cuprins intre curba reprezentativa a functiei f, axa absciselor si dreptele de ecuatii x
= a si x = b);
Volumul corpului de rotaţie (generat prin rotaţia completă a subgraficului funcţiei continue f, definita
pe [a,b] si cu valori in multimea numerelor reale nenegative,in jurul axei absciselor):

(subgraficul functiei continue f este multimea punctelor din plan, cuprinse intre curba reprezentativa a
functiei f, axa absciselor si dreptele x = a si x = b).

Exemple

√𝑥
1. Fie f : [4,9] →R , 𝑓(𝑥 ) = . Calculați aria subgraficului functiei f.
√𝑥−1
9
Aria subgraficului functiei f este 𝐴Г𝑓 = ∫4 |𝑓(𝑥)|𝑑𝑥 . Evident, functia f este
pozitiva pe [4,9]. Facând substitutia √𝑥 = 𝑡, 𝑥 = 𝑡 2 , 𝑑𝑥 = 2𝑡𝑑𝑡 avem:
9 9 3 3
√𝑥 𝑡 𝑡2
𝐴Г𝑓 = ∫|𝑓(𝑥)|𝑑𝑥 = ∫ 𝑑𝑥 = ∫ 2𝑡𝑑𝑡 = 2 ∫ 𝑑𝑡
√𝑥 − 1 𝑡 − 1 𝑡 − 1
4 4 2 2
3
𝑡2 − 1 + 1
= 2∫ 𝑑𝑡
𝑡−1
2
3
1 𝑡2 3
= 2 ∫ (𝑡 + 1 + ) 𝑑𝑡 = 2 ( | 2+𝑡| 32+𝑙𝑛|𝑡 − 1|| 32. )
𝑡−1 2
2
= 7 + 2𝑙𝑛2
2. Fie f,g : [−4,4] → R, 𝑓(𝑥 ) = 𝑥 2 + 2 ș𝑖 𝑔(𝑥 ) = 𝑥 + 4. Calculați aria
multimii cuprinse între graficele functiilor f si g.
Abscisele punctelor de intersectie ale celor doua grafice se obtin ca soluții
ale ecuatiei f(x) = g(x). Rezultă: 𝑥 2 + 2 = 𝑥 + 4 ⇔ 𝑥 2 − 𝑥 = 2 ⇔ 𝑥 2 −
𝑥 − 2 = 0 ⇔ 𝑥1 = −1 ș𝑖 𝑥2 = 2. Deoarece 𝑓(𝑥) ≤ 𝑔(𝑥) pentru∀𝑥 ∈
[−1,2] 𝑎𝑣𝑒𝑚:
 2

𝐴 = ∫|𝑓 (𝑥 ) − 𝑔(𝑥)|𝑑𝑥
−1
2

= ∫[𝑔(𝑥 ) − 𝑓(𝑥)]𝑑𝑥
−1
2

= ∫(𝑥 + 4 − 𝑥 2 − 2)𝑑𝑥
−1
2

= ∫(−𝑥 2 + 𝑥 + 2)𝑑𝑥
−1
−𝑥 3 2 𝑥 2 2 2
3 9
= | + | +2𝑥| −1= −3 + +6=
3 −1 2 −1 2 2

3. Calculați aria multimii cuprinse între curbele de ecuatii

1 𝑥2
𝑦 = 2 ș𝑖 𝑦 = .
𝑥 +1 2
Abscisele punctelor comune ale celor doua curbe se obțin ca soluții ale
1 𝑥2
ecuatiei = <=> 𝑥 4 + 𝑥 2 − 2 = 0 <=> (𝑥 2 − 1)(𝑥 2 + 2) =
1+𝑥 2 2
0 <=> 𝑥1 = 1 ș𝑖 𝑥2 = −1. Avem:
1
1 𝑥2 1
𝑥3 1
𝜋 1
𝐴 = ∫( − ) 𝑑𝑥 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔𝑥| −1− | −1= −
1 + 𝑥2 2 6 2 3
−1