FACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRATIE PUBLICA

MASTER “STIINTE PENALE”

SEMESTRUL II

TEMA ABORDATA:
CAUZELE OBIECTIVE CARE INLATURA CARACTERUL PENAL AL
FAPTEI
 CUPRINS

CAP.I CAUZELE OBIECTIVE ALE JUSTIFICARII

I.1. Ordinea si permisiunea legii

I.2. Legitima aparare
I.3. Starea de necesitate

CAP.II CAUZE JUSTIFICATIVE SI CIRCUMSTANTE ATENUANTE

II.1 Cauzele justificarii si scuzei

II.2 Circumstante atenuante

CAP.III CAUZELE OBIECTIVE IN DIFERITE CODURI PENALE

III.1Codul penal german

III.2Codul penal elvetian
III.3Codul penal roman
III.4Codul penal italian
 DREPT PENAL COMPARAT SPECIAL

CAPITOLUL I.

Cauzele obiective ale justificarii

Ne vor retine putin aceste cauze obiective deoarece ele se

prezinta de maniera extreme de nesemnificativa in diverse drepturi.
Totusi sunt de retinut ordinea si permisiunea(a legii sau a
superiorului), legitima aparare si starea de necesitate.

I.1 Ordinea si permisiunea legii

Toate drepturile cunosc cazuri in care “legea” ordona sau permite

ceea ce o alta interzice cu titlu general si sub sanctiune penala.Aceste
cazuri apartin dreptului penal special chiar daca si cateva coduri
prevad in aceste cazuri o dispozitie generala (art.51 al.1 CP
talian;art122-4 al.1CP francez).
Intradevar dispozitiile dreptului penal justificativ sunt foarte
numeroase. Una din cele mai cunoscute si care se regasete in
celemai multe coduri, ii intersecteaza pe politistii care pentru
demascarea traficantilor de droguri sunt autorizati sa faca pe agentii
provocatori, adica “sa ofere”droguri si deci sa comita delictul de trafic
de droguri.
Totusi toate drepturile cunosc situatii in care”superiorul” este in
situatia sa permita sau mai ales adesea sa ordone unui subaltern sa
comita in interesul general o infractiune. Se exemplifica traficul de
droguri unde adesea politistul nu poate sa actioneze numai cu acordul
unui magistrate. In linii generale superiorul trebuie sa fie o autoritate
publica si legitima. Dificultatea apare cand ordinal este ilegal. Conform
art.122-4 al.2 din CP francez executantul nu este responsabil, daca
actul sau “se manifesta ilegal”.
Mai complet art.51din CP Italian dispune ca in principiu, agentul
care da ordinal este responsabil, daca fapta constituie un delict si ca
executantul este in mod legal pedepsibil, daca, prin efectul unei
greseli de fapt a refuzat sa se supuna unui ordin legitim.Rare sunt alte
coduri care contin asemenea dispozitii.

I.2. Legitima aparare

Legitima paparare eset peste tot conceputa la fel si consta in

principiul:->este justificat individual care pentru a s- asigura arararea,
riposteaza agresorului, cu conditia ca el sa actioneze imediat si de o
maniera proportionala actului. De multe ori apar anumite dificultati
care dau loc unor solutii variabile.
Prima tine de “de interesul protejat”. In mod concret o persoana
poate riposte daca i-au fost atinse bunurile,dupa cum si daca ii este
atinsa persoana sau personalitatea. Ca regula generala, legitima
aparare , are effect asupra bunurilor.
Dar tehnica variaza dupa diferite “drepturi”.Cate odata, codul
foloseste o formula generala: astfel art.52 din CP Italian, dispune
ca:”nu este pedespsit cel care a comis fapta deoarece a fost
constrans la apararea dreptului sau sau a dreptului altuia impotriva
pericolului actual a unei ofense injuste pentru care apararea sa fie
proportionala ofensei “.
In alte cazuri codul este mai explicit:astfel art.3 din C.P.Austriac
vizeaza nu numai viata, integritatea psihica si libertatea ca valori
protejate, ci deasemeni si apararea bunurilor:art.20-4 C.P.Spaniol,
dupa ce a evocat persoana, adauga “in caz de pararea a bunurilor,
agresiunea este ilegitima. Daca ea, duce la o primejdie grava a
deteriorarii sau a pierderii iminente a acestora”; art.122-5 al.2 din
C.P.Francez exclude responsabilitatea persoanei care” pentru
intreruperea exerciatrii unei crime sau a unui delict contra unui bun
material duce la un act de aparare…”.
O a doua dificultate se refera la “caracterul excesiv” alegitimei
aparari. Dac asa se pune problema (si aceasta problema se pune in
mod principal apropos de bunuri) nu este legitima aparare privitor la
proportia intre reactie si agresiune. Un guardian nu, poate trage in plin
asupra unui hot ce a furat o sticla de sirop care valoareaza 10 franci.
In Anglia,”criminal law” act.1967 dispune”o persoana poate recurge la
forta in masura in care aceasta a tinut cont de motive
circumstantiale…” Daca aceasta este prevazuta, constant in diverse
drepturi reactia judiciara nu este pe masura.
In acest caz se regasess trei politici ; sau judecatorul atenueaza
pedeapsa(sistemul francez fara text; sistemul elvetian bazat pe art.33
al.2 C.P.siportughez pe art.33.C.P.); sau judecatorul preschimba
incadrarea(sistemul englez si Australian, ucigasul sau mortul fiind
transformati in”mans laughter” sau omararea involintara; sistemul
Italian art.55 C.P.);sau insfarsit judecatorul se multumeste sa inlature
legitima aparare sis a condamne fapta in sine ca pedeapsa(jurist
prudenta din diferite tari).
Vom evoca o a treia dificultate care intereseaza”apararea
putative”(APARAREA CA PEDEAPSA). In cele mai multe tari, jurist
prudenta, subordoneaza justificarea cu character motivabil a greselii:
prevenirea nu este achitata daca greseala nu are character adevarat,
in cazul in care s-a crezut cu adevarat intr-un pericol. In cateva altele
“jurist prudenta” este mai liberala, aroarea asupra existentei unei
primejdii neavand nevoie sa fie rezonabila.
I.3 Starea de necesitate
Se stie ca starea de necessitate aste situatia in care se afla o
persoana care este pusa in imposibilitatea de a : salva un bun, un
interes sau un drept care prin comiterea unui act care, fiind desprins
din contextual care-l inconjoara, este un delict. Un ins flamand fura o
paine pentru a nu muri de foame. Agentul trebuie deci sa aleaga intre
a nu face nimic sis a ignore primejdia sau sa comita o infractiune
pentru a evita pericolul. In principiu, admiterea starii de necessitate
presupune admiterea a trei principii(conditii):

1. Trebuie sa existe un pericol iminent;

2. Trebuie ca singura modalitate de neutralizare a pericolului este
violarea (incalcare)legii;
3. Trebuie o proportie intere raul facut (infractiunea comisa) si raul
evitat (pericolul).
In drepturile sistemului roman-germanic, starea de necessitate este
de necontestat admisa ca fapt justificativ. In mod cert aceasta
recunoastere a fost la inceput jurist prudentiala si astazi inca a sema
de tari ca; Belgia, Tarile de jos(olanda, Luxemburg) si Danemarca nu
admit starea de necessitate decat ca decizii ale judecatorului. Dar in
cea mai mare parte a tarilor, jurist prudenta a fost legiferata ca in
cazul din Germania(art.34 C.P.) Austria(art.10 C.P.) Spania
(art.20,5eC.P.)Franta(art122-7C.P.)Finlanda(art10-3 c.p.)Grecia(art.32
si 35 C.P.)Italia(art.34C.P.) Grecia(art32 si 35 C.P.). In Africa
nonanglofona si in America Latina codurile contin aproape toate un
articol despre starea de necessitate. Toate drepturile impugn ca
actele agentului sa duca la salvarea persoanei sau a bunului: actul
delict ineficient nu este justificat. In revansa divergente apar la alte
puncte. Dealtfel la intrebarea de a sti daca justificarea este limitata in
cazul absentei unui antecedent a agentului, legislatiile sunt
divizate:Italia , Portugalia, Austria exclude justificarea in caz de
greseala fata de Franta (jurist prudenta) si Germania ce mentin
justificarea chiar daca s-a gresit; Elvetia exclude deasemeni
justificarea, dar autorizeaza judecatorul sa atenueze in mod liber
greseala(art.32-1 al.2C.P.)In fine privind compararea interesului
protejat si a interesului sacrificat, Germania oblige ca primul”sa aiba
prioritate” asupra celui de al doilea(art.34 C.P.) in timp ce Franta se
multumeste sa excluda o “disproportie intre mijloacele folosite si
graviatatea amenintarii”(art122-7 C.P.).
In “Common Law” situatia e tratata mai putin bine. In Anglia
problema este tratata numai prin jurist prudenta.
Se citeaza in mod classic afacerea.Mignonette in care doi marinari
scapati din naufragiu au fost acuzati de ucidere pentru ca au ucis si
mancat un mus. Apararea a relevant ca daca nu ar fi procedat asa ar
fi murit de foame, juriul nu a dat verdict de “vinovat” si s-a multumit sa
constate ca acuzatii au omarat musul si ca acest gest le-a salvat
viata.Judecatorul a transat acest punct de vedere daca gestul a fost
sau nu “omor”. El a easpuns ca “Da” precizand” cane aflam in fata
unui omor […] si ca faptele enuntate nu constituie o justificare legala
a omorului.
Astazi jurist prudenta engleza aste ezitanta. Cateva decizii recunosc
ca un individ poate comite un act care e normal delictuos daca se
evita unul mai grav.
Dar mai exista un unghi de vedere ca” nu este clara problema daca
exista o aparare generala de necessitate(necessity) si o alta care sa
admita achitarea unui individ ce a condos fara permis deoarece a vrut
sa impiedece sinuciderea sotiei sale(duress of circonstances) sin u
ca un caz de stare de necessitate(defence of necessity).”
Doctrina englezeasca este la unison Sir James Stephen in lucrarea
“Docest of criminal Law” considera ca trebuie tratate aspectele pe
masura ce acestea apar fara sa se stabileasca niste principii
generale. Aceasta este valabila si azi.
In acelasi timp jurist prudenta canadiana admite in mod net starea
de necessitate indicand conditiile de admitete de mai sus darn u le
aplica in cazul mortii din mila, a treia conditie nefiind indeplinita.

CAPITOLUL II Cauze justificative si circumstante atenuante

II.1 Cauzele justificarii si scuzei

Nu este infractiune, daca fapta a fost ordonata prin lege si comandata

de o autoritate.
Nu este infractiune daca acuzatul sau invinuitul era in stare de
aparare in momentul faptei sau era amenintat de o forta la care nu
putea rezista.
Nicio crima sau delict nu poate fi scuzata daca se afla sub incidenta
legii.
II.2 Circumstante atenuante

Daca exista circumstante atenuante, pedepsele criminalilor sunt

reduse sau modificate conform dispozitiilor care urmeaza:
Inchisoarea pe viata va fi inlocuita cu inchisoare de la 20 la 30 ani, cu
inchisoare de la 15 la 20 ani sau de la 10 la 15 ani,cu inchisoare de la
5 la 10 ani sau prin inchisoare minim 3 ani.
 Pedeapsa cu inchisoare de la 15 la 20 ani cu inchisoare de la 10 la
15 ani cu inchisoare de la 50 la 10 ani sau cu inchisoare pe minim 2
ani

CAPITOLUL III

III.1 In codul penal German legitima aparare si starea de necesitate

sunt prevazute astfel:

Legitima aparare:

(1)Cel care comite o fapta, care s-a ivit prin legitima aparare, nu
actioneaza ilegal.
(2)Legitima aparare este apararea, care este necesara pentru a
impiedica un acatc illegal si actul indreptat impotriva sa sau a unei
alte persoane.

Excesul legitimei aparari

Daca faptuitorul depaseste limitele legitimei aparari din cauza

confuziei, din teama sau spaima, atunci el nu este pedepsit, conflictul
nascut din savarsirea infractiunii, intelegere care, in anumite cazuri
prevazute de lege, inlatura raspunderea penala a infractorului.
Dupa cum se observa, spre deosebire de lipsa plangerii penale
prealabile sau retragerea acesteia implicarea partilor este un acord de
vointa bilateral. Alte deosebiri rezida in conditiile ce trebuie indeplinite
pentru ca impacarea partilor sa inlature raspunderea penala.
Aceste conditii privesc cazurile in care impacarea poate interveni,
persoanele intre care ea intervine, obiectul ca atare al impacarii,
caracterul impacarii si intervalul de timp in care impacarea se poate
realiza.
a.)Impacarea partilor se poate realize in cazul acelor infractiuni la
care legea prevede in mod expres, ca ea reprezinta o cauza care
inlatura raspunderea penala;
b.)Impacarea trebuie sa se faca intre persoanele implicate in conflict
penal. Adica intre partea vatamata si infractor;
c.)Impacarea trebuie sa fie personala, adica sa precizeze persoanele
care s-au inteles sa puna capat conflictului;
d.)Impacarea trebuie sa fie explicita de regula expresa, reputand fi
dedusa din anumite situatii sau imprejurari;
e.)Pentru a produce efectele ce-I sunt specifice, impacarea trebuie sa
fie totala, neconditionata si definitive;
f.)Pentru a produce efectele, impacarea poate sa intervina in orice
etapa de realizare a raspunderii penale, dar inainte ca hatararea
instantei cu privire la infractiunea savarsita sa ramana definitive.
Daca impacarea partilor cu respectarea tuturor conditiilor necesare s-
a realizat, raspunderea penala a celui care a savarsit infractiunea este
inlaturata. Spre deosebire de celelelte cause care inlatura
raspunderea penala, impacarea partilor are efecte mai largi in sensul
ca ea inlatura si consecintele civile care se nasc din savarsirea
infractiunii.

Starea de necesitate justificata

Cel care comite o fapta, din cauza unui pericol actual si care nu
poate fi inlaturat altfel, pericol indreptat impotriva vietii, a persoanei,
alibertatii, a onoarei, aproprietatii sau a unui alt bun de drept, pentru
inlaturarea pericolului indreptat impotriva sa sau unei alte persoane,
nuactioneaza illegal, daca depaseste cu mult la aprecierea intereselor
in conflict, mai ales a bunurilor de drept afectate si a gradului
pericolului care le ameninta, interesul aparat, care este lezat. Aceasta
se aplica insa numai atata timp cat fapta este un mijloc adecvat
pentru a inlatura periclolul.

Starea de necesitate justificabila

1.)Cel care comite o fapta ilegala; din cauza unui pericol actual si care
nu poate fi inlaturata, pericol indreptat impotriva vietii, a persoanei sau
a libertatii, pentru a inlatura pericolul indreptat impotriva sa, unui
membru al familiei sau impotriva unei persoane apropiate, actioneaza
far vinovatie.
Aceasta nu se aplica, atat timp cat faptuitorul suporta pericolul, mai
ales ca el insusi a produs pericolul sau pentru ca el se afla intr-un
raport juridic, ce putea fi invocat pe nedrept;cu toate acestea
pedeapsa poate fi imblanzita conform art.49 alin.1, daca faptuitorul
suporta pericolul fara aexista motivul uni anumit raport juridic.
2.) Daca faptuitorul apreciaza in mod gresit, la comiterea faptei,
imprejurarile care l-ar fi scuzat, conform alin.1, atunci el va fi pedepsit
doar daca el ar fi putut evitat eroarea. Pedeapsa se imblanzeste
conform art.49 alin.1.

III.2Codul penal elvetian

Legitima aparare
 1.) Acela care este atacat fara drept sau amenintat fara drept de
atac iminent are dreptul de a respinge atacul prin mijloace pe
masura circumstantelor; acelasi drept apartine si tertilor.
2.) Daca cel care respinge un atac a deposit limitele legitimei
aparari, judecatorul va atenua in mod liber pedeapsa (art.66);
daca acest exces provine dintr-o stare cuzabila de agitatie sau
de uimire provocata de atac, niciun fel de pedeapsa nu este
riscata.

Starea de necesitate

1.) Atunci cand un atac a fost comis pentru a apara, de un pericol

iminent si imposibil de inlaturat in alt mod, un bun care apartine
autorului faptei, inclusive viata, integritatea corporala, libertatea,
onoarea, patrimonial, aceasta fapta nu va putea fi pedepsita
daca pericolul nu era imputabil unei greseli a autorului sau si
daca, in circumstantele in care fapta a fost comisa, sacrificial
bunului ameintat nu puta fi impus in mod rational autorului
faptei.
Daca pericolul era imputabil unei greseli ale acestuia din urma sau
daca, in circumstantele in care actul a fost comis, sacrificial bunului
amenintat putea fi impus in mod rational autorului faptei,
judecatorul va atenua pedeapsa in mod liber (art.66).
2.) Atunci cand o fapta a fost comisa pentru a apara de un pericol
iminent si imposibil de inlaturat, in alt mod un bun care apartine
altcuiva, inclusive viata, integritatea corporala, libertatea,
onoarea, patrimonial, aceasta fapta nu va putea fi pedepsita.
Daca autorul putea sa-si dea seama ca sacrificial bunului
 amenintat putea fi in mod rational impus celui caruia apartinea
bunul, judecatorul va atenua pedeapsa in mod liber (art.66).

III.3Cod penal roman

Legitima aparare

1.) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea primara

savarsita in stare de legitima aparare.
2.) Este in stare de legitima aparare acela care savarseste fapta
pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust,
indraptat impotriva sa,a altuia sau impotriva unui interes obstesc
si care pune in pericol grav persona sau drepturile celui atacat
ori interesul obstesc.
2.1.) Se pezuma ca este in legitima aparare, si acela care
savarseste fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei
persoane prin diferenta, viclenie, efractiesau prin alte asemenea
mijloace, intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit ori
delimitat prin semen de marcare.
3.) Este de asemenea in legitima aparare si acela care din cauza
tulburari sau temerii a deposit limitele unei aparari proportionale cu
gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul.

Starea de necesitate

1.)Nu constituie infractiune fapta prevazuta de lege penala,

savarsita in stare de necesitate.
2.)Este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a
salva de la un pericol imminent si care nu putea fi inlaturat altfel,
viata, intergritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun
important al sau ori al altuia sau un interes obstesc.
3.)Nu este in stare de necesitate persoana care in momentul cand
a savarsit fapta si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai
grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era
inlaturat.

III.4Codul penal Italian art.50-52;54

Consimtamantul victimei
Nu este pedepsit acela care duce sau pune in pericol un drept al
altuia cu consimtamantul persoanei care putea dispune de acel
drept.

Ordinul si comanda legii

Ordinul si comanda legii impuse de o norma juridical sau de un

ordin legitim al unei Autoritati publice exclude pedeapsa.. Daca o
fapta constituie infractiune este omisa din ordinal Autoritatii, despre
faptaraspunde condamnatul/seful Autoritatii care a dat ordinal.

Legitima aparare

Nu este pedepsita acela care a comis fapta fiind constrans de

necesitatea de a apara un drept al sau ori a altuia impotriva unui
pericol imminent, al unei atac injust, dar totdeauna apararea sa fie
proportionala cu atacul.
Starea de necesitate
Nu este pedepsit acela care a comis fapta fiind constrans de
necesitatea de a se salva pe el sau pe o alta persoana de la un
atac iminent si injust, dar care sa u fi fost cauzat de el insusi, care
nu se putea exista altfel, dar totdeauna faptul sa fie proportional cu
atacul.
Alin.(1) nu se aplica acelora care au in atributii expunerea la
pericol.
Alin.(1) se aplica si daca starea de necesitate a fost produsa la
amnintarea altuia dar in acest caz despre fapta comisa de
persoana amenintata raspunde cine l-a constrans sa comita fapta.
 BIBLIOGRAFIE

1. Droit penal compare speciel, Franta (traducere)

2. Cod penal german, Germania (traducere)

3. Cod penal Italian,Italia (traducere)

4. Cod penal elvetian, Elvetia(traducere)

5. Cod penal raman, Ed. All Beck, Bucuresti 2006