Problemele bătrâneții sunt studiate de numeroase științe:

medicină, psihologie, sociologie, demografie etc. In limba o a doua rezultantă, ducând la

greacă cuvântul bătrân se traduce prin termenul geron. De aici
provin termeni ca gerontologie - disciplina care studiază as- aglomerarea de celule, la capătul
pectele sociale, biologice și medicale ale îmbătrânirii sau
geriatrie - ramură a medicinii care se ocupă de bolile bătrâneții. vieții proliferative, ce pot fi re-
În cursul dezvoltării istorice a omenirii durata medie de viață a
crescut continuu. În epoca de piatră era de 19 ani, în antichi- sponsabile de diferite aspecte ale
tatea europeană 25 - 30 de ani, în secolele XVI-XVIII 30 - 35 de
ani, la sfârșitul secolului al XIX-lea 40 de ani. În țara noastră, în îmbătrânirii. 3. O altă direcție de cer-
1932, durata medie de viață era de 42 de ani, iar în prezent
este de 70 de ani. În diferite zone ale lumii există variații destul cetare este aceea care caută genele
de mari ale duratei medii de viață: în Europa occidentală este
de 75-78 de ani, în Etiopiasau Somalia 46 de ani. Odată cu
îmbătrânirii. În anii 90 cercetările au
creșterea duratei medii de viață s-a produs și creșterea procen-
tajului persoanelor vârstnice în populație. Acest fapt se da-
arătat că, de exemplu, cromozomul 1
torează scăderii natalității și mortalității la copii și la tineri, astfel
încât tot mai multe persoane 246 ajung la vârsta bătrâneții.
ar avea un rol în îmbătrânire, de-
Îmbătrânirea demografică are unele consecințe negative. Una
dintre consecințe este modificarea raportului dintre populația
oarece transferul acestui cromozom
activă și pasivă. Un număr tot mai mic de adulți activi profe-
sional întrețin un număr tot mai ridicat de pensionari. Alte
uman la hamsteri duce la instalarea
consecințe sunt legate de faptul că bătrânii se îmbolnăvesc
frecvent, suferă de boli cronice și, de multe ori, devin de-
semnelor tipice ale îmbătrânirii. Mai
pendenți de familie. Toate acestea creează probleme familiale,
medicale, economice și sociale tot mai grave. Un fenomen
recent se vorbește despre așanumita
observat în întreaga lume este așa numita „supra-mortalitate
masculină”. Durata vieții este mai scăzută la bărbați. La popu-
genă klotho, care ar avea o variantă a
lația în vârstă de peste 85 de ani numărul femeilor este aproape cărei prezență duce la creșterea de
de două ori mai mare decât numărul bărbaților. Se pare că
femeile au o mai mare vitalitate biologică formată de-a lungul 2,6 ori a mortalității înainte de 65 ani.
evoluției istorice și motivată de necesitatea de a avea și a îngriji
urmașii. O altă explicație ar fi aceea că bărbații sunt mai afectați Lerner (2000) sugerează ca
de accidente demuncă, fumează mai mult, consumă mai mult
alcool. Cei care depășesc cu mult durata medie de viață și îmbătrânirea e dată de schimbări
ajung la 85-90 de ani se numesc longevivi, iar cei care ating
sau depășesc 100 de ani centenari sau supracentenari. Se dramatice ce au loc la nivelul genelor
apreciază că limita maximă a vieții este de 110-120 de ani. Pe
glob există câteva zone geografice cu proporție ridicată de de control al calității celulei („gene
longevivi|
Cerber”). Exista aproximativ 60 de
S exercitarea unei munci care dă sat- astfel de gene, care nu mai
isfacții. Mulți longevivi au efectuat funcționează corect în cazul per-
munci fizice în aer liber, fără un pro- soanelor de 70-90 de ani. Genele de
gram sau ritm de muncă impus (agri- control al calității sunt cele care de-
cultori, pescari, ciobani). În aceste cid, după ce a avut loc diviziunea
cazuri încetarea activității se produce celulara, dacă o nouă celulă este sufi-
târziu, lent, în funcție de dorința per- cient de bună pentru a continua să
soanei; S factori psihologici și sociali: trăiască. Dacă acest mecanism de
longevitatea este favorizată de viața control nu mai funcționează, genele
calmă, fără probleme deosebite, tol- greșite se multiplică, cauzând deficite
eranța ridicată fată de situațiile funcționale și, în cele din urmă,
stresante; S dispoziția afectivă problemele tipice ale îmbătrânirii.
pozitivă, optimismul, activitatea in- Detectarea acestor gene s-a făcut pe
telectuală exercitată rațional relațiile baza analizei probelor de țesut
familiale și sociale securizate, senti- provenind de la indivizi între 9 și 90
mentul utilității; S absența impresiei ani și de la pacienți suferind de pro-
de a fi o povară pentru cei din jur. geria (boala ce determină îmbătrâni-
11.2. Teorii ale îmbătrânirii Teorii ale rea și moartea prematură).S-a con-
îmbătrânirii programate Acest grup statat că în cazul celor din urmă,
de teorii sugerează faptul că celulele sunt similare celulelor din
îmbătrânirea este inevitabilă, întrucât corpul bătrânilor. Îmbătrânirea ar
ea este „înscrisă” în genele noastre. consta deci: in transferul greșit de
1. Printre primele teorii din aceasta gene de la o celulă mamă la celulele
categorie se numără cea a lui Leonard fiice, în erori ale genelor de control al
Hayflick (1974), care considera că ex- calității privind corectarea acestor
istă un număr limitat de diviziuni greșeli sau în eșecul eliminării
celulare pe care le poate suporta celulelor „greșite”. Celulele osoase
corpul nostru - maxim de 50-70 ori. suferă modificări ale genomului care
Daca celulele ar respecta acest număr pot să meargă până la absența totală
maxim de diviziuni, se pare ca am fi a cromozomilor, ceea ce duce la fra-
„programați” să trăim aproximativ gilitate osoasa. La nivelul epidermei
120 de ani. Acest fenomen, numit 249 proliferează sub-seturi celulare,
senescența replicativă este caracter- care sunt deficitare, dând aspectul de
istic și pentru celulele altor mamifere piele flasca. Deci și îmbătrânirea este
studiate in laborator. 2. Mai recent s- dată de alterarea funcției genice și
a stabilit faptul că celulele umane producerea de celule cu funcție
folosesc scurtarea telo- diminuata. 4. Alte teorii sugerează că
merelor(capete\e cromozomilor) ca administrarea hormonului de
indicator al acestei senescențe repli- creștere poate inversa efectele
cative: cu fiecare diviziune celulara îmbătrânirii. De aici, ideea că o serie
acestea se scurtează, și opresc pro- de efecte ale îmbătrânirii, cum ar fi
cesul după 50-90 diviziuni. Ca urmare aglomerarea grăsimilor, degenerarea
a acestui fapt, se produce fuziunea mușchilor și atrofierea organelor
capetelor cromozomilor și apoptoza
celulara. Doar o celulă din 10 mil-
ioane poate trece 248 peste acest
„blocaj”. Se considera ca aceste me-
canisme intrinseci ar avea rolul de a
regla proliferarea celulară, interven-
ind în controlul cancerului - mai pre-
cis al mutațiilor progresive ce îl pot
provoca. Dar aceste mecanisme au și