SUGESTII ŞI RECOMANDĂRI PRIVIND REZOLVAREA CERINŢELOR DE ORTOGRAFIE ŞI

PUNCTUAŢIE

1. Virgula
În propoziție, are rolul de a izola:
-substantive sau pronume/concstrucţii în cazul vocativ (– Mamă, mi-e foame!;
Tu, vino repede!,;Draga mea, fii atentă!);
-interjecții (– Măi, dar frumos îți şade!);
-cuvinte incidente (Am rezolvat, iată, corect problema.);
-apoziții simple sau dezvoltate (Colegul meu, Radu, e cel mai bun.);
-complemente circumstanțiale de loc, de timp, de mod aşezate înaintea verbelor
sau complemente aflate în raport de coordonare (Seara, în parc, cântă o
privighetoare.);
-o construcţie (gerunzială, participială, infinitivală, cu supinul) cu funcţie de
atribut sau complement, pentru că aceste construcţii sunt propoziţii contrase
( restrânse la partea de propoziţie corespunzătoare): Fiind obosit, a renunţat la
ieşirea cu prietenii.
Virgula leagă termenii unei enumerații sau ai unei repetiții (Fata moşului era harnică, bună,
cuminte. / „Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare.” – M. Eminescu) (sau pentru prima situaţie: leagă
două sau mai multe părţi de propoziţie de acelaşi fel aflate în raport de coordonare prin juxtapunere)
Virgula marchează elipsa unui predicat: În camera mea se aflu câteva persoane. Dincolo,
nimeni!
În frază, virgula -leagă propoziții de acelaşi fel în raport de coordonare (Vine, se uită, pleacă.; Nu ştie să
scrie, să citească, să socotească.);
-separă o propoziție subordonată de regenta ei (Era atât de obosit, încât a adormit pe
loc.);
-o propoziție incidentă de restul enunţului (– Hai acasă, zise mama –separă vorbirea
directă de vorbirea indirectă.)
- se foloseşte înaintea unor conjuncții adversative (dar, iar, însă, ci), a unor conjuncții
conclusive (deci, aşadar), înaintea unor conjuncții care se repetă (Fie pleci, fie rămâi.; Nici eu, nici tu nu
suntem aşa.)

2. Cratima = semn de ortografie care marchează rostirea împreună a două cuvinte alăturate
-marchează elidarea/căderea unei vocale: să-(î)ţi trimit; c(ă)-a venit; nu-(î)mi pasă;
-marchează evitarea hiatului, urmărind rostirea într-un tempo mai rapid. Procedeul este numit
diftongare sau sinereză (fuziunea a două vocale într-un diftong ascendent, prin transformarea primei
vocale în semivocală). Aceasta tehnică este utilizată în poezii pentru menţinerea ritmului şi conservarea
măsurii versurilor.
- cratima leagă obligatoriu un pronume cu formă neaccentuată de un verb la o formă compusă: m-a
ajutat; s-a supărat; v-ar da;
- Cratima este utilizată în redarea formelor verbale inverse: plecat-am, veni-vom etc
- Cratima separă silabele unui cuvând, marcând pronunţarea sacadată şi accentuând ideea exprimată de
acesta, uneori ironia ( a-cum; deş-tep-tu-le);
- Marchează scrierea unor cuvinte compuse: câine-lup; redactor-şef; floarea-soarelui; Popeşti-
Leordeni; Vinţu-de-Sus, azi-dimineaţă;
- Marchează aproximaţia în cazul cantităţii, fiind pusă între două numerale: doua-trei; cinci-şase; o
sută-două;
- în cazul versurilor, contribuie la menținerea măsurii constante şi conservarea ritmului; în proză,
conferă un ritm mai rapid rostirii.
- Se foloseşte în scrierea unor cuvinte care exprimă limitele unui interval de timp sau ale unei
distanţe (Bucureşti-Mangalia)
3. Punctele de suspensie = marchează întreruperea discursului narativ/replicii unui
personaj/discursului liric şi pot sugera: incoerența, surpriza, emoția, incertitudinea, ezitarea(în funcţie
de textul dat). Dea semnea, în cazul textelor lirice mai ales, sugeraeză o stare de nostalgie, meditaţie
 4. Semnul exclamării - marchează sfârşitul unei propoziții exclamative în care se exprimă admirația,
surpriza (Ce frumoasă eşti!),
o interjecție (A! A! Mi-ai scos alta!),
un enunț imperativ (Citeşte cartea!),
un substantiv în cazul vocativ (Goe! Goe!).
De asemenea, poate apărea în locul unei atitudini care să marcheze mimica şi gesturile
interlocutorului:
- Mi-am cumpărat o vilă.
- !...
5.. Semnul întrebării –marchează finalul unui enunț interogativ (Cine vine?).
6. Două puncte - anunță vorbirea directă, o enumerație, o explicație, o concluzie.
Ex:
a) Atunci, copilul zise:
-Fii atent!
b) Cumpără de la magazin:lapte, iaurt şi chifle.
c) Adevărul este acesta: am uitat sa învăţ!
d) Concluzia este următoarea: trebuie să învăţ mai mult!

7. . Ghilimelele -reproduc întocmai spusele cuiva,

- încadrează titlurile operelor atunci când sunt reproduse într-un context,
- încadrează cuvinte cu sens ironic sau depreciativ.
9. Linia de dialog - introduce vorbirea directă a unei persoane/a unui personaj. (marchează replica unui
personaj)
10. Linia de pauză -marchează elipsa unui cuvânt, cel mai adesea predicat: -Dincolo -pustiu!
- încadrează o apoziție sau o construcție incidentă, având rol asemănător cu virgula.
11. Apostroful -semn de ortografie care marchează grafic căderea accidentală a unor sunete sau a unor
silabe sau absența primelor cifre din notația unui an : ’Neața!, ’80