Botîlcă Cristina-Mihaela FLLS seria 3

Evoluția concepțiilor privind educația

În Antichitatea Greco-latină, pedagogul era sclavul atașat unei familii.

Treaba lui era să îl ducă pe copil la școală și să îl aducă înapoi acasă. Rolul său a
crescut foarte rapid în importanță: nu doar că trebuia să țină copilul departe de
situațiile negative, dar de asemenea trebuia să îi supravegheze comportamentul
și să se asigure că își petrece timpul liber așa cum se cuvine. În timpul celor 12
ani cât dura serviciul său, era pe rând supraveghetor, consultant, psiholog și
conștiință. Era, deci, un educator în sensul modern al cuvântului.

Totuși, educația unui copil era scumpă, costa foarte mult și doar familiile
nobile și-o puteau permite, dar cel care se ocupa de ea era tot un sclav. În timp,
sclavul s-a transformat în dascăl. Ocupația lui era asemănătoare, dar acum
putem vorbi despre o schimbare a anturajului său, pentru că numărul copiilor de
care trebuie să aibă grijă creștea încet-încet, până ajungea la o clasă întreagă.
Atunci au fost înființae școlile și s-a decis învățarea în grup.

Educația și-a păstrat simbolul de lux, permis doar celor aristocrați.

Învățătorii erau respectați, își câștigau prestigiul din munca pe care o făceau cu
elevii. Organizau și excursii educative, așadar învățarea nu avea loc doar la
nivelul clasei, ci și în afara ei. Învățătorul era o parte importantă a familiei și a
vieții elevului, pentru că cei doi păstrau legătura chiar și după ciclul educațional.

Mai târziu, în timpul Renașterii, educația a devenit un subiect obligatoriu

în discuțiile de salon. Omul universal a devenit modelul principal și educația era
singurul mod de a ajunge la nivelul impus de societate. Apar universitățile și
sistemul de învățământ devine accesibil și celor mai puțin înzestrați financiar,
care au parte de burse și ajutor de la învățătorii lor.

Epoca modernă vine cu o nouă viziune asupra educației. Se pune accentul

pe istorie, așadar pe învățarea trecutului și pe studiul său. Evenimentele istorice
devin modelele principale și studiul lor urma să ofere exemple de urmat sau de
evitat elevilor. Noi perspective apar în orizonturile dascălilor, care își revizuiesc
metodele de predare și adoptă noțiunea de „știință a educației”.

Astăzi, educația este accesibilă tuturor. Zece clase obligatorii și gratuite,

apoi trecerea în învățământul superior și cel universitar, toate acestea fac parte
din educația formală. Apare și un nou concept, educația informală, care devine
din ce în ce mai cunoscută, datorită tehnologiei și a capacității rapide de a
călători și de a experimenta noi lucruri tot cu ajutorul modernizării percepției
profesorilor.