AUDIȚIA MUZICALĂ

Audiția muzicală formează și dezvoltă competențe generale, de apreciere a lucrărilor

muzicale, din perspectiva conținutului lor afectiv, atitudinal și ideatic, precum și competențe
specifice, raportate la elementele de limbaj muzical studiate în cadrul lecției: exerciții de
recunoaștere, diferențiere, descriere a unor stări și idei generate de audierea lucrărilor muzicale.
Prin audierea lucrărilor muzicale, se formează deprinderile de a asculta conștient, capacitatea de
a înțelege mesajul muzical. Este însă esențială selectarea acestor lucrări, pentru obținerea
rezultatelor dorite.

Accesibilitatea, valoarea artistică și educativă, concordanța cu subiectul lecției, cu celelalte

activități de învățare, sunt criterii importante care trebuie avute în vedere în selectarea lucrărilor
muzicale pentru audiție. Audiția muzicală va include firesc și necesar valori ale muzicii naționale
și universale din toate genurile, inclusiv folclor și muzică de divertisment. Profesorul va avea
simultan în atenție particularitățile psihologice ale elevilor; astfel, va selecta piesa de audiat
gradual, în funcție de dificultatea de sesizare a elementelor de limbaj muzical, de mesajul
acesteia, care să corespundă sferei de interes, de cunoaștere a elevilor, de capacitatea de
concentrare limitată, care poate fi extinsă prin exersare.

Tematica trebuie să corespundă subiectului lecției, să aibă un rol bine definit în formarea/
dezvoltarea competențelor urmărite și să se integreze firesc între celelalte activități de învățare.
Nu este recomandată combinarea neargumentată a stilurilor, categoriilor muzicale ș.a. Nu este de
neglijat pregătirea prealabilă a profesorului pentru audiție; el trebuie să stăpânească în detaliu
toate aspectele, de la cele tehnice, de operare cu mijloacele didactice, la cunoașterea unor date
biografice despre compozitor, încadrarea stilistică a lucrării audiate într-un curent artistic sau
școală muzicală.

Etapele în care se desfășoară audiția muzicală în cadrul lecției de muzică sunt:

 Pregătirea pentru audiție: a mijloacelor didactice utilizate, a colectivului de elevi, prin metode
didactice specifice( ex. explicația, conversația dirijată, povestirea, învățarea prin descoperire a
temei, a timbrelor etc.). Captarea atenției este foarte importantă; poate fi momentul lecției în care
profesorul transmite date despre compozitor și lucrarea audiată.

 Audierea propriu-zisă, conștientă, etapă în care elevii analizează,compară, structurează

informația spre care au fost orientați;

 Comentarea audiției, evaluarea primară a eficienței activității de învățare. Profesorul de

educație muzicală trebuie să aibă în vedere reluarea materialului audiat, pentru eficientizarea
memoriei și gândirii muzicale a elevilor, dar și pentru a le oferi bucuria recunoașterii auditive a
unor lucrări, mai ales când fac parte din fondul lor de preferințe muzicale, dar și genurile cu care
se încearcă familiarizarea lor, care cuprind conținuturi propuse prin programele școlare.
 JOCURILE MUZICALE

Componenta ludică a activităților de învățare din cadrul disciplinei educație muzicală au

rolul de a accesibiliza, de a ”umaniza” latura abstractă a acestora. Prin intermediul jocului,
profesorul are posibilitatea de a fi partener egal al elevului; conținuturile specifice își limitează
forma strictă, permițând atât elevilor, cât și conducătorului activității, să-și manifeste
creativitatea, să-și exprime fără teamă sau emoție inhibitoare stările generate de mesajul artistic.

În funcție de mijloacele didactice folosite, jocurile muzicale pot fi:

 Jocuri axate pe cântec – vizând dinamizarea activității de cântare cu mișcări sugerate de

melodie, indicate de regie, imprimate prin ritm sau text. Orice cântec poate deveni joc, prin
adăugarea unor reguli/ sarcini: interpretare cu solist, în canon, cu suport instrumental (percuție,
coarde, pian, pseudoinstrumente/ jucării muzicale) sau combinate cu mișcări de dans. Aceste
jocuri sunt specifice îndeosebi activităților didactice din învățământul preprimar sau la vârsta
școlară mică.

 Jocuri axate pe exerciții – asigură un cadru atractiv pentru activitățile de formare a

competențelor.

 Joc melodic – presupune perceperea diferențelor de înălțime, executarea de sunete înalte/

joase, diferite ca nuanțe etc.

 Joc ritmic – vizează dezvoltarea capacității de a percepe și executa diferențe ale duratelor, de
a marca și recunoaște formule ritmice;

 Jocuri cu mișcări;  Jocuri pentru însușirea unor elemente de expresie (tempo, nuanțe). Sunt
eficiente în etapa de pregătire pentru interpretarea artistică a cântecelor;

 Jocuri armonico – polifonice, care pregătesc auzul armonic și intonarea pe voci a lucrărilor
muzicale;

 Jocuri pentru tehnica vocală (respirațe, emisie, dicție, frazare ș. a,): explicațiile sunt înlocuite
prin exemplificare, evitând teoretizări inutile și ineficiente. Acestea sunt doar câteva tipuri de
jocuri muzicale utilizate în practica muzicală. Varietatea lor este în strânsă corelare cu
creativitatea inițiatorului, cu măiestria didactică a acestuia de a insera activități ludice în
desfășurarea demersului didactic.

Etapele jocului muzical sunt:

 Reactualizarea cântecului – suport al jocului. Cântecul trebuie învățat în prealabil.

 Explicarea/ demonstrarea jocului, stabilirea regulilor și finalităților.

 Executarea în colectiv, urmată de concluzii.

Jocurile muzicale pot fi adaptate, prin cerințe, reguli, limbaj muzical sau componente, la orice
colectiv de elevi, însă ele sunt destinate în principal vârstei școlare mici, ca suport eficien