Alecsandri 4

O)
•CSJ
ICO
:0
'CD
=o
iCO
m^
CD
co
TOUOHTO
VflSILIE flLECSflNbRI
OFERE COnPLETE
PARTEA flNTEin
TEATRU
VOLUMUL IV
DRAME
(Ol Operelor complete Voi. VI)
//S^^
EDIIA II, NEVARIETUR /3 / / / ^
Editura libr4riei SOCECU & Comp., Buouresoi

1903
1 /
Afcllerul grafic I, V SOCECU, Bucurcsct
67419. IV.
P RAA\ E
CETATEA NEflnULUI
674'9- IV. 85
PERSOANE:
Sobieschi, regele Polonieî.

lablonovschi, hatmanul armateY polone.
Potoschi, aghiotantul lut Sobieschi.
oiman, cSpitan btrân de cetate.
Tudora, filfca lui.
Farca, lenSr osta român.

Galu,
I
Gheu, ' pleY.
Mir cea,
Un strjer român.
O sentinel polon.
Un român btrân.
O român.
Un copilandru.
Un soldat polon.
Treî pleî.
Români, române, statul major polon^ aghiotanî,
armata polon.
CETATEA NEAMULUI
CETATEA NE/IMULMI ')
SEtJ
SOBIESCHI l PLEII ROMÂNI

DRAM ISTORICA ÎN 3 ACTE
Scenele se petrec Ia cetatea Neamului, în anul 1686.
ACTUL I.
Teatrul represint malurile pîruluî Neam, cu o punte peste el ; dealuri în fund,

cu o cirare ce erpuesce pe coastele lor, i în stânga casa lui oîman.
SCENA I.
Galu, Gheu, Mircea an faa scenei), Români i

Române (învertesc o hor pe malul pîruluî.)
Galu. — Mândr (ji ne-o dat DumnetJSu de serba-

rea icoaneî luî tefan Vod!
—
Gheu. Mândr, frtate, i strlucit ca numele
Marelui Voevod ce-o aparat ara noastr, 40 de ani
în ir, cu bragul s2u cel neînvins 1
1) Subiectul acestei drame e tras din novela istorici a d*lul C. Negrui.

1356 CETATEA NEAMULUÎ
Galu. — Astzi are se s'adune tot poporul de prin

muni i de prin vî, ca se mearg sus, la cetatea
Neamului spre închinare d'inaintea icoanei sfentuluî
tefan, dup datina strmoasc.
MirCea. (maî în fund, privind spre dealuri) Eat'î CU m
vin din toate prile, cârduri, cârduri. Par' c se co-
bor turme de oî de pe coastele Ceahleuluî.
Gheu. — îns nu '1 zresc pe mo oîman, cpi-
tanul cetii ... De ce oare-o întârîet în casa luî ?
(arat casa din stânga.)

Galu. — Ve^î c a^î a sS fie cununia feteî luî,
Tudora, cu Farca aprodul, i s'a fi gtind de nunt.
Gheu. — D'a s'o întors Farca de la Eî?
Galu. — Ba 'nc nu . . . S'ateapt se cad pe nic
pe ceas.
Gheu. — Numai de 'îa fi dat voîe Cantimir
Vod.
Galu. — N'aî grij despre asta, cci Farca îî frate
de cruce cu cpitanul Turcule, i cpitanul Turcule
îî mân dreapt a luî Cantimir Vod.
Mircea. — Eaca i mo oîman cu Tudora.
SCENA II.
Cei de^nainte^ oîman, Tudora (eînd din cas.)
oîman. — Vin', Tudoro, i 'î terge ochiî, fata

mea, c Farca, logodnicul tîi, trebue sS sosasc a<Jî
negreit.
Tudora.— (trist) Se te-aud Dumnezeu, tat;
dar' ...
oîman. — Ce ? .te 'ndoetî poate de cuventul
.
luî Farca ? . . cel maî vrednic i maî voînic aprod a

luî Cantimir Vod?
,.
CETATEA NEAMULUI 1357
Tudora. —
Ba nu, tat tiu el mS iubete, . . . c
i c de-a trebui s6 treac chiar pin foc, el a trece
'a veni ins o presimire dureroas îmî muncete
;
sufletul de ast noapte !
oiman. — (îngrijit) Ce presimire ?.. Poate c'aî vi-

sat ceva ?
Tudora. — O ! un vis ingrozîtor

dar ; am visat I .
Par' c nvlise peste biata ar un potop de sânge 1 .
Farca se lupta p'intre valurî, i valurile tot cretea

împregîurul luî, pgn' ce-o atins zidîurile cetii de
pe deal.
oiman. —
Fereasc Dumnecjeu sfentul Destule 1 . .
nenorociri o cût pe bTata Moldov locuste, sScete, :
nvliri de Ttari, de Turci, de Unguri, de Leî ! . .
vrajbe între frai, neunire, împrecherîl toate relele . .
ce pot aduce stingerea unui neam întreg Fereasc ! . .
Cel de sus, sS nu 'î fie vorba 'ntr'un ceas rgu, fata

mea, c
mi se ogerete inima când gândesc la câte-o
ptimit bîeiî locuitori Dar' ce stm noî de vor-
! . .
bim de astea, când a^î a se fie cununiea ta ? Ve^î . . . . .
flcii i fetele s'o adanat la hor, i gîoc voîos, c

doar' suntem în vreme de pace Eaca i tovarii . . .
meî de cetate: Galu, Gheu i Mircea, care s'o co-

borît din deal pentru ca se te priveasc în haina de
mireas. Nu 'î aa, frailor?
Galu. Aa, — Soîmane mo S^ tretî, Tudoro, . . .
i s^ fiî fericit dup cum dorim i dup cum doretî I
Tudora. —
Mulumim d-voastrg ... Se ne fie traîul
bun Ia toî Românii 1
—
oiman. Amin (ciirâ piieî) De mult v'aî cobo-
1
rît din cetate ?
Galu. — De cu rsritul Soarelui.

oiman. — i câî oameni o rcmas de paz în
luntru ?
1358 CETATEA NEAMULUI
Galu. — Noue pleî, tot unul i unul.

Soiman. — Prea bine ; noue pleî români pltesc
cât noue êcî de voinici, (cu Români) Copii gtii-ve ! . .
se mergem în cetate ca se ne 'chinm icoanei sfântu-

lui tefan.
— Haî s mergem, haî se mergem.
Românii.
oiman.— i dac' a Farca, pe când ne-om
sosi
întoarce de cetate, om face nunta Tudoriî.
Ia
Românii. — Noroc bun, noroc bun Haî ! la
cetate.
oiman. — Tcere Datina strmoasc este ca
. . .
cea maî frumoas fat din muni se cânte 'n (îua

asta cânticul luî tefan Vod Cine vrei . . . voî ca
se cânte?
Românii. — Tudora se cânte, Tudora.
oiman. — Au^f, fata mea ? . . Ci c tu eti cea
maî frumoasa d'intre toate . . . Cânt dar.
Tudora. — Bucuros, tat.
Cântecul luî tefan Vod.
tefan, tefan Domn cel mare,

Semen pe lume nu are
De cât numat mândrul Soare !
Din SucYava când el sare,

Pune peptul la hotare,
Ca un zid de aperare.
Bragul seîi fr
'nectare
Bate oardele Ttare,
Bate cetele Maghîare,
Bate Leî din luga mare,
Bate Turct pe zmei calare
i 'X scutesce de 'ngropare !
Lumea 'ntrega st 'n mirare !
era "i mic, era 'î tare,

i dumanul spor nu are I
! !
.
.
Lumea 'ntregîl stîl 'n mirare !
Cct precum în Cer un Soare,

Unu 'X tefan Domn cel Mare 1
Românii. — (cu cntusiasm) Ura 1
(Si rid alergând pe dealurî câiva Români spiriei carii strig: Srii , . .
agiutorîu ! I . dumanii ! .
.)
Românii. (mergead spre fund) Cc CStC ? Cc S2 fie ?
oiman. — Ce larm s'aude ?
(Farcaf se arat pe deal, urmrit de un soldat polon. Lupt tntre ameadoi.

Polonul cade ucis. —
Music la orchestr-)
Tudora. —
Eaca Farca, Farca !
Românii. Farca aprodul — 1
—
oiman. Farca în lupt cu un Leah 1 (strig) Nu
te da, Farca bete, c venim i noî. (ctr Românii) Pe
Leah, copii !
Românii. —
Pe Leah pe Leah
(voind si aierge spre deal) ! . .
oiman. staî locului — Ba nu

N'are Farca ne-
; . . .
voie de-agiutor împrotiva unui duman singur.

Tudora. Tat, tat —
poate s^ mi'l omoare ! . . 1 .
oiman. Tacî, copil, —

nu tii ce spui Ro- c . . .
mânul are gpte suflete 'ntr'însul 1 . . Eaca Leahul sl-

bete Farca îl strînge de-aproape
. . . . . . Leahul cade . .
Ura 1sS tretî Farca 1
Românii. Ura Farca — 1
(Dup ce cade Polonul, Farca alearg pe deal, se coboar, trece puntea i

vine în scen.)
SCENA m.
Cef de'natnte, Farca.
Farca. — La arme, frailor ! . . la coase ... la to-
ar
poare, c'o intrat sabie 'n I
Românii. — Leiî ?
! .
Farca. — Leiî cu craiul lor Sobieki

— Sermana ar
!
oiman. 1
Farca. — Sobieki o venit cu toat puterea sa i

cu toi hatmanii eriî leeti, încât o pustiet locurile
pe unde-o trecut Toi locuitorii 'î-o prsit ca-
. . .
sele de-o pribegit prin fundul codrilor, cci n'o remas

col de pment neprdat i nestrîcat de dumani 1 .
Ba 'nc'o tîet peDoamna Rucsanda, fiica lui' Va sile

Vod, i s'o cercat se îee pe sfenta Paraschiva din
biserica Triî-Erarhilor.
oiman. — Ce neligîure ! 'o luat-o?
Farca. — Ba nu; cci clugriî o închis porile,
i de sus, de pe turn, o chiemat blstemul Ceriului
asupra dumanilor Atunci, hatmanul cel mare, lablo-
1 . .
novski, o poroncit oamenilor luî se se retrag.

—
oiman. Puî de Românî, clugriî.
—
Farca. Leiî s'o retras din Eî dar' o luat ;
în robie pe Mitropolitul, 'acum vin spre munî . . .
La arme cu toiî, frailor, c

ne-agîunge potopul 1
Tudora. — (în pane) Visul meii se împlinete 1
oiman. — Pe unde-aî lsat dumaniî?

Farca. Aproape de-aicî (mergend mai in fund i 1 . .
arâând Privlî colo norul ccl de colb care se

în dreapta)
'nal pen' la Ceriu ? Leiî, frailor, Leiî . .
—
oiman. La clopot, copiî Trageî clopotul ! . .
de larm, ca sS s'adune Românii de prin toate un-

ghiurile munilor.
(Câiva Români es alergând prin stânga i strigând : La Clopot 1 la
clopot !)
—
oiman. Si voî, cu toiî brbai, femeî, copiî,
pe-aperare înarmai-ve cu ce 'î gsi, i daî de
1 . .
moarte, ca se nu îc litfa c'o intrat în ara noastr

ca 'ntr'un sat cânî. fr
!
CETATEA NEAMULUÎ 1361
(S« aude tn culise clopotul de dandana, i se ved viind prin muni mulime
de Români îaarmaL)
Românii. — La arme ! . . la arme I
(Es, alergând tntre culise, i se întorc îndat înarmat! cu coase, topoare,

sinee i pari.)
Farca.— SS mi'î daî mie, mo oîmane, ca se

'î duc eu lupt. la
oîman. — Tu sg mi'î duci, Farca, c eii merg
sS ap6r cetatea.
Tudora. — (apucind pe Farca de bra) Farca, eu vin
cu tine !
Farca. — (cudragosto Vin*, Tudoro, draga meal..

i de-a fi sg murim om peri 'mpreun tot de o lo-
vitur 1
Românii. — Pe Leî, Românî orî noî ! . . Orî eî,
Farca. — Venii nu cruai

cu mine, frailor, i sS
pgânul, c
el nu v'a crua Eat'î se ved . . . c 1
Românii. — (ndicând armeie în sus) Pe moarte, pe moartei

Farca. — Pe moarte Maî bine sS murim, decât 1
SS robim (Pleac înainte In drepta, iind pe Tudora de mân. Românii

1
11 urmezi cu entusiasm.)
SCENA IV.
oîman, Galu, Gheu, Mircea.

oîman. — Galu, Gheu, Mirce, staî pe loc . . .
Unde v6 duceî ?
Galu. — La lupt 1
oiman. — Nu treaba noastr s'alergm înaintea

'î
dumanului. Datoriea noastr 'î s'apCrm cetatea Neam-
ului, care ne-o 'ncredinat-o Cantimir Vod. Haî la

cetate.
Galu. — Cum ? . . Se ne 'nchidem între zidîurt, când
67419. IV. 86
!
.
!
fraii notri
înfrunt moartea la lumina Soareluî . . !
oîmane, reu cuvent aî rostit! . .
oiman. — Tacî, Galule, tu, de i aî crunit, c

tot îî sburd inima maî pe sus decât mintea Lupta . . .
vrei tu? Lupt 'î avea în aperarea cetii

. . Moarte ! . .
vrei tu ? Moarte-om gsi cu toii; cci maî bucuros

. .
ne-om îngropa subt rîsipurile celiî, decât s'o închi-

nm dumanului.
Mircea. — Ean ascultai ce svoan s'aude ?
(Se aude în deprtare un sgomot de voci i înpucturî.)
oîman. — Negreit Românii s'o întelnit cu Leiî

'aCUm s'o încletat la iupt! (ridicând mânile ctr Cer)
Doamne Dumne(êul prinilor notri fie'î mil de 1 . .
femeile i de copiii notri întinde mâna ta i um- 1 . .
brete aeste locurî nenorocite . . .
Mircea. — (de pe pume) oîmane, oîmane 1 . . norul se

tot apropie ! . . Mi'î team pentru-aî notri I
oîman. — Fac-se 'n voia Domnuluî!

GalU. (pe punte, privind în dreapta) oîmanC, Românlî nO-
tri sunt puî în rîsîp ! . . Leiî îf alung i 'î ucid ! .
Haî într'agîutorîu se perim i noî cu deniî ! . .
—
oîman. Ce agîutorîu o se le noî, patru dm
oaminî, împrotiva unii otiri întregî ? Haî maî bine . .
la cetate ca s'o aperm pen' la cel de pe urm om

(se îndreapt spre punte.)
Mircea. — Staî, c zresc o fat alergând în coacî.
Toi. — Unde care 'î ? . .
'î ?
SCENA V.
Cei de^nainte, TlldOra (vine alergând cu perul despletit, iind
în mâna dreapt o pala, i în mâna stâng un steag polon-)
oîman. (zarlnd-o) Tudora ! (o stringe în brae.)

Tudora. — (ecsaitat) Tat, tat ! . . suntem perduî
! ! ! .
Toi. Perdutî —
Tudora. Românii notri — s'a lovit cu toat oas-
tea luî Sobieki, i, dup o lupt crâncen, o fost
biruii!
Toi. —
(CU desperare) Româniî biruiî
Tudora. —
Ceî maî muli din eî o perit strigând :
Se treasc Moldova Farca s'o luptat i se lupt

! . .
anc ca un zmeii Pe unde el,

! cad Leiî ca
. . trece
snopurile de grâu subt sScere 'L-am vgût cu ochii . . .
meî fcend minunî de vitejie, i smuncind steagul

ista din manile unui cpitan leah, pe care 'l-o ucis. .
el mi 'l-o dat ca s6 *1 duc sus în cetate, pentru ca

s6 nu cad ear' în manile dumanului.
—
oiman. Aî auît?. Fraii notri sunt în risi- .
pire ! Nu ne remâne decât s'alergm la cetate

. . . . .
Tudoro, vin' cu noi.

Tudora.— Ba nu, tat ine . . . steagul, c eu me
gsesc pe Farca.
'ntorc ca sS
oîman. — Nu tu de te 'ngriji voinic de el, c 'î
frunte, ;?i el es chiar din gura lupului

Vin' cu . . .
noî, fata mea, c ne 'î fi de-agîutorîu în cetate . . .
Tu ne 'î închide ochiî, dac' a vrea Domnul ca sg

murim.
(Mare igomot în dreapta ; ricnete, vaete, împucturi, zinghete de arme.)
Tudora. — Eat'î ! eat'î C vinL.Eat armiea

leasc
oîman. — S6 nu perdem vreme . . . Haî, pgn' a
nu cdt-a de vii în manile pgânului.
(Toi pleac spre fund, trec puntea i Intri In culisele din ttânga.)
.
SCENA VI.
Românul betrân, românca, copilandrul.

(Câî-va Români, femei î copii într alergând spre scen ; soldaii poloni îî
alung ; lupt între eî. — Muzic la orhestr. — Un soldat polon prinde din fug
pe un betrân i voîesce se '1 înjunghie.)
Românul betrân. — Omoar-me, pgâne, c m'am

sturat de-a videa nenorocirile Moldoviî !
Copilandrul. (amncându-se între betrân i soldatul polon) Ti-

closule 1 . . vrei se omorî un betrân cu perul alb ?
(Soldatul polon las pe betrân i apuc pe copil, îl trântesce la pro^nt, i
voîesce se '1 ucid.)
Românca. «ncletându-se de bragul soldatului) Nu da, p-

gânule, c 'î copilul meu Ucide-me pe mine
1 . . ; na»
lovete I (îî arat sînui) Lovetc sînul care 'l-o hrnit, dar*
las copilul!
(Ceî-l-alî soldai se rped i prind robi pre Români.)
- (Se aud trimbiile armatei în dreapta. Armata începe a defila în sunetul mu-
sice! i se aeat^ în rend ; dup densa într Românii robii i înjugai la tunuri.)
SCENA VII.
Sobieschi, lablonovschi, Potoschi, aghiotanî,

statul major.
Potoschi. (întrând mal înainte i anonând) MaiCStatea Sa

craiul Sobieki 1 . . (ctr armat) La front! . . Sus armele l
(Musica cânt o fanfar de onoare* Steagurile se pleac d'inaintea lui So-

bieschi. Soldaii presint armele.)
Sobieschi. (se închin la steaguri) OstaÎ! SUnt mul- . .
emit de voî V'aî 1 . . purtat cu vrednicie la lupt ! .
Unde sunt robii ?

! ! .
;
Potoschi. — (arund Românii; Eat'î, Maicstatca Voas-

tr !
Sobieschi. — SS 'î lege ca sfe 'î duc în Polonia,

i care din eî a cerca s6 fug, sS '1 împute 1
(Potoschi se tnchini i merge spre ofierii din fund ca se le comunice po-

roQcile regcluî.)
lablonovschi. —
Fie'mî ertat, Maiestatea Voastr,
a vg observa c aceti oameni s'aii purtat vitejete,
i cnu merit aa asprime . . .
SObiCSClli. (firi a'I asculta, se primbla posomorit pe scena
Neam obraznic i sume ! . . Nite granî fr arme

ss 'ndrSzneasc a sS mSsura cu oastea mea i a'mî
ucide o mulime de vitejî de-aî meîl.. SS 'ndr^z-
neasc o ar
mic ca aceasta a se împrotivi mie,
craîuluî Sobieki mântuitorîul Vieniî
! învingetorîul 1
Sultanului Mohamed IV Foc i sânge am se las! . .
în urm'mî, pentru ca se pomeneasc vecinie de

mine! (taro lablonovschi 1 . .
lablonovschi. —
(apropUndu-se) Maiestate
Sobieschi. —
(încet) Câî ostaî de-aî notri au perit,
de când am intrat în Moldova?

lablonovschi. —
Mulî, ccî Domnul Cantimir. .
Sobieschi. —
(furios) Cantimir O sS mS 'ntorc 1 . . ! . .
€u în Polonia fr' a pune mâna pe el Mielul s'o 1 . . 1
ascuns lagrul Turcilor, în loc sS cas la câmp de

în
btaie i s6 dee ochi cu mine
lablonovschi. —
Asta n'ar fi nimici pentru glo-
riea Maiestii Voastre care o biruit atâî dumani
maî însiirmnaî i mal puternici decât Cantimir Vod
dar' Moldovenii i cu Ttarii ne-au fcut mare stri-
cciune, otrvind fântânile, arcjend fenaele de pe câm-
puri, urmrind armiea noastr, ca o turm de lupî,
i ucigând tot ce gsa în calea lor. Caii notri au
.
peritmaî toi Cea maî mare parte din tunuri au

1 . .
remas pe drum, i ostaii MaTestiî Voastre cer, în

gura mare, a ei din aceast blstemat, unde-au ar
ptimit toate chinurile i toate relele.
Sobieschi. —
(cu mânie) lablonovschi ! .
lablonovschi. (cu mândrie) Maiestate! —

de-oîu ti . .
chiar c
'î urgisi pe betrânul lablonovschi, care te
slujete cu credin de când te-aî suit pe tronul Po-
loniei, eîi 'mî-oîu face datoriea de a'î spune ade-
verul Mare greal au fost a noastr
1 . . ne-am c
dumnit fr
nici o pricin cu vecinii notri Moldo-
veni cci eî ar fi putut fi pentru ara leasca un
;
zid de aperare împrotiva nvlirilor din Resrit. Ar

fi trebuit se dm
mâna cu deniî, în loc se cutm
a'î subgîuga.
Sobieschi. —
Prea târ(Jiu îmî daî sfaturi, lablo-
novschi. Moldova e destinat a fi o provingie a Crieî
leetî, i me gîur pe numele meu aa va fi, pre- c
cum (îc eu.
lablonovschi. Maiestate! Acum sunt 40 de — . .
anî de când tresc tot pe câmpul resboaelor; am în-

betrânit cu arma 'n mân, 'am cunoscut ce pltesc
Moldovenii la lupt, când îî aper ara i neatîrna-
rea lor Eî pltesc mult. Mria ta
. . . Crede-me pe 1 . .
mine, care 'mî-am jertfit toat vieaa pentru gloriea

luî Sobieschi; d
poronc armiei de întors în Polonia,
cci de când am întrat în Moldova, cu gând de a o
supune, am perdut nebunete gîumtate din ostaii
notri; 'acum aceast armie ce s'ail luptat 'au bi-
ruit sub zidurile Vieniî, samen maî mult c'o armie
pus 'n tîsip decât c'o oaste învingetoare !
Sobieschi. — Are dreptate betrânul

(pe gânduri, în parte)
lablonovschi . . . (tare) Vrednicul meu general, îî mule-

mesc c 'mî-aî vorbit astfel, fr sfial, când s'a-
.
tinge de gloriea mea. Tu eti cel maî bun sprijin al

•
ronuluî meu, i pe tine te voiu asculta
onc de plecare.
po- . . . D
(lablonovschi se închin i se apropie de statul major.)
(Se aude buciumând în cetate»)
— Ce sunet s'aude
Sobieschi. ?
—
Potoschi. Un bucîum ce (înaintând) resun în ce-
tatea Neamului chîam Românii ; el la rgsboîu.
Sobieschi. — Ear' rdsboîu vreu ! . . eî ? Fie . . I .
rSsboîu le voîu da! . . îndreptai tunurile spre cetate.

Soldaii îndreapt tunurile spre culisele din stânga i se pregtesc de
r&bolu.)
lablonovschi. —
Eu aî îce, Maîestale, sg lsm
cetatea asta i sS ne urmam drumul înainte Avem . . .
tunurî de câmp, nu de asalt.

Sobieschi. (aprins) Ba —
pre numele patronului 1 . .
meu Nu va (Jice lumea

! . . o cetate s'au artat c
d'inaintea luî Sobieschi, a i sS cuceri N'avem fr ! . .
tunurî? . . Vom
lua-o dar cu manile.
Potoschi. —
Numele IMaîestiî tale îî destul tun I
Sobieschi. Potoschi —
pe tine te însrcinez sS I
daî asalt acestui cuib de hoi 'ascult s6 nu . . . :
rgmâîe peatr pe peatr!

(Potoschi se închini i se întoarce spre oaste ca si dea poronc de asalt.)
(Se aude intre culisele dia dreapta un sgomot de lupt.)
SCENA VIII.
dTif/ de'nainte, KarCa (prins de Polonl îmr, smunclnduse din

manile lor>)
Farca. — Mort mi'î lua rob, dar' viu niciodat I
l M^nil II apuci de mâni i Ticloilor

M in In Ioc) vS puncr I . .
<;j6ce împrotiva unuî om!

! .
Sobieschi. Ce este ? —
Potoschi. —
Un osta moldovan robit în btaie,
i care nu vrea s6 se supuîe.
Sobieschi. —
Un osta moldovan ? se '1 aduc . .
înaintea Noastr.
(Soldaii aduc pe Farca d' înaintea Iul Sobieschi.)
Sobieschi.— Ce eti tu ?
Farca. — Osta de-a Cantimir Vod. luî

Sobieschi. — Cantimir Tot ascuns ede 1 . . în la-
gerul Turcilor, mielul ?
Farca. — Miel nu poate apertorîul Moldoviî fi ! .
El îî ara încât i tu ara ta! luî în

Sobieschi. — i'î prea lung limba, voinice Ie 1 . .
sama se nu 'î-o scurtez.

Farca. — în mâna ta sunt Poî sS 'mî
(cu mândrie) . . .
taî icapul; dar' de plecat nu '1-oîu pleca niciodat

d'inaintea dumanului eriî mele!
Sobieschi. —
Nicî când dumanul îi învingtor ca
mine?
Farca. — învingetorîu, tu ? . . care aî întrat hoete
în Moldova 'acum te 'ntorcî ruinat în Polonia ? . .
Mare 'î este deertciunea, dac te creî învinge-

torîu Privete'î oastea obosit i 'ngîumtit
! . . ! .
Mergî de vec^î drumurile pe unde-aî trecut acoperite

cu trupuri de Leî, 'apoî te flete etî învinge- c
torîu Aî nvlit la noî fr veste 'î-aî clcat cu-
. . . ;
vântul ce '1-aî dat, acu un an luî Cantimir, de a fi

prietinul nostru, i ce-aî isbutit ? Aî ucis câîva . .
cretini nevinovaî, aî ars câteva sate, aî prdat câ-

teva monâstirî, 'acum te furiezî ca un lup urmrit
de zevo^î Sobieki mare i'î numele
. . . micî i 's ! I . .
faptele
Sobieschi. (furios, pune mâna pe sabie) Sumcule 1 . .
Farca. — (cu un ns spasmodic) Sobicki I . . cât etî tu

de mare i de puternic, eu rîd de mânia ta; cci noi.

Românii, suntem deprini a videa moartea cu ochii
—
I
Sobieschi. Dac eti deprins a videa moartea

cu OChiî, mori în faga Soarelui l (face un semn soldailor.)
(Soldaii trag sbiile i încungîur pe Farca.)
Farca. — Sobieki 1 . . sg tiî, de la Farca Ro-

mânul, c^ nu 'î vrednic pentru tine sS omorî voinici
ca mine 1
Sobieschi. — Spenzurai'I . . .
Farca. — SS mg spen(Jure pe mine

(tresrind) ! . .
Heî ! . . c doar' nu pere Românul cu una cu doug.

(smuncesce un baltag din m&nile unul soldat, ti ridic asupra soldailor i '1 poart
rapide) In lturî, pgânilor, c eu sunt Farcâ aprodul !
(Farca se isbesce p'intre Poloni, apuc pe punte, se opresce pugin de stric

puntea cu baltagul, 'apol pleac, fumând spre mume. Soldai! se arunc dup el,
dar' se opresc la capra puni! d6rîmate. Vr'o c!va trag cu puscele în Farca.
(Cortina cade.)
ACTUL II.
Teatrul represtnti interiorul cetii! Neamului ; în dreapta, pe planul I-iu, poarta

cea mare e închis ; In fund, în stânga, se afli un turn, în care pzesce un ple ;
de la poart pin ceti! e cu metereze; de-alungul zidului esie o

la turn, zidul
galerie de lemn pe care stau de paz câtvt Români înarmai; în stânga, pe al

doilea plan, ce afli o capel cu ferete gotice, luminat în întru- La ridicarea
cortinei se aud din timp în timp tunuri dsprute care bat în ziduri. Pleil car
bolovani pe galerie. începe a insera.
SCENA I.
oîman, Galu, Gheu, Mircea, strjerul român,

pleil.
oîman. — HaT, voînicf ... cu inim craî mereii
1
la bolovanî pe galerie ca se 'I aruncm în capul Le-

!
ilor, când or maî cerca vr'un asalt Eî ne trimet . . .
ghiulele din tunuri . . Noî suntem maî darnici i le .
pltim cu petre scumpe. . . .
Mircea. — Nu tiu de 's scumpe dar' tiu 's ; c

grele, i pe care 'l-oagîunge bolovanul ista halal , . .
de densul ! . . Bun parte a avea. (arat un bolovan mare i '1
duce pe galerie.)
oîman. — (spre tum) Strjerîu 1
Strjerul român. — Aud.

oiman. — Deschide'î ochii în patru, i 'î intete
pe lagerul leesc. De 'î zri vr'o micare de oaminî,
s^ ne daî de tire.
Strjerul român. — Bine.
oiman. — i Mirceo, primbl-te cu plaeiî de-a tu,
lungul i tot cu mâna pe cucoul putiî.
zidîuluî, fii
Mircea. — N'aî grij, mo oîmane Care Leah . . .
a trece prin calea putiî, a i culege un plumb.

oiman. — Eî mî, Galulc, îî
(coborinduse în scen) 1
place? Lupt cereaî? Eaca lupt.

. . . .
Galu. — Imî place, oîmane dar' pare-mi-se c ;
s'apropie funia de par.

oiman. — Fie cum a vroi Cel de sus tiu ! . . în-
cale c
n'or îce Leiî c'o luat cetatea cu mâna, ca
un cuib de rondunele . . . De cinci îê-acu, toata oas-
tea luî Sobieki tabr în valea Neamuluî i prin
munii de pr'inpregîur. Tunurile lor bat zidîurile aiste
necontenit de cincî (île. în cincî (île patru asalturi
o dat cetiT, i tot rîsipiî i ruinai o întrat sub
corturî Mândrii-ve Români 1
. . . Noî, o mân de . .
oaminî, ne luptm de cincî cîle i cincî nopi c'o

armie 'ntreaga
Gheu.— Aa este, frtate ; dar' am obosit, c,
de când s'o început resboîul, n'am închis ochiî.
oiman. — Las, Gheule, c 'n ceasul când 'î-om
! ;
CBTATEA NEAMULUI 1371
închide, a fi pentru somnul cel vecînic, ca bîeiî to-

vareiî notri, ca Trotuan, ca Udrea, ca Veveri i
ca ceîalalî care-o perit în lupt.
Galu. —
Fie-le ^rna uoar, c
mare bine s'o pur-
tat pen' a nu cdea!
oiman. —
S'o luptat cum trebuie sS se lupte tot
Românul pentru ara luî, 'o murit cum trebuie se
doreasc a muri tot Românul care se simte mândru
de numele luî cum oiii peri i eiî ca acjî, ca mânî
1 . .
cum iî peri i tu, Galule, i tu, Gheule, i toi câi

mal r^mân teferi acu în cetate; cci alt n'avem de-
ateptat, decât moartea l
Galu. —
Moarte, darl..maî ales ni s'o sferit c
i merindele de gur i cele de puc.
oiman. — Ce spuî, frate? Nu maî este nici earb,
nicî plumbî ?
Galu. — Numai câteva încrcturi ne-o maî rgmas,

i de-abîea putem rspunde din când în când la lovi-
turile dumanului.
—
oiman. (pe gânduri) Asta 'î re treab !.. dar' s
nu perdem brbiea, cci poate ne-o aduce Farca-
ceea ce ne lipsete.
— Farca?
Galu.
oiman.— Dar Spre amea^, când . . .de eraî tu
straj 'n Farca o eit din
turn, cetate.
Galu. — Pe unde?
oiman. — Prin fântâna asta care se deschidea 'n
hrub tainic ce duce la poalele dealuluî ... El s'o
dus sC pândeasc micrile dumanilor maî de-aproape^
doar' a afla ceva despre hotrîrea lor, i doar' a pu-
tea cpCta ceva merinde pentru noî.
—
Gheu. Numai de n'ar pune mâna Leiî pe
dcnsui
!
oîman. — Pe Farca ? . . El îi în stare se le fug

d'intre degite, ca o operl.
Galu. — 'apoî
îî tener, frate îî cu focu 'n ini- ! . .
m, trage inima într'acoacî, la Tudora care 'î

i'l
închis cu noî în cetate N'aî grij de Farca Un. . . . . .
voinic ca el, cu dragostea 'n suflet, are êce viei

într'ensul.
Gheu. — Dar' bîata Tudora unde'î*, oîmane ?
oiman. — Cole, în biseric ... Ea poart de
grij celor rnii în btaie, i închide ochii celor
ce mor.
—
Gheu. Sernâna copil 1 . . Ce s'a face ea de-a
fi se perim aici cu toii ?
oiman. — (cu mândrie) Ea, Gheule ? Ea 'î fata luî . .
oîman betrânul îi Românc, 'a muri cu tat-seu

1 . .
î cu logodnicul eî la un locl
Gheu. — Pecat de tinereile eî 1
—
oiman. Tcei par'c'aud un glas în fundul
! . .
fontâniî.
Gheu. — Farca a fi.
(Se pleac cu toiî pe gura fontâniî.)
oiman. — Zresc o umbr ce se urc spre noî

de-a lungul pretuluî . . . (strig în fântân) Farca, tu
»etî!
Farca. — Eii an fântân)
oiman. — Vin 'ncet, b3jte...Nu te grbi, se
nu 'î lunece piciorul.
Farca. — întindei'mî uiâna.
oiman, Galu, Gheu. (întind — mâniie în fântân) Eaca
mâna Apuc-te vîrtos.
.
—
. .
Farca. (ivindu-se) Eat-me's cu bine. (ese din fântân.)

. . .
CETATEA NEAMULUI 137S
SCENA II.
Ceî de^nainie, Farca (aducend o torb.)
oîman. — Vin braele mele, c mult

'n fiîule,
'î-am maî dus grija.
Farca. — Dac pugin o sg nu mg maî lipsit vi-
deî.
Toi. — Cum? Ce felîu?
Farca. — Era se m6 prind i se nie ucid Leiî.
Toi. — Fereasc Dumnec^gu sfentul Cum asta^ 1 . .
Farca. — Dup ce m'am coborît fontân,. ac^î în

'am dat în hrub de-am eit în poala dealului, am
cercat sS m'apropiiîi de laggrul Leesc ca sg prind
limb i sg aflu ceva, când, chîar în drumul meu,
am dat peste-o ceat de cinci Leî care sta la pând
subt o stânc. Era un cpitan cu deniî, i le 'm-
pra praf i plumbî, (Jicendu-le sg fie gata pe ast
sar, ccî Sobieki o poroncit sg ne dee un noii asalt.
Toi. — în ast sar ?
Farca. — în curend trebuie sg ne loveasc, ccî
Soarele pe-asfinite.
'î
oîman. — Eî! i? .
Farca. — Aurind de asalt, soldaiî o inceput a

chiui 'a bea plosc, ca sg prind la inim
d'intr'o , .
Eu mg uîtam la torba cea cu praf, cum se uit ulîul

Ia cloc, i, în vreme ce Leiî degrta plosca, m'a-
runc deodat în mijlocul lor ca o artare, smuncesc
torba i plec la fug p'intre stâncî Dumanii se . . .
îeii turbai dup mine, împucând ca într'un iepure

i sbîerând ca copoiî, dar' nu mg nimeresc i 'mî
perd urma Numai unul din eî, cpitanul, un tinerel
. . .
fr mustea, nu tiu cum dracul face, i 'mi ese

inainte, tocmai la gura hrubii . .
. :
1374 CETATEA NEAMULUi
Toi. —i ? .
Farca. — (cu sânge rece) 'Lam ucis ! . . Eaca torba

Leilor 1
Galu.— Da bine, trupu îuî ce '1-aî fcut ? . . 'L-aî

lsat acolo, gura hrubiî Ia ?
Farca. — A' se dee tovareiî luî de densul,

! . .
i s6 discopere hruba?. Nu, tat; nu 's aa de co- .
pilandru . . . Am
tras trupul în hrub, i 'l-am ascuns
de lumina Soarelui.
oiman. —Se tretî, bete, voi-
{deschi4end torba) c
nic brag i coapt
minte ai la vrîsta ta Ean sg vi- I . .
dem ce ne-aducî ? îî plin! plin, frailor, de praf

. .
i de plumbî Heî multe mori o

1 maî trime-
! c s
tem în ceî pgâni, din torba lor!
Farca. —
Aa, tat oîmane dar' i noî trebuie ! . .
se ne gtim, cci Sobieki s'o gîurat pe steagul cresc

se nu remâîe a^î nicî peatr pe peatr din cetate,
nicî om cu viea în lunlru.
oîman. — Aa s'o gîurat Sobieki ? (strig) Mî, co-
pii, venii cu toii aici.
(Toi pleiî, afar de strjer, se cobor i vin lâng oîman.>
Pleiî. — Eat-ne.
oiman. —
Aî auît, voinicilor ? Ci craiul So- . . c
bieki o gîurat peirea noastr pe a^î ... Ce (;Jiceî voî ?
Mircea. —
Vie se ne ucid, dac' a putea?
oîman. Copiî — acu a sS 'nceap o lupt
! . .
cum n'am maî avut pen acjî. Haî sS facem i noî

gîurmentul de moarte dar' maî ânteî, na, copiî ; . . .
întindeî manile Na praf leesc na plumbî leetî.

: ;
(împarte patroane Ia pieî) Se le trimetcm dumanuluî CU do-
bend prin evia putiî.

Pleiî.— Ad, ad.
oiman. — 'acum, ascultaî i îceî ca mine
!
I.
M6rtea ne vine, dar' nu ne pai 1
M6rtea 'n resboaie not o dorim.

M6rtea viteazX e mult frumoasa
Jurm cu toit ca sS murim !
Toi.
Jurm cu toiî ca sS murim I
II.
Pentru Moldova ce ptimesce,

Pentru Moldova care-o îubim,
Pentru Moldova ce ne privesce
Jurm cu toiî ca sg murim 1
Toi.
Jurm cu toit ca sS miurimi
ni.
(alman se pune ta genunchi.)
I er scumpii, remât cu bine 1
01 er dulce, noî ne jertfim 1
O 1 era noastr, not pentru tine,

Jurm cu toit ca sS murim i
Toi.
Jurm ca toit ca sS murim I
SCENA III.
Ceî de^nainte, TudOra («e arat ia ua capeld i asculi
jur&mintul pl&efilor.)
Tudora. — Faceî giurmentul moriî i pe mine

nu mC chîemaîl
Plâeii. —(cu mirart) Tudora I
. . .
.
1376 CETATEA NEAMULUf
TudOra. (înaintând spre pleî cu un aer inspirat) CinC v'o
dat voue dreptul s^ uîtaî pe Tudora, când este a

ve jertfi pentru ar?
oiman. Copila mea — ! .
Tudora. —
Numai voî ve cunoatei datoria ? . .
Voî numai ve iubii ara ? Eu n'am suflet ca voî ?

. .
n'am ca voî sânge de Românc?

Farca. — (cu dragoste) Tudoro 1
Tudora. — De i nu
decât o bîat copil,
sunt
dar' de cinci cjile, de când tresc cu voî, 'mî-o crescut
în pept inim brbteasc Aicî, în bisericua asta,
! . .
singur, fr
agîutorîu, am închis ochii la opt cre-
tini rnii în btaie; am au(ît cele de pe urm cu-
vinte ale lor, suspinurile lor cele de pe urm, i m'am
diprins a videa moartea 'n fag. Cum nu ve 'î fric
voue de densa, aa nicî mie i cum vrei voî 1 . . s
ve dai vieaa pentru Moldova, aa i eu vreu s^
'mî-o dau 1
—
oiman. Tu, fata mea ? tu, în floarea tinereiî . . 1
Tudora. —
Moartea n'alege ea, când vine, abate 1 . .
i pe cel tare i pe cel slab ... 'n curend, din i

câi suntem aicî, nicî unul n'a se maî remâîe cu
viea 1
oiman. — De unde tiî ? .
— Am
.
Tudora. aucjit tot ce v'o spus Farca . .
Sobieki o gîurat peirea noastr, i Sobieki 'î tare ! .
Gîurmentul luî s'a împlini; dar' eu nu vreii se cad

vie în manile luî.
Farca. — Nu, Tudoro cât 1 . . oîîi fi eu lâng

tine .
Tudora. — Locul
.
Farca, nu teu, 'î lâng mine;

locul teu îî pe zidîurî dumanului. Datoria ta
în faga
'î se morî în lupt lâng tat-meu; datoria mea 'î sg
vS resbun pe toi 1
. :
CETATBA NEAMULUI 1377
oiman. ne r^sbunî ? — Se
Tudora. Ascultai —
în noaptea trecut,
Unspiratâ) I . .
pe când voî pzaî zidîurile, eu stm îngenunchîet

d'inaintea icoaniî Maîciî Domnului i mS rugam pen-
tru sufletele celor mori. Lumina candelilor se r^s-
frângea pe opt trupuri de voinici suflare, care fr
zac în biseric Atunci, am vg(ût cu ochii meî ri-
. . .
dicându-se morii în picioare mergend s^ serute ! . .
icoana, i pe urm
apropiindu-se de mine, 'mî-o îs
cTudoro ! de aî inim de Românc Tudoro . . . I de
«i'î drag ara Moldoviî n'o lsa neresbunat > !
oiman. — (uimu) Ce (Jice?

Tudora. -^ c Tudoro nu ne lsa pe noî, nu lsa 1
cpe tatl tSu i pe Farca, logodnicul tSu, r^s- fr

cbunare Mergi în lagerul leesc, i, cu bragul tSu,
! . .
«du moarte dumanuluî Românilor du moarte luî I . .
«Sobieki !>
oiman. — (ctri ceia-i-aii) îî perdut 1 .
Tudora. — Aiste cuvinte 'mî-o morii rostit 1 . . i

eu m'am legat cu giurment ctr aa sS eî fac.
oiman. — Tu sS omorî pe Sobieki Cum 1 . . ? . .
in ce chip ?
Tudora. — Ângerul Moldoviî m'a duce

dîmbind) de
mân Decât st mor aicî, ucis de soldaii luî So-
! . .
bieki, maî bine sg cerc o fapt i mântui- mrea

toare pentru ara mea 1
Farca. — Tudoro, pe mine m'aî uitat ?
Tudora. — (cu înduioare) Farca 1 . . Dumne^Su n'o

vrut facem cas 'mpreun, de i numaî Ei tie
se
cât drago3te-am avut i am pentru tine (vocea ti 1
•iibeK«) Nu mg sfiesc acu, în agîunul morii, s'o mr-
turisesc în au(;)ul oaminilor dar' nu vreii sg mg . . .
^1'spart de tine ca o strin, nu, mi se rupe c

ma I
67419. IV. 87
! ! .
Toi. (CU induîoare) TudorO I . .
Tudora. —
O lsai-me se plâng, ca se 'mî maî
!
recoresc sufletul. Nu pot gândi fr tulburare c'are

. .
se moar tata i tu, Farca, i voî toi, oaminî

! . .
bum, i eu în loc de cununie, în loc de fericire

! . . . .
moarte, în floarea vieii Ce am fcut noî luî Dum- 1 . .
necêu ca sS fim osândii aa ? . . (plânge.)
oiman. TudorO, draga

duând pe Tudora lâng sinul luî)
tatii, nu ne face se slbim tocmaT când avem nevoie

de brbie. Dac' o vrut Dumnezeu astfelîu cu noî,
trebuie se ne supunem poronciî luî Tu singur' aî . . .
spus c
jertfa pentru îî o datorie sfent ar
Nu ! . ..
maî plânge, draga mea, 'mî frângî inima, (plânge.) c

—
t
Tudora.
1
crimi?
.
^încetând din plâns) Eaca, nu maî plâng, ta-
Cat 'n ochii meî .

.
Nu bgaî de sam, oaminî buni

. .
'î nu maî sunt la-
Tudora
. . A c
. . .
s'a arta vrednic de tat-seu i de voîl tu, Far- . . i

ca, d'mî mâna i vin' de 'ngenunche cu mine d'i-
naintea tat-meîl, ca se ne binecuvinteze i se ne
uneasc cu mâna luî ('ea pe Farca de mân, zimbind) Vccjî !
cât i'î de vesel mireasa, dragul meu Fiî i tu . . .
vesel ca mine, c
neom gsi uniî în ceea lume
oîrnan. — (ctr oaiu) Galule, mi se sferete inima
când o ved astfelîu.
Tudora. — Tat, binecuventarea unuî printe îî
sfent 'n ochiî luî Dumnezeu ! . . unete'î copiiî i'î

bine-cuvinteaz 'n faga Ceriului, unde-o s6 ne 'ntelnim
în curend.
(Se pune în genunchi, înpreun cu Farca, la picioarele luî oîman-)
oiman. (întin4end manile pe capetele lorj UnitC fiC Sufle-

precum numele voastre sunt
tele voastre în vecînicie,
nedesprite în inima mea! Copiî! priimiî prin . . . .
graiul meu binecuventarea Ceriului 'a pmentuluî

. ! ! :
CETATEA NEAMULUf 1379
Pleii. — Amin (uîmiî)
Tudora. — Tat d*mî mâna s'o

(ndicându-sc veseli) 1 . .
s2rut...Acu me sîmt fericit I
oîman. — Vin' bragele mele, fîîc scump i

în
viteaz, (o îmbriazâ cu dragoste i 'î cjice încet) SS morî CU br-
bie, Tudoro.
Tudora. — (încet)în ceasul de pe urm'mî-oîu aduce-
aminte c 's fiica oîman betrânul
luî l
Farca. — (înUnênd braele) Tudofo, mic hu 'mî iicî

nimica ? .
Tudora. (aruncându-s« în braele luî Farca i serutându'l) O !
Farca, soul meu, îî dau cea 'nteî i cea de pe

urm scrutare peaist pment 1 (încet) S2 aperi pe tata,
Farca 1
Farca. — Oîu peri lâng densul

Tudora. — 'acum, voinicilor, fiecare la locul sgii
voî pe zidlurî, i eîi în lagrul leesc! . . Remâneî cu
bine (se îndreapt
1 spre gur fântânei.)
Pleii. — Dumne(;J2u sS 'î agîute i sS 'î apere

filele.
Tudora. (ê suie pe marginea foatâneî) AcU me SÎmt
vrednic s6 mg unesc i eu la gfurmentul vostru, (cânt:)
O er
I scumpa, remât cu bine !
O er
! dulce, noî ne jertfim !
O era
1 noastr, noY pentru tine
Jurm cu toit ca sS murim !
Toi.
Jurm cu toiY ca sS murim I
(Tudora m coboar fn (ontlnX fi dispar*. —Pleii grmdii Inpreglurul

unei priTMC tn Intru.)
Farca. — Tudoro, s2 îeî arma Leahului celui

;
Tudora. (din — fomân) Bine.

Toi. —
Noroc bun, Tudoro!
Tudora. (din — fântân) Noroc bun !
SCENA IV.
oiman, Galu, Gheu, Mircea, Farca, strje-

rul român, pleii.
Farca. — Dc-acu
(cu sfcrlt toatc pentru
desperare) s'o
mine 'n lumea asta!
oiman. — i pentru minei.. Un singur copil am
avut i 'l-am perdut!
Galu. — Nu slbi, oîmane Farca frate, nici tu,
bete, c s'apropie ceasul luptei.
(Strjerul român din turn bucium.)
Toi.— Ce este?
Strjerul. —Oastea leasc vine spre cetate.
—
Farca. Asaltul cel mare se pregtete La 1 . .
zidîurî cu toiî, la zidîurî !
oiman. — La metereze, copiî 1 . . i chitii tot subt

îa stâng. Când nu 'î maî avea plumbî, încrcai cu
nasturi de la ching; când nu 'î maî avea praf de
puc, resturnaî la bolovanî pe capul dumanilor.
Pleii. — (cu entusiasm) La zldîu 1 . . la zidîu I
(Plâeiî se rped pe galeriî i se gtesc de btaie. — Afar de cetate se
aud rcnete de Leî. — Tunurile trag în z'durî.)
oiman. —
Auîî rcnetele Leilor? Tu, Galule, . .
aa^-te colo lâng turn cu triî oaminî. Tu, Gheule,

Ia mijlocul zîdîuluî. Tu, Farca, colo lâng poart
i eu peste tot locul ... Se ve ved, copii Facei 1 . .
! .
ca s6 r^mâîe pomenire neuîtat în Moldova de Pleiî

din cetatea Neamului.
(Câteva ghiulele cad pe scen. — Una din ele rnesce pe un plâe.)
Un pld6. Valeu (rcmâne cu Corpul spen4urat pe galerie-)
oiman. — Ce
!
este ? . . Un ple rnit I
Galu.— Ba sermanul 'î ucis, 1
oiman. — DumnecJSu se erte pecatele 'î ! . . (se suie
pe galerie i Cc Lciî
privesce preste ziduri) faC ?
Farca. — Fugî, tat, c ucid pgânii! te

oiman. — Atunci s'agîung Eaca. Leiî aa^ 1 . .
scrile pe zidîurî ! Luai sama bine, copii!.. Foc în

grmad !
(PlieflI taipufci de o datl preste ziduri, — Se aud rcnete dureroase afara

di.-l cetate.)
Farca. — {pnvind preste zidutî) în plin 1 . . opt putî,

opt mori I . . i ceî muli înainte
(Polonii inpuci de din afar. Pleiî le respund cu foc necurmat).
Gheu. — (strig
musteaa de-un
preste ziduri) Mî, panc, m ! . . cel cu
cot ! . . Ce 'mî daî, se 'î trimet un
plumb în frunte }
oiman. — Gheule, nu fiî nebun pleac'î capul.

m . . .
Gheu. — (asemene) Cc Îcî, ? . . îl vrcî în dar ? .
Fiel 'n dar ine , . . 1 . . (trage cu puca) drept în frunte I .
M'am inut de cuvent . . . SS 'î fie de bine (se pleac ! pe

Juri riênd.)
(Polonii trag tn Gheu care cade pe zid rnit, strigând : ValeU ! m'O
ucis 1 Farca «e rpede de '1 ridic i '1 coboar tn scen.)
Farca. — Na ! c o pit'o, Gheu ! . . Apoî d ! .
n'o cat Românul cu luminarea ?
— PScat de c era un viteaz

oiman. el 1
—
Farca. Gheu ling Etî rnit de (depuind pe fontân)
moarte, Gheule ?
Gheu. — Ba Hu dar' 'mî-o frânt o mân

(reînviind) *,
pgânii, (m întinde la pmentJ

oim an. — Farca, Farca 1
FarCa. (sulndu-se rpede pe galerie) Aud, tat.

oîman. — Ce se zrete colo lucind ca un bo
de aur ?
Farca. — Sobieki, tat ! . . craîul Sobieki cu hat-

manii leeti spre cetate i
! . . Eat'i ! . . întinde mâna
d poronc de c'acu 'î
asalt ! . . Ainei-ve, frailor,
greul Sobieki însui o ridicat steagul cresc.
! . .
oiman. Steag pentru steag —

Me duc s'aduc . . .
i eia steagul MoldOViî. (se coboar, întrâ în biseric i aduce stin-

dardul cu marca eriî.)
(Se aud rcnete turbate afar de cetate i înpucturY. Asaltul începe.)
Farca. — Eaca Leiî se suie pe scri ! . . Plouai

cu bolovani peste deniî.
(Pleiî ridic bolovani i 'i arunca peste ziduri, strigând: La bolovanî,
copil ! — Plouai cu petre. — O mer — Dai de tot l
—
!
Nu lsai pgânii se între în cetate.)

oîman. (trecend scena cu stindardul) Eat StCagul Mol-
doviî ! . . Marturul biruinilor luî tefan Vod ! . . Pe
zidlU ! . . (se suîe re galerie i ae4 stindardul la mijlocul zidului.)
(Polonii! la vederea stindardului strig : Ura î)
Pleiî. — Ura !
(Lupta se încleteaz maî tare. Pleiî trag cu puscele i arunc cu bolovani.

Polonii dau asaltul. Câiva soldai se arat de-alungul zidului. Pleiî se lupi cu
eî i 'î resping. în timpul lupteî cad doi pleî mori i unul rnit.)
r* arca. (catr un soldat polon ce se ivesce pe zid lâng poart).

Bine-aî venit, pane ! . . Ce cai tu la noî ? . . Moarte ?
Na, moarte ! (se lupt cu soldatul) Iute mi te-aî suit, dar'

maî iute te'î coborî. (îi apuc cu bragele i '1 arunc peste zid.)
(Alî doî soldai se arat în fa cu oîman i. pun mâna pe stindardul Mol-

dovei.)
oîman. — (aperând stindardul) Eaca, m ! . . Ve face pot-

.
CETATEA NEAMULUi 1383
t Steagul nostru 'aî vinit doî odat ? . . Aa 'mî

place i mie, douS niânî am i eu. c
(oîman se lupt cu soldaii; pe unul îl înjunghie, ear' cel-a-lalt rnesce pe
oîman, lovindu'l cu un baltag în frunte.)
Farca. — Nu te da, tat, c vin i eu.

oîman. (scpând stindardul, cade de pe galerie pe scen) ValcU !
m'o ucis prigânul ! . . La steag, Farca ! . . Nu lsa

steagul ! . .
Farca. (aruncandu-se pe Polonul ce a apucat stindardul) Las

pe mine, tat ! .
(Farca apuc pe Polon i *! trage de pe zid pe galerie, i pe urma pe scen

unde se încinge o lupt grozav)
Farca — (luptându-se) Date rob, Leahule, c te stîng

de pe faga pmentuluî . . . (apuc de stindard i ridic baltagul) Nu
vrei ? . . (îl lovesce) Morî, dar I (Polonul cade mort.)
oîman. — (în genunchi rzimându-se pe palme, urmez cu ochiî
«<-ena acelei lupte, i când cade Polonul, el 4>ce cu voce slab:) Scpat-aî
tengul }
Farca. — (.idicând stindardul în sus) Eat'l, tat !
oîman. — Slav ie Doamne ! . . De-acum pot

muri ! (cade leinat.)
Galu.— Ura 1 . . Biruina 'î a noastr I . . Leiî se

retrag !
Pleiî. — (cu bucurie) Ura I
Farca. — 'sprijinind pe oîman) Zdamic bucurîe, fra-

ilor, ccî am perdut pe tata oîman 1
Pleiî. (>rind de pe galerie i viind lâng oîman) Mo oî-

man o î . . murit ?
Farca. — îr rnit la cap . . . Aduceî ap r5ce sS'f

splm rana.
(Pleiî aduc o cof cu ap.)
Galu. — (tngenunche lâng oîman ;i 'I lea capul în braê) Ad îl
coace se 'î v€d eu rana, c'am maî vgcÎut eu multe 'n

! ...
vieaa mea. . . (spai rana) Adânc'îl . . (cu înduioare) oîmane,

frate oîmane, nu 'ifcu drept se mori tu 'naintea mea.
Vin'î în sîmîrî, c doar' nu poi tu peri de-o lovi-
tur de Leah . . .
Farca, — (piângead) Sermanul tata oîman 1 . . Maî

bine muream eu decât el 1
Galu. —
Taci, copile, nu plânge, c nu se poate se
perdem noî pe oîman viteazul. pune (îi mâua ia inim) Nu . .
eaca 1 . . i se bate inima ca 'ntr'un om verde. (îîiegâ rana)
oîmane Scoal, oîmane, ! . . te plâng tovareiî c

teî ca nite femeî. (îî terge ochii de lacrimî) Dechide'î ochii
de vecî risipa dumanilor.
oîman. (deteptându-se) Cine ine chîam ?—
Pleiî. (cu bucurie) Noî, tat, noî —
—
oiman. (anc ameit) Voî ? Cine sunteî voî ? . . .
(zimbind) Ha tovareiî meî v^ cunosc

! eaca i Far- . . . . . .
ca . eaca-i Galu
. . Dar' steagul unde'î steagul ? . . . . ! . .
—
Farca. Eat'l, tat.
oiman. — (luând stindardul) Nu ni 'l-o luat dumaniî? .
Nu . . . Eat'l 1 . . eat'l ! . . O ! par' 'mî maî vine c

inima la loc . , . (îi serut plângând) Steagul Moldoviî ! . .
fala eriî !
Galu. — Destul, oîmane ... Nu te tulbura, c etî

anc slab.
oîman. — Ba nu, Galule Las, ca el îmî . . . d
viea. Când simt colo pe inim îl inima 'mî . . .
crete i prinde la putere Farca, tu 'i-aî aperat ? . . .
Pleiî. — El, el!

oiman. — Strmoi! notri se te binecuvinteze
din Cerîurî . . . Na, i'l încredinz de at^î ie . . . SS
morî pentru densul.
(Farca îea stindardul. — Strjerul bucium.)
Galu. (mergend spre turn) Strjerîu, Ce CSte ?

.
CETATEA NEAMULUlf 1385
Strjerul. — Vine clare spre cetate un Hatman le-

esc cu mân.
steag alb în
oiman. — A vr'un de ficraiul Sobieki. sol la
Galu. — Poate c ne-aduce vorbe de pace.
oiman. — Pace Cât praf i plumbî maî avem
? . . ?
Galu. — Nici de-o încrctur !
Farca. — Dar' avem topoare i bolovani ?
(Se aude btend în poart.)

oiman. — Au(;Jîî Solul o sosit poart? . . la . . .
Galule, mergi de 'î deschide.

Galu. (mergend la poart) Ciue 'î ?
lablonovschi. — (afar) Sol a craiului Sobieschi.

oiman. — (scuiânduse) SS '1 primim cum se cuvine . .
Copiî, deschidei poarta voî, câi maî suntei ! . . i

în cetate, oaminî teferi sau rniî ... în picioare cu
toiî, ca sg nu vad dumanul, Român culcat la pi-
cioarele luî !
(Noaptea cade treptat tn toata scena asaltului. Scena solulii! se petrece Ia

lumina torelor «duse de plel dio biseric. Gheu i alî doî pleî rniî
•« tcoali cu greu tn picioare i se apropie de oîman. Eî în toat scena urm-
toare stau sprijinii pe puscele lor. oiman e sprijin cu bragul stâng pe umerul
lui Farca ; dar' cu cit vorbesce cu solul, el slbesce, se clatin i însferit cade
In bl aele plieilor.)
SCENA V.
Ceî de'nainte, lablonovschi.
lablonovschi. — dnuâ fir a %h închina) Voînicilor, sa-

lutate î
oîman. — (mindru) Sntate, domnule ! . . Ce pof-

jlf de la noî?
lablonovschi. —
Mrirea Sa, Sobieschi Riga ! . .
i Mare Duc de Litfania, cere ca s2 'î cu-

iloniel
li cetatea; cci dac pân mânt, în faptul (îleî,
! .
nu o vei închina luT, el o va derîma cu puterea sa,

i va trece garnisoana sub tiul sabieî !
—
oîman. Du respuns Mriei Sale, laude i c
'ngrozirî de-aiste am maî au(ît noî multe, i nu ne-
am spriet ! Cetatea ne-o fost încredinat nouS de
. . .
Domnul Cantimir, 'o vom pzi cu credin, pen la

cel de pe urm om A'î, copii ! !
Pleiî. —
Dar, dar !
lablonovschi. —
Nu ve împotrivii armiilor noastre
c va fi reu de voî
—
oiman. Nu purta grija noastr, domnule, c
suntem cu toii hotrîî a ne 'ngropa în rîsipurile
cetii !
lablonovschi. —
Ve întreb, pentru cea de pe
urm oar ve închinaî orî ba?
. . .
oiman — Ba.
lablonovschi. —
(uimit) Se triî, voinicilor Astfelîu !
de respuns ateptam de la voî!.. Fon acum v'am

vorbit ca solul luî Sobieschi acum vreu s^ vS vor-
;
besc ca un vechîu otean, ce tie a preui brbia

chiar în dumanii luî. Voî, Românilor, v'aî fcut
datoria Aî aperat cetatea cincî île de-arendul îm-
!
protiva armieî întregî a luî Sobieschi Aî împlinit o ! . .
fapt mrea, de care se vor fli strnepoiî votri ! .
De ce dar se ve îndertniciî a muri nici un folos fr

pentru ara voastr, când cetatea nu o maî putei
apera de rîsîp ?
oiman. — Cum am scpat-o pen a^î, aa om
scpa-o i de a^î Domnuluî.
înainte, cu agîutorîul
lablonovschi. —
Ve cred dar' ce puteî face voî
;
ca s opriî zidîurile de a sri în vezduh ? Temeliile . .
lor sânt minate cu praf, 'o sîngur schintee ve poate

nimici într'o clip. De nu ve veî supune, în ast
noapte cetatea va slta în norî cu oameni cu tot.
! ! !
i voî veî fi rgspun(J^torî cu sufletul de stricciu-

nea sa
oiman. — (citra piei) Ce cjiceî voî ?
(Pleil plec capetele cu întristare.)
Galu. — se
i noî murim bucuros T
scape cetatea,
oiman. — De aa, domnule. noî ne închi- este . .
nm îns f-ne gîurment c, cind noî de aici, vom

;
avea voîe a merge unde vom vroi, i Leiî vor c

lsa cetatea întreag.
lablonovschi. (îmincjend mâna) Vc gîur Ra va— c
fi ! . . Grur
'î putea c prsi aceste zidîurî, teferî i
cu toate averile voastre
oiman. — (artând stindardul) Eat sîngura noastr avere,
steagul Moldoviî!
lablonovschi. —
dnchinânduse stindardului) Aceasta este
cea maî nobil comoar a unor vitejî ca voî ! . .
Adio SiJnt fericit! am gsit în voî oaraenî dup

. . c
inimamea ! . . Rmânei cu bine ! i d-ta, b^trânule,.
d'mî mâna s^ o strîng frete într'a mea.
oiman. — (dându'i mâna) Eat'o.
lablonovschi. Mânî,
andrcptânduse spre poart) în fsp-
tul (Jileî, vS atept lagrul leesc, (ese.)
în
oiman. — Om veni cu toiî, de om tri . . . «cênd
n braele pieiior) Vaî de mine nu maî pot
! . . c
(Porile cetii se închid.)
(Cortina cade.)
! !
ACTUL III.
Teatrul represint lagerul polon, noaptea pe lun ; în stânga, pe planul I-iii,
cortul luî Sobieschi ; în fag cu el, cortul soldailor de gard. Puscele sunt ae-
zate în snop d'inaintea luî. în dreapta, pe planurile 3, 4 i 5, începutul lageruluî;
în fund se ved dealurile i cetatea Neamului. Doiie sentinele se primbla pe
d'inaintea corturilor de pe planul I, La ridicarea cortinei se ved mal multe
^rape de soldai poloni aeejaî înpregîurul focului din lager. Români robii,
încrcai cu lanuri, stau jos grmad d'incolo de cortul de gard.
SCENA I.
Românii robii.
(Se aude în grupa lor un fluer sunând o doin jalnic i pe urm voce de
femee cântând :)
Frunzei verde de slcie 1
Am cût în grea robie,

i lot plâng cu am'irie
Dup scumpa mea moie 1
(Reprisâ de fluer.)
Fruni^ verde de nagar 1
01 Moldovo, dulce er,

Din pmentul tSu afar
Mult e vîeaa grea 'amar
Câiva soldai din cortul de gard es i merg de schimb sentinelele; pe
(HI m se duc în fund i într în culisele din dreapta. Music surd la orhestr.)
sun din nou

(Fluerul )
Floireasmuls din tulpin,

Se usuc i se 'nclin.
Românu 'n er strina
Duce dorul i suspin
Un român. — (scuUndu-se) Tacî, nevast, ca 'mî rupi

inima cu cânticul de robie
ist I Destul de nenorocii
. .
suntem aa cu lanurile de mâni i de picioare, ca nite

oaminî reî.
O român. (sculandu-se i viind în scen) Când ar fi
numai atâta ! . . dar' a se ne scoat Leiî din ara

CETATEA NEAMULUi 138^
noastr, bdica, i sS ne duc robî peste hotar

m
î . .
Asta omoar pe mine 1 (piângo

Românul. (uimit) Apoî —ce sS facem ? d ! . . . . Aa
ne-o fost scris, se vede, fa nevast Tacî, nu maî 1 . .
plânge ... ce dracul Fiî brbat, ne-or videa I . . c

Leiî cu lacrimile 'n ochî, i 'î ruine (îî terge ochiî> 1 . .
Româna. —
bdica, Geaba ! . . Nu pot, c mt
'neac plnsul când gândesc sS 'mî las eu casa p-
rinasc i copilaii, dragii mamiî 1 . . Ce-or sS se fac
cî mititeiî, fr' de mama lor?.. S'agîung la u^
strinilor !
Românul. — (voind so mângâe) Dumnc^Su le-a purta de

grij, nevast; c DumnecJSu îî bun, i nu prsete
pe Român!.. Ean vecjl ceî din cetate, cum se lup

de cincî cjile cu agîutorîul Domnuluî, îacât nu le-o-
putut face nimica toat oastea leasc.
Româna. este — Aa
i de ciud Leiî ne schin- ;
gîuescu pe noî, pctoit; ne pun brbaiî în lanurî,.

ca pe nite fiare, i ne in aici ca pe-o turm de oî
de cspie 1
Românul. —
Cum nu le-a fi ciud, dac per pe
toat <;Jiua cu mulimea sub zidîurile cetii, nici fr
o isprav, încât o început soldaii a'î perde brbiea.
Uniî cer în gura mare a 'ntoarce în ara lor. Alii s
nu maî vreu s'asculte de poroncile hatmanilor, i cu^
toii sunt gata de rscoal.
Româna. — Oare ? . .(tncet) Ean spune'mî, bdica,,
dac sar întcmpla una ca asta, n'am putea noî cerca
s fugim, în vreme cât ar fi vlmag în lagr?
Românul. — (încet) Tacî, nevast, c la scpare
chilim cu toiî . . . Rbdare i brbie, c bun îî Cel
de sus 1
•c întoarce, respinge pe RomAnl tn ftud, fi apoi tntdL tn cortul

«1« garda. Iff niif & «urdi la orchetui).
SCENA II.
SODlCSChi (ese din cortul luî. Sentinela îî presint arma.)
Sobieschi. — (primbiându-se posomorit) Soart! soart am-

gitoare ! . . Nebun
care se 'ncrede ie Tu astcjî I . .
fâgduetî glorie, putere, fericire, i, ca mânî, rî(Jr de

noî fr mil i fr
osebire de oameni Ce-a <Jice ! . .
Polonia, ce-a (îce lumea 'ntreag, care resuna de

numele meu, c
eQ, Sobieschi, sunt oprit în calea
mea prin o cetue ticloas, pe care de-atâtea (île
cerc în zdar a o supune Bine fceam de-ascultam ! . .
sfatul betrânuluî lablonovschi, i'mî urmam drumul fr

a o bga în sam Am perdut
o mulime de soldai
. . .
i de ofieri nenorocite
în asalturi Hoii aceti de I . .
Moldoveni sunt ntîngî ca Zimbrul lor Se vedem 1 . .
de s'or închina solului meu, lablonovschi eî . . . Dac

vor urma poroncilor mele, lablonovschi trebue se me
'ntiineze printr'un semn ... un brad aprins în vîrful
dealului (privesce spre cetate) Nîmic
. . . âuc peu' acum 1 . .
Nici o lumin O de s'or împotrivi maî mult

! . . 1
o.Hmeniî din cetate, mânî, în faptul cailei, zidîurî i

oameni vor sri în vezduh, i nu s'a alege nimic din
cetatea Neamului.
(Se aude un sgomot deprtat în lager.)
SCENA III.
Sobieschi, PotOSChi (vUnd din lager, rapide.)
Sobieschi. — Ce este?
Potoschi. — Maiestate ...
Sobieschi. — Potoschi ! tu eti ? . . Ce svoana s'au-
de 'n lager?
.
Potoschi. — Nu 'ndrSznesc a o spune Majestiî

Tale?
Sobieschi. — îî poroncesc sg vorbeti.
Potoschi. — Soldaii sunt rescoal în 1
Sobieschi. — Soldaiî meî pentru care pricin ? . . }
Potoschi. — )ic c vreu se prsasc locurile

aceste i sS se întoarc Polonia. în
Sobieschi. — Cum Polonii s^ pe Riga 1 . . lase lor ! .
Xu se poate nu adevrat
1 . .
'î 1
Potoschi. — Ascultai însui rcnitele lor.

(Zgomotul se apropie.)
Sobieschi. (primblânduse pe scen, turburat) Sc SC TCtrag

d'inaintea unei cetuî de nimica, eî, care au aperat
cetatea Vieniî ! . . Nu, nu, niciodat !
Potoschi. — Eat'i c vin spre cortul Mriei Tale.

(Soldaii es din lager i vin în scen cu sgomot mare. Aceî ce sânt de garda
se înarmeaz ?i se înir d'inaintea cortului lor. Sceua e luminat de câteva
tere aduse de revoluol.)
SCENA IV.
Sobieschi, Potoschi, soldaii poloni.
Soldaii. — (revoltai) Nu maî vrem g stm — aicî.

S6 ne 'ntoarcem în Polonia. — Destuleam ptimit pen'
acum. —
în Polonia. — Moarte cruî ne-a opri. —
Moarte (*cot sibiile.)
!
Sobieschi. (cu voce— detunitoare) Tâccre 1 . . Cum în-

drdzniî voî sg ridicai glasul d'inaintea Regelui vostru,
d'inaintea luî Sobieschi ? Ce voî, tovargiî meî de . . 1
arme, voi care-aî învins pe Mohamed al IV, voî care

*mî-aî glurat credin, voî care purtaî numele de Po-
lonî, v'aî cuprins de groaz i de descurageare într'o
ar mic ca Moldova Vroiî a lsa nestrîcat i ne-
1 . .
! .
sterpit un cuîb de hoi ca cetatea Neamului Dar' 1 . .
pe mine m'aî uitat ? (face un pas spre soldai, carii se dau înapoî cu
sfieaiâ). Aî Uitat c
bragul acesta, de va cdea peste
VOI, va face se întraî în pment în genunchi dina- I . .
intea stpânului vostru (soldaii se buimcesc) în gcnunchî

1
d'inaintea luî Sobieschi

(Soldaii cad în genunchi. — O lumin mare apare pe deal, spre cetate).
Sobieschi. — (în parte) eat semnalul Cetatea A ! !
s'au închinat ! (tare) V'aî sturat de lupte Vrei se ve :*
'ntoarceî în Polonia ? . . fie ! . . De acjî înainte nu maî

am trebuin Cetatea Neamului, în ceasul
de voî . . .
acesta, s'au cucerit vroiniî mele

—
!
Soldaii. —
(scuiânduse) SS treasc Sobieschi!
Pentru el murim cu toii Ura Noî suntem ! — I—
copil luî, robii luî pen' la moarte. Ertare — 1
Sobieschi. Bine — VS ert, ca pe nite copiî

1 . . fr
minte, i ve dau de tire mâni vom pleca spre c
ara noastr.
Soldaii. —
(cu bucurie) Ura !
Sobieschi. —
Potoschi, poronc sg 'mpart vin d
pe la soldaî, pentru ca se serbeze victoria noastr,
i tu, într în cortul meu de scrie Senatuluî din Cra-
covia despre întoarcerea noastr în Polonia. Eii merg
singur se Visitez lagerul. (ese prin drepta.)
(Soldaii din cortul de gard presintS armele, i apoi le depun ear' în

snopuri, i într în cort. Potoschi într în cortul regelui.)
SCENA V.
Soldaii poloni, Românii robii (rin din fund.)
Soldaii. —
(veseii) Ura 1 . . Se bem i se gîucm ! .
De-acum ne 'ntoarcem în Polonia.

(Cîva soldai aduc panere cu sticle cu vin.)
!
GETATEA NEAMULUÎ 1893
Românii. —
(mâhnii) Deacum ni s'o stins toat mân-
gerea sracii de noî

! Ne ducem din Moldova
1 . . I
Soldaii (bend.)
Ura ura soldai voYnicY,

! !
SS bem, sS bem i sS jucm 1
Ura ura cu toi de-aict

! !
în era n6str-o se plecm.
Românii (plngend.)
Amar de noY sermant români, !
în dor cumplit o s2 picm !
Amar de not cu toiî mânY, !
Din 6ra n6str-o s^ plecm I
Un — Mî, români Veniî de ve vese-

soldat. 1 . .
lif cu noî.
Un român. — Veselia voastr mhnicîunea noas- 'î
tr, domnule Lsai-ne pe noî

1 . . pace. în
Soldatul. — Dac nu vrei dai-ne nevestele voî,
voastre ca sS gîucm cu ele.
O român. — Româncele nu gîoac cu dumanii
^riî lori
Soldatul. — Nu gîoac poate de voîe ; dar' de ne-
VOÎe-Or gîUC5. (pune mâna p« femee.)
Româna. — (tnpmgSndu'i) Ticlosule 1 . . Om muri, i

n'om da mâna cu voî 1
Soldatul. —
(furios) La arme, frailor sS'î ucidem 1 . . 1
Soldaii. —
(icoend iâbiiic) Moarte Românilor 1.. Moarte
I Românii.
noî CU lanuri!
(punendu-ie d'inaintea femeilor.) Voî
. .
CU Sbiî,
Venii, pgânilor, dac v^ d inima!
(LupUl mici. începe a »i miji de <îu&')
67419. IV.
! .
1B94 CETATEA NEAMULUI
SCENA VI.
Românii rnii, soldaii poloni, Tudora (în hatne
de cpitan polon, vine din stânga învelit cu o manta alb i se
arunc între soldaî i Românî.)
Tudora. — taî
Soldaii. Un Ofigerîu! (se trag înapot.)
Tudora. — Nu ve voî, înarmai cu s-

'î ruine ! . .
biî,s'ameninaî nite nenorocii legai în lanuri I . .
Decât se versai sânge, voinicilor, maî bine se versai

vin, i se ve veselii ci nite ostai viteji ce suntei . .
Cine 'mî d un pahar de vin sS benchetuesc cu voî ?
(Soldaii îî da un pahar cu vin.)
Eat cum trebuîe se bee i se cânte un soldat . .
Ura ura soldaî voinict,

! !
Se bem, sS bem i s8 jucm.

Ura ura pe mart i mict
l !
Sub brag de fer noT îî plecam !
Trind, murind tot în resbot,

Ort în ce <î, orlf în ce loc,
Când noî sosim, când trecem noT,
Lfism pustiTîi, omor i foc !
Soldaii.
Ura 1 ura soldat voînicî
1 . . .
ele, etc, etc.
Tudora. — (bSnd) Sg trii i s v6 videî ara cât

maî degrab I
Ura ura soldat votnicî

1 !
S2 bem, se bem i se jucm

Ural ural pe mart i mict.
Sub brag de fer not îî plecm !
!
Plângi! amar femet, copit

Scoat din pept glas dureros !
Noî ducem morte la ceî vit

i *î prohodim cântând voîos :
Soldaii.
Ura 1 ura 1 soldat voînict I
etc, etc, etc.
(Soldaii se retrag, cântând între cortun.)
Tudora. — (vUnd în scen) MS crtc Dumne(êu de cu-

vintele ce-am rostit; dar' numai astfelîu am putut scpa
vieaa bieilor români Acu, sg'mî împlinesc hot- ! . .
rîrea Sub haînele aste a cpitanului ucis de Farca

! I .
la gura hrubeî cetiî, am putut petrunde în lagSrul

leesc, fr' a fi cunoscut Dar' (Jiua 'ncepe-a se . . .
ivi . Trebuîe sg me grbesc

. . Eat cortul craîu- . . .
luî. (scoate pumnarui) cÂugerulc pîziton'u a Moldoviî

. . . ! .
itrete'mî bragul i inima ca se pot rSsbuna ara

..i sâageleluîSobiechi .» Haide .. (voîesce se între în cort.)
! . !
Sentinela. — (oprind-o) Cine'î ?
Tudora. — depâdându-i mantaoa) AgWotant a craîuluî,

cu poroncî.
(Sentinela ridic arma- Tudora într în cort. Music la orchestr. Peste puin
- aude vocea luî Potoschi : Ah 1 . . agî'JtOrî !)
Sentinela. — (strig tare) Larm !
(Soldaii din cortul de gard es îuie i se înarmez. Trei din eî alerg la
:ortuI regelui.)
Un soldat. — Ce este ? ce este ?
Sentinela. — Un omor în cortul cresc !
(Cel trei soldai Intr în cort i es îndat, aducend pe Tudora cu pumnarui

mân. — Dobcle bat. Iîua se ivcsce în plin- Sgomot mare în lager.)
Tudora. — M.6 putei omorî de-acu, ccî 'mî-am

rtsbunat ara ! . .Am ucis pe Sobiechi
. !
Soldaii. (mrbail ridic sbiile asupra eî) Pe SoblCSChi ?

! .
SCENA VII.
Cei denainte^ Sobieschi (artându-se în d:6pta.)
Sobieschi. — Cine c'au ucis pe Sobieschi

(Jice ?
Tudora. — Eu
Soldaii. — Mincmnî, minciuni. Eat Craîul nostru . . \
Tudora. Cine ? . . El r . . Tu ? . . A ! (volesce .e se amnce

asupra luî Sobieschi. Soldaii o in pe loc-)
Sobieschi. — Unde 'î nenorocitul care-aîî fost jertf

în locul meii ?
SCENA VIII.
Ceî denai7lte^ POtOSChi (ese din cortul regeluî, galben i

cu bragul legat.)
PotOSChi. —
Eu, Mria ta! Lucram aici în cort, . .
când de odat m'am simit strpuns deun cuit . .
Dar' nu 'î nimica! O ran la brag numaî...

. .
Sobieschi. —
Im pare bine, Potoschi.'ctr Tudora) Tu
eti ucigaul ?
Tudora. — Eu !
— Pentru ce-aî cutat s fptuetî o aa

Sobieschi.
nelegiuire ?
Tudora. — Nu fSptuete nelegiuire acel ce cat

se resbune i se scape ara sa de duman ! . . Dar' o
mrturisesc în faga Ceriului, c n'am voit se ucig pe
Potoschi, ci pe tine, Sobiechi, care-aî adus foc i
sabie în Moldova !
Sobieschi. —i
cine eti tu ?
Tudora. («coeud apca polor de pe cap i lsând se 'î cad perul
deaiungui corpului) Ed sunt Tudora, fiîca luî oîman be-

! !
trânul care te o respins cu vitejie de la zidiurile

cetii !
Românii. — Tudora
Sobieschi. — O fat ! . . 'âac fata sumeuluî ce-au
îndreznit a sS mesura cu mine ! . . i tu, o copil, aî
cercat sS omorî pe Sobieschi ! . . dar' nu tieaî, ne-
norocito, ce soart te-ateapt ?
Tudora. Ba tieam — c m'ateapt moartea ! . .
îns m'am hotrît a mS jertfi cu mulemire pentru

ar î
Sobieschi. —
împlineasc-se jSrtfa dar (face un semn ia !
soidat) La moarte !
Tudora. —
O Moldovo eart-mg ! n'am putut I c
s^ 'mî împlinesc gîurmentull
(Soldjiî duc pe Tudora spre fundul scenei la osânda.)
Românii. — Mria fâ'i m^l de o biat

(câtr sobieschi) ta,
copil ! — Nu te 'ndura de tinereile — lea-ne vieaa eî !
la (jSce din noî 'o cart pe Tudora. (Sobieschi, pe gândurî,
trece spre cortul seu.)
SCENA IX.
Of denainte^ lablOnOVSChi (întrâ prin stânga, tn fund i

opresce soldaii ce duc pe Tudora.)
lablonovschi. — (ctr soidai) Stai ! . . Unde 'î Ma-

iestatea Sa ?
Sobieschi (pe — pragul cortului) lablonovschi
lablonovschi.. Mria ta— solia ce
(apropiindu se) ! . .
mî-aî încredinat am împlinit-o. Oaminiî din cetate

aii priimit a sC supune, cu condiii îns de a fi liberi
sS mearg unde vor voi, 5ii . . .
Sobieschi. Cu condiif ? — . .
lablonovschi. Eat (Jiua — . . . Ef trebue se eas
k
) !
Î398 CETATEA NEAMULUI
în curend din cetate pentru ca se vie se se 'nchine

Maiestii tale.
Sobieschi. Bine. ~
lablonovschi. —
Vitejia ce-au artat eî în ape-
rarea zidîurilor, i maî cu sam onorul ce-aii avut de-a
se lupta cu marele Sobieschi, le lor dreptul de a d
fi primii cu vrednicie in lagerul leesc.
Sobieschi. —
Ai dreptate, lablonovschi po- . . . D
ronc sS s'adune toat oastea, ca pentr'o mare pa-
rad, (într în cord)
(lablonovschi scoate spada i face un semn. Dobele de la cortul de gard

încep a bate zoiile. Corturile lageruluî din fund se ridic, i soldaii poloni se
ae(J în linie ca la actul I-iu. Românii staii grmad între sfirurile soldailor.
Tudora, încungiurat de soldai, se afl în dosul cortului regesc. lablonovschi
într la Sobieschi i ese îndat cu el. Fanfare de onor.)
Sobieschi. rtrecend armia în rcvisie) Soldaî Ast(Jî Cea !
de pe urm cetate a Moldovii s'au închinat Nou!..

elul nostru e împlinit Se treasc Polonia 1 . .
(Fanfare. Stindardele se plec d'inaintea regelui. — Un bucium resun în

cetate.)
Sobieschi. —
Ce semnai e acesta ?
lablonovschi. —
Pleiî es din cetate . . . Eat,
porile se deschid 1
(Sobieschi, lablonovschi i Statul-major vin de se grupez lâng cortul

regesc.
SCENA X.
Ceî de'nainte, Pleiî.
(Porile cetii se deschid. Un cortej de opt oameni ese i coboar dealul.
Farca merge înainte purtând stindardul Moldovei. Dup el patru pleî, duc pe
oîman pe un pat de scânduri în fine, Ghieu i alt ple, rnii amendoî, ur-
;
mez, sprijinindu-se înpreun. — Orhestra sun un mar funebru, pea' ce corte-

giul sosesce în scen. Sobieschi face atunci un semn, i toat armia presint armele.
Sobieschi. (vexând — cortegiul) lablonovschî ! . . Ce oa-

minî sunt acetiea?
! !
lablonovschi. Garnizoana cetii Neamului—

Sobieschi. —
Cum ? Numai cu atâî oaminî s'au . .
luptat întreaga noastr oaste?

lablonovschi. Atâia au remas — !
Sobieschi. (furios) O —
mân de Pleî 'ndrez- s
neasc O trebue pedepsit aspru asemine sumeie,
. . !
ca s
remâe pild la Moldoveni
lablonovschi. —
(cu energie) Ba sS nu faci" o asemi-
nea tapt, Mria ta, cci ar fi nevrednic de viteazul

Sobieschi ea ar pta gloria Majestiî tale, i ar
!
clca cuvântul dat de mine aprtorilor cetii Fiî ! . .
mare precât 'î e numele, i generos precât se cuvine

unul rig î
Sobieschi. — (uimio lablonovschi ! . . d'mî mâna! . .
etî vrednic s te numesc printele meii.
(lablonovschi se Închin i di mâna regelui' în timpul acestui aparte, cor-

tegiul s'a coborit i s'a oprit In faa cu Sobitschi.)
1 UQOra. (ve^Snd pe tatii eî, volesce si alerge spre el strigând :)
Tat, tat!..
(Soldaii o opresc i o trag de o parte.)
(in timpul scenei unn&toare, o parte din armia poloni se îniri pe coastele
delolul* Un cipiun polon merge de ac^^ stindardul polon pe ziduriie cetii.)
Sobieschi. — (piind spre Pleî) Sntate vou, Ple-

ilor 1
oiman. — S tretî, Mria ta(cu voce sUbi) 1
Sobieschi. — V'aî purtat ca nite vitejîl

oiman. — Datoria ne-am fcut. Mria ta.
Sobieschi. — Câî oaminî aî de toî fost în ce-
tate ?
Soiman. — i8 )ce o perit din mila Mriei. . .
talc !
Sobieschi. — i8 Numai i8 Afle 1 . . 1 (citrâ armie) Iu-

!
1400 _ CETATEA NEAMULUI
mea 'ntreag c i8 Pleî români s'aîi luptat cincî

qlile cu armia 'ntreag a luî Sobieschi, i c Sobieschi
au scrutat pe Cpitanul lor ! (luî oiman) Viteazule, vin'
în braele mele (se apropie 1 de oîman i'I stringe la pept. Fanfare.)
Soldaii i Românii. — Ura !
Sobieschi. — Cum chîam te ?
oiman. — oîman betrânul.

Sobieschi. — oîmane în faga tuturor solda- 1 . .
ilor meî, eu, Sobieschi, Riga Poloniei, declar mg c

simt mândru c
m'am luptat cu tine, i vreii se c
împlinesc orî ce 'î cere tu de la mine Spune, . . .
ce vrei?
oiman. — Dac
vreî se te milostivetî cu mine.
Mria ta, eart robii, ca sS mg bucur i eu în ceasul
morii de bucuria lor.
Sobieschi. —
Liberi sS fie cu toii (face un semn.) !
(irurile soldailor se deschid. Româniî es fâr lanuri i se apropie de

oîman»)
oiman. — Sg 'î dee Dumne^gu putere i mrire

— Sg treasc mo oîman
I
Românii.
Sobieschi. — Dar' alt nu doreti nimica, oî-
!
mane ?
oiman. — De-acum moarte gsesc pe

ca s'o 1 . .
bîata firc-mea, Tudora, în ceea lume.

Sobieschi. — Ba nu moarte Viea i . . . fericire,
viteazule ! mân) Eat
(aduce pe Tudora de fiîc-ta I
oiman. — Tudora
Tudora. Tat
(aruncându-se în braele luî oîman) !
Sobieschi. — i copil, care uci^î

tu, aî vroit sg
pe Sobieschi, pentru ca sg 'î resbunî ara, ine ine-
lul acesta ca un suvenir de la mine pentru cu-
nunia ta.
Tudora, — (luând ineiui) Mria ta, d'mî voie sg'l pun
în degitul brbatului meu, Farca. (merge de d ineiui iuî
Farca.)
Sobieschi. Farca —
Tu eti, 1 . . voînicule, care-aî
scpat din manile soldailor meî?
Farca. —
Eu, Mria ta scpat atunci, ! . . Am
pentru ca sS aî acum mulemire de-a me erta !
Sobieschi. —
(vesei) Fie îmî place se ve tiu unii
l . .
împreun, ccî avei amendoî suflete viteze, i suntei

vrednici de tatl vostru i de ara voastr ! . . Acum
e vreme s
ne desprim Mergei cu bine, Româ-
. . .
nilor, i fii mândri de numele vostru Voî m'aî 1 . .
împcat cu Moldova, i de aî înainte Sobieschi se

declar cu mândrie prietinul Românilor !
Românii i soldaii. Ura ura — ! !
(Pieiî urmai de Români, pleac i trec pe d'inaintea irurilor de soldai,

presint armele. EI se urc pe deal i de la mijloc apuc în stânga- — O
cariî le
parte de soldai se sule dup deoil, i se înir pe coastele dealului. — Musica
militar i orhestra sun un mar triumfal. — Salve de tunuri. — Tablou-)
(Cortina cade.)
LIPITORILE SATELOR
PERSOANE:
Kir lani Avdelas, arendaul moiei! Haramul.

Jupanul Moîse, orendarul satului.
Ventur-er, r<ê.
Ion teslarul, r(ê.
Catrina, sogia luî Ion.
Niu, copilul Catrineî.
Gavril erbul, argat.
Martin, pdurar.
Jupâneasa Rucsanda.
Mriuca, orfan.
Subprefectul.
Un jandarm.
Gheorghe, Sran.
eranî, lutari, jandarmi.
lani, grec de 40 ani, îmbrcat în halfue europene ordinare i în

cap cu fes mare.
Moîse, evreii de 30 ani, îmbrcat evreesce ca cârcimarit evret
din sate.
V6ntur-er, de 50 ant, îmbrcat cu dulam veche i cciul
brumrie p6rt o geant cu ispisoace.
;
Ion, de 45 ani, îmbrcat maî curat de cât Ventur-6r, cu c-

ctul neagr i cisme de Yuft.
Gavril, de 40 ant, îmbrcat cu poturi, ilic, breu ro, plrie
erneasca i opincY.
Catrina, de 35 ant, îmbrcat cu rochie, scurtetc i în cap cu
teste mei.
Mriuca, fat de erde 17 anY, îmbrcat cu cma cu alti,
fot, papuct rost i la p6rt iragurî de mrgele.
gât
Niu, Martin, Gheorghe i eraniî, sunt îmbrcat în hatne
ernesct.
LIPITORILE SATELOR
LIFITORILE SiîTELOR
DRAM TN 3 ACTE l 2 TABLOURÎ
Scenele se petrec tn Moldova !n satul Haramul, la anul i86o.
ACTUL I.
Teatrul represinti interiorul caseî luî Ion teslarul; pe lângâ preî sunt aezate
late acoperite cu scoare ; în fund este o ui în stânga alt ua ; în dreapta e
o fereasti, lângi fereastâ, o mas i doue s:aune pe prei sânt aninate
;
unelte
de tesUrie ; lâng ua din fund se afl doi saci plini*
SCENA I.
Catrina, Niu, Gavril.
Catrina. — (tergând masa) Da dutc 3(^1, bade Gavrile,

du-te Ja treab, c Soarele 'î sus, i tea ocri br-
batu-meu, de te-a gsi tot aicî.
Gavril. —
Ce ocri, ce ocarî doar' nu's robu luî. I . .
Catrina. —
Nu etî robu luî, dar' etî tocmit cu
luna ca sS 'î agîuî la duratu casiî ceî de închisoare.
Gavril. —
Ard'o focu M'am sturat de d^nsa.1 . .
.
1406 LIPITORILE SATELOR
i nu me maî duc, de-oîu ti c m'or închide 'n ea.

(arunc, cu mânie uneltele jos-)
Catrina. — Nu 'ndertnici, bade Gavrile, c

te i'i
gsi beleoa cu brbatu-meu.
Gavril. —
Maî degrab 'î-a gsi-o cu mine, cât el
a da pecatu se se 'ntreac cu gluma.
Catrina. — Haide, pectosule haî, . . .
Gavril. — Ean nu maî lungi i d-ta vorba, lele

Catrina, c nu 's în apele mele, i 'î da peste
dracu.
NiU. (Care în toati scena de maî sus înpletea un bîcîu, se scoal i
vine de privesc* drept în ochii lui Gavrii) Cine 'î-a gsi pe draCU,
maî serbule ?
Gavril. — Mata.
Niu.— Mama ?
Gavril. — i mata i de nu peri acu pe loc tu, 'î
din faga mea.

Niu. — Mî, 'nebunit, orî eti bat
aî ?
Gavril. — Niule ... nu te pune cu mine, c pre-

meiege .
Catrina. —
. .
Niule Niule
(alergând la Niu) . . . . . .
Niu. — Ean mam, c doar' nu m'aî purtat

las',
noue lunî în sîn, pentru ca se las se te batgioco-

reasc un beiv chiar d'inaintea mea. Mî, serbule,
ve(Jî ua?
Gavril.— 'apoî ?
Niu. — Eî 1
Gavril. — Tu'mî (ri4end) poroncetî, incule ? Ha,

ha, ha.
Niu. — Eî, îî (Jic.
Gavril. — (cu dispre) Dar' dac n'oîu vrea ?
Niu. (rpe4indu-se asupra luî) Dc nU 'î VrCa pe U, îl
ei pe fereastr.
Gavril. — (luptându-se) Eaca mucosu . .
.
LIPITORILE SATELOR 1407
NiU. (împingendu'l pe fereast) DcgCaba tC lupî, C 's
maî tare decât tine.

— Niule,
Catrina. plata Dumne^Sii. lasa'l în luî
Niu.— Ba nu învea eu se
! .batgîoco-
. '1-oîu te
reasc.
Gavril. — Mî, ucid, mî.
(furios) te
Niu. — P2n' atunci ean saî pe fereastr. . . . (îi în-
doae cu mijlocul pe marginea feresteî.)
Gavril. — Eî las-mg, c es pe u.
l
Niu. — Ba nu, ticlosule l
Gavril. — Eart-mg, Niiorule, c maî n'oîîi face.

Catrina. — Eart'l, copile.
SCENA II.
Catrina, Niu, Gavril, Vântur-6r.

Vântur-6r. — (artându-se în fund) Bucuroî la oas-
pei ?
Catrina. — (întorcendu-se) Ce vSd ? Mo Ventur-ar }
Vântur-6r. — Eu 1 . . Da cine se hârjonete la

fereastr ?
Niu. — (lâsind pe Gavril) Eu 1 . . tî vcram o îr de minte

luî Gavril.
Vântur-6r. — Pentru ce ?
Niu. — Pentru c'o batgîocorit pe mama.

V6ntur-6r. — Bine fcut, finule. Copilu îî
'f-aî
datorîu sg 'î apere priniî cu vieaa. Vin' încoacî

la mOUSS te srute, deruti pe Niu.)
Gavril. — (Ungi ua din fund) Blne-o fcut ? bine

. . ? .
Eî! las' c v'oîu arta eu cine 'î Gavril serbu. (cm

furi'.».)
Niu. — Anc 'ndrgznete sg ne-amenine ? . . Oîîi

piine eu mâna pe tine. (voîc»ce »« alerge dup Oavnl.)
. . . .
1408 LIPITOEILE SATELOR
Vântur-^r. — (oprindu'D D'l draculuî poman, i

nu ve maî potrivii la vorbele unui beiv. Pun re-
mag c se duce la crâma se 'î înnece ciuda . .
Aa ruine se '1 trânteasc un

I bet de îerî de-alal-
taîeri .
—
. .
Catrina. (cu mândrie) Vecjî c 'î voinic ca tat-seii.

Vântur-er. — N'ar de diochî ... Da cumetru fi
Ion unde 'î ?
Catrina. — S'o dus târg s6 maî cumpere lemne la

pentru casa cea de închisoare.
Vântur-6r. — Casa de închisoare ? . . Unde ?
— Aici,
Catrina. în sat . .
Vântur-er. — (cu muu mirare) Ce în sat ?
Niu. — Temni.
.
Ventur-er. — (frecându'î urechile) Nu cumva 'mî iue

urechile i n'aud bine Ean maî
? î odat, bete . . .
Temni în satu Haramu ?

Niu. — Ca în toate satele din Moldova ... Da bine,
mo nânaule, de unde viî?
Ventur-er. — De unde 'î-o înercat dracu
copiii.
Niu. — De-aceea poate c'o poronc n'aî aflat vinit
ca se se fac case de închisoare toate în satele ?
Ventur-6r. — Eleîl i pentru ce?

Niu. — tim noî?
Ventur-^r. — i ce are-a face tat-teu cu tem-
niile ?
Catrina. — Se vecî, cumetre. Ion alctuit cu s'o

privighitorîu ca se dureze tot lucru teslrieî, uile, fe-
duamelile, acoperementu
restrile, . .
Ventur-6r. RSu o fcut, drag cumetr, c'a-—

semine lucru nu 'mî pare lucru curat i cu noroc!..
tiî vorba ceea Nu spa groap altuîa, cci ca<jî
:
în ea.
! .
— Aste le-am
Catrina. i eu brbatu-meu. i cjis
Apoi d
ce sS fac bîetu om Nevoia
. . ? . . . . .
V6ntur-6r. — Nevoia, nevoîa

!
o cunosc i I . .
eu, bat'o perdalnicul c de când vechilu monstiriî

'mî-o rgluit bucica mea de rcJSie de-aicî din satu
Haramu, am rgmas pe drumuri ca un calic Dar' ! . .
apoi chîar de m'ar mânca de viu stahia cea de ne-

voie, tot n'aî vrea se pun mâna la durat de temniî
i la furit de lanuri. Maî bine srac i curat 1
SCENA III.
Cef de^nainte, MâriUCa (artându-se ia fereast.)
Mriuca. — Niule, Niule.

Niu. — Mriuca ce Mriuco ? . . vrei, ?
Mriuca. — M'o trimes gîupineasa sS culeg bu-

ruene uscate de leac nu cu mine sS 'mî agîuî ; vii' ?
Niu. — Ba Mriuco eaca eaca vinvin, ; vin, . . .
'^c prin fund, alergând-)
Vântur-6r — Na, na, na, nai dup densa,

uc'.ete . . . prinde-o, bete . . . (uiiându-se pe fereast) S'o dus, .
o sburat hulubaiî . . . (ctr Cine

Catrina) 'î Mriuca asta
care smonete flcîY de la ochi?
Catrina. —O copil fr tat i fr mam, care
slujete în cas la posesoru.
V6ntur-6r. — La kir lani Avdela ?
Catrina. La el i srmana copil — Vaî de ! . . 1 . .
capu ei, ce maî trage cu gîupineasa Rucsanda

V6ntur-6r. iitoarea grecului ? —
Catrina. Nu tiu ce-a fi —
iitoare gîupi- . . . . . .
neasa ? Naiba sg le-aleag

. . dar' tiu 'î rg foc 1 . . c
cu biata Mriuca.
67419. IV. b9
. .
1410 LTPITORILE SATELOR
Vântur-6r. — i se vede c biata Mriuc se

mângâe cu Niior . .
Catrina. — (zimbind) Tineri nu 's ?
Vântur-er, — Se le fie de bine ! . . Treaba noas-

tr 'î se le credem, c, Doamne! mare sburdalnic 'î
tinerea 1 . . i mare bun 'î Heî,

1 (oftând) hîc 1 . . Am
fost i eu un puîu . . . 'acu, ean privete . . . par' c 's
un ciung pârlit.
(Se aude afar un car i vocea luî Ion, strigând la boi : Ha llO . . .
ha ho.)
Catrina. O sosit brbatU-meîi. (aleargâ spre ua din fund.)
Ion. (afar) Gavrile,— mî Gavrile vin' de di- . . .
gîug boii.
Catrina. —
(?« pragui uii; Degeaba '1 chîemî. Ioane,
cJlnu vine.
Ion. (afar) Da unde'i ?—
Catrina. —A
fi la crâm . . .
Ion. —
(afarj Bat'l mama luî Dumnezeii, beiv ! . .
Ho ... ha ho nea blan, na . . . . . .
Vântur-6r. — (în parte) Apoî d 1 . . pltete ar-

g'4î . .
SCENA IV.
V6ntur-6r, Catrina, Ion.
Catrina. —
(semtând pe Ion) Bine-aî vinit, brbate.
Ion. —
Bine-am gsit, nevast Eaca i cumetru . . .
Venturar Da ce vent te-o maî suflat pe la noî ?

!
Vdntur-6r. Ventu cel de îearn. —

Ion. —
Ba cel de primvar, ne 'nveseletî inima c
când te-arî, drag cumetre.
Vântur-er. De 'î aa, noroc se dee Dum- —
ne(Jeu (bate mâna cu Ion) Se 'î fic casa cas i masa mas.
1
. . !
.
Ion. —i
cumetre, s^'mî fiî totdeauna i 'n
d-ta,
cas i Eî! lade mult nu neam vSqlut! or
mas. . .
fi anî! Pe unde-aî maî fost? ce te-aî maî fcut?
Vântur-^r. Heî —
picatele mele cele grele ! . .
am fost la Eî de m'am gîudecat pentru peticu cel

de r(jSie tii cel rSluit de vechilu monstiriî gre-
. . .
cetî.
Ion. —
tiu, cel de-alture cu r^îa mea.
Vântur-6r. M'am gîudecat Sse anî de <île — ! .
Am avut a face cu toi cenueriî, i 'n cenu s'o

prifcut drepturile mele!
Ion. — Ce îcî, frate ? te-o ras ?
Vdntur-6r. — Ras i smuls ! . . Dumnezeu se

le plteasc, c'am agîuns la uile oamenilor cu ispi-
soacele 'n sîn 1
Ion. —
Bîetu cumetru Catrino alearg de ne ! . . ! . .
ad o oc de vin, sS maî uitm de cele nevoî.

Catrina. —
îndat, brbate, (ese.)
Ventur-6r. Unde-o trimeî? la crâma din —
sat? la jidan?.. Nu beu vin cu^r.
Ion. —
Ba, mg fereasc Dumne^Su!..o trimet la
crâ,sn)uoara mea colea, lâng drum. . . .
Vântur-6r. Nu te tieam i crâmarîu, cu- —

metre te-am lsat teslarîu
; . .
Ion. —
'Mi-am durat i eu o dugheni pe r(;Jgia
ea ca s6 'mî vend vinu de la pogoanele din
al.
Vântur-6r. —i nu cjice nimica vechilu mo-

^-.liriî?
Ion. Kir lani ? —

cârnete el din nas, pentru . . c
ceî maî mulî românî beu de la mine, în loc sS
mearg la gîupânu Moîsi orendarfu, dar' n'are ce
fice . .
Vântur-6r. — Cum ?
.
Ion. — D'apoî nu 's slobod eu pe moioara mea,

fie cât de mic?
V6ntur-er. — Mri nu 'î face cruce.
CatrinS. (aducend o oca de vin, doue pahare i covrigî) EaCS
vinu, brbate . . . V'am adus i covrigi. Voie bun
de-acu, c eu me duc se fac bucate, (ese.)
Ventur-er. — Uscai cumetr.? îs covrigii,

Catrina. —Uscai troscot.
(de pe prag)
Ventur-er. — Da dinî adus? meî s'o aî . . c'aî

cam pin gîudecatoriî.
tocit
Ion. — Ha, ha, ha tot glume eti, cumetre. . . .
Noroc bun i veselie

(închiuând) l
V6ntur-er. — i anu cu bine Drguu la ! (bea)
moului, c
bun îîl lunec pe gât ca erpele, i când
caî în pahar tuf. . . .
Ion. —
Ânc'o duc.
Ventur-er. Ba i doue, în snetatea gazde-—
lor. Se le mearg trebile cum doresc, tot în belug
i cu opt boî la gîugl
Ion. —
(c4end pe gânduri) Opt boî (oftând) îmî aduC a- 1
minte c'aveam odinioar opt boî de ceî de îrunte,

'acum am remas numai cu doî.
Ventur-er. — Mri, nu spune. Boii teî ceî fru-
moi o perit ?
Ion. — Ba 'î-o mâncat de viî gîupânu Moîsi oren-

darîu.
Ventur-6r. — Cum asta ?
Ion. —
Cum ? cu cainta tiî, cumetre, ce 'î
. . 1 . .
nevoia când se leag de capu omului.

Vântur-6r. Scaîu dracului. —
Ion. —
Ba cade peatra, de 'î face ogoru una cu
pmentu ba vine geru de 'î îngheag via de vie
; . .
ba una, ba aita, i nevoîa te pândete ca un ho, te

pate ca pecatu Când vrei se te scapî de ghîa-
. . .
. !
LÎPITORILE SATELOR 1413
rele eî,numai ce 'T es Iuda 'nainte cu camata, i

aijîîî îe o vac amanet, mâni boii, poîmânî sumanu
din spinare ... i tot astfelîu pen ce te las lipit p-
mentuluî.
—
Vântur-6r. Apoî, cumetre, dac cunoti rû,
de ce nu fug( de el ?
Ion. —
Da, bat'l crucea poi fugi dac'aî început !
o dat pe mâna luîdat, mi frate, numai o

? . . O
singur d.it m'am împrumutat de la el cu 500 de
leî, i de-atuncî Iuda m'o srcit, m'o încurcat în so-
cotelf, încât nicî a(jî nu m'am putut plti de tot. i,
uciga trsnitu
1 par'1
'î c
spune diavolu când am
nevoie mare de parale, c
numai cât îl veî viind,
tiî?..ca vulpea pe furi, i '1 au(^î (îcend «Buna :
dimineaa, bade Ioane.»
SCENA V.
Vântur-6r, Ion, Moise (viind prin fund.)
Moîse.— Buna dimineaa, bade Ioane.

Ion.— Na!
V6ntur-6r. — Pîeî drace
Moise. — Te-aî întors de târg, bade Ioane la ?
Ion. — Precum gîupâne Moîsi.

vecjî,
Moise. — 'aî adus lemne, bade Ioane ?
Ion. — Ba nu, gîupâne, c n'o vrut gîupunu Hercu

sS 'mî maî dee pe datorie.
Moise. — Apoî d, bade Ioane, sS pltit maî fi
mtef . .
Ion. — i cu ce?., banii nu se gsesc drum. în

Moise. — Sg vendut ceva fi N'aî vin . . . ? n'ai orc^?
n'ai popuoî?
Ion. ~ Lesne 'î de cjis pîcinte, dar' cine cumpr?
1414 _ LIPITORILE SATELOR
Moise. — Cine, bade Ioane } . . Ai vei! . . muterii

nu 's ? i eu cumper, dac vrei Cât lai or(û ?
— Apoi dl
. . .
Ion. . . Un irmilik mîera.

Moîse. — Un irmilik? At vez! . . Nu face nici chila
un irmilik ; satu 'î plin de or^, i toi eraniî me
roag cu 5 leî mîera.
Vântur-6r. (în pane) —
Ean^ aucjî lipitoarea !
Ion. —
Ear' o simit Iuda
(în parte) am nevoie. c
Moîse. Cât (îcî — lai ? cu cincî leî i gîu- c . .
mtate ? Nu pot, <êu, bade Ioane.

. . vrei doî Dac
sorocoveî, poftim ... noî sintem prietinî (mergec . . .
de deschide saciî.)
Ion. — (în parte) Cc SC fac ? Dc n'oîu avea cu ce se

cumper lemne pentru ca sg mântuîu temnia, sub-pre-
fectu 'î în stare sg m6 'mplineasc.
Vântur-6r. — (în parte)Bîetu om! se sbate ca
musca 'n pânza paingenuluî.
Moîse. —
Aista 'î or(û, bade Ioane? prost
— Da
. . î
Ion. lipsete, gîupâne

ce'î ?
Moîse. — sgc i neghinos

îî nu face ... nicî triî
leî, (}ic Câte mîere
(}eu. bade? aî,
Ion. — Vr'o c^gce.
Moîse. — Numaî atâta Dac vreî un galbîn pe ? . .
tot, îeu cu vurta, pentru ca se te 'ndatoresc.

îl
Ion. —
Un galbîn pe cincî chile? doar' n'am chel- . .
boît.
— Eî, 40 de
Moîse. fie leî.
— ine'î paralele, gîupâne, c nu eti de
Ion.
mine.
Moîse. — Banî pe în, se cumperî lemne, bade
Ioane. Nu lsa kilipiriu 45 de vrei? , leî
Ion. — Ba nu.
. .
Moîse. — Eî ca se nu facem vorb mult

1 . . . . .
êce mere câte 5 leî fac cinêcî de leî, cuventu cel

! ..
(le pe urm dac ; nu primeti, sluga d-tale. (se îndreapt

re u.)
Ion. SfaCU dc minC
(în parte, SC duCe
cu desperare) ! . .
Iuda i m6 Ias
cu nevoTa de-a spinare.
Moise. —
(lâng u) Cum ai c^lis ? daî cu 50 de leî? .
—
. .
Ion. Fie banii.

1 . . ad
Moise. —
Douesprecêce dimerliî la mîer, scutu-
rate, i una cu vîrf?
Ion. —
Fie!
Moise. —i sacii pe de-asupra, drept adalma.
Ion. —
(în parte) Bat'l crucea (tare) Haî, mearg i !
saciT
Moise. — 'un puîii de curchi, pe§ke§, de bun
tocmal.
Ion. —
Mânca'1-aî fript
(ri4Snd) paralele. ! . . ad
Moise. — mân) Noroc bun SC dec Dum-
(luând pe Ion de
ne(êu i Ia anu s2 facem ear' nighistoriî împreun

! . . .
Eaca baniî ... Eu sint cinstit, pltesc pe in. (numer

iiiî) Unu, doî, tril opt gologani ... un leii
. . . . . .
iiade Ioane, nu vin^î i vinu din anu ista?

Ion. — Nu.
Moise. Unu, doî — . . .opt gologani doî leî . . . . . .
De ce sS nu '1 vinerii?. . eu 'î-oîu plti maî bine de-

it altu.
Ion. Nu —
vend, gîupâne, pentru c'am sS '1 trec
'1
i crâma meacea de la drum.

Moise. —
Unu, doî, triî, patru gologani ... 20 de
arale i cu doî leî, fac un sorocovS. Bade Ioane,
lii dta c
mS pgubeti tare mult cu crâma d-tale?
i oî crrluiî se opresc în drum la dumneta i pe
line mg las de-oparte.
— Apoî d, gîupâne
Ion. . . . Aa 's negustoriile . .
A^î pagub, mânî câtig.

Moise. — Unu, doî, triî . . . opt gologanî ... un
leu . . . Bade Ioane, tii d-ta c afar^. decât orendarîu

nu poate nime se vend beuturî în sat?
Ion. —
O tiu; dar' eu 'mî-am durat dughean pe
pmentu meu, nu pe moia monstireasc.
Moise. —
O s'avem gîudecat, bade Ioane.
Ion. —
N'am grij de asta, gîupâne MoTsi.
Moîse. —
Tril leî i giumtate i cu unu i gîu-
mtate, fac cinci leî Bade Ioane, tii una ? Hai se . , .
intrm la tocmal. D'mî mie în orend, crâma . .
dumnitale.
Ion. Nu pot, gîupâne, — c'am durat-o de (êstre
pentru fiîu-meu, Niu.
Moise. — Nu vreî ?
— Nu.
Ion.
Moîse. — Se nu te cetî, bade Ioane.
Ion. — Nu 'mî purta Moîsic drag. Numer grija,
banii maî bine.
Moîse. — Am numerat arvuna maî mult ce vreî ; }
Ion. — Ce arvun? Unde-o vorba de arvun . . fost ?
Eu am nevoîe acu 'ndat de banî . . . Numer 50 de

leî i nu maî umbla cu mâa 'n sac.
Moise. —
Ba nu pot, c n'am maî mult acu. Pes-
te-o septemân 'î-oîii da tot.
Ion. —
O sSptemân ? când pe mine mS strînge . .
nevoia de gât Da du-te dracului, tartane, cu banii

1 . .
teî .Na'î gologaniî bate-i'î în obraz ... (îî arunc

. . ;
gologanii în obraz.)
Moise. — A^ vet! ce vra se (Jic asta, me rog?

Ce strîcî tocmala i se me chîoretî 1 . . Da ce te so-
coti tu ? volintiroî.
Ion. — Eî apoi, cumetre, n'o cat Iuda cu lumi-
narea ?
Vântur-er. — Ba o cat de-un ceas i n'o g-

sete, c te-o domolit nevoia, sermane Ioane 1
. . .
MoîSe. trif, Opt un

(culegând baniî de jos) Unu, . . .
leu . . . Adic nu ne 'nelegem cu bise putea s€

nele ? Unu . doî
. opt . doî leî
. . . . . patru . . . . . . . . .
Dac era s6 m'atepî o sSptemin pentru bani, mare

lucru ar fi fost ? îmî plteai dobend i nu maî . .
era vorb . .
SCENA VI.
Cei de'ytaintey jandarmul.
Jandarmul. — (m fund) Unde 'î Ion teslarîu ?
Ion. Eu ... — ce caî ?
Jandarmul. —O vinit subprefectu . .
Moise. Subprefectu o — vinit?.. Me duc se daii

jalb c
m'aî btut în casa d-tale, ca un telhroîii
—
. .
Ion. (restindu-se la Du-te naîbiî, lud spurcat.

Moîse)
Moise. — (fugind) At veî, ghevalt!

Vântur-6r. — Voînicos da fricos Fuge pe . . .
deal ca pe vale.
Ion. — (câtr jandarm) i ce mSvrca subprefectu?
Jandarmul. — M'o trimis ca sS 'î dau de tire
sS 'î aducî baniî ce eti datorîu gîupânuluî Hercu
pentru lemn ceî 1 500 de . . . leî.
Ion.— D'apoî nu s'o împlinit vadeoa.

Jandarmul. — Ba c s'o împlinit chiar ci astSqlî.
Ion. — Vaî dc mine m'am prpdit
(in parte) ! . . ! .
(tare) Binc mcrgî înainte c te-agîung.

1 . .
(Jandarmul ese.)
V6ntur-6râ. — Dar' asta ce-a maî fi, cumStre ?
Ion. — (cu dcperare) Cc s^ fic ? pScatc ! . . ncnorocire!

prigonirea soarteîl Ascult. De unde eram om în
toat mintea, cu stricic, fr grijf, fr încurcalâ,
am agîuns de nu tiu cum s2 fac ca s^ scap de ru-
. ..
1418 _ LIPITOEILE SATELOR
ine i de srcie ! .într'un an de île 'mî-am ven-

.
dut ese boî, din pricina unii petre ce 'mî-o frâmat

tot, ogoare i vie. într'o î, vine prefectu aici i ves-
tete c'are se se zideasc case de închisoare prin
toate satele ... Ce sS 'î spun, cumetre ? Dracu se , .
vede m'o sftuit ca s6 mg însrcinez eu cu dulgheria

temniiî de la noi Am fcut înscris cu prefectu
! . . . .
i pentru ca sS pocîu începe lucru îndat, am fost

silit se îeu lemne de 1500 de leî pe datorie de la
gîupânu Hercu. Asta 'î toat beleoa.
Vântur-er. De ce nu ceî hani de la prefect —
pentru lucru ce-aî fcut pen' acu ?
Ion.
tot lucru
fontân
— Am
1
. . .
mî vine se m'arunc cu capu 'n

Îo
cerut, pecatele mele, dar' n'o vrut s^'mî
dee nici mcar o licae, subt cuvent c, dup con-
tract, el îî datorii se 'mî plteasc când oîu mântui
Sracu de mine unde sg sfsesc eu 1 . .
SCENA VIL
Ion, Vântur-6r, Gavril (beat.)
Gavril. —
N'auc^î, mî Ioane, gîupâne Ioane . .
Ion. —
Ce vrei", beivule ?
Gavril. —
Ce vreu, beivule? Vreu bani b- . . . . .
nioriî meî sîmbrioara mea, ca s'o beu la gîupânu

. . .
Moîsaki . .
—
.
Ion. Ce simbrie, Nu 'î-aî priimit toat m?

leafa ?
Gavril. — Mnâncî haram, Ioane, gîupâne Ioane. .
N'am o leaf ... Se n'am parte de Moîsaki

luat nicî
de-am vecût para frânt de când te slujesc !
. .
LIPITORILE SATELOR 141^
Ion. — Mî, da nu 'î-am cumperat suman, opinci,

ciubote i plrie ? .
Gavril. — Le-am bût de mult d-ta se sn- . . . fiî
tos, Ioane, gîupâne Ioane.

Ion. — Nu 'î-am pltit biru Toate-aeste un ? . . la
loc fac maî mult decât leafa ta.
Gavril. — Eu nu tiu . . . Leafa sg 'mî daî, nu c
es din cas fr banî . . . Am sS pltesc lutarilor la
crâm i 'mî trebuie parale . . . Desnoad'î punga,^
sgârcitule.
Ion. —
Mî, du te i te culc.
GavriL —
M'oîu culca dac'oîu vra s6 mg culc . .
c doar' nu's robu tgu sg 'mî poronce^^tî tu. Eu sunt

slobod, de capu meu De a^î nu maî sunt la tine
. . .
argat ... te las draculuî poman . . Ad simbria.

Ion. —
Mî, cat'î de drum cât îî cu cinste.
Gavril. —
(apucând pe Ion de pept) Dd'mî simbria, houle»
c me in de tine pgn' la moarte.

Ion. —
(rcspingendu'i) în lturî, beivulc.
Gavril. —
(c4end pe un scaun) Valcu tclhanî 1 . . I . .
SCENA VIIL
Ceî de^nainte, jandarmul, Catrina.

Catrina. — Ce este, vaî de mine 1 ce este ?
Jandarmul. Unde 's— tglhariî?

Ion. —
Ea beivu ista ! . . dup ce s'o îmbtat, vine
de 'mî face casa de batgîocur,
Gavril. Valeu —m'o ucis ! c hou . . . (piângo i vra
sg 'mî mnânce simbrioara mea . . . 'furios) D'mî
banii, tglharîule, c te culc la pment. (ridici toporul asu-
pra lol Ion.)
Catrina. — Vaî de mine I

;
Jandarmul. (smuncind topoml dîn mâna luî Gavril) Nu da,

m, nebunule.
Ion. — Aî fost martur, Vasile, c'o vrut ticlosu sS
ine ucid... Ridic '1 i
'1 du la închisoare.
Gavril. la — Eu
închisoare care închisoare ? I . . . .
Se 'i fac eu pocinocu, din pricina unui proclet Nu 1 . .
me dau odat cu capu.

Jandarmul. (apucându'i) Nu —te clinti te toro- c
pesc, beivule; haî la temnia.
Gavril. — La temni I . . Eî 1 las . . . Ioane ... c
mi'î plti tu 1 în loc de simbrie, închisoare !Eî b- 1
dico . . . las, las . . . meter îî dracu ! . . (jandarmul duce pe
Gavril afar.)
Ion. Ticlosu 1 (cade obosit pe un scaun.)
SCENA IX.
Ion, Vântur-6r, Catrina, lani.
lani. — Ma ge este alge ? e galazia ?
Catrina. — Beivu cel de argat îmbetat s'o . . .
lani. — Tregeam pe la porta, intorcendu-ma de la

subprefecto, si am auîto strigând : tâlhari, s'apoî am
vaûto un zandarmo duchind pe Gavrilo de guleri
a furato geva, lelia Catrinua ?
Catrina. —
Ba nu, kir lani.
lani. Oki? —
Mi pare bine ma ge vedo ? mosu
. . . . .
Vintura-ara?
Vântur-6r. Eii, grecule, 'apoî ce ? —
lani. —
Qe? mi pare bine .Aî prapadito pro-
. . . .
êso ?
Ventur-er. — Sta'î ar în gât ! . . 'l-am prp-
dit .. . Maî aî de (;Jis ceva ?
lani. — Okz . . . mi pare bine . . . ha, ha, ha.
!
Vântur-6r. — Haî, cumtr, de-aicî, c me umfl

nâbdlcile când ved parpalecu ista (ese prin stânga.) . . .
Catrina. —
Haî sS mnânci ceva, cumetre.
lani.— Te dugî, lelia Catrinua ? . . ma de ge te
diigî ?
Catrina. — Apoî dâ, kir lani, trebuie se'mî cat de

OaSpe. (ese.)
lani. —e ospe ? Un ghîuzo nebuno 1
SCENA X.
Ion, lani.
Ion. — (cu durere, în parte) O mie cincî sute de leî \
unde sg 'î gsesc ?
lani. — Bre, lone, ge pe ghindurî, stai tristo si

obosito ?
Ion. — Cum n'oîu obosit, kir dac toate fi lani,
suprrile cad deodat pe capu meii
lani. — Ha, tiu; mi a spuso subprefecto che a
venito se te implinesca pentru 1,500 de leî.
Ion. — Aa, aa (oftând) 1
lani. — Sluto Prutol 1,500 de Iasoma mare, leî I
simandikosa l si puno ramasago che n'aî nigî frinla.

Ion. —
N'am Nu vre nime sS m'agîute.
! . .
lani. — Nime?
Ion. — Nime pe lumea asta!
lani. — Moî lone, ean privete la mine. Cum . . ma
gseti } . . fioroso ? ncmilostivo ? spune, spune, . . am
obrnzi de satana?
Ion. —
Ba nu.
lani. —
Nu sinto hristianos ? sînt paghino ? spune.
Ion. —
Ba tiu etî cretin. c
.
14-22 LIPITORÎLE SATELOR
lani. —
Lipon, ge aî (îge daca te asî imprumuta
eu cu ageî 1,500 de leî?
Ion. —
(scuiându-se) Dumncta, kir lani ? Aî îce c
Dumnezeu te-o trimes ca se me scapi de srcie.
lani. —
Pre frumoso. Vrei 1,500 de leî batuî?
{scoate punga) Ot'iste^ poftitTi. Maî dinioare am vinduto
pugintelo grio la prietin a me, la Mustoksidi^ si eata-
me's che vino si te azuto.
Ion.— Dumnezeu se 'î dee încj^cit binele ce 'mî
faci 1
lani. — Amin 1 . . ma se f^gem un sineelo nu de ;
alta, ma fiind che este viaa, este si morte in- . . .
elezî ?
Ion.— Cum nu Aî toat dreptatea, ? (scoate din saitami
clmrî i
meseî o coal de hârtie, Eaca hârtie i Cemeal. condeîu)
lani. — Bine cum oîu spune

; scrie d-ta, eu.
Ion. — Sunt gata, (Ji. (scrie.)
lani. — «Eu zos ma indatoresco a

(dictând) iscalitu,
«plai infagisatoruluî cu agest sineto . . .»
Ion. — De ce se nu pun maî bine numele d-tale?

lani. —
Asa e obigeîu sineturilor Scrie: «in vade . . .
«de o luna ...»

Ion. —
O lun 'î prea pugin, kir lani pune doue ;
lunî.
lani. — Doua luni ? . . fie si doua luni, cum doreti
d-ta . . . Eu sinto hristianos si am hristoitia, e aî
scriso ?
Ion. — (cetind) «Me îndatoresc a plti înfagitorîuluî

cu acest sînet, în vade de doue lunî...t
lani. — Aksiologo (dicteaz) Soma de trei miî
. leî .
—
. . .
Ion. Triî miî pentru 1,500?

lani. -— i pare multo, fraico ?
Ion. — Da cum. Doamne eart-me I . . aa dobend
numai jidanii aii obraz se cear.
. . .
LIPITOBILE SATELOR 1423
lani. — Asa? lipon, 2,500 loco de 3,000, fie in

che eu sinto hristianos.
Ion. —Cretin, cretin ca Moîsi. . . . (tnparte)
lani. — Ghindeste, fraico, che subprefect© a venito

se te implinesca, se vinda tot, boisoriî, carusoru, c-
sua gine tie
. . . Earna se apropie si aî se ramuî
1 . ,
pe drumuri cu nevasta si copilo . .
Ion.— Taci, c me ogSretîf Eaca taci . . . scriu,

€2,500 de
(sciic) leî.»
lani. — Aî scriso? pre frumoso pentru . . . (dicteaz) c
care banî puno amaneto me din moia Haramu.» ra(;Jasia

Ion. — Amanet moioara mea ?
lani. — Ma cum horis amaneto ha, ha, ha ? . . ? . .
Unde vaûto imprumuto horis amaneto?

s'a
Ion. —
(scuiându-se) Nu mS las inima, nu pot.
lani. —
Nu poî ? se'î fie de binel vruto . . Am
se te scapo de nacazo; i am dato doua luni vadea
pentru ca se aî vreme de mintuit lucru inchisoriî si
se intri in baniî ge aî se îeî de la Prefectura; ina
d-ta nu vreî ? pre bine ...
. . plage maî bine ca se'î i
bata doba la porta Gusto filonikie nu are Ma . . . . . .
inchino cu plecaune . .
Ion. (în parte)— SS 'mî vcnd lucrurile cu doba .. I
(tare) Nu tC duCe Stî, scriu cum îî vroi

. . (scrie)
. C . . .
Eaca am scris 'am isclit.

lani. — Aferim vedo che eti omo ... Se
! Acum
videmo. dea linctui i'i citesce) Apatalakto ! Poftim baniî. . .
Aige in punga sinto 1,500 de leî.

Ion. —
Ad. M6 duc st pltesc subprefectuluî. (ese.)
. .
lani. —
Merzi, merzi prosto, budalas ! Capo de
bou 'L-am prinso in capcana, si peste doua luni
I . .
de (Jile am se'î vindo mosiora, s'o cumpSr ear' eu . . .
Chit pentru badea Ion, '1-oîu lua argat la mine, de

haliro Catrinueî care mi plage. . . .
SCENA XI.
lani, Catrina.
Catrina. — Ioane, Ioane, vin de

antrând din stânga) m-
nânc . . Eaca dus ?
! . . unde s'o
—
.
lani. (cu blândee) S'a duso la subprefecto ca se pla-
tesca datoria de 1,500 de leî.

Catrina. —
Da de unde o gsit parale, bîetu om ?
lani, —
(apropiindu-se) De unde? de la mine, de la
prietinu matale, lelia Catrinua.
Catrina. —
'L-aî agîutat d-ta, kir lani ? Dumnecjeu
se 'î împlineasc toate dorinile, mare bine ne-aî c
fcut 1 . . D'mî mâna s'o serut.
lani. — Nu la muna, Catrinua draga, ma la obrazi,
daca vroesti se mi fagi ferigito.
Catrina. Fie — i pe obraz; tot îs betrân . . . (se
apropie de lani i '1 scrut pe obraz.)
lani. (cuprinêndu'î talia cu braele) Batrîna ? . . Oheskc.

Catrinua draga; eti tinara, eti nurlia, eti hazlia si
te îubeSCO ca pe un garofalo. (voYesce s'o serute.)
Catrina. —
Ce face ? me iubeti ? (voind se scape) Da . .
eî binior în colo, omule, c te-or rîde i curcanii

de te-or videa.
lani. —
Las se rida curcania, che eu sinto amo-
rezato de dimîata, Catrinua; ma sfirsesco de amori 1
(voîesce ear' s'o serute.)
Catrina. — Eaca neruinatu I . . Las-me ac^jî, c ip

de resun satu.
lani. — Ohi,
ohi, Catrinua, nu ipa ... dau ge i
vroesti, rochia, bosmachi, zuncua numai se te . . .
daî in dragoste cu mine.

Catrina. —
(strigând) Ioane cumetre srii I 1 . . I
(însereaz.)
— . . .
SCENA XII.
lanj, Catrina, Ion, Vântur-6r.

Ion. — Ce'mî vgqlur ochii?
Vântur-6r. — Ho I parpalecule ! .
Ion. (apropiindu-se furios de lani) Cc te-aî apUCat dc fCUt

în casa mea, grecule ?
lani. (zimbind mânzesce) O Saga, ftaiCO.

Ion. — ag cu nevestele oamenilor? (apuc pe grec de
gât 9i '1
Te primesc
sgâiie) casa mea ca pe-un cretin în . . .
lani. — Neski hristianos

(spârici) . . . . . .
Ion. — i tu hoete de nevasta mea N'aî

te legi ?
nimica sfent pe lume? .eti maî rSu decât un pgân 1 . .
—
.
lani. O/ti paghinos Bade lone, las la mine . . . . .
Ion. —
Te-oîu înva eu a cerca sg necinsteti ne-
vestele oamenilor, dup ce caliceti brbaii.
lani. Ma
ge vreî se mi fagi?., se ma ugicji ?
se smuncesce i icapi din manile lui Ion) Panagkia IHU ! (alerg spre
ui i se tntelnesce cu Ventur-er, care aine calea.) 'I
Vântur-6r. — Ho, apule, c maî sunt i eu

pe-aicî.
lani. — Kirie eleison ! sinto prapadito ! (fuge pe ferest.)
Vântur 6r. — Prinde '1 cum^re . .
Ion. C nu scap el . . . (»e anmc asupra lui lani.)
lani. — (fugind înpregiurui mesei) lonica . . . fraica . . . na se

harO ! . . (v«4end fercsta) A ma 1 SCapatO I (sare pe ferest.)
Vântur-6r. — Ha, ha, ha, ha. O srit apu pe
fereastr.
lani.— («farft) Eî I las, mozicule, c i oîu veni eii
vio hac.
Ion. — (aiergind Ia fer^tt) Ateapt, covrigarîulc . . .
lani. — (disprând) Fevghe satana !
67419. IV. 90
!
1426 LIPiTORILE SATELOR
SCENA XIII.
Ion. Vântur-er, Catrina, Mriuca.

Mriuca. — (viind spriet pnn fund) Catrin, sca- Mam
p mS de gîupineasa Rucsanda, tne cat s6 me uci- c
d 'n btaie.
Catrina. —
Da unde-aî lsat pe Nia ?
Mriuca. — La dughean . . . Me rog, ascundei-me
undeva se nu me gsasc.
Vântur-er. — N'aî fric, copilo, te scap c
mou. într colea 'n odae, pSn' a înopta bine.
(Se aude afar vocea Rucsandeî, strigând Undc-O apUCat.) :
Mriuca. — Vaî de mine Eat'o 1 . . . (fuge în stânga.)
Vântura-6r. — (peste puin) O perit stahiea
(Co'tina cade.)
ACTUL II.
Teatrul represintâ piaa satului. în fund zidirea închisoriî cu schelele ridicate

pin la acoperement. O parte din schele se perde între culisele din fund în
stânga. în stânga casa luî Ion teslarul cu ua i fereast pe scen ; în drepta
cârcîma luî Moîse cu opron de frun4ar, i sub opron o mas lung cu laie.
La ridicarea cortinei câiva eranî stau pe laie i beu.
SCENA I.
eranii, Moise.
eranii. — (strigând) Moîsi ! . . gîupâne Moîsi ! . . Mî,
tartane I . .
Moise. — (eind din cârcim) Ce vrcî VOI, cranî nebuni ?

Un eran. — Ad triî sîngepe de rachiu, degrab.
Moîse. — Rachiu ? . . ear' pe datorie ?
eranul. — D'apoî cum? doar' ne cunoti c suntem

de-aicî din sat.
Moîse. — Pe datorie nu pot La mine astzi cu ...
banî mâne fr bani.
eranul. — Ean nu te maî pentr'o sîngeap fasoli
de rachiu de prifâcut
cel ?
Moise. — Prifcut?
eranul. — O parte rachiu i douS de ap ameste-
cat cu vitriol. Nu te tim noî ce poam eti ? Bine
te-o poriclit cine 'î-o (;Jis leuca dracului.
Moise.— Aa .? . . Apoî mergei la dracu se v^ dea
rachiu.
eranul. — Eî ! d, gîupâne Moîsic, nu te maî
bosumfla, c'aa glumim noî. Ad-ne ceva de beut ca
s6 maî prindem la putere pen' a nu ei la culesu
popuoilor.
Moise. —
Unde 's parale?
eranul. — Parale, parale ... ce, Doamne eart-mel
'î-om da popuoî drept plat.
Moise. — DouS-êcî de parale dimerlia, vrei ?
eranul. —
Fie i 20 de parale, c tot tu, ludo,
ne mnâncî toat pânea de pe câmp.
Moise. — Eu o mnânc i voî o beî. (într în cârdm.)
eranul. — Ha, ha, ha Ne i rîde lipitoarea, . . .
^lupâ ce ne suge. Eaca i Martin pdurarîu ... Mar-

ne, Martine.
SCENA II.
eranii, Martin (viind din fund.)
Martin —
Bine-am gsit, oamenî bunî.
—
Un eran. De unde viî. Martine ? din pdure . . ?
Martin. — Vin de la bordeîu s2 îeu o ir de ra-

!
chiu, c'o dat Dumne<êu de 'mî-o fcut nevasta ast

noapte pe la cânttorf.
eranul.— Pe cânttorî De a bet, bun qu-la ? fi
co o s'agîung
Martin. — biel numai îî i frumos . . . atitica 'î
ca un bujor, drguu Nu de diochîu. I . . fie
Moîse. — Eaca rachiu Bei i

(într, aducând rachiu) . . .
tcei din gur c doarme balabusta.

eranul. — Eaca m doarme cucoana bala-
busta
boii, m
? ha,
?
ha, ha, (chiue)
l .
M
.
Vasile, m 1 gasit'aî
Moîse. — Taci din gur, eranoî nebun i obraznic,

buuf.
eraniî. — Hep, hep. (riênd)
Martin. — Gîupâne Moîsi, f bine de 'mî umple

stecla asta cu rachiu, c mi'î bolnav nevasta de
facere.
— apoî ce 'mî pas mie
Moîse. ?
— Da bolnav, gîupâne
Martin. 'î . . .
— Cine-o pus'o se fac copii

Moîse. ?
Martin.— Dec da balabusta cum face pe

1 d-tale
tot anu câte-un Leîb ?
Moîse. — Aa place dumisale. Nu treaba

'î 'î ta.
Martin. — Vorb de clac. îmî daî rachiu a^î ?
Moîse. — Aî adus parale ?
Martin. — Ba, êu, nu. De gsi o para frânt 'i
în toat casa sg 'mî-o baî în frunte.

Moîse — Apoi dar catî de drum, moî bade.
— Da 'mî moare fimeea, gîupâne.
Martin.
— Moar cât a vra. Nu dau rachiu pe da-
Moîse.
torie.
Martin. — Ce '1-aî maî cârpi cu ast bar-
(în parte)
d I Giupânc Moisi, 'î-oiu tîea la îearn un

(tare) sten-
jîn de lemne i i'l-oîu cra 'n ograd.
LTPITORILE SATELOR 1429
Moise. — Aa ? . . dar* dac 'î muri pen' la îarn

eu sg rgmân pguba?
Martin. —
Mare lucru o litr de rachiu ?
Moise. —
Prost Moldovan Moî prostule, dram ! . .
cu dram face litr, litr cu litr face oc, oc cu oc

face vadr, vadr cu vadr face balerc, balerc cu
balerc face antal Aî îneles ?
. . .
Martin. —
Am îneles eti talpa eaduluî. Na c
sumanu din spinare z6log i 'mî rachiu. d
Moise. —
Aa maî viî de-acas. (îea sumanul) Haî cu
mine 'n dughean, flrcce pe lâng eranî.)
eranul. —
Ean vecjl Iuda cum 'l-o disbrcat pe
bîetu român tocmai când s'aproprieîearnal Degera-'î-ar
inima cea de litf 1
Moise. — Ba ie, eranoî nebun. (într cu Martin în cârctm.)
SCENA III.
eranii, Vântur-6r (eind din casa im ion), Ion

(pe pragul uii.)
Vântur-6r. —
Crede-mS pe mine, cumetre, c
's mai btrân, mal pit. Nu te-apuca de lucru a^î
c 'f (Ji de sgrbgtoare i 'î pgcat.
Ion. —
Te cred, cumetre, d'apoî ce s^ mS fac? Ne-
voia mg silete. De n'ofu mântui tot pSn 'n doufe
lunî, ca s6 'mî priimesc plata de la Prefectur, cum
m'oîu cfitui de datoria luî kir lani ? El îi în stare sg
mî vend moioara.
Vnur-6r. — Aî dreptate sg te temî de caaon ;
dar' tot ar fi bine socot sg te laî pe aî de

lurru.
Ion. — Ba nu. . . o cji pentru mine *i mult. Atept
. .
1430 LIPITORILE SATELOK
numai se 'mî gteasc Catrina de mâncat i se *mî

ascut uneltele, i merg îndat se m'apuc de indilit
închisoarea. Se ne videm snetoî, cumetre. (închide ua.)
Vântur-er. (singur pe gânduri) Nu tiu ce am de —
ast noapte, c
nu 's linitit ... O cântat o cucuvei-
c pe casa luî Ion ... i asta mg îngrijete par' . . .
c nu 'î a bine.
Un eran. — Mo Ventur-ar . .
Venturâ-er. — Cine me chîam ?
eranul. — Nu viî se cinstetî cu noî un pahar

de rachiu ?
Vântur-er. — Cum nu, feii meî ? Vorba ceea :
La VOe bun, Românii S'adun. (se apropie de eranî.)
— Da de ce n'o
eranul. cu d-ta i badea Ion vinit ?
Ventur-er.— El are treab i nu d inima 'î
se bee.
eranul. — Bîetu om de când prins cu I . . s'o lu-
cru temniiî, ard'o focu i s'o pricjit norocu ! . . ; îî tot
posomorit i pare fuge de oameni. c
Ventur-dr. — A fi avend i el grijile luT, ser-
manu !
eranul. — Apoî d, moule, s'o cuvinit tocmai el

se puie mâna la zidirea unii temniî, în care Dum-
necêiî tie cT români au se ptimeasc ?
Ventur-er. — C se cete i el amar, sermanu l
dar' ce se fac ? îî legat.

eranul. (artând casa de închisoare) Poftlm batgîOCUr
pe satu nostru ! . . Ean privete cum se uit dihania
la noî . . . par' c'ar vra se ne 'nghit . .
Ventur-er. — Ci c 'n toate satele o se se ri-
dice bisuniî ca asta.

eranul. — Aa ca i când ara Moldoviî ar fi o
1
ar de telharî i de ucigaî Ea batgîocur, mo- ! . . 1

.
uie . Poftim un pahar de rachiu,

. . sS ni se maî
schimbe gândurile.
Ventur-6r - Mulemim . . . Noroc buni i si
ve scape Dumne(^gu de posesor ca kir lani.
eranii. — Amin ! (bcu.)
SCENA IV.
Ceî de*nainte, Martin, (ese din crdm fr suman.)
Martin. — (oerinduse) Valeu ! . . c recoare mi'î . .
Iuda spurcat ! . . Nici c s'o îndurat s^ 'mî lase su-

mânu.
Un eran. (dând luî Martin un pahar de rachiu) Na, mî
frate Martine, trage ast duc ca sS te 'nclêtî.
Martin. — (bend) Mulgmescu'î, frate. S6 dee Dum-
nccjeu s n'aî nici odat nevoie de jidan.
Vântur-6r. — Nicî de kir lani, Martine 1
Martin. — Aud ?
Vântur-^r. — Ean vin' de-o parte sS 'î spun

o vorb.
Martin. — Eat s vin.
(Se duc amândoi de-o parte.)
Vântur-6r. — Ce face Mriuca (tncet) ?
Martin. — ede ascuns bordeîu meu de ast în

noapte de când aî adus-o.
Vântur-6r. — Ve^r s6 n'o cineva. afle
Martin — N'aî o grij Cine-a
nicî cate pin . . . s'o
fundu pduriî?
SCENA V.
Cfî ciâ'natnt^f lani (vine din fund furios cu un biclu în mini.)
lani. — Unde sinto mozigiî? la chirgma?

. ! . ! ..
!
Un eran. — Vine g^recu, mî; am pit-o!

lani. — Qe
fageî aige, tâlhari ? La bauto de dimi-
nea, si ppuoi a mea ramune neculeso pe chimpo. . .
ha ? Kakohrononaki, capo de bou ! .
—
Vântur-6r. (în pane) Ean au^î apu cum bat-
gîocorete Românii în ara lor
lani. —
La lucro, mozigi la boeresco acu indata
! . .
pana ge nu ma aprindo ca un zaratico.

Vântur-6r. — Dac
a(jî îî serbtoare, kir lani,
i nu se lucreaz.
lani. —
Qine a chircnito ?
Vântur-^r. — Eu, Ventur-ar.
lani. —Dimîata ? un ghîuzi ? Nu vorbesco cu tine. .
Pornit aî a(î la culeso, eranoi ? Va ugido in ba- . .
tae ... la falanga.

—
Vântur-er. Pune'î pofta 'n cum despre b-
taie, kîrjaliule, c s'o ridicat btaia.
lani. — Kirz aii l .
Vântur-6r. — S'o ridicat . . . terge-te pe bot

de-acu.
lani. — S'a ridicato bataea 1 . . si ge s'a puso in
loco ?
Vântur-6r. — Ha, ha, ha, mare pozna îî
eranii. — Ha, ha, ha.

lani. —
(furios) Ride la obraz a mea, nite eranoi ! .
bre epanastasis ! , revoluia

1 . s'a burzuluito prosti
! . .
eranii. — (cu hohot) Ha, ha, ha.
SCENA VL
Cef: de'nainU, Moîse.
Moîse. — Moî, tcei c doarme balabusta.

lani. — ê balabusta Nu Moîsaki, che
? veî, s'a
. .
LIPITOBILE SATELOR 1433
rasvratito mozigi ? Rido de poronca a me. Pana-

. .
ghia mul ma duco s'aduco pistoalele si eartaganu,

se ve inveo eu a fage ho, ho, ho, la ipokimeyi
a me.
Vântur-er. — Mri nu ve maî potrivii, oaminî
buni, c
numai lauda 'î de capu luî. El îî voinic de
ceî care într în doî ca 'n doîspre(^6ce, i nu '1 scot
nici
ruinos.
24 Vine pe
. . . u
furios i sare pe fereastr
eraniî. — Ha, ha, ha

—
. .
lani, Cn parte) M'a lovito la fesi.

Ventur-6r. — Mil dac n'aveî cap voî nxi
în de srbtoare sS bei cu linite un pahar de
(Ji
rachiu de la jidan, haî copii la crâma, luî Ion tes-

larîu se bem vin cretinesc i curat.
eraniî. — (scuiându-se) Haî, haî,
Moise. — Ce este, me rog ? badea Ion ? . . la . .
(voiad se opreasc eraniî) Nu Se pOate, Voî sintCî inC rOg.

datori sS bei numai la dugheana mea.
eraniî. — «npingendu'u Du-te draculuî, Iud . .
(Vântur-6r ese cu eraniî pin fund.)
SCENA VIL
lani, Moise.
lani. — (turbat) Bre! mi vine paroksimos la crieri!
Moîse. — (furios) A! ghiraî varl . . Mi se sburlesc
percîuniî.
lani. — Asta revoluia 'î 1 . . epanastasisl . . sfirsito
lumiîl
Moîse. — Blstgmatu cel de bade Ion îmî smo-
nete toî muteriii!., am sS m2 calicesc din pricina
.
luî ! Nu pot maî mult se in orenda . . . Cucoane kir

lani . . .
lani. — e vreî tu si ?
— Poftim, me rog, de'î gsete oren-

Moîse. alt
darîu, c eu nu maî sint.
lani. — Skasmos Na belea De ge ! . . si alta ! . .
vreî se lai rai ?
Moîse. — Pentru c mofluzu de bade Ion îmî stric

neghiitoria.
lani. — Teslaris?
Moîse. — Bade Ion, care ede cole fag cu mine. în
lani. (întorceadu-se i privind casa, (Jice în parte) Ghidi, mO-
zico obraznico! . . Am
zurato se me rasplatesco odat
si bine . .
Moîse. — Poftim, me rog, se ne rfuim socotelile . . .
lani. (mucându'î musteile) ZupinC Moîsi.

Moîse. — Ha.
lani. — Ion e duman a meteslarisadimitalil si
Moîse. — Duman de moarte.

lani. — El pe dimîata,
ti pe mine a
caligesti si
vruto se mi ripesca (filele.
Moîse. — Ce spui, me rog ?
lani. — El are ghindo reu pentru noî doî.

Moîse. — Vus Ce (cu spaîmp) ? ?
lani. — mân Lipoti gc maî astcptm

(apucând de pe Moîse) }
Moîse. — Ha (buimcit) ?
lani. — Dechit se perimo maî bine noî, el . . .
Nu 'î asa?
Moîse. (fr a înelege) Aa, aa . . .
lani. — Vra se <îca ne-am ineleso ?
Moîse. — Cum ?
lani. — Tagî ! . . ine vine

,
UriTORILE SATELOR 1435
SCENA VIII.
lani, Moise, Gavril (legat), jandarmul.
Gavril. —
Unde mS maî ducî ^cu ? Nu 'î destul
c m'ai inut închis toat noaptea ?
Jandarmul. — Te duc, dup poronc, se 'î g-
sesc un keze.
Gavril. —
Un keze ? ca pentru ceî din Ocn ? . .
Nu merg.
Jandarmul. — (înpingendui; 'nainte i nu maî F
lungi vorba.
Gavril. —
ffunos) i toate-aeste pentru ticlosu cel
de Ion teslarîu ! . . (în parte) Helbet 1
lani. —
(în parte) loH teslaHs Si el e ! . . duman luî
Ion teslaris ? . . aksiologo ! (tare) Zandarmi.
Jandarmul. Ce poroncetî ?—
lani. — Ma
unde '1 dugT pe btetu Gavrilasi ?
Jandarmul. —
Cat un român care se dee kezeie
pentru densu.
lani. —
Kezeie eu dau, che îl cunosco; e omo-
bun, hariiico si cu frica luî Dimîeêo.
Jandarmul. — Dac 'î aa, îl las pe kezeia d-tale.
(dcsleagâ braele lui Gavril.)
lani. —
Las, las.
Jandarmul. —
cavni) Mergî sntos, i
(lui de-acu fiî
cu minte.
lani. — Zandarmi . ,
Jandarmul.— Aud.
lani. — Subprefecto tot aige 'i ?
Jandarmul. — Aicî.
lani. — Se spuî dimîaluî la c'am se me zaluesca
de erani che sa burzuluite.
Jandarmul. — Bine. (eie.)
.
,
SCENA IX.
Moise, lani, Gavril.
lani. —
(în parte) Estc O vorba prosta Che Ia beivo :
si draco ese cu oca inainte. (artând pe Gavrîi) gasito Am

<;hipo se me rasbuno de bade Ion (luî Gavrii) Gavri- . . .
laso .nia ge aî paito, draga me ?

. .
Gavril. —
Ce se pesc, cucoane ? M'o închis hou . .
cel de teslarîu.
lani. —
Te-a închis'o el pe dimîata? More, ! . . cum
se pote? Si pentru ge, kaimene ?
Gavril. — Pentru c mea. 'î-am cerut simbria
lani. — Lipon, in loco se 'î
dee dreptu dimitale,
te-a puso la duba? Bre! ge katergaria! Aucji, zupine
Moîsaki, 'î-a muncato simbria de haram. Ma el nu 'î
omo, îf lupo :e îgî, zupine Moîsaki?
. . . Nu 'î asa? . .
MOÎSe. (rsrind) Ha ?
— Teslaris e lupo nu omo paminteano.

lani. 'î
—
Moîse. Dar, dar, lup pmintean.
(pe gânduri)
lani. — Sermano bîeto Gavrilasi

(cinând pe Gavril) 1 .
N'aî muncato bauto nimic denici diminea îerî ?
Gavril. — Nu, nu, pecatele mele

(oftând) I
lani. — Moîsaki, auîto che n'a bauto nimica

aî
crestinu? Ada degrab zumatate de oca de rachio . .
Eu platesco.
Gavril. — Dumneta Bogdaprosti. ?
—
. .
Moise. Ad (cu distracie) parale.

lani. — e ^JQî î*
Moîse. — Ba nu, nu . . . te-oîu scdea la câtîu . . .
O oca i gîumtate?
lani. — Ohi^ zumatate numai acu de o data, si
daca a maî trebui, om maî gere.
(Moîse într în cârcîm.)
UPITORILE SATELOR 143T
GâVril. (ae4ându-se în capetul mesei despre public) Aa. St-

pân se 'mî fi dat Dumnezeu, ear' nu ca Ion lovi'1-ar
trsnitu
—
1
lani. (tn parte) More lani, se te vedo; acu trebue

mestesugo si îsktuzarliki.
(MoTse aduce rachiul.)
Moise. — ine, bade Gavrile, bea snetos.

lani. —
Be, be, Gavrilasi, se maî uîî necazu ge
'I-aî traso de la teslaris.
Gavril. — (bend) SS '1 uît ? . . ba cât oîu tri nu

'1-oîu uita 1
lani. —
Aferim ! asa mi plage omo ... cu inima,,
nu budalas fara filotimia^ care maninca batzocura,
maninca batae si tage. (turnând IuT cavrii) Nu 'î asa, Moî-
saki ?
Moise. — Bade Gavril îî voînicos.

Gavril. — Las arta eu cine sunt ?
(bend) I 'î-oîu
Pentru c srac, un biet om din lume,
's cpS- fr
teîu ... sg 'î bat gîoc de mine un miel ca Ion ? ^ .
Da ce 'î el?
lani. — (turnând ear») Asta zigcm si noî, ge 'î el ? . .
boieri nu 'î ... Un ticaloso mofluzo care maninca sim-

briile oamenilor.
— C n'a duce-o
Gavril. fric. 'n raîu, n'aî
lani.— e raîu ma este bun de trimis ? . . el in
eado.
Gavril. — în ead da acolo a sS mear-
(amcindu-sc) ... 1
g ... i asta nu târcjiu.

lani. — Se ameete minunato
(In parte) ! 1
Moise. în ead at Veîl

«In parte) } ., (»e ogeresce.)
lani. — Ma spune-mi, Gavrilaki, chita leafa aveaî

latesUris?
Gavril. — 6o de pe an 'o preche de opincî.
leî
. !
lani. —
Numai atita, un flecheo ca dimîata ? . .
aucjî,Moîsaki?
Moise. —
Pentru nimic.
lani. —
Ma asta 'î o tâlhria de gele gogonate
Un voînico ca dimiata pltete o mia de leî pe ano. . .
nu 'î asa, Moîsaki ?

Moise. —
Nu 'î mult nici doue miî, îc (Jeu I
lani. — Nigî triî miî.

Gavril. — Triî miî; da unde se 'î gsesc?
lani. — Unde? la muna dimitale.
Gavril. — (cmându't mâna) Mâna 'î goal.
lani. — Neski, ma lucru de la dmsa fage o suta
de galbinî.
Gavril, — Face dar, c am lucrat maî eil toat
dulgheria temniiî i Ion o luat plata.
lani. — Gavrilaki, sermane?
Vecî, tot Ion . . 1 . . D-ta
te osteneti, a:5Uî, lucrezi de diminea pana in sera
si badea Ion inghite paraluia.
Gavril. —
(apnncjendu-se) Asta dreptate 'i ?
lani. —
(la urechea luî Gavril) Vci^î che din pHglna luî
nu poî trai?
Gavril. —
Din pricina tglharîuluî celuîa.
lani. — Che daca n'ar fi Ion, dimîata, Gavrilua,
aî ramunea singur stoler aige in sato, si alungi di-
mîata aî avea tot lucru, si a stenilor si a stapuniriî,
si aî câtiga paralui multe. Nu 'î asi, Moîsaki?
. .
Moise. (oserindu-se) Aa Crcd i CU.

Gavril. —
(frecându'i ochiî) Binc (Jicî, cucoane kir lani.
Orî el, orî eu amendoî nu putem fi la un loc

! . . . . .
lani. —
Doua sabie la un teca nu incape .
—
. .
Gavril. (rpit de patim) Dar cu chipu ista îmî

1 . .
resbun i 'mî rSmâne tot lucru din sat Haî . . . .
—
.
Moise. Unde, me rog ?

Gavril. —
(ameit i încruntat) Mc duc SC dcsprjnd câtcva
. . .
schîndurî de sus de pe schele ... l când s'a sui el

la lucru 'a pune picîoru . .
Moîse. — (spriet) A cdea 'a muri } . . At vei! .
Nu face . .
lani. — (încet) Tagî, Moîsaki, che astfel câtiga orinda

dimitale.
Moîse, — Gott ! meift Gottl
(ccjend pe lai) Meiiî
Gavril. — Par'
(citinându-se 'mî es foc
pe picioare) c
(în ochi . . . Ha, ha, bade Ioane, me 'nchi^î pe mine
în temni ? . . temnia a se 'î mnânce capu ... (se în-
'.reapt spre închisoare, se sule rapide pe schele i într în culise.)
lani. — Aferim treaba merze de minune. ! . . (îî freac

i: âaile cu mulemire.)
Moîse. — Meiu Gott meifi GoU!.. dac. (tremurând) l
s'a afla, am murit!

lani. — Ma nu te teme, Moîsaki. Nu ve^î che Ga-
vrilo e bat? Acu fage pozna si chindo s'a trezi, a
uîtato . . .
(Jê vedo ? teslaris ?
SCENA X.
lani, Moîse (sub opron), Ion, Catrina (eind din casa lor.)
— Geaba te maî rogi, Catrino trebuie se

Ion. . . .
mS duc lucru numai decât, ca s2 nu 'mî perd îua.

la
Catrina. — Ascult-mS i pe mine, brbate las-te ;
pe mânî, c nu tiu ce 'mî vestete inima a reti.
Ion. — Da nu copil, Catrino, c doar' nu merg fiî
peste lume; m6 duc cole lâng cas.

Catrina. — Brbate ... te rog ... nu te duce, c
eaca îmî spune sufletu sS nu
. . . te las.
Ion. — Eî apoi mg superi. Du-te cas i 'î ! 'n
cat de gospodrie.
.
1440 LIPITOBILE SATELOR
Catrina. — Bine, brbate ; fa cum îi vrea. (îi terge

ochiî )
Ion. — Adic, dac 'î parte femeeasc, tot copil

. .
(se apropie de Vin' SC te scrut, Catrino,

Catrina.) astfcliu c
'mî-a fi îua cu noroc.
(Catrina '1 înbrieaz plângând.)
— Ve^î, ve^î, cucoane kir

Moise. lani ?
— Vedo, me temo che 'la gsi pe Gavrila

lani. si
stricând schelea.
Ion. — Haî, întoarce-te de-acu cas, Catrino, 'a- 'n
lung cele gânduri posomorite, (se îndreapt spre schele.— Ca-
trina într în cas.)
Moise. — Eaca ... se duce la moarte . . . Nu pot

se 1 las. (voîesce se strige pe Ion ; lani îî astup gura)
lani. — Nu fage pozna, Iuda. ai îapinge în cârcîm.)
SCENA XI.
lani, Moise, Ion, Ventur-6r, Niu, Martin,

erani, jandarmul (vin din dreapta.)
eranii. —
Ne cheam subprefectu ? pentru ce ? . .
Jandarmul. —
Adunai-ve cole în pîag c vine
i el îndat.
Ion. —
(ctrNiu) Da de unde vin oamenii, Niule?
— De
Niu. ttuc. O la noî, vinit jandarmu se 'î
cheme din partea subprefectului.
aici
Ion. — Oare ce se fie ?
V6ntur-er. — A gîudecata fi cu grecu care

cere se rup oaminiî popuoiî fr pnuî, ca se remâe
pnuile pe strujenî ...
lani. — Ama cum, mozicule ? . . se mi fagi risipa
de panusi ?
! .
UPITORILE SATELOR 1441
SCENA XII.
Ceî de'nainte, subprefectul.
eranii. —
Eaca i subprefectu. (îX scot plriile.)
Subprefectul. —
Oameni bunî v'am adunat pentru 1
ca sg ve fac cunoscut în sat la Mcienî o murit c

un om veduvoîu, anume Toader Slceanu, la care s'o
gsit stare, o r(;Jgie cu livad, (^Sce boî, 50 ^^ ^^
i 300 de galbinî îngropai sub vatr. 'L-aî cunoscut
d-voastr, oameni bunî?
—
Vântur-6r. Eu 'l-am cunoscut era om de ;
omenie i gospodar bun.

Subprefectul. —
El o lsat cu limb de moarte
toat averea luî uneî fete care s'o perdut din sat de
la Mcienî, la vrîsta de 5 anî, i pe care el n'o maî
putut-o gsi pSn' ce-o murit. Acea copil trebuie sS
fie acum de vr'o 15 anî, cu ochii albatri, cu peru
castaniu, i se numete Mriuca . . . Nu cumva aî ve-
ût-o undeva, oamenî bunî?
lani. —
(îQ parte) Mariuca bogata l
Niu. — Mriuca Ba ? . . este o fat întocmai care

slujete cas kir
în la lani, posesorul.
Subprefectul. — (ctr lani) Aa'î, kir lani ?
lani. —A fosto, ina a fuzito asta nopte . .
Niu. — O fugit
Ion. — (încet lui Niu) N'aî grij, bete, c 'î în loc
sigur.
Niu. — Unde, tat ?
Ion. — Tact.
(to timpul acestei scene,Gavnl se coboar pe schelea de din dos, ce este
ascuni In culise, se furieaz pe dup erani i se apropie de lani.)
Ga vrii. — «ncet lui lani) Gata ... am desprins schîn-

durilc. . .
67419 IV. 91
. ! . ! .
lani. — Bine . .
Subprefectul. —i
nu tiî, kir lani, pentru ce-o
fugit Mriuca
din casa dtale?
lani. —
Nu tiu, che eu nu pazesco fetele.
Ventur-er. — Ba se 'î spun eu de ce pentru ;
c biata copil era gazda btilor, pentru slujea c

degeaba, pentru c
n'avea nici mcar o rochi de
îmbrcat, i pentru c
murea de foame în casa d-sale . .
lani. —
Mingunî.
Vântur-er. — Aa cumetre Ioane? este,
Ion. — Aa o tie tot satu. ;
lani. — Mingunî, blastamailor.

Subprefectul. — Eî! nu batgîocori oameniî. destul,
Bade Ioane, am primit poronc de la prefectur ca se
te înlesnesccu vr'o doue miî de leî. Se viî mânî la
subprefectur.
Ion. — Slav Domnului c'am scpat de grec
lani. — Skasnios
(furios)
Subprefectul. — Dar' când mântui lucru, bade

Ioane ?
Ion. — Cât maî degrab, domnule subprefect . . .
Ahl 'mî-o maî crescut inimal Oîu se lucrez î i . .
noapte; 'aa me i suîu pe schele acu 'ndat.

Subprefectul. nu 'î cea grab — Da
Las, . . . c
a(^î serbtoare.
îî
Ion. — Ba nu; Stpânirea 'mî pltete; trebuie se

lucrez, (se îndreapt spre schele.)
lani. — (în parte) Merzî, merzî.

Ion. (suindu-se pe schele) CumStrC.
Ventur-er. — Aud.
Ion. — (riênd) îî puscsc ochîu grccu pe r^îa
mea spune'î se
. . . se spele pe dini.
eranii. -— Ha, ha, ha . .
.
lani. — (în parte) Pola kala, bine . . . Om videa noî

acu gine a ride.
Ion. (sosesce In capetul schelei) Niulc.
Niu. — Aud, tat.
Ion. — Du-te de serut pe mata, 'o roag sS 'î
spuie unde se gsete cprioara. (Niu alearg în cas.)
lani. —
(în parte) CapHora ?
Ion, (începe a pi pe partea schelet ascuns în culise i cânt :)
Frunz verde de dudii

Scpat'am de ceasul r^îi.
(Se aude de o dat o mare prbuire de lemne între culise i vocea lut Ion
strigând : Valeu ! m'am ucis ! .
.)
Toi. (splmântai) S'o prbuit Chelea I . . (alearg în
culise.)
lani. — (în parte) Natos l . . a facuto tumba.

Ga vrii. — fcu muiemire) Al 'mî-am rSsbunatI
. . (bea
raclitu cu lcomie.)
SCENA XIII.
Cef de*nainte, Moise.
MOÎSe. (galben i spriet ese din cârcim) Cc eStC ?
lani. — S'a prabusit'o schelea.

Moise. — Mein Gottl 'o murit . . ?
lani. — Asa credo . .
Moise. — Veîf vel, vel, vei! (tremuri.)
(S« aud tn culise cuvintele : O muHt, S^rmanU !)

. .
SCENA XIV.
Ceî de' nUinte , Ion (adus pe brage de ctr eranî),
Catrina, Niu.
eraniî.— Sermanu Ion sermanu om Ce 1 . . ! . .
pecat 1
Ventur-er. — Se ducem acas c poate-a '1
scpa . ua. , (se îndreapt spre casei luî Ion.)
Catrina. — Ce este Brbatu meu (emd) ? . . ! .
(Oamenii aeacjâ pe Ion lâng prag. Catrina i Niu îngenunche lâng el.)
Catrina. — (cu desperare) Bâibatu-meu ! . . o murit nu !
se poate una ca asta Ioane . . . . . Ioane . . .deschide'»

ochii; grete, 'nebunesc. c
Niu.— Tat, tat!
Catrina. — Bine 'mî spunea inima Ioane, . . . (piângend)
nu muri Fie'i mila de mine Ioane . . . .
Ion. —
. . . . .
Cînc mc cHcam (deteptându-se) ? . .
Toi. — Trete, trete I . .
Ion, — Ce-am pit? Seînvertete lumea cu mine. . . .
Unde 's ?
Catrina. — Lâng nevasta Ioane. Uît-te ta, la

mine nu me cunoti ?
Ion. — Catrina
;
Niu Cumetru Valeii . . . . . . . . . ! . .
nu me lsai! mor! . . mor! . . (cade mort.)
Catrina. (tresare drept în picioare cu ochii rteciî) Mort I . .
O murit 1 Ah I (leInl în bragele luî Niu.)
(în toat scena aceasta, lani se uit cu intii la Ion, lsând a se ceti
ochii
muleniirea pe faga luî. Gavril bat tresare i
emane încremenit când aude pe i
Catrina (J'ênd : O nmrit ! ear' Moîse tremurând i bteadu-se cu pumnul în

pept se furieaz pe lâng pretele cârcîmeî i se arunc spriet în întru.)
(Cortina cade.)
.
ACTUL III.
Teatrul represinti o pdure; îo fund o crare ce sue la deal; în dreapta alt

cirare pintre copaci ; în stânga bordelul Iul Martin pdurarul, i pe planul I-iu
se afl o rdj^cin de arbore.
SCENA I.
GâVnl. (cu haine rupte i cu o plrie pe ochY, vine pe crarea din

Valeu
fuad.) valeu ! . . 1 . . de-abîa me in picioarele I .
N'am mâncat nicî o farmic de doue <Jile . . . (îî
5Coate traisu i se pune pe rdecin) Sc mC Hiai odJhneSC pU-

pin . . . Valeu ! (privesce înpregîurui Iul) Eaca pdurea de pe
moia Haramu . . . Eaca bordeiu luî Martin pdu-
rarîu ! . . bucat de mmlig
M'aî duce sS cer o . . .
dar' m€ tem. De când, acu Sse luni, o cût de pe

schele bîetu Ion teslarîu mS spariiu i de umbra . . .
mea .Par' . tot vSd pe Ion dup mine

. c(oe- '1
. . .
rindu-se îi face cruce) Doamnc Doaiiine f'î mil de ! !
mine i mS eart ... (se scoal) Aa'î pScatu când se

leag de om M'am potrivit grecului i jidanului,
I . .
'am fcut moarte de om Bat'î urgiea luî Dum- ! . .
ne(;J6u cum m'o împins în ! prpastie, 'apoî, pentru

ca sg se disfac de mine, 'mî-o spus subprefectu c
ar fi avend prepasurî asupra mea fugit, dup . . . Am
sfatu lor, diparte de sat, tocmaî la Galaî, pentru ca
s6 mi se peard urma. lani i Moîsi îmî dasSr f-
gduin c
'mî-or trimete acolo banî de cheltueal
ca sg trec Dunrea lor le-o fost s6 m6 . . . Aa ! . .
vad dus de lâng eî, i m'o lsat muritorîu de foame

pgn'acu Hoii dracului dar' 'î-oîu pune eu la
. . . ! . .
cale . M'am întors înadins de la Galaî pentru

l .
ca s2 Ie vâr în suflet o groaz de care-or po-

meni el mult vreme ... Ce s'au ie ? («c ascunde dupi
atborf.)
! ; .
1446 L^PITORILE SATELOR
SCENA II.
Gavril, Mriuca.
Mriuca (cântând o
Cine-a îce Niu vine

Da'î-ai tot ce am pe mine
Cine-a (îce c'a venit
Da'Y-aT ce n'am juruit.
(într pe crarea din dreapta, aducând un paner cu provisil.)
Biata mama Catrina 'î-am dus de mâncat i n'o

! . .
vrut se îee nimic în gur ede sermana în gintirim ;
i se bocete la mormentu barbatu-seu 1
Gavril. —
un parte) Ce ved ? Mriuca oare nu . . ! . .
s'ar îndura se 'mî dee ceva de mâncat ?

Mriuca. —
(în pane) Ac^î sunt ese luni de când o
murit badea Ion
Gavril. — (apropUndu-se) Copll, drag copil . .
Mriuca. — (tresrind) Ce 'î ?
Gavril. — (cu voce siab) F'î mil i poman de 'mî
arunc o bucat de mlaîu, c 's un biet srac i

n'am pus nimica la inim de dou^ (île.
Mriuca. —
Sermanu bîetu om (dându'i panemi) Na, I . .
bade; eaca mlaîu, i oue, 'o bucat de carne, 'o

stecl de vin; îe tot.
Gavril. Tot îmî daî tot ? (îea provisiile cu lcomie i
I
le pune în traist) Bogdaproste, bogdaproste Dumne<Jeu !
s'î umple câmpii cu road i calea cu flori.

Mriuca. — i d-tale, bade.
Gavril. —i
miel O! de te-ar auî Cel de sus;
. .
dar' nu se poate, sracu de mine (în parte) Nu vrea I
Ion. (tare) Remâî SnetOas, copil, (ese prin dreapta, în parte)
Merg sg m'ascund în pdure.

Mriuca. —
(cu miij) Bîetu om Cine tie ce pgcat I
'J-o fi agîuns de-o r^mas ceritorîii (st pe gânduri.) !
SCENA III.
I
W
Mriuca, NiU
Niu. — Mriuco ?
(artându-se la colul bordelului.)
T Mriuca. — (întorcendu-se vesel) Niu ! . . Cât tc-am a-

teptat! De ce n'aî vinit sg me vec^î tocmaî de-alal-
taîerî ?
Niu. — (trist) N'am

putut, Mriuco.
Mriuca. — N'aî putut?. da înainte . cum puteai
^c vil de tril patru orî pe î ? Nu tii tu c afar de
tine n'am j>e nime 'n lume ?
Niu. — (cu dragoste) Drag Mriuca!.. de tiu ceva,

rtiu atâta c 'mî-aî da vieaa pentru tine, c m'ai
prinde s^ 'î fiu rob.
Mriuca. —
(zimbmd) Rob ? Ean spune, Niule . . . . .
Idac 'mî-aî fibrbat tot astfelîu aî gândi?

Niu. — Eu ? brbatu tû, Mriuco ? (cade pe gânduri.)
Mriuca. — (observându-i) Da ce aî, Niule ? Par' c
nu eti în apele tale . . . Aî ceva i te tînuetî de
mine.
Niu. — (dupi o scurt tcere) Eî ! . . sg'î vorbcsc drept,
Mriuco. Nu pot sS m6 maî cstoresc cu tine . . .
Asta mfe omoar !
Mriuca. — itngfijit) Nu ? i de ce ? Ce 'î-am . .
greit ?
Niu. — Pentru c ... tu

etî bogat i eu sunt s-
rac. . . Kir lani de ne-o lsat pe mama
neo calicit
i pe mine lipii pmentuluî. în îua când o murit
tata, subprefectu o luat tot din cas c3c! tata avea ;
datori r, i ast(jî se vinde la subprefectur toat sta

rea noastr Are se 'ncap biata moioara noastr

. . .
pe mâna posesorului, i noî o s'agîungem pe la uile

oamenilor Gîudec tu singur, Mriuco, dac 'mi
! . .
maî este ertat a hrni visuri de cstorie ... A îce

lumea c
m'am uitat la banii teî pentru ca se 'mî
cârpesc srciea.
Mriuca. Asta te muncete, Niule ? — Apoi, fiî . .
linitit, averea voastr n'a într niciodat în ghîarele

luî kir lani.
Niu. Cum — ?
Mriuca. îî — videa . . . Ateapt se vie mo Ven-

tur-ar.
Niu. — Spune'mî-o de este sS'mî tu, Mriuca; c
vie vr'o veselie 'n lume, sg 'mî vie 'ncalte de la tine.
Mriuca. — De aa, 'î ascult rugat pe : Am mo
Ventur-ar ca se'mî scoat el din gîudectorie ave-
rea remas de la bîetu tat-meu, i se s'aie la mezat
pentru ca se cumpere pe numele meu moioara voastr.
Niu. —
(cu veselie) slav Domnului c'am scpat A !
de o grij Când gândeam c'o se

1 . . lani în casa ad
noastr turbam de superare ... în calte 'î idea tu,
. . .
Mriuco, i 'î gândi câte-odat la noî.

Mriuca. —
Ba om idea cu toiî împreun, cu
mama Catrina, cu Venturar i cu tine, Niule, mo
'om pitrece cjile fericite.
Niu. (cu dragoste stringend la pept pe Mriuca) Draga ITlCa
Mriuca 1
SCENA IV.
Niu, Mriuca, VântUr-er (se ivesce pe crarea din fund.)
VântUr-er. (în parte) Hulubaiî moului ! (str-
nut tare) NorOC !

.
MriUCa. (depirtându-se îute de Niu) A !
Niu.— Eaca mo Ventur-ar.

Mriuca. — Mo Ventur-ar (vesciâ) ?
Vântur-6r. — Eu, dragir meî. (coborindu-se în sceni.)
Am vinit de la târg numai într'o fuga ca sS vS dau

veste bun.
Mriuca. (apucând pe Veatur-er de bra) Spune, SpunC
degrab, moule.
Niu. (de ceea parte) Cc VeSte ?
Mriuca. — (rapide) S'o sferit mezatu ?
Niu. (asemene) GretC.

Mriuca. — Aî cumpSrat moioara luî badea Ion ?
Niu. — Aî vinit de hac luî kir lani }
Vântur-6r. — încet, încet, nu mg grmdii c

v'oîu da la toî. Vaî de mine, îuî copiî c I
Mriuca. — Da rspunde a^»', moule, i nu ne

maî chinui.
Vdntur-6r. — Apoî dai'mî vreme se gresc.
Mriuca. — Eaca tcem.
Vântur-6r. — Chitic ?
Mriuca. — Chiticel.
Vântur-6r. — Gâciî ce-am fcut la gîudec-
torie ?
Mriuca. — Te-aî luptat mezat cu la grecu ?
V6ntur-6r. — M'am luptat vîrtos.

Niu. — i biruit? '1-aî
Vântur-6r. — 'L-am 'I-am I . . moioara suflat

pe sub nas. Ha, ha, ha SS ! fi cîud la el
vg(Jat . .
Par' c era un ap strchiet. Tot aa bodognea în

limba luî : Skasmos diavole! . . kakohrononaki puti . ,
Ha, ha, ha, mult oîu maî Vroea, parpalecu, sS rîdel

se fac numaî decât cu moioara, fie cât de mic,
numaî s5 prind rdcin 'n Dar' las' mi ar . . . c
'l-am frecat eu de gâlcî.
Niu. —
Care vra se (,lic, de-acum rcêia i casa
sunt a Mrioareî?
Vântur-er. — A eî . . . Eaca adeverina de banii
ce-am depus în gîudectorie.
Mriuca. —
(srind de bucurie) I bine 'mî pare, bine j . .
'mî pare Vin' se te serut, moule, m serm.)

! . .
Vântur-6r. Serut, draga mouluT, doar' oîu —

maî întineri.
Mriuca. — Me duc se dau de tire mamei Ca-
trineî, ca se se mute ear' în casa d-sale. (voîesce s'aierge
în dreapta.)
Vântur-6r. — (oprind'o) Stî pe loc c eat'o, vine

singur aici.
SCENA V.
Cei denainte, Martin, Catrina «nbrcat în negm

plâns i obosit, aduce un bra de vreascuri.)
Martin. -— (aducând o sarcin de lemne) Da adâ 'n COaCÎ la

mine aiste vreascurî, lele Catrino, de-abîa umbli c
de slab ce eti.
Catrina. —
Ba nu, bade Martine, las-me se fac
i eu mcar atâta treab în bordeîu d-tale, unde mS
gzduetî de când o murit bîetu brbatu meu Dum- . . .
nezeu se'l erte (plânge.) ! . .
Vântur-er. (cu jaie) Sermana —

femee tot îl !
plânge (î i noapte.

Mriuca. — (alergând la Catrina) Mam,
Catrino. mam
Catrina. — (tergenduV ochiî) Tu
eti, Mriuca ?
Mriuca. — Ce 'mî-aî da se'î spun o veste ? tun
Catrina. (zimbind cu durere) VcstC bun ? . . mic ?
Mriuca. — Dar, mmuc; ce mi'î da?
Catrina. — Ce 'î pot da, Mriuca drag, c nu
maî am nimica.
LIPITORÎLE SATELOR 1451
MriUCa. (ascun4endu'î obrazul în sinul Catrineî) Ml '1-îî da

pe Niu de brbat?
Catrina. Pe Niu — ? . . (scrutând pe Mriuca) Apoî nu 'î
a teu?
Mriuca. — Au^f, Niule ? . . De-acu n'aî încotro
ovi . . . Eaca vestea, mam Catrin : Am
rugat pe
mo Ventur-ar s5 împedice pe kir lani de a se
face stpân pe moia d-voastr.
Catrina. —
(cu bucurie) i cum asta, fata mea ?
Mriuca. — Am cumperat'o eu pentru ca se trim

împreun în casa d tale. Bine-am fcut ?
Catrina. (cu înduloere stringend pe Mriuca la sin) In CaSa

mea ? . .unde m'am mritat
se mor în csua
unde- ! . .
am trit cu bîetu Ion (tergendu'i ochii) Ah nu maî n- ! !
d^jdueam o asSmine fericire. Vin, vin* cole pe inima

mea, drag Mriuca, de mult n'o btut ca' acu de c
bucurie.
VântUr-er. (tergendu'î ochiî i suflându'î nasul) Na 1 . .
eaca c 'ncepe a bura i la mine.

Mriuca. —
(coborind ocMi) MamCatrino. se mearg . .
mo Ventur-ar ca s($ scoat un peciu pe numele

luî Niu i pe-al meu ?
Vântur-6r. Mg duc numai într'o fug la po- —
tropopu. încalic eapa luî Martin i sS te ducî du-
lu . .
—F
.
Catrina. cum îî ti, cumetre, ca s^ fie copiii

fericii.
Mriuca. — (încet lui Niu, ri4ând) Maî îcî de-acu, urî-
tule, c nu te poî însura cu mine ?
Niu.— Nu maî (Jic nimica, Mriuca, c 's fericit.

(o ienifi pe frunte.)
Mriuca. — Dac 'î aa, tiî una Alearg 'n ? sat

de cheam locuitoriî la dughean i desfund un po-
loboc în sntatea noastr.
! .
1452 LTPITORTLE SATELOR
Niu. — Me duc ca ventu.

—
Mriuca. Ba maî încetior, me rog, ca se te
pot întovrei mcar pen la poeana din pdure.
Niu. — Haide.
Mriuca. — Mam Catrin mam soacr
. . . . . .
—
Catrina. (ricjend)Aud, nor drag.
Mriuca. — (scrutând pe Catrina) Mcrgî dc tc odihnetc
'n bordeîu, c eil me 'ntorc acu ... i d-ta, moule,
f te sgeat i te du int la potropop. (ese veseiâ prin
dreapta, alergând cti Niu )
Vânturâ-6r. — M'am dus . .
SCENA VI.
Vântur-6r, Catrina, lani.
lani. (în capetul crrii din deal, vorbesce în culise) Moî, Ghcor-
gi, merzî cu crua si me atepta in vale, la pod.
Merzî tot îngeto se nu mi strigi careta.
Catrina. —
Vine grecu pe-aicî Fug se nu . . . 'i ved
în ochi.
Ventur-6r. — într 'n cas, c eu am doue
vorbe cu el. (Catrîna într în bordeîii.)
lani. — (privind între culise) Moî, Ghcorghi, pune chedica
la crua che mi desali telegari.

Ventur-6r. — Au(^î, telegari ? doue mâroage
de pripas.
(începe a însera. Cerul se acopere încet cu nori.)
SCENA VII.
Ventur-er, lani.
lani. (coborindu-se îate, se î.ipsdec de o rdcin) Kcif-
naksi . . era se cado.
lipitor; LE SATELOR 145&
Ventur-6r. — ine-te bine se nu daî rSu.

lani. —
ê?.. ear' ghîuzi agesta?.. îl intilnesco
pesê toto loco.
Ventur-6r. — Anc n'aî scpat, grecule. AY sS
daî cu ochiî de mine pSn i lâng cldarea cea cu
smoal clocotit, unde-o se te fearb dracii pe ceea
lume.
lani. —
Dragii cu cldare de smola ? Pusche la . .
limba ta 1
Vântur-6r. — Aa, nelegTuitule ! . . i când îî

gîuca tananaoa în cldare, am se te 'ntreb : ceai f-
cut cu rcjSîa mea?
lani. —
ê tanana ? (ê racjasia ?
V6ntur-6r. — Rzeia mea care 'mî-aî mân-
cat-o de haram cu cri mincîunoase, cu plastografii.
Te c uîî
faci ?
lani — Plastografia 1 . . Moî, eranoî, stiî tu cu gine

vorbeti ?
Vântur-6r. — Cu cine ? . . cu un venetic prip-

it în ara Moldoviî; cu un caaon alungat din ara
luî, i îî batgîocorete numele de grec prin
care
fapte mîrave, prin cocrii de cafene i prigoniri de
sraci.
lani. —
Eî, tagî, more^ che me ameeti cu pros-
I tiile dimitale.
Vântur-6râ. —
Ba n'oTu tcea, eu am cu- c
noscut greci detreab care 'î cinstea neamu i murea
pentru ara lor; am cunoscut pe cpitanii Costea i
Farmaki din eterie cu tovarii lor Aceia era oa- . . .
mini, era grecî cu inim; ear' nu ca tine, care tiî

numaî s6 sugî sângele românuluî.
lani. —
(furios) (ê aî îs che sugo?
V6ntur-6r. — Sânge I . . Tu nu etî om ; te

tragî din neamu lipitorilor.
.
1454 LTPITORFLE SATELOR
lani. —
Aî 'nebunite Moî 1 . . prostole, moî capo
de bovo, eu mi chema Avdela; ma nu sinto avdela.
Stiî gregeste?
Vântur-er — Ba nu.
lani. LipOH, du-tC dlaVOlo.
(întorcendu'i dosul) la
Ventur-6r. — Dar' se 'î spua românete, tiii
c^ am se me \^g de cdipu teu ca boala de om s-
netos. Am se te fac se fugi de mine ca de temîe.
lani. — Ma eu draco sinto, se fugo de tamue ?
(fâcendu'î cruce Kirtc eUisou !
Vântur-er. — Geaba 'î faci tu cruce, c nu
se prinde de tine.
lani. (se întoarce cu mânie i se apropie de Ventur-er) Mof€ !
ge vrei tu cu mine, telos panion ?
Vântur-er. — Vreu se te fac se turbezî.
lani. — Skasmos la tine, budalas mozico! Nu pot
se me resuflo de tine; nu pot se mi fac negustoriile
din prigina ta. Aî burzuluito erani de la sat a me;
aî oprito pe locuitorî se mi aduc peskesi; aî dato
de tire la subprefecto che se gsea caî de pripaso
la mine; aî facuto o mulime de katergariî, si insfir-
sito mi aî luato din palma mosiora luî Ion teslaris . .
Asa este?
Vântur-er. — Aa.
lani. — Si
ge aî folosito cu asta ? Aî facuto vre . .
un bine la veduva luî Ion teslaris, la Catrina.'*. nigî .
de cum, che averea a trecuto la muna strina, la Ma-

riuca, si ea tot seraca ramune. Numaî chit m'aî pa-
gubito pe mine.
Ventur-er. — Ba te 'nelî, lipitoare, c'am în-
strit car' pe Catrina.
lani. —
Cum ?
Vântur-6r. — Cum ? . . Mariuca o cumperat
!
r<JSjia luî Ion, pentru c se mrit cu ficîoru luî, cu

Niu. Aî îneles ?
lani. Bre — 1
Vântur-6r. — Sbear ta, grecule, de-acum cât

îl vrea.
lani. — Breee
Vântur-6r. — AY vrut se stîn^î casa luî Ion
teslarîu ; dar' n'aî gândit c
Dumnecêti cetete în
inima ta.
lani. (încremenit de tot) Brcece I
Vântur-6r. — Ha, ha, he . . . O încremenit apu.

(se pomesce riêad pe crarea din fund i dispare.)
lani. —
(dup o scuri tcere) Sc mrita Mariuca cu Ni-
o !Lipon dg-acum figîoru luî Ion teslaris a se fie
. .
de doua ori maî bogato dechit reposatu tataseu dimi-

sale, che a se aîba doua strî, i pe a Mariucî si a
luî Lipon, sinto perduto Nio e duman a me, si
! . . !
a se fac tot ca se me alunze de pe moia Haramu.

Poate che se vree si posesia maî terîo Sinto per- . . .
duto (se primbla turburat) Cum SC faco ?

! cum se drego ? . .
.; opresce, lovindu-se peste frunte) Na O ideC naStrUSnic 1 . . 1 . .
Se me insor eu cu Mariuca Se me faco eu bogato, . . .
;i Nio se rainue tot seraco Aferim lani aferim ! . . 1 . .
kapioldas !
SCENA VIII.
lani, Martin (eind din bordem.)
Martin. (vorbind de pe prag în odae) Ba nU, HevaSt, nU

me atepta noapte, am sS car luî kir lani
în ast c
un stânjin de lemne. (închide ua.)
lani. Ha Eaca i Martine. — !
Martin. (pnvesce Ia Cer) Par' —

se gtete-a ploaîe c
'a furtun. S6 întunec Cerîu.
.
1456 LIPITORTLE SATELOR
— Martine, mo Martine.
lani.
— Cine me cheam Kir
Martin. ? lani
lani. — Unde merzî
1
Martin. — Me duc pdure se 'ncarc lemnele în .
lani. — Care mi
. .
dator bine numai caut se estî ? ;
fie bune i uscate.

Martin. — Apoî d i aduce i eu cum ;
le-oîu
le-oîu lua din pdure.
lani. — Ma pdure sinto i chind ardo
in ver(;jî,
faco fisss . .
Martin. — Las' c usca le-a el focu.

lani. — Siretole ! . .
Martin. — pehlivanu c eu sunt

împarte) Au<^î, ? ci
iret.
lani. — Mo, Martine, ean spune, Mariuca acas
este ?
Martin. — Ba o eit.
lani. — A singura esito ? . . ?
Martin. — tiu eu nu eram acas. ? . .
lani. —
Mo, Martine, Martinasi, de 'i spune tu Ia
mine adevero, eu dau la tine un fifirighi baksis.
Martin. —
Ba decât baki maî bine m'aî agîuta
se 'mî pltesc sfertu.
lani. —
Azuta, azuta, Martinasi. Chito i trebue?
Martin. — Doueêcî de leî.
lani. — Doua-êgî de leî ! . . multe parale ! . . soma

simandikosa ! . . ma
cu toate ageste eîi sinto milostivo
si vreu se Na 20 leî, bade
te inlesnesco la nevoe.
Martine, (numer baniî luî Martin) Se mi platcstî pcstc O luna
25 de leî, si se mi cari doî stinzinî de lemne la curte.
Te primeti ?
Martin. — Me primesc. Ce s6 fac ?
lani. — - Ve(^î che

eu totdeuna ve azuto ; lipon^
spune si tu la mine adevero.
.
UPITORILE SATTÎLOB 1457
Martin. — Ce adevr ?
lani. — Mariuca are vre un amorezi ?
Martin. — Ce mâncare aceea 'î ?
lani. — Amorezi . .
Martin. — Aî orez mnânc'l sntos. ? . .
lani. — Ma nu prostole. Amorezi,

asa, ibovnico stiî
de amori, cum le plage la fete.
Martin. —
D'apoî eu tiu ? Ce mS 'ntrebî pe mine ?
Par' c
eu îs pristav pe fete ? întreab'o pe densa.
(se îndreapt spre fund.)
lani. — Bade Martine, un baksis.
Martin. — Mri, fugi în colo. Nu 'î îî ruine, om
btrân, se vorbeti aseminea fleacuri?.. Dac, te-or
Cârâi i CÎOargle de te-or aUî. (se suc în drepta i dispare.)
lani. — Du-te la zugo, bovole.
SCENA IX.
lani, Mriuca.
MriUCa (cam în cuHse.)
Vântule, du-le de spune 'î
C zbavele nu bune,
's
C lelia 'T duce dorul

'I-a înelenit ogorul.
— Orite r Au do
lani. glasu Mariucaî.
Mriuca. — (înscena) O îs Niu c'a veni maî în-
tr'un târ<;|îu se facem e<^gtoare pe prisp, (st puin pe
gftadarT)
lani. — (tn parte) Eat'o s'a facuto frumuica ca un

1 . .
zarnakade I (apropUnduie) Mariuca, mu. psM

Mriuca. — (ireiirind) Ce 'f ? . . Ktr lani 1
lani. — (fimbind i gudurindu-se) Ncski . . . Ettakts ... sta-
67419. IV. 92
.
punolo dimitale, care te a crescuto, ke te a hranito,

ke te a incalîto, de aî inbobogito ca un triandafilo.
Mriuca. — Ce s6 spun M'aî hrnit cu rb- ? . .
dri prjite, i gîupineasa Rucsanda cu btî. îmî aduc

aminte.
lani. —
Ma nu, Marula draga. Nu cu prazituri, cum
<Jigî, che eu te am iubito ca un copilo a me oinos . . .
Rucsanda daca a facuto suprare la dimîata, a facuto

fara tirea a me. Rucsanda este zupinesa prosta . ,
Mriuca. — Proast ; dar' te poart de nas.

lani. —
Nu me porta de naso, ma fiindo che me
sluzeste de multo a luato obrazi.
Mriuca. — Ean las', klr lani, c ea 'i stpân
'n cas ... Nu cumva te croete i pe d-ta câte-odat ?
Spune drept.
— Feresca Hristos Eu sinto arvanii ke
lani. 1 . . ,
ar fi me
ruine se se me kelfanesca o zupinesa
las . .
Mriuca. — Ean ... nu te-am vecjut eu

las' ?
lani. — aî vaûto era

(Jê saga, Mriuca. in
Mriuca. — Apoî d ag sau înadins nu se ca- ;
t; dac'o îubetî.
lani. — Eu o îubesco pe Rucsanda Doar n'am ? . ,
chelbosito ... (cu sentiment) Nu, Mariuca, matia mu, nu

îubesco pe Rucsanda ma îubesco un alto ipokimen,
—
;
Mriuca. Se 'î fie de bine (voîesce se se dud.) . . .
lani. — (iindu'î calea) Un ipokimetio tinerelo, frumu-

selo, sprintinelo, nurlio ke hazlio; o fetica cu care
vreii se me
insoro, ca se o tino tot in bumbachi ca
pe un puior de canarasi.
—
Mriuca. Dumnezeu se 'î agîute (voîesce se . . .
plece.)
lani. — (oprind'o) Amin . . . Ah ! Marula 1 nu m'aî pri-

geputo ?
Mriuca. — (cu mirare) Ce se pricep ?
!
lani. —
Aîa tu estî agel canarasi, Marulia, /(^j* mu.
Cu dimîata vreu se me insoro.
Mriuca. — Cu mine ?
lani. — Neski^
faco evghenista^ cocona
se ti . .
Mriuca — Ha,
.
ha ha, ha,
lani. — e ri(Jî?
Mriuca. — Cum de-aa vorb n'oîu rîde ?
lani. — Ma Marula, nu glumesco ... Se

(seri«) ohi,
crepo d^ca cjico kabazliki.
Mriuca. — (serîoas^ Vorbetf cu tot dinadinsu ?
lani. — Cu inadinso.
IVlriUCa. (sta puin pe gândurî de privesce la lani, apoi se apro-
pie de el a •! 4ice) Vra sS qlic, mg iubeti ?
lani. — (c<jend în genunchi) Ah Marulo

I te îubesco
I . .
cu amori si cu dragoste. Privete la mine am ca- ;
ûto si la zenunchî.
Mriuca. — 'aî cre<;Jut d-ta vr'odat, ^/> lani, c
eîi aî putea iubi brbat pe-un om
i lua de care n'o
avut cât de pugin mil de copilria mea ?
lani. — Aud?
Mriuca.— Cu un om care-o tras asupr'î bls-
t^murile unui sat întreg?
lani. — Blestemurî?
Mriuca. — C'un om care, dup ce-o prigonit pSn
la moarte pe badea Ion cat i dup moar-
teslarîu,
tea luî sg 'î prigoneasc vduva i s'o lese goal ?
lani. — (scuiându-se furios) Qc prosta, me batgîocorestî

1
de la ochi, chind eu faco metaniî la pigToarele dimi-

tale ? . . Te aî fudulito pentru che aî clironomisito un
bucica de pamunto chiteva boî si ? . . Ma oîu sti
cu se te silesco a nu (Jige ba.
Mriuca. — (cu dispre) Aî 'nebunit, srmane I
lani. — Si se te silesco ca se te intorgî inapoî Ia

casa me.
. ;
.
Mriuca. —
Eu, se maî pun picîoru 'n bizunia ta?
Atunci s'agîungî tu ! .
lani. —
iMariuca ... nu te zuca cu mine Nu me I
scote din iinia.

Mriuca. Ha, ha, ha — Me facT, êu, se rîd, . . .
ticlosule 1
lani. —
(furios) Kakohrononaki, pageavura Me duco 1
la subprefecto se me zaluesco mi aî furato o mul- c

ime de lucruri chind aî fuzito de la curte.
Mriuca. —
(indignat) Eu, 'î-am furat ceva ?
lani. —
Neski^ si am se te aduco pe sus cu zan-
darmi ca se te faco se mi îgî aman,
Mriuca. — De 'î face una ca asta, sS tii tu c
nu scapi teafer din mâniîe luî Niu.
lani. — Chit pentru bdia Nio, amorezi, ibovnico
am se
dimitale, '1 inchido ca partas la tâlhrie.
Mriuca. — Vaî de mine se '1 în-
(în pane, spriet) I
chid pe Niu Ascult, kir lani, me gîur pe

1 (tare)
mormentu tat-meu c
eu nu 'î-am luat nimic din
cas. Nu 'î face blastem se 'npingî pe Niu 'n urgie 1
lani. — Viî cu mine acas 1
Mriuca. — (oerindu se) Cu d-ta ? . . Maî bine se mor.

(se îndreapt spre bordeîu-)
lani. — (ameninând'o) El
chc CU vc sinto popa.
1 . . lasa
Mriuca. — doar' n'a erta Dum-
(pe prr.gui uiî) C
nezeu, unui nelegîuit ca tine, se 'î împlineti gându.
(într în bordeîu.)
(începe a tuna încet i a fulgera.)
lani. — (singur) Nu vrea diavoloîca se me asculte . .
Puski gel de Nio a ameit o . . . Cum se faco ? . .
Pestrea eî mi scap p'intre dezite . . Nio, duman

.
a me, pote se se fac de primezdie pentru mine . . .
More, ge atita vorba ? Mriuca este singura la bordei

LIPITURILE SATLLOK 1461
ghîuzi de Vintura-ara s'aduso; Martin s'a duso nu ;
mi ramune dechit se o ripesco Haîde ... (se apropie . . ,
de u i de odat se opresce) Ala singUrO C Cam grCU . . . . . .
Maî bine se chîemo si pe Gheorghi vezeteo. (ese aier-
gnd pe crarea din dreapta.)
SCENA X.
IS401SC (se coboar spriet pe crarea din fund.)
Moise. —
(strig) Cucoane kir lani kir lani . . . I . .
Aî veî ! , unde-o apucat ?.. M'am intirc^Jiet la toc-

.
mal cu Martin pentru un car de lemne, 'am remas

singhir in codru, (fulgerai tun) Az vet! par' c'o trisnit . .
in mine! Acu o sg 'nceap a ploua ... ba chiar

. .
i plou Cum o s'agîung acas ? Satu nu 'î di-

. . . . .
parte, dar ploaea poate se 'mî strice halatu, sS 'mî

fac pagub mare ... In pdure se stau mi 'î frichi . . .
poate sS fie talharoî.
(în timpul acesta Gavril ese din dreapta i se apropie pe d'inapoî de

Mo'se.)
SCENA XI.
Moise, Gavril (ascuns ia fa.)
Gavril. — (în parte. Par' c

zresc pe Moîsi ?
Moise. — (în parte) Maî bine sg fug digrab acas . . ,
(se întoarce ca s plece i se întelnesce cu Gavril)
Gavril. («chimbându'l vocea) GlUpânC.

Moise. 'spriet) VuS ? . . (tremur.)
Gavril. — F'î mil i poman de mC miluete

cu ce tea lsa inima.
!
1462 _ LIPITORILE SATELOR
MOÎSe. Poman?.. (în parte) Nu'î talharOiU. (tare)
Fugi in colo, Calicule. (voîesce se plece.)
Gavril. —
(aiindu'i caiea) Gîupânc nu tc 'ndura de- . . .
un biet srac care moare de foame.

Moise. —
(dîrz) Morî i crâpî ... nu 'mî pas mie. .
—
.
Gavril. (luându'i de mân) Giupânc gândete, . . . c

cine miluete pe sraci îî eart Dumne<êu pec^tele. . .
i poate c ai i d-ta vr'un pecat mare de ertatl

Moise. — Un pecat? Ce (îngrijit) tii tu?
Gavril. tiu (stringendu'ldemânâ) 1 (încet la ureche) Ean Cat
înapoi c te alung Ion teslarîu.
Moise. (privind înapoi cu spaim) lon ? . . bade lon ?
Gavril. (întorcendu'l cu faga la el) Cat i 'n COaCÎ dc

ve^î cine sunt i eu ?
(Fulger mare
— Gavril
)
Moise. 1 El veV.
(în parte) . . Gavril
Gavril. — Ha me 1 cunoti acu, ludo ? . . Gavril,
ear' Gavril care s'o întors pentru pecatele tale 'a
grecului,
Moise. — (tremurând) Bade Gavrile . . .
Gavril. — Aî crecût voî c 'î scpa de mine ?

M'aî purtat cu minciuni de era se per de foame pe
la Galai m'aî deprtat din sat ca se n'aveî nici
! . .
un martur de uciderea luî Ion teslarîu ?

Moise. —
Ba nu, bade Gavrile <;Jeu nu . . . . . .
Gavril. —
Dar' am venit se strig în gura mare c
noî triî suntem ucigaii luî; voî cu sfatu, eij cu fapta I
ticlosule 'mî-aî dat rachiu, spirt, pentru ca se'mî

1 . .
perd minile i se cad în peât de moarte .. 'aî I
crecûtc dup'o asemine nelegiuire, eu, un beiv, nu

^mî-oiu maî aduce-aminte de nimica dar' tii . . . tu,
ludo, c de-atuncî eu n'am un ceas de odihn?., c
me muncete cugetu <î i noapte ? . . c me urmrete
pretutindene umbra mortuluî ?
! ! !
Moise. — (tremurând) Vef, veî, veî . . fcrcaschi Dum-

necjeu
Gavril. — (în deiir) Eact'o . . . colo ... pe deal ... pe
dup copaci . . . vine . . . vine I . .
A40ÎS6. (spriet, privesce în urma luî. Ua fulger luminez pdurea.

Moîse cade obosit în genunchi) At ! Veîy VCl, VCl . . . meZU
Gott ! . .
Gavril. — (în delir) loanc Ioane, n'o fost cu voea . . .
mea . . . (artând pe Moise) Eaca unu din adeveraiî vino-

vai . . . nelegîuitu ista El m'o înpins în calea pS-
! . .
CatuluT ... el (apas mâna pe umcrul evreului.)
— Ai
!
Moîse. veî ! . . ghevalt! . . am murit

(Se aude între culisele din dreapta vocea lui lani, strigând Gheorghi,
:
Gheorghi.)
Moîse. (tresrind la vocea luî lani) Ha . . . Ghcorghi ? . .
(se scoal i strig) Bade Ghcorghi bade Gheorghi . .

.^ 1
Gavril. — Chîemî agîutorîu, ludo ? Las' te-oîîi c

gsi eu mâni în sat ... (se deprteaz pe crarea din d61 i se
opresce în cap^t)
Moîse. — Bade Gheorghi, bade Gheorghi 1
SCENA XII.
Gavril (tn dei). Moîse, lani, Gheorghe.

lani. — (întrând din dreapta) linc stHga algc ?
Moise. — (alergând la lani) Bade Gheorghi, nu mS lsa.

lani. — Dimîata strizî, zupine Moîsi?
Moîse. — (buimcit) Bade lani . . . Gavril, o vinit Ga-
vril ! . .
lani. — e Gavrilo ? . . aî nebonito ? . . Evreo tot

fricoso.
Moîse. (privind cu ipalmi înpreglur) Gavril . . . Gavril,
îc êu.
(Se deschide ua bordelului fi Miriuca ese.)
.
1464 LIPITORILE SATELOK
lani. — Tagî 1 (un fulger) Mariuca !
SCENA XIII.
Ceî de'nainte, Mriuca (lâng u.)
Mriuca. — (m parte) Par' c'am auît psuri afar;

nu cumva 'î Niu ? (ascult.)
(lani i Glieorghe se apropie încet de bordeîu, fr a fi vcjuî de M-

riuca. — Moîse îî urmez cu spaîm-)
lani. — (în parte) Crugc azuta . . .
Mriuca. — Niule, Niule ... tu etî ?
lani. (astupându'î gura cu basmaoa) Ghcorghl, Umfla di-

graba la dinSa. (Gheorghe ridic pe Mriuca în brage i se îndreapt
rapide în culisele din dreapta-)
Moîse. (cu mirare) VuS ÎSt ? (remâne încremenit.)

lani. (urmând pe Gheorghe) Atll prinSO prepelia (ese.) . . .
Mriuca. (desfcend basmaoa de la gur» AglUtorîU, agîu-
torîu I . . Mam Catrin ! . . Niule 1 . .
SCENA XIV.
Catrina, Moîse, Qavril.
Catrina. — Vaî de mine

(eind din bordem) ! . . ce-o pit
Mriuca de strig ? Mriuco, Mriuco . .
Mriuca. — Mam Catrino lîn cuiise) 1
Catrina. — Mriuco, unde etî ?
Ga — vrii. O rpit-O grecu,

(coborindu-se) kir lani . . .
Catrina. — Când }
Gavril. — Acu; am zrit din tot deal.

Catrina. Vaî de mine I . . (alearg desperat în culisele dia
dreapta) Mriuco Mriuco. . . .

.
Gavril. —
Mriuca m'o hrnit slcî, când era se
mor de foame De-oîu ti chiar c 'mî-oîu perde
. . .
vieaa, me duc s'o scap pe copil din ghîarSle gre-

cului, (zirind pe Moîse, se rpede i '1 apuca de gulerul halatului) Ha 1
eaca Iuda. El trebuie sS tie tot ! (taie) Spune, tartane,

unde-o ducei pe Mriuca ?
—
Moîse. (tremurând, Nu tiu, n'am ve(ût.
—
Gavril. (sgâiiindu-i) Ba tiî, litfâ spurcat. Vin' cu
mine.
Moîse. — (sbtânduse) Al veî l ghevalt l bade Gavrile,
ce s^
vrei faci?
Gavril. — (trgând pe Moîse) Tacî, pângritule, c te
ucid
Moîse. —
!
(per4endu>i papucii) Et veî î mam-nîeu 1
(Tunete i fulgere.)
(Cortina cade.)
TABLOUL I.
I eatrul represintl o odae mobilat ordinar o u în dreapta, o u în stânga
u
; ;
fi o fereastr în fund; un dulap; o mas de lemn în stânga,

între ele
pe planul I-iîi i scaune. Furtun afar. Se aude un vuet de trsur.
SCENA I.
lani, Mriuca (leinat), Gheorghe.
lani. — Gheorghi, pune digraba pe Mriuca cole pe

divano . . .
(Gheorghe, care a adus pe Mriuca !n brae, o aea4 pe canape.)
lani. —
Bine, pola kala Acum alerga la proto- . . .
pop© se scoi un pegi pe numele meu i a Maruleî . .

.
1466 LIPiTORILE SATELOB
Ma digraba, inelesu-;;^/^ .'^

. . Na si parale ... (îî d banî)
Haide . . .
(Gheorghe ese.)
lani. (privind cu satisfacere la Mriuca) Si mUIîi ZUpineSa

Mariuca are se fie kera Avdela.
(Se aude afar vocea Rucsandeî, îcend cu mânie : Ce face ? UIl pCClU
pe numele Mriucî?)
lani. — (îngrijit) Audo glasu Rucsandeî ...
(Rucsanda de afar, de dup ua din fund strig: Un peCÎU I 'I-OÎU
da eu pecîu grecului!)
lani. (spriet) Vine aici, StrigOÎCa 1 (Mearg ia ua din fund
i se lupt în toat scena cu Rucsanda, care, d'incolo de u, cearc se o des-
chid ca se între în odae.)
(Rucsanda de-afar, cercând la u, strig: Cine- O închis Ua ?)
lani. — Eil . . .
(Rucsanda strig de-afar : Aa ? te-aî închis cu pariva cea

de eranc?. Las' c'oîu stura-o eu.)
. (înpinge ua.)
lani. — (respingend ua) Mingîunî chc . . . nu este par-

iva ... Tu estî pariva si obraznica.
(Rucsanda strig de-afar Eu : . . . CU ? . . Vaî Hlânca-te-ar
1
cîoarele, capr râîoas . . . te-oîu învea eu se me

batgîOCOretî ! . .) (înpinge tare în u.)
lani. — Nu las, Gheorghi.
Houlc
(Rucsanda furioas, strig de-afar : ! . . enicCrîule 1 .
.)
lani. — Asculta, muere nebuna, i porongesco se

esi acu indata din casa me, se lipseti, che puno ar-
gai se te dee pe porta de spate.
(Rucsanda strig de-afar : Aa ? M'aîungî dup Ce tC-am
fâr leaf (^Jece anî
slujit ? Bine, me duc ; dar' se dee
Dumnecjeu se te ved în temni !) (se deprteaz.)
lani. — Merzî la draco ... Uf am ! scapato.
Mriuca. — (deteptându se, cu voce slab) Mam Catrin . .
lani. (întorcendu-se rapide de la u) S'a trezitO ? . . (se apro-
pie de Miiuca.)
i
Mriuca. — (scuiându-se pe divan) Mam Catrino . . . Unde

sunt ? . .
lani. — (cu blândee) Esti Li casa me, psihi mu, Marula.

Mriuca. (intind ochii asupra luî lani) Kir lani I
lani. — Neski^ Marulia, kir lani, supuso sluga a

matalui. <îl îca mâna.)
Mriuca. (ogenndu-seJ Klr lanj ! (se scoal i se deprteaz

de el cu infiorare.)
lani. —
!e fuzî ca o capriora selbatica, che nu
vreu se te maninco.
Mriuca. (voind se'î aduc aminte) Cuni VCit aflu aicî ? . ^
Ce mi s'o intemplat?..
lani. —
(apropiindu-se) sa intimplato un lucru carei
se intimpla ades' la fetele gele frumuele. .. Te am
furato ca pe un zuvaero
— Dar
. . .
Mriuca. acu 'mî-aduc aminte toate, (cu

1 . .
desperare.) Vaî dc mlnc pc-acuî mâiii am c(Jut I . . I
lani. —
Pe muna unui omo ginstito, Marula un ;
amorezi care vroeste se fac nunta cu dimîata.

Mriuca. — Nunt? . . Kir lani, d'mî drumu s
me duc.
— Drumo?
lani, . . Ha, ha, hi . . . De-acu nu maî
cuca; che
ipî din am hotarito se te faco nikokera,
Mriuca. — Eii ? M'oîti da maî digrab cu capu
'n fântân, (alearg» spre fund.)
lani. (oprind pe Mriuca de mân» Asculta, MariuCa, nU

; fage nebuniî dezeaba, che eu chind hotaresco un lucru,
I nigî Sultane nu'l pote schimba. Aî se fiî nevasta me;
lipon nu maî îge ba.
I
Mriuca. (piângeod) Cucoane —

lani, f'î mil de
) mine... Nu mS nenoroci, te rog în genunchi, (cade î»
genunchi.)
lani. — Ha, ha . . . fagî acu metaniî si dimfata? . .
ma nu se prinde.
. !
Mriuca. — Cucoane lani . . . mi'î dragNiu ; 'î-am

gîurat ca se'l îeu de brbat ... nu me pot cununa
cu d-ta.
lani. — (în parte) O ! . . Hiinunata idee ! (tare) Nio ? . .
Nio este inchiso la groso.

Mriuca. — (scuiându-se) Niu închis?
lani. — Neski ... Eu m'am zaluito la subprefecto
<che mi a furato geva, si '1-a puso Ia duba.
Mriuca. — Niu închis 1 Niu o furat ? Pentru
. .
ce-aî fcut aa pecat. fpiânge.)

lani. —
Pentru che te îubesco si daca vrei se ! . .
fiî blinda daca vrei se me induro de Nio, se'l

. . .
scoto de la inchisore spune la mine che me iu- . . .
beti si che doreti se chintam inpreuna Isaia horeve! :
—
Mriuca. (în parte) Niu? nu se poate! me 'n- . . . .
:al grecu pentru ca se me sparie.

lani. —
Oriste ^ Cum ?
Mriuca. — (înpane) De-âî agiunge p2n mâni ca
sS aflu adeveru . .
lani. — Priimesti ?
Mriuca.— Fâgduetî c scpa pe Niu? 'î
lani. — Fagaduesco tot ma dimîata fagaduestî ; ?
Mriuca. Om Videa mâni. (se îndreapt spre stânga.)
lani. — Aksîologo mjnunato

(cu bucurie) !
Mriuca. — 'î-oîu gîuca-o eu, grecule

(în parte) . . .
las . . .
lani. — Aferim lani capriora I . . s'a inblincjito ! (în-
chide ua cu cheia-) !e 'î in iTiuna nu 'î minguna.
SCENA II.
lani, MOÎSC (într prin fund spriet.)
Moise. — Cucoane kir lani, ghevaltl sintem pr

pdiî 1
! !
LIPITORILE SATELOR 146^
lani. — Karnaksi l
Moise. — Aî(tremurând) veî am murii ! veij vct, !

lani. — Ma ge ge paito, Moîsaki
aî ? aî ?
Moise. — u) GavrlI o
(privind spre Gavril 1 vinit
lani. — Gavrilo ?
Moise. — M'o prins Gavril m'o btut Gavril I f
mam-nîeu
lani. — spuî, omole?.
(ê ge bodogneti? .
Moise. — Nu bodo do dognesc Gavril

. . . . . . . . .
s'o Întors Galai.

di la
lani. — Chind unde ? 'î ?
Moise. — Vine, vine-aicî! închide ua.

lani. — Vie sanatoso, che nu mi pasa.
Moise. — Nu 'î pas? Ef! veî! tare etî voî-
nicos !
lani. — stranepoto
(cu miîndrie) Pentedeka.
Sittto luî
Moise. — Pentedeki?
lani. — Neskil Lipon nu maî tremura, Moîsaki,
. .
che estî cu mine. Vie sapteêgî de Gavrili nu am ;
nigî o griza, che sinto ferigito. )estrea Mariucî a

intrato la buzunar a me. Mi vine se chinto, se zoco
si se faco un guleaî.
Moise. —
Guliaî?
lani. Asa. (aduce din dulap pane, o farfurie cu msline, o sticla
cu vin i dou« pahare) Am
geva minunato si delicato de
muncato Ateapt.
. . .
Moise. — Ce se fie ? Un budinchi cu usturoîu ?
lani. Ba nu. (artând maslinele) PrivCStC.

Moise. — Msline?
lani. — Bucate imparatesco de la ara me.
Moise. — Usturoîu nu 'î ?
lani. — Nu ma este geapa ; . . . Na, Moî-

(aduce o ceap*)
saki, maninca, se fagem zaifeti. (se pun u mas i mnânc)
. .
14/0 LIPITORILE SATELOK
Moîse. — Bun ceap . . . Chit aî cumperat oca,

chicoane kir lani ?
lani. — N'am curnparato, che eu nu cumparo ni-

mic aige in sato. Mi a aduso peskesi badea Gavrilo.
Moise. — (tresrind) Gavril serbu ?
lani. — Ohi . Gavrilo bulgaris, gel cu gradina de

. .
zarzavaturi . . . Ma ge aî, Moîsaki, de estî galbino.ca

un lemoni ?
Moîse. — Ghindesc la bade Gavril serbu c '1 am

intilnit in pdure.
lani. — More, nu suguestî?
Moîse. — Nu,(Jic i (Jeu! Bade Gavril iî tare mâ-
nios pe noî i 'mî-o îs vine se spue la toi che c
noî am ucis pe Ion teslarîu.
lani. (bend i turnând luî Moîse) Asa a SpUSO ?
Moîse. —
(bend) Eu me tem se nu ne fac o pozn,
fiind che nu 'î-am trimes parale la Galai.

lani. —
Beivo este in stare se ne dee de gol . . .
Moîse. —
Mein Gottî apoî sintem prpdii, kir . .
lani 1
lani. — (pe gânduri) Primezdic

—
I
Moîse. Haa (spriet) ?
lani, — Un mozico
(pa gânduri) me ie de naso!.. se
Se soarta me de dinso
atirna nu se pote ... 1 .
MoJse. — Ce vorbete singhir ?
lani. — Zupine Moîsaki, una stiî ?
Moîse. — Una ?
lani. — Bea maî un paharo de vino intiî . .
Moîse. — Pentru ce (bând) ?
lani. —
More^ fraico, chind vine un chine tur bato
se te maninge, ge fagi?
Moîse. — Eu ? . fug.
— Fuzî,
.
lani. ma te aziunze chinele, te musca

si morî.
MOÎSe. rtresrind Morî ? cam ameit)

lani. — Lipon maî sigur este se ugizî chinele
gel
daca vrei se scapi viaa Vrei se scapî viaa, Moî- ! . .
saki ?
Moîse. — Vreu, vreu, vreu.

lani. —
Prea bine, ne am ineleso . . . Gavrilo este
chine turbato pentru noî, si trebue se '1 . . .
SCENA III.
Moîse, lani, GaVril (se arat U ua din fund.)
Gavril. — Eat-me i eu !
Moîse. (tresrind cu groaz) AX l Vetl . . GaVrlI I
lani. — Gavrilo ! . . Draco '1-a aduso.

(în parte)
Gavril. — Eî 1 . . bine v'am gsit, tovarilor.

lani. — i gudurându-se) Bine aî venito,
(zimbind Gavri-
lasi . . . prietino, fraica Esti sanatoso ? Mi pare
. . . . .
bine che ti vedo sanatoso.

Gavril. — îî pare bine, hâtrule ? De-aceea m'aî
lsat muritorîti de foame la Galai ?
lani. 'î fome, —i

Gavrilaki ? Vina de maninca cu
noî .Ean privete bucate bune si vino . ma ge
. . . .
vino fage cu ochii

. . . poftimo, poftimo. . .
—
.
Gavril. (în parte) SS gudur haita . . .
lani. Sermano Gavrilua — Aî patimito la Ga- 1 . .
laî ? N'aî primito bani care i am trimiso ?

. . ge . .
reu mi pare ? Vino la masa. Fage loc, zupine Moisi,

. .
intre dimîata si mine.

Gavril. «n pane. apropiinduse de mas) Undc S2 fic M-
riUCa ? O fu afla eu.
lani. —
Aige, aige, Gavrilaki, ling prietinî, ca se
fim Ia un loco trustreî.
Gavril. —
(Umasi Aa, ca ceî triî craî de la Rsrit.
. .
lani. — (n4end) Neski . . . neski ... de la Rasarito . . .
ha, ha, hal Veselo birbanti ... Nu 'î asa, Moîsaki ?
—
. .
Moise, (cu spaim) Ia ia . . . . . . triî craî . . .
Gavril. — Triî ucigai ... Nu 'î aa, Moîsaki ?
lâni. (serios i spriet) TaQÎ, brC (privind cu îngrijire la ua

din stânga.)
Gavril. — Da cine ne-aude ? (în parte) Aice 'î M-

riuca.
lani. —
Poate s'aud zupinesa Rucsanda.
Gavril. —
Aa? eaca tac; dar' ce 'mî dai?
lani Mslini ke vino PoftimO. (îea taierul . . . cu ms-
line i '1 întinde luî Gavril) Zupittc Moîsaki, toma luî Gavri-
luca . . .
(Moîse toarn vin în paharul luî Gavril ; mana luî tremur.)
Gavril. — Da ce tremurî, gîupâne Moîsi Gân- ? . .
deti poate bîetu Ion la teslarîu ? (bea.)
Moise. — Maî poftim, bade Gavrile.

(turnându'î ear')
Gavril. — Sermanu o murit 'l-am ucis noî ! . . ! . . 1 .
Se 'î
sufletu fie pace! 'n
lani. — Ma diavole. tagî,
Gavril. — Poate c ne-aude Mriuca ?
lani. — Da ... ba nu Mariuca Rucsanda. , . . . (privesce
în stânga.)
Gavril. — în odaea ceea închis copila.

(în parte) îî
Voî
(tare) visaî câtc-odat pe Ion teslarîu
îl ?
lani. — Kakohrononaki, beivo e vrei se 'î ! . .
dam ca se astupî gura la tine ?

Gavril. (bend i începend a se amei) Se'mî daî tOt CC-
aveî la sufletu vostru, banî, galbinî . . .
Moîse. Galbinî ? N'am,— ^lo. êu

—
!
Gavril. N'aî, gîupâne ? (tare) Bîetu Ion 1 or fi ese

luni acum de când 'l-am . .
lani. — (astupându'î gura) Tagî , bre afurisite . . . Na

! . .
bani . . . (scoate din buzunar un pumn de banî i 'î toarn pe mas) Ns,
lupule, maninca.
Gavril. — Oui mioso Da d-ta nu daî ceva de sufletu
luî Ion ?
MoiSe. (dând treî gologani) Poftim, mg fOg.

Gavril. — Triî gologani ? . . nu 'î destul . . . Maî
scoate, gîupâne, din cel chimir, maî scoate.
Moîse. — Nu maî am, (îc êu.
lani. (face semne Iul Moîse) Ma nU tC SCUmpl, Moîsakl ;
daî, daî luî Gavrilaki, che el este fraica a nostru.

MoiSC (scoate o pung lung în a crei fund sun câî-va banî, i
o di lui Gavril. oftând) Eaca tot . m'am calicit.
—
. .
Gavril. Las' c te 'î maî îmbogi tu din su-

doarea eranilor . . . Vra sS (Jic, sS nu maî pomenim
de Ion?
lani. — K .. Ohi, ohi . .
m -.
Moise. — ,
Nu, nu, me rog
/
,
,
(de-odat,
,
cu rugciune)
,
«,.
. .
Gavril. — Apoî dar* sS vorbim de Mriuca unde-

j
;
aî ascuns-o, grecule?
lani. — Mariuca Nu prigepo ... ? . .
Gavril. — Eî nu te c nu mS 'nglî tu l priface,

pe mine Aî furat pe Mriuca de la casa luî Mar-
. . .
tin .. te-am v^tjut eu

. Spune ce-aî fcut cu ea ? . . .
lani. —
Suguestî, bade Gavrile ? Eu am venito . .
acas cu zupino Moîsi, si el pote mrturisi adeveru . . .
Am aduso eu pe Mariuca ?
Moîse. — Nu tiu, n'am v^ût.
Gavril. — N'aî vg(Jut?..Te gîurî pe oasele luî
Ion teslarîu ? (mai tare) a luî bîetu Ion, care-o murit din
pricina . . .
Moîse. — (astupându'i gura) Ba am vgût îî aicî. . . .
Gavril. — (voind %h se scoale) Undc 'î în care odae ? ?
Moise. (artând aâ din stânga) In odaea CCCa ?
lani. (In parte) Skasfftos
67419. IV. 93
! .
1474 LIPJTORILE SATELOR
Gavril.— (scuiându-se) MS duc se 'î dau drumu . . .
lani. — Ma
ge vreî se fagi cu dinsa ?
Gavril. — Vreîa s'o scot din ghiarele tale i s'o
duc înapoi bordeîula luî Martin.
lani. — Ma pre bine, bade Gavrile, daca poftestî,
om duge-o impreuna muni diminea la Martino. Acu
este nopte, intunerico, vinto, furtuna Las se odih- . .
nesca copila, si cum s'a fage (Jiua, fagaduesco che o

dugem unde a vroi dimîaiî.
Gavril.— Nu te cred.
lani.— Daca nu aige dimîata
crec^î, se(Jî si pana
diminea.
Gavril. — Bine 'aa Eaca Sd.
; fie . . . (se pune pe
scaun.)
lani. — Qe m'aî socotito che sinto

? strigoi ?
che sugo sinze de fete ? . . Ha, ha, ha . . . kater-

gari
Gavril. —
Apoî d, kir lani, te tiu ce poam
eti.
lani. — (ri4end) Sinto poma buna ke am vino bun . .
Ean se maî gUStamO. (toarn

'1 luî Gavdl «i luI Moîse.)
Gavril. —
Se '1 gustm . . . (bea) Bun, êu 1 . . iî în-
veselete inima i te face sS uîî picatele . . . Nu 'î
aa, gîupâne ?
Moîse. — (bend) Cum vreî d-ta ...
lani. — Eu me
simto maî tinero chind ii vedo
strelugind in paharo, si chind ii inghit mi vine tot
se chinto si se zoco ... da dimîata, bade Gavri-
lasi ?
Gavril. — (bat) i eu, grecuorule . . . îmî sburd

inima.
Moîse. — (mat vesel) Inchi i eu sburd.
! .
Gavril (cânt:)
Frunl verde de clin,

îmî înnec aleanu 'n vin.
lani (cânt :)
Ax\ xeâ MnQyloXa

Ei}.d'e o avSoas oov.
Moise (cânt :)
Balabusti mititichi
Draga nTetl . . .
l Gavril. (scoend fesul lui Mohe i aruncându'l jos) TaCÎ, ludâ,

c 'mî spurci cânticu.
Moîse. — Ar vel
Gavril. — fs* scoai ditinându-se) începc-a mS furnica prin
picioare Mi'î
. . . poft s trag un gîoc Vin' în- . . .
COaCÎ, balabust, s gfUCm breU (apuc pe Moîse

. . . de brâu)
Ean aa . . . Prindei-m voî, tu de mijloc, i s daî
vîrtos.
(Se priod de brââ, punend pe Moîse tn mijloc.)
lani. — Daî, daî, more . . . (in parte) s'a imbatato

mozico.
Gavril.
Merge lupul dup oî
i le cânt din cimpoY
Ptfn'le-apuc de le 'nbuc . .
S^ n'aY grij, Mriuc.
(Gavril bat, joac, trgând danul dup el, i cânt versul cel de pe urm
când uecc p« la ua unde 'I închis Mriuca. Pe urmi trage danul spre ua din
dreapta, clnd ajunge lâng prag, ^\cc : Am
i cade tn odaea din ameit !
dreapta.)
SCENA IV.
lani, Moîse.
lani. —A cacjuto ameito, beivo?

Moise. — (privind în odae) O cût gîos pc scândurî i
nici nu se mic.
lani. Acuma este vremea ... (se duce de îea un ear-
tagan ce se gsesce pe dulap) GhlUl^ hoO ! . . (se îndreapt spre odae.)
Moise. — Ce vreî se
(spriet) faci ?
lani. (apucând pe Moîse de mâna) VlnO SC Ve^î.

Moise. — Da ce vreî ?
lani. — Se ugigo chinele gel turbato. (într în odae.)
Moise. Mein Gottl (într fr voîe în odae, tras de lani.)
(Se aude o lovitur de eartagan i vocea luî Gavril strigând cu durere:
ValeU ! — De odat fulger i trsnesce cumplit afar. — lani galben Ia
fa i Moîse nebun de spaîm es din odae, —O lumin mare se arat în

deprtare )
Moîse. — O murit?
lani. — Murit 1
Moise. — Nu nea v^ût cineva?

lani. — Nu.
Moise. — Da ce facem cu dinsu?
lani. — Om spune Gheorghi se luî '1 ridige ca se'l
ingrope.
SCENA V.
lani, Moîse, Vântur-er (într îute prin fund.)
Vântur-^r. — Bucur-te, grecule, c 'î aduc

o veste bun.
lani. — (spriet) e ?
!
Vântur-6r. — îî arde aria ... O cût fulgerul

pe ea,
lani. (scpând eartaganul) Aria ? . . m'am CaligitO 1 (alearg
Iute afar.)
Moise. — Foc ? . . Vai ! crima nîeu (ese alergând.) 1
Vântur-6r. — îmî pare bine *î-am adus c eîi

vestea asta ... Alearg tu, grecule, c nu se stinge
focu aprins de fulger.
(Se aude un gemet în odaea din dreapta.)
V6ntur-6r. — Cine geme-aicî ? (se apropie de ua din
dreapu i privesce în odae - Un fulger) Vaî dc Ol Ine 1 Un Om

ucis 1 Gavril
SCENA VI.
VntUr-6r, KuCSanda (intrând prin fund.)
Rucsanda. — Un om ucis! Unde?

Vântur-6r. —
odaea greculuî. Icî, în
Rucsanda. El a fi UCigaa. (merge spre dreapta i se în-
pedeci de earugan) Eaca eartaganu luî; îl cunosc! (într

in odae.)
Vâritur-^r. (luându'i) —
Plin de sânge Eaca 1
marturu i dovada Bine c'o tiu 1 Heî lipitoare

. . . . . 1
spurcat, 'mî-aî cût în mân, de-acu eu i 's popa I
SCENA VII.
Vântur-6r, Rucsanda, Gavril.
Gavril, — («prijins» de Rucsanda) ValeU! . . SC 'ntoarcc casa

cu mine.
. !
Rucsanda — Sprijin-te pe mine, i haî pen' nu

se 'ntoarce grecu.
GaVril. (mergend spre ua din fund) Haî 1 . .
Vântur-er. — Unde te-o lovit, Gavrile ?
— La cap, tresneasc'l Ceriu Of

Gavril. ! . . ! am
se mor Nu me lsai neresbunat
! . .
Rucsanda. — Nu, nu; dar' haî maî degrab.

Gavril. — Mo Ventur-er, pen' a nu ei de-aicî,
d drumu Mriucî, care 'î închis colo, în odaea
ceea. (arat în stânga.)
(Gavril i Rucsanda es prin fund.)
Vântur-er. — Mriuca 'î aicî ? . . a fi rpit-o

kaaonu ! . . Litfa draculuî ! c'o mân fura i cu alta
ucide 1 'merge de deschide ua din stânga- Mâriuca se arunc în braele luî.)
(Cortina cade.)
TABLOUL ÎL
Teatrul represint decorul actului I, cu deosebire c închisoarea este gata
i schelele lipsesc.
SCENA I.
IVIOIS6. (ede în capetul mesei de sub opron, murmuesce din gur,

8crpinându-se în cap i fcend socotele) A 1 GhiraischwattZ î , . Nu
ITiaî pot se 'mî fac socotelile. (murmuesce în evreesce)
Zwantzig pars De-asar par' sint tot bat i

. . . c
nebun (murmuesce)
. . ZivuTitzig pavus
. Al veîl in , . .
mare bele am intrat Nu ti ii dac 'l-o îngropat 1 . .
pe Gavril ... i me tem se nu se afle. (murmuesce)

Zwantzig pars . .
.
LIPITOEILE SATELOR 1479
SCENA II.
Moise, erani, jandarmul.
Jandarmul. (intrând urmrit de eranî) GlUpânC Oreil-

dariu, disfund'î poloboacele, c'o poroncit d-nu sub-
prefect sS ne daî de bSut cât om vrea.
Moise. Ha —
i cine pltete ?
. .
Jandarmul. Domnu — subprefect, a(Jî îî c nun

mare i cunun pe domnu posesor, pe kir lani.
eranii. —
S6 treascâ subprefectu 1
Moise. — Se 'nsoar kir lani cu Mriuca.? (în parte)
Nu tiu, êu, cum îi d inima se se 'nsoare toc-

mai a(^î.
Jandarmul. — Haî îute, gîupâne, c'o sS aî ali-

veri bun.
Moise. Eaca merg. (intr în cârcîmâ.)
Un eran. — VSût-aî, mî, aa pozn i mi-

nune ?se 'nsoar cuconu kir lani, de
. . i 'î-o ars
toat pânea din arie ast noapte Tare . . 'î de fire
—
. 1
eranii. Tare ca chiru.

eranul. — Poate de-aceea 'î <Jice kir
kir . . . lani.
eranii. — De-aceea, ha, ha, ha.
eranul. — Ci c vorba ceea Dumne^û fereasc :
gradina de tir i pmentu de chir

Jandarmul. — Tacî, m române, sS nu paî
I
ru-
inea.
eranul. — Ce ruine?
Jandarmul. — Sg boertu închisoarea
te vîre în asta.
eranul. — Ci c pentru cine sS gtete,
nu 'î
dar' pentru cine sS nimerete ... O gtit-o el, grecu,

dup moartea luî Ion teslirîu, dar' slav Domnului! .
De patru luni de când îî gata, anc nu 'î-o fcut

sâfte nicî un român.
;
1480 LIPITOBILE SATELOR
Jandarmul. — Da ce? Grecu o mântuit-o?

eranul. — El Ci c pltit gros Stpâ-
... 'î-ar fi
nirea.
Jandarmul. — Mî, Moîsi tartane ad cea I . . I acji
beutur.
(Moîse intr cu ulcelele Cu vin în man.)
Moise. — Eaca aduc, nu recniî aa, dac sinteî

oaminî ditreab.
eranul. — Gîupâne Moîsi, ean cat la mine.
Moise. — Ce vreî tu ?
eranul. — Mare galben i slab eti la fag ! . .
pit?
ce-aî eti bolnav?
Moise. — Eu, galben ? Nu tii ce spuî.
. .
eranul. — Ba gîupâne, etî splcit i sar-

(^Su,
bed, par' eit acu din morment.
c'aî
eraniî. — C bine îcî, Vasili.
Moise. — Mergeî dracu i 'mî daî bun
(mnios) la
pace. (intr în crcîm.)
eranul. — Ean se videî c n'o duce mult ji-
danu ; samen a fi în anu moriî. (eraniî beu.)

Jandarmul. — în snetatea subprefectului, oaminî
bunîl
eranul. — 'a miresei 1
Jandarmul.— Dar' a mirelui, nu ?
eranul. — Doar' suntem prea buni gospodari ca

se dorim înflorirea chirului . . . tii hora ceea ?
Earba rea din holde pear,
Pearâ tot chirul din er ! , .
SCENA III.
Cel de'nainte, Niu, Catrlna.

Niu. — Oaminî buni, ai auît aa nelegiuire ?
eranii. — Ce 'î, Niule?

!
Niu. — Kir posesoru, o

lani, ast noapte pe furat
Mriuca.
eranii. — De unde ?
Catrina. — De lâng mine, oaminî buni. El o vinit

hoete, noaptea, la bordeîu luî Martin pdurarîu 'o
rpit-o, cum rpete lupu oaîea.
eranul. —A fi fcut-o de dragoste, lele Catrino.
Niu. —
De dragostea banilor eî. Ticlosu mî-o ! . .
amrît sufletu
eranul. — Da bine, Mriuca nu se mrit de
bun voîea eî ?
Niu. — Nu, c ea se îubea cu mine.

eranul. —
Mî, mî, mî!.. mare antihîri
Niu. — i bine? voî, oaminî buni, îî suferi
. . ase-
mene batgîocur în satu vostru ?.. îerî o rpit pe
Mriuca, mânî 'î-a plcea fata d-tale, bade Vasili, poî-
mâne 'î-a pune ochîu pe nevasta d tale, bade Ne-
culai ... i voî nu 'î (Jice nimica ? îî închide ochii
i -îî lsa s6 vS necinsteasc casele }
'1
eranii. — fscuiându-se) Ba, odat cu capu.

Niu. — Apoî se cuvine s6 lsm ast<^î pe bîata
Mriuca în ghîarele luî ? . . i ea 'i d'intre noT, c 'î
fat de r^g, i vroele sS treasc cu nevestele i

cu copiiî votri aicî în sat, ear' nu sS umble pribeag
în lume dup lani.
eranii. — SS nu se duc, sg nu se duc.
(aprin4endu.8e)
Niu. — Asar aî închinat toî în sîn^tatea M-

riucî, 'î-aî dorit anî raulî cu fericire. Cum o s'o
lsaf ca se pear de scârb în casa unuî om pe care '1
urSte ca moartea. N'ar fi pScat, oaminî bunî?
eranii. — (aprini de tot) Ba pScat, mare p^cat 1 . . Sfi
n'o lsm ... sg srim cu toii . . .
)
SCENA IV.
Ce^ denainte, VântUr-6r (într posomorit ascutKjend ceva
sub aman.)
Vântur-6r. Stai locului, copii, nu faceî —

bunt, c nu se prinde cu clopot.
îepurile
Niu. —
Nânaule, nânaule, nu opri românii...
Vântur-6r. Eî sunt nite copiî ca i tine, —
hinule Cum o se opreasc nunta, când subprefectu
. . .
însui îî nun mare?

Niu. —
Sermanu de mine, mam, îs perdutl (plânge
pe umerul Catrinel.)
Catrina. — (piângend) Apoî d, fetu meu, aa vrea

soarta, se vede ! . . trebuie se plecm capu i sS rbdm.
Ventur-6r. — Nu te teme, cumetr, c bun îî
Dumne(;Jeu ! doar' n'a lsa fapta nelegiuitului fr

plat 1 . . Un
lume în ara Românilor,
calic vine din
mort de foame, de toate, i, sub cuvent 'î
lipsit c
nepot de egumen grec, se face stpân pe pment ro-
manesc bate, prad, suge ca o lipitoare sângele lo-
;
cuitorilor, se îngra din sudoarea lor, 'apoî când

'î-o umflat gua de bani, merge de se face om în
ara luî, rîcjend de noî cu tot soiul de batgîocurî, i
trimete ali calici în locu luî. Unul schingîuete oa-
miniî, alii necinstete femeile, maî dihai de cât leni-
ceriî, i toi strig ara noastr îî moie monsti- c
reasc, avere greceasc ear' noî vite de gîug, bunî ;
numaî de îmbogit litfele strine Heî copiî ! . . ! I
veni-va c^liua dreptiî de 'î-a lua românu dreptu luî,

'atuncî ara a fi curit de buruenile cele rele 'otr-
vitoare ! . .
eranii,— Amin se ! te-aud Dumne(êu !
(Se aude între culise în dreapta chiote de nuntai.
Jandarmul. — Eaca, nunta vine. Faceî loc, mîl

.
LTPITOBILE SATELOR 1483
Vântur-6r. — Cumetr, i tu, Niule, viniî în

coacî cu mine.
Veaturi-eiâ, Catrina i Niu se duc în stânga lâng casa lui Ion. eranil
suu sub opron.)
SCENA V.
Ceî de^ nainte t (Nunta e precedat de lutari cariî cânt : Lado, lado.
Dur lutari vin doi jandarmi, i dup acetia :) Isili, SubprcfCC-
tUl, MriUCa i musafiri. (Mrluca trist i obosit vine între
lani i subprefectul.)
lani. —
Mariuca, psihi-mu, zimbeste pugintica Ia
mine, che azunzem acu la biserica . . .
(Mriuca îi pune basmaoa la ochi.)
Niu. — Veî-o cum plânge, biata Mriuca 1 N'o

pot lsa se fie jertf greculuî. (volesce si se rpeadj
Vântur-6r. — (oprindui) Stî loculuî, bete ... nu
face nebunie.
SCENA VI.
Ceî de'nainte, MOÎSe (cse din cârclm urmrit de un copil ce poart

o ubla acoperit cu un tulpan cusut cu fir pe margine.)
MOJSe. (meigând înaintea CuCOanC kif lani

lui lani) . . .
la muli ani cu fericire ! . . Se 'î fie îua de astcjî

cu noroc i cu chitig 1 . . nunta voioas i mireasa
frumoas, ca sS am parte i eu de veselia d-voastr . ,
Duduchi Mriuchi, te rog s6 primetf poclonu ista

(arat ubiao) dc la balabusta mea ... De la noî pugin,
de laDumnecêu mult.
lani. —
Mulemesco, zupine Moîsaki, mulemesco
prietine. Haldemo lipon la biserica, (voietce •< piece.)
! ! ,
. .
Vântur -6r. — (viind în faga lui lani) Riv laiii

— e
. . .
lani. (CU fudulie) vreî, moî ?
Vântur-er. — D 'mî voîe se te urez i eu de

nunt i se 'î fac un poclon. . . D ta
eti un palikar
dm ara greceasc, i cred c nimica nu 'î poate fi
drag ca armele; te rog dar' se primeti din parte'mf
eartaganu ista. (scoate eanaganul luî lani de sub suman i '1 presint.)
— Eartagan a me
lani. !
Vântur -er. — A d-tale ? . . îl cunoti? . . îî ro

anc de sângele luî Gavril serbu
lani. (turburat) e ?
Moise. — (spâriet) Vus?

Ventur-6r. — Gavril serbu, pe care '1-aî ucis
ast noapte acas la d-ta . . . Ad
'î aminte, kir lani . .
eaca sângele luî.

— Ce
Subprefectul. omule kir lani au cjicî, ? . .
ucis pe Gavril?
Vântur-er. — Ast noapte 'l-am veqlut eu cu
ochii mort
lani. —
. . .
Mingîunî, mingîunî
(buîmcindu-se)Gavrilo . . .
lipsete din sat de sase luni ... El e duso la Galaî . .
SCENA VII.
Cei de'nainte^ Gavril, Rucsanda (se arat lâng casa

închisorii, eind din stânga)
Rucsanda. — (sprijinind pe Gavril) Miucîunî, houle !
Gavril. —
Minciuni, ucigaule !
lani i Moise. (îngrozii) Gavril — ! . . N'o murit ? . .
(tremur.)
Gavril. — Anc nu, pentru pecatele voastre.

(în aceast scen persoanele sunt astfel grupate : eraniî sub opronul cârcî-
meî. în fund, în dreapta, e nunta. Catrina i Niu lâng casa Iul Ion. Mijlocul
scenei este deert.)
! . .
lani. — (în parte, obosit) Ghcorghi vezeteo m'a vinduto.

MoiSe. (lângâ lani, asemenea) AlTl mUfit !
GaVril. (cu capul legat i plin de sânge se razim pe un toeag i

•e apropie încet de nunt) Oamini builî ! Vidcî VOI pC itî
doi oamjnî? grecu i jidanu ? . . aeste doue lipitori ? .
Deprtai-ve de deniî ... c 's doî ucigai Fugî, 1 . .
Mriuco, de lâng lani, c 'î sijnt manile pline de

sânge 1 . . (se opresce ca se se maî resufle.)
(Nuntaii i Subprefectul se deprteaz de lani i de Moîse. Doi jandarmi

îeu loc {nderâtul lor. Mariuca însplmntat privesce inpreglurul eî, i zrind
pe Ni-J, se arunc în braele Iu!.)
NiU. (întiD4end manile «pre Miriuca) MfiuCO !
Mriuca. — Niulel Mam . . Catrinl .
Gavril. Ascultai, oaminî buni, nu maî am — c

mult de trit... i pe pragu mormentuluî omu nu
minte ast noapte grecu m'o îmbtat în casa luî
. . . . . .
'o mS ucid
cercat s6
Subprefectul. Da pentru ce, bade Gavrile ? —
Gavril. — Pentru ce?
Asta 'î taina cea mare!..
Pentru c
Dumne^û o vrut sS fiu pedepsit!..
. . .
vesce) Pentru c, îndemnat de sfaturile luî lani 'a

11 Moîsi într'un ceas de turbare i de beie
. . . . . .
lêia, stârpeasc'o Dumne(;JSu beia m'o dus în ! . .
pecat (cade pe genunchi) Oaminî bunî, ertai-m6

! cine-a 1 . .
face ca mine, ca mine s6 ... (se reiufl greu ca un om pasc

In ora morii.)
Subprefectul i Vântur-6r. — (sprijinind pe oavrii
care »e lupt cu moartea; fCUt, GaVrile ? Da CC p^Cat aî

Gavril. (deteptându-ie) Cc pgcat ? —
Lele Catrino, . .
irt-m€ eart-me i tu, Niule, ! . rgu v'am gre-

. c
t ! Numaî Dumnezeu s6 'î fac mil de sufletu
. .
leu (*e scoal la genunchi)

! . .Eaca temnia cea blstS-
mat Eaca unde-o murit Ion teslarîu
! . . Eu, cu 1 . .
. ! !
mâna mea . . . povuit de grec i de Moîsi . . . am

tîet chelea I . .Ah mor
1 . . 1 . . (cade jos mort.)
(Catrina i Niu scot un ipet dureros.)
Toi. — (cu groaz) O ! Dumnecjeule !
Subprefectul. — (ctrâ lani î moîsc) Aa este ?
lani. (tremurând) O ... O ... O ... kt .. .
MoiSe. (tremurând, cade în genunchi) Nu tJU, n'am

ve(ût.
Subprefectul. (ctra jandarmi, artând temnia) La închi-
soare! .
(Jandarmii apuc pe lani i pe Moîse de brage i 'I duc ia închisoare. Uile

temi. iei se deschid.)
Rucsanda. — danga ua, ride cu spasmuri) Ha, ha, ha, ha

mi blstemu
s'o împlinit
—
Vântur-er. Tot pecatu 'î cat vinovatu l
(Cortina cade.)
SQflRCITUL RISIPITOR
PERSOANE:
Antohi Sgârcea, de 50 de anî.

atrarul Sandu Napoil.
Polidor, copil de suflet a lut Antohi.
Cleveticî, ]
^ .,
Tnbunescu,
) amicT a luî Antohi.
j
Tachi Ischiuzarliu.
Maiorul Ivan Stacanovici Ibrailof.
Masa, fiea maiorul uî.

Contesa Irina de Pupzamberg, betrân cocheta.
Enache Rufinescu.
Enchia Rufineasca, sogiea lui.
Doctorul.
Coslic Duducescu.
Martin, serv vechiu a luT Antohi.
Un comisar de poliie.
Gheorghe, fecior a lut Polidor.
Dame, cavaleri i servi.

SGARCITUL RISIPITOR
SQ^RCITUL RI5IFIT0R
DRAM ÎN 4 ACTE
Scenele se petrec în BucurescI, Ia anul 1860.
ACTUL I.
Teatrul represinUl iin salon cu mobile vechi i stricate; câteva scaune despere-
chete «unt tnpritiete pe lâng prei ; o canapc în dreapta, pe planul I-iu l
lâofi densa o msu pe care sedoui sfenice de alam, o cala mare proast
afli
i hârtie trei ui, una tn fund, a doua tn dreapta, i a treia în stânga. La ri-
;
dicar«a cortinei începe a Insera. în camera din dreapta se aud cântice vesele i
clocnete de pahare; tn cea din stânga tuesce dia când în când un bolnav>
SCENA I.
Martin. —
(aprin4^nd luminrile) Cc 'î lumca asta 1 . .
Colea odaea din dreapta cântice i bencheturt;

'n
dincoacî in stânga, gemete i durerî. Aci bietul cu-
conu Antohi trage de moarte, i alturea cu el cuco-
naul Polidor, fiul seti, trage pe gât vin de cel cu
spum Heî, heî
. . . De nu '1-aî sluji pe stpânul
. . .
meu de treîêcî de anî, i de nu 'mî-ar fi mil de el,

67419. IV. 94
I
14:90 SGÂRCITUL RISIPITOR
UI fugi în lume ca sg nu nriaî vd ce sS petrece aci

în casa asta . . . Ean auî . . .
(Se aude în camera din dreapta vocea luî Polidor chiuind :

In Sn6-
tatea SeCSuluî frumos I Alte voci strig : Ura 1 — Pe urm se
aude vocea slab a lui Antohi chîemând pe Martin.)
Antohi.— Martine, Martine, (tuesce.)
Martin.— Aud, cucoane, u.) (alearg ia
Antohi.— Acas Polidor 'î ?
Martin.— Acas.
Antohi.— Ce drguul face, ?
Martin.— Drguul benchetuete cu prietinii d-sale.

Antohi.— Bine face Martine, chiam'l se vie . . .
pugin aci.
Martin. — îndat, cucoane, Mare oarb «n parte) 'î
dragostea printeasc ! (merge ia ua din dreapta) Cucona-

ule . . .
—
Polidor. Ce modîrl (din camer) vrcî, ?
— Te poftete
Martin. boierul.
—
Polidor. N'am vrcmc acu. Frai-
(din camer) (tare)
lor 1sntatea mea Ura

în ! !
Martin. — Da bolnav de moarte bietul boier i'î
dorete s6 vad, cuconaule.

te
Polidor. — Haî, lipsescî de-aci.
Martin. — Ci c de an scen) Co- 'î copil suflet ! . .
pil fr suflet.
SCENA II.
Martin, Doctorul (tntrând pe ua din fund.)
Doctorul. Martine. —
Martin. —
A! bine-aî venit, domnule doftor
Doctorul. —
Cum îî maî este boierului ?
Martin. —
(oftând) Reu, reu !
! !
SGÂRCITUL RISIPITOR 1491
Doctorul. —
Dormit'a ceva?
Martin. —
Ba nici n'a închis ochii, sermanul a l
tuit toat îulica.

Doctorul. —
Ce face acum?
Martin. —
Se vaet i ateapt pe fiul seîî ca sS'I
sSrute ... ci c
numai asta îî niaî alin pugin du-
rerile.
Doctorul. —
Si unde 'î Polidor ?
Martin. Colea —
ascult. . . .
(PoHdor strigi : în Sntatea luî Nastratin Hogea.)
Nastratin Hogea a crpat,

Parapanghelos !
'apoî n'a mat strnutat,

Parapanghelos !
Doctorul. —
(CU înfiorare) Ol., ticlosul bea, ride i
cânt în ora de agonie a tatlui seu. în ce timp am
ajuns ! (îmri în stânga.)
Martin. — (urmând pe doctor) De-acum se apropie sfer-

itul lumeî
SCENA III.
Polidor (cu frac ?î cravati albi), Clevctici, Tribuncscu,

ISChîUZarliU (toi ia toaleti de bal într ri4ând cu pahare de
Champagne în mâni.)
Tribunescu. — Vivat Conveniunea i discuiunea I
Clevetici.— i cjiarismul
Polidor. — i ampania 1
Ischiuzarliu. — i stosul 1
Polidor. — Frailor, vivat libertatea Astcjî e ! . .
rea maî de pe urm <Ji a vieii mele de om liber.

-tî^î îmî îngrop independina în mormentul c-
. !
1492 SGÂRCITUL EISIPITOR
storieî. VS mulemesc c aî asistat la proho-

dul meii.
Ischiuzarliu. — Mcar de te-am prohodi în toate
ijiilele tot astfel cu Champagne i cu Bordeaux,
Clevetici. — Vinae progresiste, introduse în ear
i vendute pentru deteptarea neamului romanesc
Tribunescu. —
La câte ore e nunta ?
Polidor. — Curend trebue se vie socrul meu, ma-
domnioara
iorul Ivan Stacanovicî Ibrailof cu fiica sa,
Masa i cu nuntaiî.
Tribunescu. —
Maiorul îvan Stacanovicî Ibrai-
lof ?. Aceste nume sun a Moscal.
.
Polidor. —
Dar îns maiorul e român din Basa-
;
rabia. PSn' a nu 'î anina un of în coad, el se nu-

mea Ion Stacan. Intrând de tener în oastea ruseasc
i ajungend a fi maior, dup luarea Brileî, socrul
meu a gsit de cuviin a'î stropi numele, pentru
ca se 'î înlesneasc cariera.
Tribunescu. —
Cum ? pentru asemenea ambi- . .
iune s'a desromnisat I . . a avut curagîul se aban-

done numele prinilor seî ?
Ischiuzarliu. —
Ce te mirî aa, Tribunescule ? .
,
Apoi tu nu te-aî poreclit Tribunescu, de unde tatl

teu se numea Stigle?
Tribunescu. — Cer cuventul ... Nu e vorba de
mine, e vorba de maiorul i mult me mir cum fra- ;
tele nostru Polidor, un om cu idei liberale, un pa-

triot, un cetean român, are curagîul a se înfri cu
Prutul ?
— Poate c are zestre bun, domnioara

Clevetici.
Masa ?
Polidor. — Ba nu, Zestrea e cam pe

Clevetici.
sponcî ; dar' apoi . .
.
;
Cleveticî. —
îî place virgina poate? o amî ? . . .
Domnilor, respect pasiune! i amoareî 1
Polidor. —
Nicî amor, nici amoare, frailor. Se vg
spun în câteva cuvinte cum st pricina. cunoscut Am
pe maiorul la Mehadia d'inaintea unei mese de cri
adoua î el m'a poftit la densul, la ceaiu a treia ; c^Ji
m'a lsat singur cu fata luî a patra î maiorul a ;
pretins c
am compromis pe Masa i 'mî-a hotrît
c m înpuc de n'oîii lua-o de nevast.
— Aa
Tribunescu. ? Vrea se îc, aî fost vic-
tima unei presiuni aî fost atacat in libertatea ta
1 . .
individual Protest, amice, în numele Conveniu-

1 . .
neî i a pudoareî publice.

Polidor. Vroeam —
urmez precum me sftuescî, s
drag Tribunescule dar' din nenorocire tatsl meu
m
;
însui 'mî-a declarat voîesce vad cstorit c s

pn' a nu muri, i *mîa hotrît numai cu ast c
condiie îmî va lsa averea sa clironomie.
Cleveticî. —
Ce tiran 1
Tribunescu. — Ce conservator 1
Cleveticî. — Ce strigoiti 1
Tribunescu. — Ce tonpatera !
Cleveticî. — Am s ca pe un '1 terfelesc moderat

în foaea mea, Gogoaa patriotic.în
Tribunescu. — S mi'linterpelez! de moarte;
ccî, înadevr, fiecare om nu se nasce liber ? în i
aceast condiiune nu are el dreptul a dispune inde-
pendaminte de soarta sea ? Prinii nu sunt de cât . .
nisce tiranî Eî pretind a mrgini libertatea absolut

!
a copiilor Eî vroîesc
1 conserve cu deasila o auto- s
ritate himeric, absurd, nelegal, neconstituional,
ca nisce conservatori ce sunt i cu asemenea oa- 1 . .
menî societatea 'î în pericol, libertatea 'I ameninat

in tot ce e maî sacru, egalitatea dispare sub violina
.
1494 SGÂECITUL RISIPITOR
i egoismul privilegîurilor, Patria pere fiind lipsit de

ceteni independinî, Naiunea român întreag se
gsesce pe malul unui pecipiciu adânc, spîmântator,
fr fund, beant ca gura infernului, larg ca haosul
crunt, amar, grozav, oribil
— Destul, oratore, c daî de rip
1 . .
Ischiuzarliu. . .
Unde 'î clucerul Stigle s6 te-aud cum declami i

se'î trag o sfenta de btae în puterea despotismului
printesc ? Mare haz aî face !
Tribunescu. — Fie 1 . . sunt gata a fi martir ! . .
sunt deprins a suferi, a fi chiar ecsilat; cci am maî

mâncat pânea amar a ecsiluluî.
Ischiuzarliu. —
(ricjend) Dar la ; Paris, în cafeneoa
englezasc.
ClCVGtiCÎ. (se apropie de Tribunescu i '1 stringe de mân cu în-
duioare) O
Tribunescule, Tribunescule
! Eti cel maî 1 . .
mare patriot din Romnia 1
Tribunescu. —i
tu, amice Cleveticî, idem.
Ischiuzarliu. —
V'ai învoit cu târgul Noroc ! . .
se dea Dumneacêiî se bem aldamaul. (deeartâ pa-

1 . .
hareleO
(Se aude afar vuet de trsur.)
Polidor. — Frailor, ascundei paharele c vin
nuntaii.
SCENA IV.
Cez de'naintey Maiorul, Masa (în toaictâ de mireas), Du-
ducescu, Rufînescu, Rufineasca, Contesa i
ali invitai (toi sunt în toaleta elegant Contesa e înbrcat ridicul; ;
maiorul e în uniform rus.)
Maiorul. — (pSn a nu într) Acas hazuiii ?

Polidor. (mergând Ia ua din fund) DomUUlc maîor, pof-
tim.
SGÂBCITUL RISIPITOR 1495
Maiorul. — Af zdraste, brate . . . Zdarov ?

PolidOr. (mergend Ia ua din fund) D-n COntCS . . .
doinnioar Mas . . .
Contesa. Bonjour^ chcr, bonjour, —

Rufinescu. —
Polidor, primesce felicitrile mele.
Duducescu. —i ale mele.
— îi mulemesc Rufinescule, i ie
Polidor. Du-
ducescule.
Ruiîneasca. — Dar' mie nu 'mî nimica îcî ?
Polidor. — Doamn Rufineasc ... (se apropie de ruR-

neasca i i 4icc încet) Fericirca mea ar fi deplin dac 'î
fi dumneta în locul Maeî ... in sima mâna.)
Rufîneasca. (lovindu'i — în gium cu evantaîiui) Berban-

tule.
Maiorul. —A
hazaîn babaca-tû tot bolnav?
. . .
Polidor. — Tot, sermanul Nu poate ei din pal. ! . .
Maiorul. — Boji moi .^ Eu când luat Brila, fost .
rnit i ecjut culcat treî lunî de (;Jile dar' câtigat ;
la mine Vladimir.
Tribunescu. —
(cu intenie) De aceea poate v^ i nu-
mii Ivan Stacanovicî Ibrailof?

Maiorul. Da, da. Dibicî numit— la dinsul Za- . .
balcanschi eu numit la mine Ibrailof

; d-ta A . . .
zdarov, domnu Tribulescu ?

Tribunescu. —
Sntos ca i Brila de când aî
luat-o; îns nu m6 numesc Tribulescu, ci Tribunescu.
Maiorul.— Aa spus i dumneata, Tri- eii la
bule . . .
Tribunescu. — Te îneli, domnul meu. Nu Tribule

dar' Tribune, Tribunescu.
Contesa. — Aht mon Dieu encore des discutions !
poliiiqucs ? Vous ctes insupportables !
Maiorul. — Ah Comtesse, vous toiijours char-

!
mante . . . Polidor, facî curte la Masa, facî curte, dufinca.

. !
1496 SGÂRCITUL RISIPITOR
PolidOr. (apropiindu-se de Masa) DoiUniOar, dc când
sunt pe lume nimic nu am ateptat ... cu atâta

. . .
nerbdare ... ca qliua aceasta ... de fericire ... în care

me simt ca un om beat . . ,
Masa. —
(încet) De aceea miroi a vin, domnul meu,
i i se leag limba ? (se deprteazâ de Polidor superat i se apropie
de Duducescu.)
Duducescu. — (încet Maei) Ah ! Domnioar, când

aî sci ce suf^r în sufletul meu!
Masa. — (cobortnd ochii) Helas
RufineaSCa. (încet luî Duducescu) Ce 'î-aî SpUS la
ureche ?
- Duducescu. — (încet Rufineascî) Nîmica . . . un com-
pliment . .
— Polidor, mon cher, votre petit coeur

Contesa.
doit jaliment
battre aujourd'hui^
Polidor. — Ah contes, e îua cea maî 1 a(jlî feri-
cit pentru mine.
Contesa. — Unde este amor, Polidor,
(cu sentiment)
este i norocul în favor.

Maiorul. — A contesa fcut versurî amor, Po-! 1
lidor,favor! Frekrasnai, charmant!

Contesa. — Contele de Pupzamberg, r-
(cochetând)
posatul meu consorte, me numea Mus.

Maiorul. — A Pupzamberg cunoscut I ? . . la dinsul.
El fost la Brila cu mine; el nu fost rnit, eu fost
rnit, el nu fost.
Contesa. —
Contele a fost rnit dup btlie de
sgeile ochilor meî, 'atuncî m'a luat.
Maiorul. —
Avut mare curagîu la dinsul.
Contesa. —
(atins) Ce face ? Vilain ours.
I
. !
SQÂRCITUL RISIPITOR 1497
SCENA V.
Cet de'naintej doctorul.
Doctorul.— Ve rog, domnilor, maî pugin sgomot

de se poate, ca bolnavul sufere
fiind greii.
Maiorul. — A doctore, cum este gospodin Antohi
!
Doctorul. — Rgu Vg poftesce se intrai

. . . la
d-luî, cci voesces6 vad pe nora sa, ca se 'î dea
binecuventare înainte de nunt.
Maiorul. — Harao Doamna contesa, ! faites 7noi
rhonnetir. <d braul contesei.)
Contesa. — voir vtalade.
Allo?is le
Maiorul. — Polidor, dî bragul Maeî . . . Harao !
Acum, îialeva CrUgOn^ mar I (într în stânga cu Contesa.)
Polidor. — (încet Maeî) Nu \t scicam aa de iute,

domnioar.
Masa. — Nicî eu, c 'î mângâi amorul cu am-
panie, (într !n stânga amendol.)
SCENA VI.
Doctorul, Rufinescu, Rufineasca, Clevetici, Tri-

bunescu, Ischiuzarliu, Duducescu.
Rufineasca. — (cu dragoste) En^chi . .
Rufinescu. — (cu semiment) Aud, mon ange.
Rufineasca. — îî aducî aminte acum doî anî?

Rufinescu. — Dar', mon tresor. Tu eraî în toa-
let de mireas i eu eram înamorat ca un nebun.
Rufineasca. — Eraî ? i acum nu maî etf, mon
. .
adore ?
Rufinescu. — (»4fut4ndu*i mina) Eat r^spunsul med,
! ;;
1498 SQÂECITUL KTSIPITOR
cher ange. (încet) Aî poftit pe Duducescu se vie de-

sear la partida de cri?
Rufineasca. — Poftit.
RufineSCU. Etî un juvaer. fse apropie de Duducescu i'l
aduce lâng nevasta luî.)
Ischîuzarliu. — i,
cjed, domnule doctor, socoti
c Antohi n'are s'o duc mult?
bîetul cuconul
Doctorul. —
Nu, sermanul se stinge veêndu'l ! . .
cu ochii. O minune a Natureî sS fie ca se scape . . .
Vre o turburare mare ar putea sS produc o cris

dar' slab speran! . .
Ischîuzarliu. Se (^Jice— c
las o avere mare
ccî toat viaa luî a trit srac ca sS moar bogat.
Doctorul. —
Nu 'î-oTu putea spune, domnul meu.
Ischîuzarliu. —
Cu adevrat, d-ta etî sosit de
curend din strintate i nu poi sci dar' de s'ar ;
crede ce se vorbesce în lume, apoî criul Polidor ! . .
sciii c
va avea de unde sS taie stosul
Cleveticî. —
«nc-t lui Tribunescu) Auqli, amice ?
Tribunescu. —
Aud.
Cleveticî. —
Polidor e frate cauza. Mâne îî durez
un articol în Gogoaa patriotic i '1 deping ca cet-
eanul cel maî generos,
Tribunescu. —
Se '1 privighem de-aproape în in-
teresul Causeî. (se depiteaz amendoî în fund.)
Doctorul. (apropiindu-se de Rufineasca) Cum VC maî a-
flaî, doamna mea, de când v'am prescris hapurile

cele de fer?
Rufineasca. — Prea bine, domnule doctor. (încet
luî Duducescn.) Nicî uu le-am luat.

Run.neSCU. (luându'I pe doctor de brag i deprtându'l de ne-
vasta
luî) Domnule doctor, d
'mî voie se te consult
asupra uneî mâncrimî la frunte care me super foarte
mult.
—
SGÂKCITUL RISIPlTOfl 1499
Duducescu. — (încet Rnfmeasci) Sc poatc s6 aruiicaî

hapurile, doamna mea? Nu v6 e mil de sntate?
Rufineasca.— Nu aî dori se mor tenSr. . .
Duducescu. — Se
!
murii d-voastr ? Ah cum . . 1
putei 4ice o vorb atât de crud?

Rufineasca. —
(cu sentiment) 'î-ar prea rû dac' at
muri ?
Duducescu. — Nu scii cât ve iubesc ?
Rufineasca. — Taci, sS nu te-aud brbatul meu»
SCENA VII.
Cei de'nainie, maiorul, contesa, Polidor, Masa»

Maiorul. — (pe pragui uiî) HaraOj harao, brate. S
te gsim sntos.
Contesa. —Au malade.
revoir, cher
Maiorul. — No, paîdîom la biseric?
(în scen)
Contesa. Alions a la noce. (se apropie de Masa) Ma
chere enfant, nu fiî spriat, a^î e <Jiua cea maî c
plcut din via pentru d-ta. Eu când m'am cununat
cu Pupzamberg nu m6 mea locul de bucurie.
Masa. —
(piângend) Dumncata îl îubeaî pe domnul
Pupzamberg . . .
Contesa. — Nu plânge, cher ange, amorul c . . .
(plânge) amorul e trecetor, sburtor, îneltor dea . . . pe

Masa !d brae de o lirut.)
Maiorul. — Polidor,
vin siida. (îi trage de oparte) Eu
vrem spune Polidor, eu tost la Brila,
la tine ceva.
eu fost rnit, eu fost decorat cu Vladimir, eu în-
pujcam la tine ca pe un sabaca, daca tu nu facî fe*
ricita pe Masa,
Polidor. —
(tre»4nnd) N'aî grij, maîorule. (în pane) Pa-
re-mi-se c'am întrat în chichion.
!
Maiorul. — No, paidîom. (îea pe contesa la bra) Com-

iesse, faites moi VJionneicr. Polidor, daî bragul la
Masa. (ajungend la ua din fund se opresce) A ! MoHsieUr Th-
bule nu vine cu noî?
Tribunescu. Ba vin, domnule Stacan. —
Maiorul. HaraO, haraO. (ese cu contesa; dup eî Po-
lidor, dând braul Mael ; pe urma acestora vine Duducescu i Rufineaica, apoX
•Cleveticî, Tribunescu i Ischiuzarliu.)
Ischiuzarliu. — Da rû te pclesce maiorul, vere

Tribunescule
Cleveticî. — Las c '1-oîu pcli eîi în Gogoaa
patriotic.
SCENA VIII.
Doctorul, Martin.
Doctorul. — Am sS maî cerc anc o doctorie cu

bolnavul cea de pe urm.
. . . A 1 eat clmrî de
scris receta. (se pune ia mas i scrie.)
Martin. —
(eind din stânga) Domnulc doftor.
Doctorul. —
Ce este, Martine ?
Martin. —
Boierul se simte maî linitit i m'a tri-
mis sg poftesc aci pe prietenul d-sale, cuconul Sandu
Napoilâ. Nu 'î vrea se e(Jî pagin cu dumnealui în
lipsa mea ?
Doctorul. — Oîu edea. Na, sg pe treci la spi-

erie ca s6 aduci decoctul acesta.
'î
Martin. — Ad Bîetul boier Nu tii un . . . ! . .
lucru ?
Doctorul. — Ce ?
Martin. — Dup eit cu toii din a ce-ati etac, el

vrut sg se scoale ca sg vie aci în sala.
Doctorul. — p^ju Semn bun. Mar-
(cu bucurie) ?
.
SGÂKCITUL KISIPITOR ICOl
tine. MS duc s6 'î ajut ca sS se niaî misce. (într î»
stng.i.)
Martin. — (pe gânduri) Semn bun? ba 'î semn de

moarte ! . . Nu maî poate Dumne(;Jeu sS'î
suferi patul.
fac mil de el. Mie unul mi se rupe inima când îi
Ved cum se lupt (ese prin fund, dup ce aprinde luminrile.)
. . .
SCENA IX.
Antohi, doctorul.
(Se aud gemete i tu In odaea din stânga. Peste puin într Antohi slab,
searbid, sprijinit de doctor i merge ctr canape, trgeodu-se cu greu pe
scena.)
Antohi. — Auleu ! Auleu ine- mg bine, doftore,

! . .
c 'mî vine ameeal . Stî, stî ... (se opresce de tu-

. .
esce) Auleu tusa asta me omoar

1 1
Doctorul. Las-te pe mine, — c te in eu.

Antohi. —
Mulemesc, drag ... trebue O I fericit
"^^ fietat-tSu c
are aa copil bun. (ajunge ia canape i se
nde pe d^nsa) Cinc-a aprins, dou6 luminri aci? Chel-
tueal degeaba, (volesce se sting o luminare, dar' nu ajunge suflarea.)' '1
Doctorul. —
Nu te osteni, cucoane Antohi, c'oîii
stinge o eu. (slînge o luminare.)
Antohi. —
Polidor a fi aprins-o de nunta luî. Dr-
uul tatii Când n'ar fi aa de cheltuitor, n'ar avea
I
preche 'n lume.

Doctorul. —
îî tenSr, cucoane Antohi, trebue sS'î
eri.
Antohi. —
Heî, doftore 1 i . . eu am fost ten^r,
dar' am tiut ce 'î nevoîa, 'am strîns para de pa . .
(tuesce.)
Doctorul. (dânduT un pahar cu ap) DcStul, OU tC OStCni

CU vorba . . . Poftim, bea un pic.
1502 SGÂRCITCJL RISIPITOR
Antohi. — (bend) A ! m'am maî recorit.

DoctoruL — (pîpjindu'î mâna) Cum tc simi ?
Antohi. — Maî binior . . . Cine-o deschis ua ?
SCENA X.
Antohi, doctorul, Sandu (într prin fund )
—
Doctorul. Cuconul Sandu Napoil.
—
Antohi. Tu etî, Sandule ?
Sandu. — Eu, vere Antohi.
Antohi. — Bine Am s6 'î gresc ceva
c'aî venit.
în tain.
Doctorul. — Dac avei de vorbit, ve înpreun. las
Oiu trece maî pe urm.
Antohi. — Bine rog, doftore se nu me uTî.
; te
Doctorul. — Fiî i nu 'î osteni peptul. Eu
linitit
merg la un consult i me întorc, (ese.)
SCENA XI.
Antohi, Sandu.
Antohi.— Vere Sandule, vin colea pe scaun,

lâng mine.
Sandu. — (se Eat-mS's cum
pune pe scaun) maî ; te
simî, vere Antohi?
Antohi. — Eî Sandule, Sandule
(oftând) apro-
1 1 s'a
piat funia de par.
Sandu. — Ba, sS fereasc Dumnezeii Nu *î meni I
singur a reu.
Antohi. — C de-acum oîu meni, n'oîu meni . . .
tot doî leî 'un ort . . , Doar me simt eu cum me

.
sferesc pe mic pe ceas . . . 'Mî-a slbit glasul, mi

s'a întunecat vederea.
Sandu. — (aprinde o lumînare) i se parc, verc, unde'î
prea întuneric în cas.
Antohi. — (stinge o lumînare) Ba Hu 'î de-accea. îî c
mi s'a înplinit sorocul Dar' nu mS îngrijesc de
I . .
mine, Sandule, c eu *mî-am trit traiul i ^mî-am în-

deplinit datoriile de printe i de cretin. Am adunat
toat viaa mea pentru Polidor, 'acum mor cu mul-
emire c
las în lume om cu minte snetoas, cu
'1
nume ludat i cu avere îndestultoare.

Sandu. — laî tot
îf luî ?
Antohi. — Tot ce-am sudoarea mea. agonisit cu

Heîl vere Sandule, de multe m'am lipsit pentru
(oftind)
cel copil în filele mele dar' nu m6 cesc, dr- 1 . .
guul ! c
âncai a fi el mulemit pe lume, i a bine-
cuventa totdeauna pe bietul tat-sSu.
Sandu. — Aa
se cuvine sg fac dac 'î fiii cu du-
rere, c
tu, vere, 'î-aî fost nu printe, ci slug, rob 1
Antohi. —
Apoi, dac mi'î drag! dac 'l-am . .
crescut eu din fae, de când 'l-am gsit la ua bise-

riceî din mahalaoa noastr, lepdat, degerat de frig,
sufleelul Vere Sandule, tu nu tif ce 'î dragostea
! . .
de printe, c
aî trit tot holteiu.
Sandu. — Nu face nimica. Mi 's dragî copiiî de
mor.
Antohi.— )eu ? vrea s6 <Jic, îl îubetî pe do-
. .
doraul meii?
Sandu. — Cum eu ? .
Antohi. — i dac i lsa ie dup moartea '1-aî

mea, de
te-ai Sanduleîngriji el, ?
Sandu. — Ce sg laî mie, c marefel, mi'l 'r ?
Antohi. — Mare, da tot fr ispit, ne- 'î copil,

mernic, cheltuitor, (wa* cee»Ult4 lumtnaro.)
. .
Sandu. — Da ce faci, Antohi ? . . Ne lai pin în-

tuneric ?
Antohi. — Am cre(Jut c 's amendoue aprinse . . .
m'am înelat; aprinde una . . . aî chibrituri?

Sandu. Sunt pe mas. (cearc vr'o doue chibrituri care
se sting.)
Antohi. —
Las, frate, c
nu poi. Strici numai
buntate de chibrituri degeaba, i in câte-un fifirig
cutiea. Maî bine-om edea pin întuneric.
Sandu. — (aprin^ând o lumînare) Cum, Doamnc cart-mc l
c nu suntem hurezi.
Antohi. — (cu jale) Nu ne cunoatem la fag?..P<
amendoue le-aî aprins?
Sandu. — Ba, numai una.
Antohi. — c me super lumina
Destul e una,
Ce 'î spuneam ?
Sandu. — Vorbeai de Polidor.

Antohi. — Aa, chitisem, vere Sandule, se '1 las
subt epitropia ca se nu poat risipi averea. El e
ta,
anc un copil nevinovat crede câte paseri sbor
I c
toate se mnânc. Are nevoie de cârm, i am gân-
dit la tine. Sandule. Cred nu 'i refusa rugmintea c
unui vechîu prieten în ceasul morii, (se înduîoaz i
plânge.)
Sandu. — (»tergându'î ochii) Nu, Antohi, nu. Oîu face

cum îî vrea tu.
Antohi. mâna Iul Sandu) îî mulCmCSC din
(strîngend
toat inima, De-acum pot muri linitit. Ah San-

frate. !
dule, când n'oiu maî fi, se ve aducei aminte de

mine; se venii câte-odat la mormentul meu, 'mî-a c
tresri cenua de fericire (uîmindu-se) Drguul tatii
1 ! .
n'o se maî ved, n'o sg maî desmîerd Numai de

'1 '1 1
asta 'mî pare reu c mori

.
Sandu. — Da nu fiî copil, Antohi nu te tulbura ;
aa . Etî brbat ... nu plânge ca o femee. (plânge.)

. .
Antohi. — Apoi d, Sandule, dac mi'î jale de

densul, sufleelul ! . . ce-o s6 fac ? . . Las-mS, c par*
c m^ mal rcoresc plângend.
(Mic tcere.)
Sandu. — Astzi se însoar Polidor?

Antohi. — Acum e dus biseric. A<;jî. la
Sandu. — Bun copil îea?
Antohi. — Bun dar' nu prea are zestre. ;
Sandu. — Dac a plcut beatuluî 'î . .
Antohi. — Aa este plcut îns banii nu ; 'î-a 1 . .
stric. Iubirea averea române. trece,

Sandu. — Române, române maî ales dac ;
'î în
pnîent Laî Polidor vr'o moie?
. . . luî
Antohi. — Ba nu, o avere nemictoare. nici
Sandu. — PgcatI
Antohi. — Am gândit de multe orî sS cumpr 'î
vr'o moioar; îns...

Sandu. — Nu te ai îndurat de bani?
» Antohi. — Cum era sg mg despart de deniî, ser-
manil ! Ne deprinseserm înpreun de atâîa anî 1 Pare
c nu mg lsa cugetul sg înstrinez. 'i
Sandu.— i cât laî Polidor numgr- îî luî în

toare ?
Antohi. — Eu, cât Sracul de mine îî las ? I . .
dar' unde am ceva?

Sandu. — Ean vere Antohi, c tie o lume tacî,
întreag . . .
Antohi. — Ce tie, ce tie Mincîunî N'am ? . . ! . .
nimic ..pmentuluî.
. îs lipit (tu?e«ce.)
Sandu. — Apoî dar jlesc pe bîetul Polidor. îl
Antohi. — Sandule Snduule, nu aî (cu voce triginati) 1
vrea tu sg '1 faci clironomul tgu?
67419. IV. 05
Sandu. —
(scuiându-se) Da unde se poate una ca asta,
Antohi? Eu n'am rude, nepoi de sor?
Antohi. — Dac me iubeti, Sandule.
Sandu. — Te iubesc dar' pen' acilea.
Antohi. —
;
Ah (oftând) 1 ah nu maî sunt prieteni pe

1
luitie 1 (cade cu capul pe pern.)
Sandu. — (pHmblându-se turburat pe scen) i, (êu, Antohl,

eti gol ca degitul ?
Antohi. —
Gol, gol, pecatele melel chiar . . c
casa asta în care ed de 20 de anî e a ta, nu 'î
a mea. M'aî lsat se locuesc într'însa de poman, de
prietenie.
Sandu. —
(pe gânduri) Bîctul Polidor de unde !
'1 cre-
deam bogat, s'agîung peritor de foame 1 . . Rgu
îmî pare !
Antohi. — (deteptându-se ca din vis) Peritor de foame ?

cine? . . Polidor, copilul meu ? . . Odorul meu se n'aîb
nimica de la tat-seu ? . . Sandule, Sandule, du-te co-
lea .. . în etacul meii . . . îî gsi un sipet lâng pat,
un sipet greu.
Sandu. SS deschid ? — '1
Antohi. —
Bl, ba nu. Trage'l încoace de toart;
dar' îea seama sS nu rupi toarta.
Sandu. Bine. (într în stânga.)
Antohi. — (singur) Se 'î arat eîl luî Sandu cum îl
las eu peritor de foame pe dodoraul tatiî 20,000 . . .
galbeni în naht neatinî, toi noî, noiori de'î îeau

vederile Ean se maî aprind o luminare ca se 'î
. . .
vSd maî bine, drgUiî (aprinde o lumînare 1 i stînge pe ceealalt)
Aa! . . se fie lumin mult ca s6 nu 'mî scape nici

unul din ochî. Sandule, Sandule.
Sandu. — (trgând sipetul) Eaca vin ; da greii e, frate.
Antohi. — încet, Sandule, încetior se nu '1 smin-
teti. Nu '1 hurduca; trage lin; aa, aa. Ad'l aci
!
lâng mine . . . maî încoacî . . . bine. Acum sS vecjî,

foame, (scoate o chec din chcîa buzunar) Na i deschidc . . .
Nu 'î nime în odae?.. deschide.

Sandu. — Breee (deschiênd sipetul) I
AntOhi. A (ve4And galbenii) !
Sandu. — Toî sunt galbeni?

Antohi. — Nu pune mâna Toî 20,000, San- . . . ! . .
dule 20,000, adunai unul câte unul într'ales, câ-

! . .
tigai cu sudoare.
Sandu. — 20,000
Antohi. — Eat'î juvaeriî! . . Rodul unei viei în-
tregi i de trud. Eat'î ... O comoar
de lips 1
dulce i fermectoare ccî nu me pot sclda în ! . .
tine ca sS te simt pe tot trupul Nu mS satur se ! . .
te ating numaî cu manile Nu îmî vine s6 te . . . ! . .
sorb. («e pleaci pe tipet )
Sandu. —
îea seama 'î cdea, frate.
(iindui) c
Antohi. — ine-m2, Sandule, ine-m^ ca se 'î pot
desmîerda i scruta, poate acum îî privesc pentru c
cea de pe urm dat s6 mor, îubiiî meî, sS . . . Am
mor i s6 nu vS maî vSd Venii cu mine pe ceea 1 . .
lume, glbioriî meî Nu mS lâsaî se plec singur, 1 . .
c'am trit bine înpreun.l. Nu v'am jertfit pentru ca

sfi 'mî înplinesc poftele. V'am slâvit o viea întreag,
'acum, o Dumne(êule s6 m6 despart de voî (ecsai-

! I 1
t4odu-«e) Nu se poate, nu maî bine luai'mî pelea de I . .
pe trup; luai'mî filele; dar' galbeniî nu, nu, nu ! . .
(U apuci tuta i cade lefinat pe canape.)
Sandu. — r»pJriet) Antohi, Antohi, vin'î în sim-

i rî .. . Antohi I (cu groaii) Vaî de mine I . . Nu se maî
mic! . . A murit 1 (alergând nebun la ua din fund) SHî, aju-
tor, ajutor 1
(8e aud* afari izomot de trisurl*)

SCENA XII.
Antohi, Sandu, maiorul, contesa, Polidor,

Masa, Rufinescu, Rufineasca, Duducescu,
Cleveticî, Tribunescu, Ischiuzarliu.
Maiorul. (deschizând ua din fund) A CZtO ?

Toi. — (intrând rapide) Cc
CC S'a întemplat ? CStC ?
Sandu. — Venii, venii c'a murit Antohi.

Toi. — (spîmântaî) muTitl A
A/l ! moTi Dieu . . ! . .
Boji moi!
Polidor. Tatl meu (volesce se se apropie de canape.) 1
Maiorul. —
roprînd pe Polidor) Polidor, duinca moia^
trebuete linitete la tine trebuete se arai la tine ;
brbat Pravoslavnicul Anloh\ murit ?

. . . Dumnecjeu . .
erte la dinsul I
Sandu. —Amin 1
Toi. —
Dar când a reposat ?
Sandu. —(tremurând) Acu chiar, oreposat bra- în
ele mele A se m'apuce ... frigurile.
Maiorul. — Al d-ta nu Brila, nu vtût 'î fost Ia 'î
mori mii ca mine, nu deprins. 'î
Sandu. — Fereasc-mc Dumne(êu

(fcendu'i cruce) 1
Polidor. — Domnilor înelegei durerea de care 1 . .
me simt cuprins Ve rog se me lasaî singur. . . .
Maiorul. — Harao Mergem cu toii mine ! . . la

acas A tu, Polidor, nu desnadejduit la tine
. . . ! . . .
Gândete la Masa i fii la tine cu curagiia, cum fost

eu la Brila Noi ateptam pe tine acas
. . . Pat- . . .
diorn î , . i tu, Antohi brate, Dumne(Jeu erte Ia

tine 1
Toi. — (eind prin fund) Dumnccjeu SC '1 crtc I

!
SCENA XIII.
Antohi, Polidor.
—
(lânj ua din fund) Semiaiiul tat! serma-
Polidor.
nul a murit pe mâna strinilor (se apropie încet
btrân ! 1
de canape) A
murit tOCmaî în 4i^â (zâresce sipetul deschis) • • •
in îua cu ... nu ... ni ... eî .. Eaca banii un . ! . .
sipet plin ! . . plin ? , . Ean S2 vedem, (bag mâna în galbeni)
Plin ! îl plin ca un sac Vin' încoacî, stulule

1 . .
(trage sipetul la mijlocul scenei) Vin sS faccm cunoscin în-

preun, c destul aî mucecjit la tata. «ntorcend spetele ia
A: tohi. se pleaci cu lcomie) l CU CUm SUntCî SS vS maî vSd
la fag i de ampanie pltiî? Una,
câte butelcî
douS, treî, o sut, o miel.. Cine ve poate numeral
c de când suntei închii v'aî fcut de cap, berban-
ilor v'aî înmulit ca frun(;?ele, v'aî plodit ca locus-
1
tele. (privesce galbenii cu esUz i cânt :)
Locuste scumpe i aurite 1
Din acest sipet ce v2 înghite

Eit la aer, sburat la S6re,
S5 gustm vieaâ veseliloare.
(tn timp ce Polidor cânt, Antohi defteptându-se din lein, întinde mâna
•pre «ipet, i cu ochii închifl pipie pe lâng canape.)
Polidor. — Acum v'am v^qlut din partea asta, sg

privesc i din ceealalt parte, ca sS m2 încre-
iez dac suferii de glbSnare. (trece dincolo de sipet i cu
. i spre Antohi, Tentar galbenii cântând :)
VaT dc-accl ce galbent n'are

C mi'l prinde gâlb^nare.
(Antohi deschide ochii fi ear' II închide, zrind scena ce se petrece tn salon.

Pe urm ridic capul fi ear* ti las si cada pe pern, oa i cdnd ar fi ademenit
. .
1510 SGÂRCITUL EISiPITOR
de un vis grozav. în fine se ridic încet cu privirea aintit la Polidor, întinde

braele i voiesce se strige, dar' vocea i se curm. Polidor la finele cântecului
vede pe tatl seu sculat i remâne încremenit.)
/\.ntOn.l. (dup o lupt cu sine, strig cu voce înduit) Ti . . .
c . . . losule 1 Nelegîuitule 1 . . Câni de bucurie c m'aî

cre<Jut mort 1
SCENA XIV.
Antohi, Polidor, doctorul, Martin {într prin fund.)
Doctorul. Ce ved ? —
Antohi. Tu, care te-am avut de — cel maî bun
copil din lume! Tu
apucat a intra în 1 . . anc n'am
morment, i mS prc^î ? Câni mustrare de cu- fr
get Te veseleti într'un ceas ca acesta
1 . . O 1 . . l
Dumnezeule în care vreme-am ajuns, dac copiii se 1
bucur astfel de moartea prinilor 1
Doctorul. (viind lâng Antohi) Cucoane Antohi —

—
. .
Antohi. Blstem asupr'î, nelegîuitule Bls- 1 . .
temul Ceriului i al meu se te alunge cât îî tri 1 . .
Fugi, eî din casa mea Se nu te maî ved, sS nu 1 . .
maî aud de tine, me 'nfiorez în suflet când me c

gândesc c'am crescut un erpe Ia sinul meu Fugi 1 . .
de-aicî, eî . .
Polidor. O Dumnezeule 1 (ese prin fund, abtut.)
Doctorul. (apucând pe Antohi de mân) CuCOanC An-

tohi
—
. . .
Antohi. Doftore, doftore, d'mî ('ile se'mî res-

bun f-me se tresc numaî un an, numai ese
1 . .
luni 'î-oîu da ce 'î vrea ... nu me lsa se mor.

. . .
Doctorul. Linitetete, c'oîiî face toate chipu- —

rile . . . Na, bea doftoria aceasta. (lea o sticl cu doctorii adusa
de Martin i o d luî Antohi.)

)
AntOhi. (tremurând) Ad, 3 d. (pune sticla la gur i bea.)
Martin. Nu lsa, domnule, — 'I c bea tot.

Doctorul. Las, beutura — c asta are s^ '1
adoarm.
Antohi. — Un an de île, doftore, sg tresc, nu-
mai un an ! . . (cade cu capul pe pern, cuprins de slbiciune.) SS'mî
rSsbun I . . Doftore, 'î-oîu da . . . 'î-oîil da . . . (începe
a dorini.)
— Vaî de mine, îî d
Martin. duhul ! (merge de în-
chide sipetul.)
Doctorul. — Ba nu, adoarme . . . Somnul poate s^ '1
scape . . .
Martin. — SS dea Dumnecêii 1
Antohi. — (prin somn) Dodoraul tatiî I . .
(Cortina cade.)
ACTUL II.
Teatrul represint un salon înpodobit cu oglindi ;i mobile scumpe în fund per- ;
dele mar! de matas care ascund o mas mare acoperit cu cristalurî, porcelane
fi argintrii de lues In dreapta u de geamuri, p'intre care se zâresce o gr-
u
;
din cu floil ; alt

în stânga
ce duce în apartamentul Iu! Antohi. Pe pla-
nul l, la dreapta, o mas elegant cu tot ce trebue pentru scris ear' în stânga ;
o canape tnbrcat cu stof bogat.
SCENA I.
Antoni (ede d'inalntea tinel oglindi. Un fecior tn livrea II friteazi pirul),
Clevetici, Tribunescu (scriu ia mas
Antohi. — (c.r fecior) Nu m'aî încreit destul la

temple. Ad perul mai pe frunte ca s6 se mal as-
cund sbcrcelele Aa, bine . . . 1 . . Croitorul a adus
hainele ?
1512 SaÂRCITUL EISIPITOR
Feciorul. —
Dar, domnule Ie-a adus acjî dimi- 1 . .
nea IO ceasuri; dumneavoastr dormeaî anc.

la
Antohi. —
Câte sunt acum ?
Feciorul. —
Doue dup amea^î.
Antohi. —i
unde 'î croitorul r
Feciorul. —
Ateapt în sofragerie.
Antohi. —
Bine du-te de 'î spune
; c vin îndat
se cerc fracul cel noii. (se gtesce ia ogimd.)
(Feciorul intr în stânga.)
—
Clevetici. ucriind) cin consecin, cerem punerea
Minitrilor în acusaiune».
Antohi. — Aî sferit articolul, cetene Cleveticî ?
Clevetici. — domnule Antohi.

Finit,
Antohi. — 'ai atacat vertos pe Minitri ?
Cleveticî. — 'I-am fcut de dârval. (cu muiemîre)

Sunt convins c acest articol are sS aduc cel pugin
IO abonai Gogoael patriotice.
Antohi. — Cetete-mi'l, se vedem cum rfuetî Gu-
vernul.
Cleveticî. — Am i o vom maî
(cetind) 4 cîs-o re-
<peta-o pSn ce va amori vocea noastr de cetean
«liber liberal: la epoh nou oameni noî! Minis-
i
«terîulde ast(^î, compus din oameni moderaî i di-
«plomaî, nu este la înlimea situaiuneî aptuale.
«Acest Cabinet însetat de setea nestingibile a putereî
«i lipsit de orî ce pudoare politic, las a se comite
«toate abusurile trecutului, permite toate clcrile de
«conveniune».
Tribunescu. —
Bravo, bravo, minunat!
Antohi. (aprincjend o gigar) )i înaintC.
Cleveticî. —
(cetind) «Conveniunea asigureaz cet-
«enilor români egalitatea, legalitatea, inviolabilitatea
:
«domiciliului, libertatea individuale, etc. Cum oare se

,
8GÂRCITDL RISIPITOR 1513
«respect aceste sacre principii sub Ministeriul de

«ast(^î ? doue incidente grave, întemplate de cu-
. .
crend în capital, vor convânge pe leptoriî notri

«despre tendinele anticonstituionale ale Cabinetuluî>
Antohi. — Care incidente, Cleveticî ? Spune înainte
c mg interesez.
Cleveticî. — (cetind) «Ierî, pe la io oare, casa ono-
«rabiluluî cetean Barbu Mcelrescu a luat foc în
«lipsa luî, fiind onorabilul cetean dus în piag ca
«sS'î ecsercite meseria sa de mcelar pentru îndes-
«tularea popului. Ce face poliia ? Ce face corpul pom-
«pierilor?. .Lucru de necrezut în secolul nostru de
«civilisaiune Pompierii i poliaii alearg la domi-
I ! 1
«ciliul onorabilului cetean Mcelrescu, i gsind

«ua casei închis cu lact, îî permit a o sfora i a
«ptrunde în întru ca o slbatic oard de Enicerî.
cin adevr, incendiul a fost stins, casa a fost sal-
«vat, i cu densa poate mahalaoa întreag; dar*
«aceste consideraiunî sunt secundarii pe lâng actul
«flagrant de clcare a domiciliului Unde este dar . . .
«inviolabilitatea domiciliului consacrat de Conven-

«iune? Respund Ministeriul d'inaintea pretoriului
«opiniuneî publice representat de Gogoaa patrio-
ttic, (;Jiar politic, 2 galbeni pe an».
Tribunescu. —
(cu emusiasm) Admirabil! perfect su- 1
blim !Cer cuventul . . .
Antohi. — Dmol, dmol, Tribunescule ! Nu te

aprinde ca un stog de paîe . . . Ascult pgn' în sferit.
Urmeaz Cleveticî.
Cleveticî. —
(cetind) «Secundo! Ast noapte poliia
«a avut audaciea a aresta pe Buzunrescu, sub d.
«pretecst c 'l-ar fi surprins sprgend o bolt de lips-
«cnie. Fr a prejudeca cestiunea, dac onorabilul
«cetean Buzunrescu este sû nu sprgtor de boite.
! ..
.
«noî, în numele libertii individuale consacrat de

«Conveniune, întrebm pe d. ef al poliiei mer- . . .
«gem maî departe anc întrebm chiar pe Minis- I . .
«terîu cu ce drept se aresteaz cetenii în ecserciiul

«funciunilor lor?.. Noî chîemm dar anc odat pe
«Cabinet d'inaintea pretoriului opiniuneî publice, adic
«d'inaintea Gogoaei patriotice^ îar politic i comer-
«cial (40 leî pe jumtate de an), ca se rspund dac
«acest act de arestare nu constitue o flagrant cal-
«care a Conveniuneî, un atac monstruos în contra
«libertii individuale? conchidem iPatria i drep- c
«turile naionale sunt în pericol de moarte sub aciu-
«nea politicei infernale a Ministeriuluî de ast(;)î!»
Tribunescu. (nebun) Ura — a a Ura a . . . . . . ! . . ! . . . .
a Cleveticî, eti mare sublim piramidale

1 ! ! 1
Antohi. —
(scuiându-se) Cleveticî eti un gogoar de 1
frunte !Ha, ha, ha, ha Adio ve las se puneî eara

! 1
la cale Ha, ha, ha. Eu merg se'niî cerc fracul

. . . . .
Ha, ha, ha (intr în stânga.)

. . .
Tribunescu. —
(indignat) Ce-a spus ? Cum 'î-a îs ? .
Cleveticî. M'a gsit nostim. —

Tribunescu. —
Amice, articolul teu e destinat a
resturna Ministeriul, i '1 va resturna
Cleveticî. izimbind cu mulemire) Aa SpCr.
Tribunescu. — Amice ... o
Nu ar fi apro- idee !
posito se urzim vre o manifestaiune în onoarea Go-

goaei?
Cleveticî. —
(cu amme) Manifestalunc ? Nu, amice, . .
cci moderaii dracului dar' vre un banquet n'ar

. . .
strica, un banquet cu ampanie muit i cu Bordeaux,

pentru impulsiunea comerciuluî.
Tribunescu. —
în acest banquet vom cere cuven-
tul, vom espune profesiunea noastr de credin, i
sunt convins c
vom câtiga multe voturi.
;
Clevetici. — Nu
nicî un dubiu despre aceasta^ am
cci banquetul va sub direpiunea luî IschYuzarliu
fi
dar' trebue se ne gândim la ceî 400 de galben! venita

ce sunt indispensabili spre a putea remânea în Ca-
mer. EQ n'am nici un ban; cci am sacrificat tot
pentru Patrie 1
Tribunescu. —i eii, idem ! . . dar' avem la mân

pe patriotul Antohi.
Clevetici. —
Ceteanul Antohi ? Un adeverat Me-
cena ! . . Am
publicat un articol elocinte în onoa-
rea luî.
Tribunescu. (zîmbind) Sciu, —
articolul ce pregti-
sei onoarea luî Polidor, fiul seu.
în
Clevetici. Tocmai —
am schimbat numai nu- l . .
mele. Polidor fiind desheritat, 'l-am dat de-o parte ca

pe un netrebnic. Antohi îns e bun de cultivat ca un
dovleac plin cu simburî.
Tribunescu. —
Am deteptat în el ambiiunea
gloriei îndemnat s6 se urce pe scena politica
; 'l-am
i sg se foloseasc de avere ca st se aleag depu-
tat înpreun cu noî.
—
. . .
Clevetici. Acum române ca s6 '1 convingem a

ne asigura fiecruia câte un venit de 400 de galbenî.
Tribunescu. —
E lesne 1.. Generosul Antohi, su-
blimul Mecena care ne-a deschis casa i bragele sele^
nu se va scumpi ca s6 ne dea fiecruia un sinet de
4000 de galbenî, cu care sS probm un venit de 400,.
i astfel, avend toate condiiunile necesariî, devenim
representaniV Naiuneî.
Clevetici. Bine îcî, bravo —
Hupsaîa ! (face o 1 . .
pinicti) Amice, etî mare ca i Cavur Vin s6 te string 1
la peptul meu de cetean, 'te tnbr&ifeazi amendol.)

. .
1516 SGÂRCITUL ETSIPITOR
SCENA II.
Cleveticî, Tribunescu, Ischîuzarliu (intr prin dreapta.)
Ischîuzarliu. —
Ce-aî pit, amicilor, de ve scru-
tat! ca la (i de târg ?
Tribunescu. —
Tu etî, Tachi ? Bine c'aî venit, . .
.«e ne faci o co misiune.

Cleveticî. —Dar; alearg îndat la tipografie cu
articolele aste doue.
Ischîuzarliu. — Alearg, alearg doar' nu . . . 's
cal de pot. Maî alergai i c eu am obosit. voî,

Tribunescu. — Tachi, interesele causeî reclam
acest din parte'î.
sacrificiu
Ischîuzarliu. — Mri, maî slbete-me cu causa I .
Causa ceea e causa c mor de foame de a^î dimi-

nea.
Tribunescu. — Tachi un adevrat cetean, pa-
!
triot, moare bucuros pentru

Patrie l
Ischîuzarliu. — Ean sg lsm, vg rog, vorbele

aste pompoase, c sciu Cunosc marfa din pr-
le . . .
vlie. Dac Patria i causa aii nevoe de comisionari,

maî alergai i voî.
Cleveticî. — Noî suntem obosiî, c pSn'acum ai
scris aci pentru aperarea drepturilor naionale.
Ischîuzarliu. — Aci ?salonul dom-
. . dar' aci în
nului Sgârcea aî mutat cabinetul vostru de redacie
Cleveticî. — Aci, de diminea, de când Me-
îerî
-cena însnStoat i
s'a aruncat în valurile unei
s'a
ecsistene de lues, noî îmbibat cu principiile
'l-am
noastre de frietate, i acum casa luî e a noastr,
averea luî e a causeî, inima luî e a Patrieî ! .
Ischîuzarliu. —
Aferim l Dac , .
'î aa treaba, po-
ronciî se 'mî aduc ceva de mâncat c mor de foame.
Clevetici. — Ba chiar i de beut, dac vreî. SS 'i

dau un Bordeaux jcxim n'aî maî gustat, (strig) Mar-
tine I
SCENA III.
Ce^ dehtainte, Martin fîn lîvrea, ese din fund.)
Martin. — Aud.
Clevetici. —Cetene Martine pregtete un de- !
jun pentru ceteanul Ischîuzarliu ... cu Bordeaux.

Martin. —
(în parte) Poroncete ca în casa luî.
Clevetici. —Ce îcî, cetene Martine ? E gata

dejunul }
Martin. —
Gata pentru cuconul Antohi.
Clevetici. —Prea bine. Mergi, Tachi, de 'î po-
oale foamea.
Ischîuzarliu. — Unde ?
Clevetici. —în sala de prânc^. Cetene Martine I
du'l pe amicul Tachi în sofragerie.

Martin, —
(în parte) Ce v'aî maî lua eu cu toropala,.
cetenilor, de-ai ti în locul boierului 1
Ischîuzarliu. —
Haî, cetene! mar înainte . .
grabnic. (înpinge încet pe Martin.)
Martin. — încet c nu ne-alung Turciî . . . Nu

împinge.
SCENA IV.
Cei de*nainte^ Sandu (întrând prin dreapta.)
Sandu. — Martine, acas 'î v^rul Antohi ?
Martin. — întreab pe dumnealor, (arai pe curetici 91
Tribone«cu) Eî SUnt Stpânî aci. (ese cu Iichluzarliu prin fund.)

.
Sandu. — anchinându-se) Doiniiilor . . . verul Antohi

acas 'î ?
Cleveticî. —
Acas dar; îns nu 'î-a gtit toa-
leta.De-abîa acum 'i-a frisat pSruI.
Sandu. —
Ce face? Antohi îî încreete pgrul ca
un bonjurist^ i nu 'î gata la ceasul sta?
Tribunescu. —
S'a schimbat boierul, nu e cum
ÎI sciî.
Sandu. —
Mare minune! Eu acum am picat de ia
ear i nu maî tiu ce s'o fi întemplat în lipsa mea . .
Ean ve(^î mobile bogii A luî Antohi sunt astea

1 ! . .
toate ?
Cleveticî. —A domniei sele i a frailor seî cau-
zai.
Sandu. — Care fra' ?
CieVetici. NOÎ, domnul meu. (artând pe Tribunescu)

Stancîu Tribunescu, patriot! (închinându-se) i servul d-tale
Chichi Cleveticî, redaptor al (;fiaraluî Gogoaa pa-
triotic^ 2 galbeni pe an, 40 leî pe un semestru i
25 de leî pe un trimestru; nu poftii a ve abona?
Sandu. — (tresirind> Gogoaa ? . . D-voastr.i su;iteî
gosô^nî astei foî?
Tribunescu. —
(cu demnitate) Domnule 1 .
Sandu. —
D-voastr batjocorii oamenii i ne nu«
miî pe noî boîeriî strigoi, tonpatera^ conserv itori^
:
ba chiar i cîocoî, fr a ve gândi c însui prinii

votri au fost boîerî?
Tribunescu — Domnule, când interesele Naiu-
neî
—
. . .
Sandu. D-voastr cerei necontenit ca se ne su-

puîe pe noî boîeriî Ia capitaie, se ne puTe bir pe
pment, se ne îea moiile, se ne caliceasca, se n<
fac de o potriv cu eraniî i cu iganiî, se ne alunge
din slujbe, într'un cuvent se ne îngroape de viî ? . •
Frumos lucrai pentru Patrie, drept sS vS spun ! . .
frumos prefaceî lucrurile Aferim! Dar' unde mer- ! . .
gem ? ba nu, ve 'ntreb, unde mergem ?

Tribunescu. Cer cuventul Nu me mir — aud ! c
asemenea discurs din partea domnului preopinent,
:cî d l'iî este un conservator !
Sandu. Na —
Eaca vorb ! . . 1
Clevetici. —
Nu întrerupe, domnule.
Tribunescu. —
i ce este un conservator ? Un . .
om care conserveaz
. . .un om care voîesce se ! . .
conserve privilegiul de a nu fi supus la nici una din

iadatoririle cetenesc!. îns eii Aii doar sermana ! . .
noastr Românie se zac mult timp anc sub o ru-

gin atât de inconstituionale
. Nu cci eii voîu
. . 1 !
susinea, voIu apera totdeauna : (rapide) dreptatea, liber-

tatea, egalitatea, fraternitatea, inviolabilitatea ... (se re-
suflâ lung.)
Sandu. —
Dîrrrr Haide, haide, haide, dî, dî, !
dâî . S'a pornit moara.

. .
Clevetici. —
Nu întrerupe oratorul, domnule.
Tribunescu —
(urmând rapide) Drepturile naionale,
autonomia, independena, gloria naional, garda na-
ionala, sufragiul universal . . .
SCENA V.
Cet de'nainte^ AntOhi (tn frac, ese din stânga.)
Antohi. — Ce este? ce este? Cine se ceart aci?

Sandu. — Vere Antohi, degrab s'asculî toaca vin'
de Balamuc.
la
Antohi. — Sandu Când venit, frate San- aci ? . . aî
dule ? '11 stringe tn brae.)
Sandu. — Chîar acum dar' ascult, ascult. ; frate,
!
(luî Tribunescu) Ean maî spuHc, domnulc, c eti hazliu

de tot.
— Ce
Antohi. s'ascult ?
— O discuiune de
Sandu. i principii între d-luî
noî, adic partida ultraretrogad
între . . .
Antohi. — i partida ultraprogresist ?
Clevetici. — Aa. D-luî nu vrea sg se de lase pri-

vilegif.Nu vrea se dea nimic.
Sandu. — i voî vrei se luaî tot.
Clevetici. — Dumnealui vrea sg ie eara în loc.
Sandu. — i voî vreî dat de s'o ripa.
Clevetici. — D-Iuî ne numesce pe noî revoluio-
nari, nebuni.
Sandu. — i voî pe Cine are drep- noî, strigoî ! . .
tate, vere Antohi? judec însui.

Antohi. — Cine Noî. ?
Sandu. — Noî doî ?
Antohi. — Ba nul lumea cea nou. .. noî,

Sandu. — Lumea nou i tu etî din ceea ? . . lu-
me Eî apoî unde mergem ba nu, vg 'ntreb
? . . 1 ? . . .
Antohi. — i eu Sg Sandule. Am
I . . vec^î tu, stat
de m'am socotit, care vrea sg mearg înainte, tinerii
eii betrâniî ? Am ve<;Jut pe bgtrânî îngleniî în obi-
ceiurile trecutului; am vgcût pe tineri aspirând cu
entusiasm ctr un viitor . . . oare care ... i m'am
dat cu tinerii.
Tribunescu i Clevetici. — Sg treasc cetea-
nul Antohi
Sandu. — Tu, Antohi Vrea se i tu ? . . (^Jic mg
cre^î ruginit?
Antohi. — Te cred, Sandule.
Sandu. — i tu vrei sg pul pe pment bir ?
Antohi. — cu atât maî mult c n'am

Vreii, nici
un palmac de moie.
I
Sandu. — i tu înprirea proprietii ?

ceî
Antohi. —O i d-lor,
cer, ca nu 's proprietar. c
Sandu. — Ca d-lor? Vrea se îc etî comunist,
. .
Enicer ?
Antohi. — (ri4end) Comunistul comunitilor, vere

—
!
Sandu. Apoî dar remâî sntos Me duc de 1 . .
Undeam venit, (voîesce se plece)

Antohi. —
Ean stî locului, frate Sandule nu fiî ;
aa de iute.
Sandu. — (cu mâhnire) Tu comunist, Antohi ! . . tu,
care în vreme de 30 de anî aî strîns para ctr
para ! . . tu, care aî fost cu frica luî Dumne(êu un
veac de om întreg, s'agîungî a lua câmpii la betrâ-
nee ! . . se daî mâna cu nite tuf 'n buzunar Unde i
mergem.^ unde mergem?

CleveticiiTribunescu. (riênd) Ce conservator! —
Antohi. Ha, ha, ha, sermane Napoil —te cu- !
noti c
etî de la elinoasa i nu 'î cunotî vea- c
cul Ast(^î, vere, trim în timpul arlatanismuluî
1 ! . .
Cine strig maî tare, cine face i spune maî multe

ghiduiî, la 'î crecût, la isbutete Vreî s'ajungî I . .
om însemnat? fâ-te slut, posomorete'î sprincenele,

îngroae'î glasul, i critic fr cruare tot ce ecsist
în ear, bun seu rgu. Oameniî te-or crede un geniii
mare, se vor teme de tine ca copiiî de caua, te-or
admira fr
sS te îneleag, te-or respecta i se vor
pune pe brencî ca s6 te acaî pe umerile lor, pentru
ca ste înali la putere. Asta 'I lumea, vere! o . .
comedie mucalit jucat de ceî proti în folosul celor

dibacî
— Da
1
Sandu. unde vreî s'ajungeî ? Ce do-

bine,
riî? . . c eu, êti, nu v6 'neleg.
Antohi. — Ce vrem ? întreab pe Cleveticî.
.
— Ce
.
Sandu. vreî, domnule Cleveticî ?
67419. IV. 96
! .
1522 saÂBOiTUL risipitoe
Cleveici. —
Vreîl se restorn tot orî ce institut, ! . .
ori ce Guvern 1
Sandu. —« i ce aî de pus în loc ?

Cleveticî. —
Asta nu e treaba mea; e treaba
d-voastr. Misiunea mea e sS dobor!
Sandu. —
Vrea sS (îc, d-ta eti meterul stric ?
(fâcendu'î cruce) Pater Ufion O CH UTatiis . . .
Antohi. —
Ha, ha, ha Nu 'î maî face cruce. San-
!
dule, c
toate aste 's glume. Nici eu, nicî d-lor, nu
suntem înrcai de Scaraochi, nu 'î în firea Ro- c
mânului s^ fac reul pentru plcerea de a face reii.
Suntem numai nite ischtuzarî cu maî mult seu maî
pugin spirit, care ne jucm dea Baba-oarba pe scena
politic.
Sandu. — Aa 'î treaba ? Apoi dar sg rid i eu . .
Ha, ha, ha, ha!

(Toi rid cu hohot.)
Cl«vetici. — Haî Tribunescule tipografie. la

Tribunescu. — Hai A revedere, domnilor.
1 . .
Cleveici. —
- Upropiindu-se de Antohi) Domnule Meceno,
'mî-ar trebui vr'o 50 de galbeni pentru susinerea
Gvgoaeî.
Antohi. (dându'î bani) Bine; na Cincî . . . (în parte) O
gogoa 50 de galbeni ! . . scump ! S'au scumpit go-
goaele în eara noastr
Cleveici. —
A revedere, domnule Sandu . . . (ese prin
dreapta )
Tribunescu.^ Domnule Sandu, a revedere ! (ese prin
dreapta.)
Sandu. — - Cu plecciune. (în parte) S^ ve ved când

'mî-oîu vedea ceafa.
.
SCENA VI.
Antohi, Sandu.
(Dup ce au eil Clevcticî i Tribunescu, Antohi i Sandu se uît lung
unul la altul.)
Sandu. —
(cu mâhnire) Aiitohi, Antohi, ce-aî pit ?
Ce 'I de capul tû ? Ce pgcat s'a legat de tine, frate ?
Antohi. —
Aa 'î. Sandule, c nu me maî cunoti?
Sandu. —
Nu, pre legea mea !
Antohi. —
Ascult-mS, Sandule. Toate câte le vecjî
aci i câte le au^î din gura mea trebue negreit sg
te mire i chiar sS te mâhneasc o îneleg Tu I . . 1
priveti la mine i te întrebi de sunt tot eu vechiul

t2u prieten, Antohi Sgârcea, adic sgârcitul cel maî
nesios de banî, care s'a lipsit în vreme de 30 de
anî de cele maî mici muleinirî ale lumeî ? . în ade- .
vr; am un nebun toat viaa mea, cci m'am

fost
chinuit cji i noapte pentru un copil nerecunosctor ! .
Ah, Sandule numai Dumnezeii poate ti ce durere

î
grozav am simit în sufletul meii când am cunoscut

adevrul ! Frate
. eii îmî dam duhul, i el cânta,
. 1 . .
venturând galbenii din sipet Cânta de veselie, ti- ! . .
closul, lâng trupul ttâni-seu O Dumnecjeule ! . . ! 1
cum de n'am munt atunci ! . .
Sandu. —
Ce spuî, frate ? Nu le tieam astea
—
. . .
Antohi. Nu le tieaî } Apoi e bine sg nu le . .
maî tii, prietene, pentru 'mî-aî da dreptate cândc

'î-aî spune c, în desperarea ce m'a cuprins, de maî
multe orî 'mî-a venit sg mg 'npuc
—
. . .
Sandu. («pirieu Sg te 'npuscî, tu ? Fereasc-te

Dunmecjeu de-un pgcat ca sta, c nu te-or îngropa
la biserici <>« parte, ncndu'T cruce) Scrmanul
l Pater imon 1
o eu tis uranis . . .
.
1524 SGÂBCITUL RISIPIIOR
Antohi. —
Nu; m'am luptat cu ademenirea peca-
tuluîi pen'acum am scpat de el îns am luat o ;
hotrîre care me va resbuna de ticlosul de Polidor . .
Sandu. — Care hotrîre Se nu fie ear' vr'o

? . .
nebunie ?
Antohi. — Judec'o însui. Când 'mî-am deschis

ochii lalumin am hotarit, de i cam târziu poate,
a începe o via nou, a m6 scalda în toate plcerile
lumeti pen*a nu cdea în morment. vrut se gust Am
mulemirile luesului, i eat privete, Sandule
1 . . . . .
m'am cptuit cu stofe de matas. Am dorit se cu-

nosc fala 'am închirieat doî trimbiaî, carii', pentru
o sum oare care pe lun, îmî trimbi meritele ce
nu le am în foaea lor, în Gogoaa patriotic.
Sandu. — Cum ? domniorii îa primesc simbrie ?
Scump in
te ?
Antohi. — Cam scump; dar' prin meteugul d-lor,

am ajuns a fi o putere în ear. Laud seu batjocoresc
cum îmî place i pe cine 'mî place îns maî mult ;
batjocoresc pentru ca sS 'rnî maî recoresc veninul,

cîlcî simt o ur neînpcat în contra omenireî.
Sandu. — Care cum s*ar prinde, te-aî fcut ne-
gustor de laud i de ocar ? frumoas marf i
—
. .
Antohi. Marfa cea maî preuit, cea maî cu-

tat la noî în (îua de astcî.
Sandu. —i bine ... ce mulemire afli în aseme-
nea negustorie ?
Antohi. — Mulemirea de a vedea ticloia ome-
nireî sub toate formele.
Sandu. — Marî sunt minunile tale, Doamne 1 . . i
pentru o asemenea trist plcere aî dat mâna cu Cle-
veticî i cu Tribunescu ?
Antohi. — Dar ; ambiia i interesul lor me slujesc
cât se poate de bine. Cleveticî, Tribunescu i eu al-
! ! .
ctuim o treime nedesprit, cu legtur între noî

de a ne admira unii pe alii ca pe nite idoli, de a
ne proclama oamenii ceî maî cu cap, ceî maî pa-
trioî, ceî maî necorupî din toat eara. Ear' cât
pentru ceealalî ce nu sunt din taraful nostru, îî stig-
matisâm cu numele de procleî, venêtorî, proti,
moderaî, strigoT, conservatori, etc. Cum îî pare ka-
raghiozlîkul sta, vere Sandule ? . .
Sandu. — (mpano Sermanul s'a cam smintit de !
când a fost bolnav

Antohi. — Aa c 'mî cheltuesc bine banii în
'î
folosul Patriei Spune.

?
Sandu. — De cheltuit vSd c cheltuelî îns 'î ;
nu pricep nevoea de cheltui?. a'î .
Antohi. — Nu pricepî ?
Sandu. — Nu.
Antohi. — Pentru ca se nu remâîe
(serios) o nicî
para luî Polidor, dup moartea mea. Asta mi'î rSs-
bunarea.
Sandu. — (încremenit, Brcee
SCENA VII.
Antohi, Sandu, Martin (vine din fund.)
I
Martin. — Cucoane Antohi . .
Antohi. — Ce Martine este, ?
Sandu. — Eaca po7.na Martin cu ! livrea ?
Martin. — Picate, cucoane Sandule. La bS-

(sup«rat)
trânee m'am fcut paîa 1 . .
Antohi. — Las, Martine, c aa e moda. Dar' ce

aveaî se 'mî spui ?
Martin. — Cucoane, a adus vinurile^ cele strine

de la magasie . . . Eaca i socoteala.
. !
1&26 SGÂRCITUL EISIPITOR
Antohi. — (cetind contul) ampanie, Bordeaux^ vin de

Rin, etc. peste tot 240 de galbeni (spriet, înparte)
. . . !
240 de galbeni pe vin ed, care toat viaa mea ! . .
n'am pus decât ap

'n gur ... de economie.
Sandu. —
240 de galbeni pe vin prefcut Nu 1 . .
cumva te aî dat i la beie, Antohi ?

Martin. —
Cine ? boierul .\ nu se afl Dum- . 1 . .
nealui nici nu gust vinul dar' prietinii d-sale chilesc ;
vertos . .
Antohi. —
Martine, ce (îcî tu ? S€ primim sticlele?
Martin. —
Ba eu socot, dac m'aî asculta, s6 Ie
trimitem înapoi.
Antohi. Fie —
Spune negustorului I .nu 'mî . c
trebue. (în parte) O
economie de 240 de galbeni.
Sandu. —
Bravo, Antohi mal vil de-acas. 1 . . Aa
începusem a crede c
eti mal risipitor decât însui
Polidor.
Antohi. — Polidor ! . . Martine, pune sticlele la piv-
ni i spune negustorului se maî aduc pe-atâtea.
Sandu. -- Ce fad, Antohi ?
Antohi. — (încet luî Sandu) Scad 480 de galbeni din

averea mea, ca sS nu 'î gseasc Polidor.
Sandu. — (cu mirare) Brcce
Martin. —
!
(dueenau-se) Scrmanul boier ! . . Mal bine

nu se maî detepta
SCENA Vin.
Antohi, Sandu, contesa ; vtaî pe urm maiorul.
Contesa. •'— (viind din dreapta) PeUt-OH entreV ?

Antohi. (mergend înaintea contesei; Doamna COntCSa ! . .
poftim, mS rog, poftim . . . Vere Sandule, ad un

fotoliu.
.
SOÂRCITUL RISIPITOR J527
Contesa. Merciy nu ve derangeaî — Am venit . . .
s6 î (îc un p^tit bonjour, mon cher Antahi.

Antohi. — Serut manele.
Contesa. —
i se te rog ca sS me ajui la o fapt
bun. Sciu c
eti generos i chîar gentilhomnie de
maniere, de i nu te coborî dintr'o familie . . .
— Nu, slav Domnului anc nu m'am

Antohi. ! . .
ccborît din ceea ce sunt.

Contesa. — A la bonneheurel Eat pentru ce vreu
s$ te rog. Facem o loterie in folosul copiilor lep-
dai i am crezut d-ta veî fi cel ânteî a subscrie. c
Antohi. —
Pardon, cucoan nu dau nici 6 para. ;
Contesa» —
Comment ? D-ta care aî înfiinat o . .
cas de orfanotrofie, refusi a lua parte la o binefa-

cere ! .
Antohi. — Refus.
Contesa. —A ! . . nu m^ ateptam la un asen e-
nea respuns. Fiul d-tale, Polidor, s'a artat maî aimable^
a luat IO bilete.
Antohi. — (In parte) PoHdor i (ctr contesa) Am glumit»
doamna mea. Binevoii a'mî da 50 de bilete. Câte
cât e biletul ?
Contesa. —Câte un galben Bravo . . . ! mon ch€r

Antohi, vous etes charmant. Eat biletele.
Antohi. — Mulcmesc . . . Eat banii, idâ cont«s«! un
fific de ô de galbeni, In parte) 50 dc galbeni mal pugin în cli-
ronomie.
—
Contesa. Mevciy vous un Uuind banii» etes brave
homme Au revoir.
. . iii di mina)
Antohi. — Serut manele.
.
Nu (»«rut& mâna ccnteief) uîtaT,

doamna mea, c astcjî mâncm înpreun aci.
COnte$a. — Comment donC ua ! (ajung«nd ia din dreapta se
opvMcc) A propos . . . uitasem. Maî am un comision

pentru d-ta.
1
1528 SGÂBCITUL RISIPITOR
Antohi. — Poroncii.
Contesa. — Sciî cu cine-am venit pSn' poart la ?
Antohi. — Cu cine ?
Contesa. — Cu maiorul, socrul Polidor. luî

Antohi. A
(rece)
Contesa. — Maiorul doresce foarte mult se se în-

telneascâ cu ca sS 'î vorbeasc
d-ta într'o chestie
serioas; dar' n'a vrut sg între a fr fi autorisat de
stpânul casei.
— Da de ce Eti certat cu maiorul,
Sandu. ? . .
vere Antohi ?
Contesa. — Sunt delicate amendoi din îua

în
cununieî Polidor ... nu
luî din care pricin. sciîi
Sandu. — îneleg. (în pane)
Contesa. — Se semn se sus 'î fac vie ?
Antohi. — îns v^ rog sS spunei c'l

Poftii'l . . .
'î
atept în cabinetul meu. Adieu, contesei. Vin, San-

dule, (se închina i intr cu Sandu în stânga.)
Contesa. (nênd) Quel original ! (de pe pragul uiî din
dreapta face semn afar i chîam pe maiorul) Pst, pSt, tfldlOT.
Maiorul. (afar) Cîto ?
Contesa. — Vin sus . . .
Maiorul. — Unde dvorenin Antohi 'î ?
Contesa. — în cabinetul seu într colo.

— Harao
. . .
Maiorul. ch^re comtesse. . . . vierci, (merge

eapen spre ua din stânga) PaîdîOffl , . .
SCENA IX.
Contesa, Ischiuzarliu (cu chef.)
Contesa. —
(singur) Ce conversaie sg aib oare în-
preun ? Negreit asupra luî Polidor, cci tatl seu

. .
nu 'î-a dat nici o para de când '1-a însurat, ba anc

!
nici a vrut sS '1 maî vad Numai de nu s'ar apuca . .
la ceart îmî vine sS stau ca se aflu resultatul

. . . . . .
(se pune pe un fotoliu.)
ISChîUZarliU. (cltmându-se pugin pe picioare) A 1 m'atTl

Saturat cât epte ! Am mâncat, am beat . . . SS 'mî fie
de bine I
Contesa. Ce ved ? Tachi —

Ischîuzarliu. —
Eaca i contesa mea! (în pane) Se
te ved acu, Ischîuzarliule, dac eti ischîuzar.
Contesa. (cu sentiment) Tachi ?
Ischîuzarliu. (asemenea) InUO ...
Contesa. — Am sS 'î fac reprouri . . .
Ischîuzarliu.— Pentru ce ?
Contesa. — Aî începuta me negligea. N'aî venit
de trei mine, i eu te-am ateptat cu nerb-
île la
darea unei inimi înfocate. Ah când aî sci cât am I
plâns singur 1
Ischîuzarliu. — peu, Irino.^ 'î-a fost dor de Ta-

chi ?
Contesa. — i tu timpul sta poate alergai prin în

mahalale ?
Ischîuzarliu. — Eu?.. Al Irinol cum poi se 'î

închipuetî asemenea bazaconiî ? Nu mS cunoscî, se
vede . .
—
.
Contesa. Ba te cunosc, te prea cunosc din ne-

norocire de-aceea am avut slbiciunea a te disting
! . .
într'o mulime de tineri cariî ar fi fost flataî de amo-

rul meii.
Ischîuzarliu. — an parte) Auî, baba? (tare) Norocul
meu a fost sg fiii îubit între toî dar' decât m'aî 1 . .
mustra, maî bine m'aî plânge, Irino !
Contesa. — Ai vr'o suprare, mon cheri ?

(cu îngrijire)
Ischîuzarliu. — Oui^ 7na cherite. (ofteaz)
Contesa. — Spunemî-o mie, chcr Bibi Vin' . . . în-

. ..
coacî de *mî spune necazul ce aî . . . (ischîuzariiu se pun* p«

canapelu la picioarele contesei) Sciî C eU VrCU SC fiu prOvi-
dena ta.
Ischîuzariiu. —
(cu dragoste) Eti adorabil, Irino ! .
A 1câî tineri ar vrea s6 fie-acum în locul meu ! . .
Contesa. — (astupându'i gura cu mâna) Tacî, berbautule . . .
Ischîuzariiu. — Las-mS sS te serut mcar numai

odat.
Contesa. — (scuiânduse turburat) Ba nu, nu aici, c ne-a
surprinde cineva. Menageaz pudoarea mea, Tchiâ,
dac me îubescî.
Ischiuzarliu. —
pane) Slav Domnului c'am sc- (în
pat ! . . porumbo ?
(tare) Nu vrcî,
Contesa. Nu aici —
dar' las polisoncriile i *mî . . .
mrturisete suprrile ce aî.

Ischiuzarliu. Ah am jucat asear crile cu— !
Polidor 'am perdut 50 de galbeni.

Contesa. —i ?
—
.
Ischiuzarliu. ' n'am de unde sS 'î pltesc . .
O datorie de onoare îmî vine sS turbez de des- ! . .
perare.
Contesa. Tacî din gur — c mS înfiorezî . . .
inc, eaca baniî, Tachi

(dându'i un fiîc) ; du-te de pltesce.
Ischiuzarliu. (în parte, luând banii) Pt/ ! (tare) Ah !
contes Irin ! . . ! . . aî o inim de crcas i merii

respectul generaiuniî.
Contesa. — (cu sentiment) Ba sunt numaî o biat fe-
mee care iubesc i vreu se fiu iubit.

Ischiuzarliu. — Iubit etî i veî fi . . . Las-m
s^ te serut.
Contesa. — Fie 1 . . F degrab s6 nu ne vad ci-
neva, (întinde obrazul.)
Ischiuzarliu. — (în parte) Am pit-o ! curagiu, Ta-

chi ... (o serut.)
SaÂBCITUL RISIPITOR 1531
SCENA X.
Contesa, Ischiuzarliu, Sandu.
Sandu. ieind îute din stânga, se oprc»ce vecjend serutatul) EaCct

pozna 1
Contesa.— Ah mon Dieu ! ! je sui compromise t

(fuge prin dreapta.)
Sandu. — i babele an pane) se dau în dragostei

Unde mergem ? ba nu, vS 'ntreb . . .
Ischiuzarliu. Ce e ? . . Ce ? (se întoarce i vede pe Sandu>
Cuconul Sandu?
Sandu.— Frumos! Un tenSr de 25 de anî ibov-
nicul unuî pol veac.
Ischiuzarliu. — Ha, ha, ha D-ta sprieat po- ! aî
rumbia de-a fugit?
Sandu. — Ce demoralisaie Deacum nu'î departe I
potopul.
Ischiuzarliu. — Sciî c gsesc nostim, cucoane te
ton patera Te miri de-un lucru simplu i
/ . . firesc.
Sandu. — Aucjf lucru s^ ciuguleti cu
? . . firesc, te
Pupzambergoaea ?
Ischiuzarliu. — Ha, ha, ha Nu 'nelegî, boie- 1
rule, c mine o moie cu venit sigur?. ^

Irina e pentru
Eu nu sunt decât un arenda cu capital de 25 de anî.
Sandu. —
i moia ce esploatezi se numete Scan-
daloasa !
Ischiuzarliu. — Aa s'a fi numind prin satul d-lale,.
pe la Prostenî.
(Se aude !n apartameatul lut Antohi ccarti mare.)
AntOhi. — (tn od«ea de aliture) Nu VrClJ sS 'î dau nicî O

para frânt.
Maiorul. — (idem) Niet^
k
Antohi.— Nu. (idem)
Ischîuzarliu.— Ce s'aude?
Sandu. — Maiorul i Antohi se ceart înpreun.
Haî se î desprim. (Sandu i Ischluzarliu trec spre ua din fund.)
SCENA XI.
Sandu, Ischîuzarliu, Antohi, maiorul.

Maiorul. —A ! d-ta nu printe, d-ta duman la
Polidor.
Antohi. — N'am se'î dau socoteal d-tale.
Maiorul. —
Ba daî socoteala. Eu silesc la d-ta.
Polidor însurat cu Masa, Eu dat fata pentru cre(ût c
Polidor cu stare. A
d-ta înelat la mine. !
Antohi, — Ean ascult, domnule te poftesc sS'î :
mesorf vorbele.
Maiorul. — Nîet, nu msurm. D-ta înelat la
mine D-ta spus la mine Bra Ivan^ facem cuscri la
—
1 :
noî ? —
Eu respuns Harao, bra Antohi, facem.:
D-ta dis Davai mâna cu mine, bra Ivan.

: Eu —
respuns Bucuros, bra Antohi
: i btut mâna în- 1 . .
preun. —
Pe urm eu întrebat pe d-ta Cât daî zestre :
luî Polidor? —
D-ta fgduit daî tot, i nu dat ni-
mic 1 Dumneta nu pravoslavnik.
. .
Antohi. —
Chiar aa se fie. Nu vreu se daii ni-
mica m'aî îneles ?
. . . moartea mea, Polidor
. . Dup
a avea tot ce-a gsi.
Maiorul. —
Ma nu gsi el nimic. D-ta pus pe
cheltuelî. D-ta destrmat, berbant.
Antohi. —
(mâniinduse) Maîorulc, me batjocoreti în
casa mea? Ea seama sS nu te-arunc pe fereast.
Maiorul. (furios) Pe —
mine ? Eu, maîor eu fost . . !
la Brila eii fost rnit 1 Eu nu tem la d-ta. 1

SGÂRCITUL RISIPITOR 153S
Antohi. — Te temi orî nu eî afar, c'acu întru . . .
:Ur'un pecat , . .
Maiorul. — CUo pcat? Cîto pcat? D-ta be- . .
trân nebun.
Antoni. (voîesce se s' arunce asupra maiorului) Kî ! 'î-OÎll
arata eu, podanule . . .
Maiorul. Podan ? eu podan ! . . (voîesce se s'arunce asu'
pra luî Ar.tohi) AJl ! ti eluia !
Sandu. — (oprind pe Antohi) Antohi, vin-î în simire

Ischiuzarliu. — (oprind pe maiorul) Maîorulc lini- ,
tete-te ...
Antohi. — Las-mS, frate, sS'l învS eu . . . m apuc»
Maiorul. — Nîet, nUt, linitete Eu vrem mâneam

la dinsul.
Sandu. — Da vg facei de ris, pentru numele luî
Dumnecjeul c suntei btrâni.
— Harao eu stpânim mine, ma
Maiorul. ,' . . la
desprim pe Masa de Polidor Auît d-ta? . . .
Antohi. — Du-te dracului cu Polidor cu Se tot 1 . .
nu maî aud de voî. (tucscc.)
Maiorul. — Tu mergi dracul Eu mergem la ! . . la

decasterie 1 . . Paldî07n ! bra Ischîuzarlovicî, vin cu
. .
mine . . . (p« pragul uei din dreapta) Puncm CU la tine minte,

elma l . . (e»€ cu Ischlurzaliu.)
Antohi. — (luind) Paol^ crapusnoîule! . Auleu

. 1 c
reu m'a tulburat! (se arunc* pe canape) Ear' m'a apucat
tusa Vere Sandule, mergi te rog de
. . . caut pe dof-
torul i mi'l trimite, (se vaetâ.)
Sandu. — Vere Antohi, pune sg'î fac un ceaiu

de gutuî, c
bun de tu ... cu pugin candel.
'î
Antohi. — A Doftorii bbeti Du-te, San- 1 . . 1
dule, unde'î spun i nu uita sg mas. eu, viî la

Sandu. — Mg duc, vere Antohi crede-mg, ; dar'
k
15B4 SGÂBCITUL EtSIPlTOE
ceaîu de simburî de gutuf e minunat. avut un Am

\inchîu care-a beut tot ceaiu de sta pen'a murit, (ese.)
Antohi. —
fsingur) Toate superrile 'mî vin de la ti-
closul cel de Polidor E destul numai s*aud pro- ! . .
nunând numele luî, pentru ca se mi se amreasc

sufletul . . . (induîoându-se) O ! Dumnc^culc ! . . un copil
crescut cu atâta dragoste, cu atâta cheltueal ! . . (plânge)
Ce n'am fcut pentru el?.. Ce nu 'î-aî dat? fi . .
avere, via, tot i chiar acum ... ce 'î slbiciunea

1 . .
omeneasc chîar acum, dup crunta lovire ce-am

1 . .
primit de la el, mS simt câte-odat c me trage ini-

ma spre densul Imî vine se'l chîem, se'l string in
1 . .
brage, sg'l desmîerd ca maî înainte (scuiându-se) Ol., . . .
nu ! ar fi în stare s6 me mute de inim cânele

. . 1 . .
Nicî se *1 vgd, nici s'aud de el cât olu tri . . .
SCENA XII.
Antohi, doctorul (într prin dreapta.)
Antohi. —
A doftore, bine aî venit. !
Doctorul. —
M'am intelnit în strad cu domnu
Sandu Napoil i 'mî-a spus...
Antohi. —
Dar eu 'l-am rugat se te pofteasc cî ;
s6 trecî pe la mine.
Doctorul. —
Este cineva bolnav în cas ?
Antohi. Doftore —
Privete în faga mea. . . .
Doctorul. Pentru ce? —

Antohi. — Spune 'mî drept de cre^î maî am c
vr'o ese lunî de trit ?
Doctorul. (zimbindj Ba i ese — anî, dac veî urmi
un regim regulat.
Antohi. (în parte, — cu bucurie) A ! slav Domnuluî ! An
vreme s6 mS ruinez.
;
Doctorul. — V'am maî spus'o, cucoane Antohi

dup boala din aî scpat, trebue la
care vîrsta
d-voastr s^ ve pzii de emoiunî tari i de . . .
Antohi. — Bine, iDine; se lsm vorba asta. Spu-

ne'mî cum merge casa de orfanotrofie ce am insti-
tuitamendoî?
Doctorul. — Merge de minune. Am pSn' acum
vr'o 20 de copiî cariî prosper ca nisce flori i carii
când vor ajunge în vîrst, te vor binecuvânta pe dum-
neavoastr, binefctorul lor.
Antohi. —
M'or binecuventa pentru cam dat aju-
tor casei o sum de 4,000 de galbeni ? Nu te în- . .
ela a crede una ca aceasta doftore. Eî m'or blstema

poate, c astfel e omenirea Recunotina e o sim-
1
ire dumneasc, un soîu de bir nesuferit pe care

puginî oameni vreu a'l plti.
Doctorul. —A ! cucoane Antohi, suntei misaa-
trop.
Antohi. — Sunti am dreptate se fiii, dup
ceea
ce-am pit. Nu mg maî încred în lighioanele aste fa-
garnice ce se numesc oameni. Când sunt mici, te
necjesc când sunt mari te îneal.
;
Doctorul. —
Cu toate aceste, aî fcut o fapt
omeneasc instituind o cas de orfanî. Vedei nu c
suntei tocmai aa de reîl precum vreî a vg arta.
Antohi. —
Nu'î închipui caî pe prei, dragul meu.
tiî d-ta pentru ce-am dat 4,000 de galbenî, i pentru
ce am de gând s6 maî daii o mie ? Pentru ca sS nu
se maî înteraple nicî unuî cretin sg culeg, ca mine,
la ua uneî bisericî, un erpe cu chipul de copil.
Doctorul. —
Orî cum sg fie, fapta dumnevoastr
este una din cele maî demne de laud.
Antohi. —
N'am sete de laud, am sete de rSs-
bunare Vin, doftore, sS'î daii i
! banilor, rmia
ca se înplinim suma de 5,000 de galbeni. Haî în ca-

binetul meu ! 5,ooo dc galbeni maî pugin în
(în parte)
Clironomia luî Polidor (într în stânga cu doctorul.)

! . .
SCENA XIII.
Rufînescu, Rufineasca (viind prin dreapta.)
Rufinescu. —
Da vin, inon ange î într, nu'î fie
ruine, c
doar' facem o visit unui amic.
Rufineasca. —(intrând) Ce idee aî avut, vion cheri,
ca se visitm pe d nul Antohi ?

Rufinescu. — O idee prea simpl i nevinovat.
Domnul Sgârcea e un amic vechiu, un om cum se
cade i don vivant. El d
mese mari, baluri, i sunt
încredinat c
a fi prea mgulit de a vedea în sa-
loanele sele o floare tener i rar ca mon doux
tresor.
Rufineasca. — (cochetând) Ei I mon bijou, nu'mî face
complimente.
Rufinescu. — Ba D-nul Antohi e ama-
nu, cjeu !
tor de tot ce 'î generos, i poate

frumos. E galant,
chiar se m^ înprumute cu ceva bani la nevoe . . .
Trebue menageat, maî cu seam am perdut asear c

la crî.
Rufineasca.— Ear' perdut? aî
Rufinescu.— Guignon, soro am perdut ! . . pen
i mobilele salonuluî.
Rufineasca. — Mobilele mele i cine ? . . le-a câ-
tigat ?
Rufinescu. — Houl de Duducescu. cel

Rufineasca. — Aa i se cade, dac '1 maî pri-
mescî prin cas ... un tener de orî ce moral, lipsit
care te înprumut dimineaa cu banî i seara i'î îea
. ! . ,
in crî ... Eu una 'i-am hotrît se nu'î maî calce

picîorul în budoarul meu.
Rufinescu. — peu i de ? ce, mon adorie ?
— Pentru c
. . . .
Rufineasca. 'î un trengar ce com-

promite femeile. A^î face curte uneîa, mâne alteia.
Acum s'a înamorat de doamna Polidor ... (în parte, cu
mânie) Berbantul
Rufinescu. —
Bine-aî fcut, c/ter âme! Cu toate .
c eu, sciî mata, nu 's brbat tiran, nu 's zuliar . . .
îmî place din contra se te ved petreci cu toate c

niuiemirile . .
Rufineasca. — Te sciu . . .
Rufinescu. — Dar', precum (îcî drag foarte în-

elept, societatea unor tineri e cam compromitant . . .
câte odat, pentru c

tinerii sunt ludroî ... nu 's
discrei. Eu de-aî fi femee, aî prefera de-o mie de
c rî maî mult adunarea i chiar curtea brbailor maî
în vîrst pentru
. . . c
cel maî mic favor e preuit de
deniî precum merit Eî sunt gata a face jertfele
. . .
cele maî mari pentru a dobendi o ochire dulce, o

zi graioas, o
albire . . .
Rufineasca. (în pane) Pricep —

unde 'i bate gândul.
j
Rufinescu. —
Eaca, de esemplu, cuconul Antohi.
Ce om convenabil! Ce suflet delicat! El e în stare
s'arunce miî de galbenî pe fereast, pentru ca se fac
mulemire persoanelor ce îubesce.
Rufineasca. — )eu? e astfel de generos i ga-
lant }
Rufinescu. — Singurul defect ce are c e, nu'l

trage inima ctr secsul frumos.
Rufineasca. — B^trânea . .
Rufinescu. — B^trânea ar din contra un motiv fi
maî mult pentru a face nebuniî, judecând dup toi

bCtrâniî carii îî vedem schimbai în fluturi ologî; dar'
67419. IV. 97
! ;
se vede c secsul frumos nu poate avea destula in-

fluin asupra minii luî cuconu Antohi.
Rufineasca. —
Ha, ha, ha. Eu cred nici o fe- c
mee n'a vrut se'î bat capul cu o asemenea con-
quet.
Rufinescu. —
Te îneli, mon tresor. Eu cunosc
vr'o doue destul de frumuele care s'au cercat a*i
gsi cheia inimeî i a sipetului îns n'au isbutit. . . .
—
Rufineasca. Or fi fost proaste. (în pane) Când aî
vrea . . .
Rufinescu. — Proaste ? nicî de cum dar' ve(Jî ! . .
tu. Bibi, inima luî Sgârcea e ca turnul Malacofuluî

trebue un meteug maî deosebit ca se'l îea cu asalt.
Rufineasca. — (înparte)îmî vine s6 cerc.
Rufinescu. —i generalii ceî dibaci sunt rari.
Rufineasca. — Câte sute de galbeni îî trebue,
mon cheri ?
Rufinescu. — 400, mon ange.
SCENA XIV.
Rufinescu, Rufineasca, Antohi, doctorul.
Antohi. (fr a vedea pe Rufineasca) Baniî i *î-am nu-

merat, doftore acum mergi degrab de cumper cele
;
trebuincioase pentru institutul orfanilor.

Doctorul. —
MS duc, i vS mulumesc din par-
tea lor.
Antohi. —
Pstreaz mulemirile pentru d-ta Adio. !
Doctorul. —
A revedere. (întorcendu-se) A Doamna !
Enchia ?
Antohi. — Ce ved ? . . cucoana Enchia cu brba-

tul dumisale ? Ce întemplare fericit
Rufinescu. — Trecend pe la poarta casei d-tale,
am dorit se te vSd, cucoane Antohi, i am luat în-

drzneal a intra cu soia mea.
Antohi. — Cuconi, dai'mî voie se vS serut ma-
nele pentru o visit plcut i neateptat.
atât de
(ir scrut mâna) Poftlm, VC rOg, de edeî. (o aduce pe canape)
Martine, ad dulceî.
Rufineasca. —
Nu vS supgraî, cucoane Antohi,
c acum am luat.
Antohi. —
Ce sS fac ca se ve dovedesc mule-
niirea mea ? Al., (scoate din buzunar o cutie cu bomboane) Cred
c nu vei refusa bomboane de Paris. îs dulci i
plcute ca i d-ta, cuconi . . . (dânduî cutia) Poftim,
\-g rog.
Rufineasca. — Suntei foarte amabil. Merci. (îea
câteva bomboane.)
Antohi. —
Cucoane Rufinescule, nu dorii ?
Rufînescu. —
Eu vg mulemesc nu obicînuesc, ;
c me
dor dinii.
Antohi. —
Da, te rog, mcar una Ean s^'î aleg . . .
eu pe plac. Eaca un melc de zahr.

Rufineasca. —
Ha, ha, ha. Un melc? are cornie?
Antohi —
Ba nu; le-a ascuns, iretul.
Rufinescu. —
Ha, ha, ha. Altul s'ar supura în
locul meu.
—
Doctorul. Dar ctî deprins cu
«încet) d-ta glu-
mele, a:a Ha, ha, ha,
'î ? . . («se prin dreapta.)
Rufinescu. — Ce vreî s2 doctore E qlicî, ? (in pane)
doctorul
iiiucalit I
Rufineasca. — Cucoane Antohi, vSd cu mare mul-

emire ;cum suntei bine de
Cr1 tot.
Antohi. — Slav Domnului mS simt sntos. !
Rufineasca. — îmî aduc aminte din nuniî cîua

domnului Polidor. Eraî grozav de bolnav.
1540 _ SGÂECITUL RISIPITOR
Antohi. — (trist) Aa ! . . N'a vrut Dumneqleu se mor

atunci.
Rufineasca. — (privind gaii la Antohi) i bioc-a f-
cut l
Rufînescu. — Dumnecjeu scie ce face, cci acum

pare c eti Întinerit de 20 de anî. Nu 'î aa, mon
ange ?
Rufineasca. — Doar' nu e betrân cuconul Antohi
ca se aib nevoe de întinerit.
Antohi. —
Eu, cuconi ? . . sunt din vremea poto-
pului.
Rufineasca. — Nu (îce asta, c'oîu crede c eti
un berbant.
Antohi. —
Pentru ce ?
Rufineasca. Pentru —
oA potopul a fost trimis ca
se înece berbaniî de pe timpul luî.
Rufinescu. (ri4end) —
Charmant ! charmant I Cu-
coane Antohi, a d-tale 'î grdina asta ?
Antohi. —
A mea.
Rufineasca. Prea frumoas (privind prin geamuri) Al !
i o ser, mi se pare?
Antohi. Dar. —
Rufinescu. —
îmî daî voie s^ me duc ca sS culeg
o floare pentru Enchia?
Antohi. —
O floare, nu'î dau voTe dar' un bu- ;
quet întreg . . .
Rufineasca. — Etî foarte galant, cucoane An-

tohi.
Rufinescu. — Ce 'î spuneam eu, mon trior?
Antohi. — Ce spuneai 'î ?
Rufinescu. — întreab'o pe densa. Eu m6 duc în

ser. (ese prin dreapta.)
SCENA XV.
Antohi, Rufineasca.
(Mici tcere. Antohi e foarte jenat de a se gsi singur cu Rufineasca.)
Rufineasca — (în parte) îî genat, moneagul, ca un

tener de i8 ani.
Antohi.— (în parte) Ce dracul am de 'mî-am perdut
cumptul ?
(Rufineasca ofteaz)
Antohi. — Oftezî, c uconi ?

(Rufineasca ear' ofteaz.)
Antohi. —
Vrei se chiem pe brbatul dumitale ?
Rufineasca. (în parte) Eaca prostul —
(tare) Ba nu, cu- !
coane Antohi, nu te supgra.

Antohi. —
Apoi dar, spune'mî drept, aî vr'o su-
prare?
Rufineasca. Ba nu nu baga de seam ... Mi — ;
s'a prut nu scii cum se m^ gsesc de-odata singur

cu un strin . . .
Antohi. —
«n parte) Drgua (tare) Tc-aî temut te-a ! c
mânca moul ?
Rufineasca. rzimbind) Maî sciî ? —
lupul m- . . Mo
nânc oia . .
—
.
Antohi. (princjend la curagiu) i blnc facc dac oia e
frumuic ca . . .
Rufineasca. (provocându'i) Ca cine? —

Antohi. —
(cu sfial) Ca oare cine. (în parte) Mg . . . pros-
tesc VL'cjcnd cu ochii'.
Rufineasca. — Dar' ce stai aa departe? . . Te
temi de mine?
Antohi. Eu, de d ta ? (se pune . . pecanape alture cu Ru-
fincMca) Vreî s6 glumetî, cuconi?
;
Rufineasca. —
Ba nicî de cum Am auît . . . c
nu me poi suferi.
Antohi. —
(cu mare mirare) Eu, pe d-ta ? Cine-a putut
nscoci o bazaconie ca asta ?
Rufineasca. —
Dar mi s'a spus c me gsescî
;
proast, urîte ca o stafie! este? Aa

Antohi. — D-ta stafie ? Dac de-ar . . avea casa
mea o stafie ca d ta m'aî închide în cas i n'aî maî
eî»i, pre legea mea 1
Rufineasca. —
(ri4end) Vecjî eti din timpul po- c
topului ? Bine te-am numit eu berbant
. . l
Antohi. —
(cu dragoste) Te-aî mânieat?
Rufineasca. (privind gali Ia Antohi) Gâcî.
Antohi. (serutându'I mâna) Am gâcît.
Rufineasca. —
(dându'i uor o paim în glum) Ean veî'l,
vecji'l cât e de sburdalnic 1
Antohi. — Ba c^'i c 's nebun, c, êu, m'aî 'ne-

bunit de tot!
Rufineasca. i 'î pare — reu ?
Antohi. —
îmî pare reu c n'am 20 de anî maî
pugin în spinare.
Rufineasca. —
Pentru ce ?
Antohi. —
Pentru ca se pot fi iubit de un ângera
ca d-ta.
Rufineasca. — N'aî nevoe de asta d ta ca sS
placi unei femei de spirit.
Antohi. (serutându'I car' mâna) Ângeraule
—
I
Rufineasca. Adic o femee îubesce numai ti-

nerea într'un brbat ? Nicî de cum. înainte de toate
ea caut sS gseasc o inim nobil i delicat, o
natur blând i generoas, un suflet nihnit pentru
ca se'l mângâe prin iubirea eî.
Antohi. —
Apoi dar fiî mângâerea mea, Enchio
cci nime n'a suferit ca mine. Toat viaa mea a fost
..
intunecatS. Lumineaz'o tu însferit c'o zimbire, i mg

jur se'î fiu rob pen' la moarte.
Rufineasca. — Ce-aud? Me îubescî? . .
Antohi. —
Te iubesc ca un om care n'a iubit de
cir. 1 e.
Rufineasca. —i nu me 'nelî ?
Antohi. Nu — ! me jur pe ce am acum maî scump

în lume, pe ochiorii d-tale!
Rufineasca. —
Te-aî crede poate . . . dac 'mî-aî
da dovec^î.
Antohi. — Poroncete. Ce dovecjî vreî s^'î dau ?
Sunt gata toate poronceie

la d-tale.
Rufineasca. — îmî vine sg te cerc. Ce aî îce,
dac 'i-aî propune o nebunie?
Antohi. —
Spune, care ?
Rufineasca. —Un voîagiu înpreun Ia Paris 1
Antohi. —
Un voîagiu ? bucuros Când vreî sS . . 1
plecm } Acum îndat ?

Rufineasca. —
Ba nu, mâne . . . Primescî?
Antohi. —
Din toat inima 1 . . îns ce-a (;Jice br-
batul d-tale?
Rufineasca. —
Nimic; oîu pretecsta 's bol- c
nav, i cât 'î-oîu lsa banî de jucat crile, a închide
ochiî.
— Aa? de st tachîm e minunat
Antohi. . . ? . . . 1 .
Cât îî trebue?
Rufineasca. — Vr'o patru, sute de galbeni. cincî .
inprumut.
Antohi. — O bagatel Desear . . . îî trimit banii,
ji mâne noî amendoî plecm.
Rufineasca. — Noî doî i un tovar. ... al treilea
Antohi. — Care (îngrijit) ?
Rufineasca. — Amorul.(cu dragostej
Antohi. — Amoraule 1 (o scrut cu foc.)

Rufinescu s'aude tuind afara.)
Rufineasca. —
lea seama c vine brbatul meii.
Antoni. — (sculându-se de pe canape, în parte) tic SC tu-
easc la vreme, puchhill
SCENA XVI.
Antohi, Rufineasca, Rufinescu (aducendunbuquetdeflorî.)
Rufinescu. — Eaca i buquetul, mon tresor^ un

buquet vrednic de d-ta numai camelia i 1 . . flori de
portocal, amblema nevinoviei.
Rufineasca. —
Merci, mon chiri.
Antohi. —
(în parte) Are i apropo, galantomul.
Rufineasca. —
Ce frumos buquet P^cat ! c nu'i
vre un bal ! . . ar face minunat efect.
Antohi. — Dac
doriî, cuconi, desear dau îna-
dins o soarea cu condiie îns mi'î face mule- c
mirea, înpreun cu domnul Rufinescu, a edea astâcjr
aci la mas.
Rufineasca. — Etî atât de amabil c nime nu
te poate refusa.
Antohi. — (în parte) M'a fermecat de tot porumbia!
(strig) Martine, Martine.
SCENA XVII.
Cei de*nainte, Martin (vine din fund.)
Martin. — Aud, cucoane.

Antohi. — Masa gata 'î ?
Martin. — Gata numai se vie

; musafirii.
Antohi. — Maî pune dou tachîmurî.
Martin. —
Ascult, (mpam) Ean se ve^î c o se hr-
neasc tot târgu
gu de-acum. («se.)
(ese.)
(Se aude în grdin sgomot de voci-)
SCENA XVIII.
Ceî de'nainte, Cleveticî, Tribunescu, Sandu.
Tribunescu. — (afar) Cer cuventul.

Sandu. — (afar) Cere, c nu'î dau nimic.
ClCVGtiCÎ. (la ua din dreapta, poftind pe Sandu se intre) Doni-
nule conservator, poftim.
Sandu. — (asemenea) Dup dumneatH, domnule Go-
goescu.
Tribunescu. — (asemenea) Domnulc Strigoiu . . .
Sandu. —
(intrând mânios) Ghidi, comunistule !
Antohi. —Ce este. Sandule.^ ear' te sfdeti cu . .
fraii mei cauzai?

Sandu. — M'a întelnitr, poart i frate, la s'a
legatar de mine ca boala de om sSnetos.
Tribunescu. — Al Domnule conservator, aceast
espresiune nu este parlamentar, e afar din uz.
Sandu. — Afar din uz Ce mâncare aea?.\ . 'i
Antohi. — Apropo de mâncare; ne punem mas la ?
Sandu. — Ne punem, c mie mi lungitr ure- s'a

chile de foarne.
(Cleveticî se apropie de Sandu i se uit la u:echile Iul.)
Sandu. — Ce uîî urechile mele, domnule

te la Go-
goi la ?
Cleveticî. — Nimic am vrut sg constat cât
; s'ail
lungit de mult.
Sandu. — Ghidi, mscricîii obraznic
«n parte) !
. ? ^
1546 SGÂKCITUL RISIPITOR
Rufinescu. — Ha, ha, ha I . . E plin de duh dom-

nul Cleveticî.
Rufineasca. — Charmantl plein (Tespritî
CleVetiCi. (tnchinându-se Ia Rufineasca) Doamna mCa, me
confuzi . . .
SCENA XIX.
Cei denainte, Contesa, Ischiuzarliu (vin tnpreunâ
prin dreapta.)
Contesa. — (într sprinten) ifc/> voicH Att! vcnit numaî

într'un sbor.
AntOhi. eî) Ca
(mergând înaintea O Icbd frumOas.
Sandu. — (în parte) Cu Icbdoiul alturea.
Contesa. idand mâna Rufineasci) BotlJOUr, cherebelU,. .
(încet) Comment vont vos amours ^

Rufineasca. — (încet) Três bien, et Ies votres
Contesa. fcu sentiment) // fu' alifie k lu foUe I (pri-
vesce în taîn la Ischiuzarliu i ofteaz.)
—
Clevetici. D-n coutes, primii
(închinându-se contesei)
omagele mele.
Contesa. — A d-ta eti (cu mândrie) I ?
Clevetici. — Al d-voastr respectuos serv . . .
Contesa. — Spune'mî, me rog, d-ta deschis un aî

magasin de haine noî la ?
Clevetici. — Magasin de haine Doamna mea, ? .
asta franguzesce însemneaz magazie de ur ... i nu

îneleg.
Contesa. — Dar' am cetit chiar acum de-asupra
;
unei prvlii magasin de haine.

:
Clevetici.— Aî cetit poate, magazin de haine

scris cu litere latine ?
Contesa. — Nu tiu ; eu am cetit franguzete i am
gândit la d-ta.
SGÂRCTUL RISIPITOR 1547
Clevetici. —
dm Amohi) E furioas baba pentru un
rticol în contra nobleei.
Antohi. —i
de-aea te-a pclit aa de, frumos?
SCENA. XX.
Ceî de'nainte. Martin.
(Perdelele din fund se deschid i doi feciori aduc în scen o
mas bogat.)
Martin. — Poftim mas. la

Antohi. — A vere Sandule, d
! . . bragul contesei.
apropiindu-se de Rufineasca) Doamna mCa . . . (îî d braul) Dom-
niîor, vS poftesc ast^î la masa de adio.
Toi —
Cum de adio?
Mâne plec la Paris.
Antohi. —
Sandu. Tu la Paris, Antohi ? —
Unde mergem . . 1
un ie mergem 1
Antohi. —
Unde mergem ? la Paris . . 1
(Contesa se aeaz Ia mijlocul mcset, avend !n dreapta pe Sandu i în stânca

;
«j Ischlurzaliu. Antohi i Rufineasca ocup capul mesei din stânga, Clevetici,
Kufrnescu i Tribunescu în fa cu Antohi.)
Tribunescu. — Domnul Antohi, Mecenul nostru

ne las ? . . cer cuventul.
Contesa. — Pardon, \\ vorbi dup mine, domnule
orator. Fiind c amicul se duce din cercul nostru,
propun s6 începem masa i s'o sferim cu un toast
în sntatea luî.
Toi. (ridicind — paharele) în sttStatea luî Antohi Sgâr-
cea Ura 1 . . ! . .
(Cortina cade.)
.
ACTUL III.
Teatrul represint un salon elegant în casa lut Polidor, cu o uâ în drespta,

alt u în fund i a treia u în stânga ce se deschide pe o scar care duce în
grdin» Pe planul al 2-lea, în dreapta, o mas de crî gata cu luminrile
aprinse. Pe planul i-iu, în stânga, o canape, alturea o mesu i în fund
o fereast.
SCENA I.
IVL3.â. (scrie pe mesu i din timp în timp îî terge ochii de
lacrimi) Nu 1 . . orî cât dragostea mea

de mare s6 fie
pentru el, nu pot a'î înplini rugmintea Se'î rs- . . .
pund dar cum me sftuesce cugetul, nu cum me în-

deamn inima, (scrie i se opresce pe gânduri) El mC rOag SC
fug CU el în strintate ... O Dumnecêule ce vis 1 !
frumos sS fim înpreun, singuri,

! . . nici o temere fr
de a ne iubi Sg v^d realisat acel raiu de fericire
1 . .
ce am dorit în taîn (cu hotrire) Nu, nu se poate,

! . .
n'am curagîul se fac un asemenea pas Maî bine . . .
'mî-oîu înplini datoriile mele maî bine-oîu suferi ! . .
'OÎU muri (scrie plângend.) 1
SCENA II.
Mââ., Polidor (întt prin fund i se apropie încet de
femeîa luî.j
Polidor. — Cuî scrii. Maso >
Maa. (tresrind) Barbatul meu ! . . (volesce se ascund

scrisoarea.)
Polidor. (întingând mâna Nu aSCUnde SCH-

spre scrisoare)
soarea, c sciu ctr cine 'f adresat. Sluga luî Du-

ducescu ateapt la portia gradinei.
Masa. Nu crede — . .
!.
SGÂECITUL RISIPITOR 1549
Polidor. — SS nu cred ? . . fca mânie) SS nu cred ce

Ved cu OChiî r (smuncescc scrisoarea.)
Mââ. (spârietâ) Cc faCÎ ? (cade obosit pe canape.)
Polidor. —
(cetind rapide) Fruinos Stil pasionat 1 . . î . .
Eu sunt zugrvit ca un tiran i Duducescu ca un ân-

ger iubit . . . (tmorcend scrisoarea) Ean prîvesce I . . o coal
întreag de frase amoroase înprumutate din romane . .
Vrea s2 cjic, doamna mea, viaa d-tale e o robie

crud sub asprimea tiraniei mele ? Eti o victim in-
teresant ce caui mângâere ? este ? . . Aa
Masa. (ridicându-se cu demnitate) VrCÎ poate Ca SS 'îo
spun eu însmi în fag ? este De când m'am

. . Aa 1 . .
mritat cu d-ta, care 'î-a fost purtarea cu mine ?

Purtarea unui om lipsit de orî ce delicate . . .
Polidor. —
(CU mânie) Maa nu mS 1 . . .
Masa —
Aî cerut sS 'î mrturisesc adevrul? As-
culi dar, cci în fine trebue sS'î spun odat pentru
totdeauna ce am pe inim. Din (îua cununiei noastre
te-aî artat plinî de patimî rele i nepstor de soarta
mea. Te-aî încungîurat de tovari cu carii petreci
filele i nopile în desfrenrî. 'î-aî prefcut casa în
cafenea, în tarab de cri, i dup ce 'mî-aî perdut
(Jestrea cu stosul, dup ce m'aî înelat de 'mî-aî luat
toate juvaerele ca s6 le daî în cri, aî ajuns a nu 'î
maî putea inea casa decât cu mijloace ruinoase, cu
înprumutrî de banî nepltite.
Polidor. (apucând cu violen pe Maa de biay) TaCÎ, Maa,
tacî! . nu mS înfuriea
. . . .
—
Maa. (ecsaitânduse) Nu tac, chîar de mS ^î ucide
N'am fric de moarte, dup câteam suferit. N'am
team de tine, ticlosule ccî orî când oîu privi in ;
ochii t^î, veî fi silit sS'î coborî de ruine I . .
Polidor. (lsând braul MacI i dcprtânduse) Etî O nC*
bun ! . .
. .
Maa. — în adever sunt m'am po- o nebun c

trivit p6n' acum sfaturilor unui
cugeti om fr Am
fost o nebun c
nu 'î-am petruns gândul când aî
fcut toate chipurile pentru ca se mg înpingî pe calea
unor femei nefericite ce 'î speculeaz tinereele în
interesul brbailor lor I
Polidor. Ce vreî— se 4'cî ?
Maa. — Me înelegi prea bine. Aî ajuns, sermane I
a fi Rufinescu, i aî vrea se nie vecjî

perechea luî
urmând pilda femeii luî, care acum baniî mnânc
tatluî teu pe la Paris. De asta '1 aî atras în casa
noastr pe Duducescu !
Polidor. Ha, ha, — ha. Nu te sciam aa de iscu-

sit 1
Maa. — Nici eu nu te sciam aa de mârav ! . .
Când aî perdut tot în cri,

aruncat ochii asupra aî
luî Duducescu, ca asupra unuî venat sigur. El e te-
n^r, are avere 'îa plcut dar a'l arunca în bra-
. . .
gele mele cu condiie de a fi prta în averea luî . .
Acesta 'î-a fost planul ? Prea bine aî isbutit . . . 1 . .
Aî voit banî drept plata onoareî } aî banî ce pre- 1 . .
maî mult?.. Cere

tin(Jî te-a milui Duducescu. c
Polidor. —
Eti minunat când te mâniî dar' e?tî ;
o copil, Maso, o copil orbit de dragoste Uîî . . .
cu cine vorbescî uîî te am în mâna mea

; c
cci ;
scrisoarea aceasta e o arm cu care m'aî putea res-

buna orî când de vorbele . . . nebunescî ce aî îndrznit
a'mî (Jice.
Maa. — Resbun'î dac vreî me atept toate ; la
din parte'î.
Polidor. — La toate i moartea Dudu- ? . . . . la luî
cescu ?
Maa. — Moartea
(îngrijit) luî ?
Polidor. — Dar. Scrisoarea aceasta, aceast do-

.
! ! .
vad de relaiile criminale ce ecsist între voî dof,

îinî d mie dreptul de a'l ucide, nici o consi- fr
deraie.
Masa. —
(spâîmântat) Pc dcnsul ? dar' el nu 'î vi- . .
novat ... Tu eti vinovat, '1-aî atras în casa ta c

cu plan de a'î întinde o curs fatal.
Polidor. —
Orî care sS'mî fi fost planul, Duducescu
s'a atins de onoarea mea i trebue sS 'mi rgsbun.
Masa. Onoarea ta? — Tu vorbescî de onoare ? . . .
Ce profanare
Polidor. Fie —
cel pugin n'oiu remânea ner^s-
1 . .
bunat.
Masa. — Polidor, o crim ar fi
— Crim pentru crim, mg duc

1
Polidor. . . . (voiesce
si easi.)
Maa. — Stâî Unde mergî

(oprinduM) 1 . . ?
Polidor. — Merg s^ gsesc pe Duducescu '1 i

s6 '1 plmuesc cu rvaul sta !
Maa. — fapucându'i de bra) Stî, pentru numele luî Dum-

nezeu ! . . Nu face asemenea scandal, c suntem per-
duî cu toiî 1
Polidor. — Ce 'mî pas

Maa. — Polidor Polidor (cade în genunchî) te rog
. . . 1 . .
în genunchî, nu te duce Ucide-mS pe mine dac . . .
vreî r^sbunare Eart'l pe el.

. . .
Polidor. —
(respingândo) Nu sunt uclga de femeî.
(se Indrcapti spre ua din fund.)
Maa. (!n genunchi înUnde manile spre Polidor) Eart'l, Car-

t'l de nu vreî sS mor aci pe loc 1
Polidor. —
(oprindu-se la u?) S6'l ert ? fie îns cu . . 1 . .
o condiie.
Maa. — (cu bucurie) A ! . . Ce condiie ? spune ... (se
•coali.)
Polidor. — (apropiindu se) Sc tc supuî la toatc voin-

ele mele.
Masa. — Me jur ca me voiu
supune.
Polidor. — Ascult dar Am
o datorie de 800 gal- :
beni, i terminui se înplinesce mâne. îmî trebue bani.

Masa. —
Nu maî am nimic. Aî perdut în cri tot
ce-am avut.
Polidor. —
îmî trebue banî, îî (îc Scrie luî Du- !
ducescu se te înprumute.
Masa. —
Eu se primesc bani de la el ? nici o- . .
dat 1 Maî bine s^ mor

. . !
Polidor. —
Nu vreî ? prea bine Sciu ce 'mî . . . . .
remâne de fcut.
Masa. (cu desperare, plângend) ApOÎ nU 'nclegî ? O . . !
Doamne! cum se 'î cer eu banî?.. ar fi ca i când

'î-aî cere plat El ar avea drept sS me despre-
! . .
ueasc ca pe-o nenorocit care se vinde Nu pot, ! . .
nu pot Pentru numele luî Dumnezeu nu me sili

! . . 1
se me fac de batjocur.
Polidor. El bine — Ved '1 îubescî i
! nu se
. . c
cuvine se cerî luî banî ... o îneleg îns aî putea ;
face ca se me ajute altul careva.

Masa. — Altul ? cum ?
Polidor. (se apropie i 'î 4ice încet) CunOSCÎ pC banul

Sandu Napoil ?
Masa. — Prietenul printeluî d-tale ?
Polidor. —
El e bogat, e betrân 'o femee cu . . .
pugin coquetrie îl poate lesne amei ...

Masa. — (în parte) Ticlosul!
Polidor. — El
vine se ne vad în toate filele, i
negreit c
nu vine pentru mine.
Masa. —
Ce vreî sS cjicî ?
Polidor. Me 'nelegî — te interesezî de . . . Dac
vieaa i de amorul luî Duducescu, eu primesc a în-
chide ochiî; dar' pretind ca numaî decât se daî as-

tzi un rendez-vous luî Sandu aci.
Masa. — (indignata) Un rendez-vous r Eu I luî r
Polidor. - - Dar ! . . veî face cum veî sci, asta 'î
treaba d-tale. Eat cheia de la portia grdineî. Vreu

s^ 'î-o daî ca s^ vie la meûl nopii în salonul acesta,
pe ua asta. (arati ua din stânga) Vreu SC '1 primescî câteva
minute prin întunerec.
Masa. —
Dar' ce aî de gând sS facî ?
Polidor. —
Eu sciu.
(Un fecior Intr pe ua din fund.)
Feciorul. (anunând) CuCOnul Sandu Napoil. (ese.)
Polidor. — El e ! (câtrâ fecior) Poftesce'l în salon. (Maei)

Eu merg s€ mg ascund colea, dup u, (arat ua din
dreapta) ca s6 ascult tot. Gândesce la Duducescu, dac'l
îubeSCT. 'într în dreapU i las ua pugin deschis.)
Maa — (cu desperare) O 1 Dumne(;JeuIe 1 . . îmî vine

Sc 'nebunesc, (cade pe canape.)
SCENA III.
Maa, Sandu (totr prin fund.)
Sandu. — SSrut mâna, cuconi.

(Maa se tachina.)
Sandu. — Cum vg aflaî sntoas? ast<;Jf?

Maa. — Mulemesc.
Sandu. — Dar' Polidor unde A eit poate? 'î? . .
Maa. — Aa mi se pare ... Nu sciu bine.

Sandu. — 'Lam a^î diminea i m'a pof-întelnit
pe ast sear la ceaîu. Se vede c anc n'a venit
nime. Eu sunt cel ânteî.
67419- IV. 98
. .
.
Maa. — Trebue se soseasc în curend prietenii

luî Polidor, c 'î ateapt masa de cri cu nerb-
dare.
Sandu. — Stosul i laschernetul, petrecerea de mod
a capitalieî.
Maa. — i ruina averilor.
Sandu. — Bine cuconi Mare boal îcî, ! . .
'î jo-
cul criior Las 1 brbaii îî perd strile i 'î
. . c
stric snetatea; dar' apoi eî se i fac adiaforî de
casa lor, de nevestele lor i chfar de copiii lor.
Maa. — Adeverat.
Sandu. —
Ba nu, adic ve 'ntreb, n'am dreptate ? .
Maî deun(Jî vorbeam cu un prieten vechîu al meii,

cu atrarul Faraonescu, care a fost ba ciohodar . .
Maa. Nu '1 cunosc— . .
Sandu. — Ghi
Faraonescu, cel ce 'î a perdut
starea în cri jucând faraonul ... un om cu o cas
de copiî, carii aii rSmas muritori de foame din pri-
cina luî. — Mî
vere, 'î-am <îs, un om ce pune în
risic pe o mas de crî pânea copiilor seî, nu 'î nicî
cretin cu hristoiiie, nicî printe bun, nicî om cinstit.
—
Maa. D-ta nu jocî nicî odat, cucoane Sandule ?
Sandu. —
M'a ferit Dumnecjeu de stosurî i de
faraoane Tot ce metahirisesc câte odat e concina
!
seu mrieul câte parale partida.

. . . dou
Maa. — Aî dreptate, cucoane Sandule.
Sandu. —
Ba nu, (Jeu, adic ve 'ntreb?.. Eii îmî
tiii rendueala mea. De crî i de femeile altora aai
jurat senu me leg nicî odat, i slav Domnuluî l
n'am cût în ispit pen' acum.

Maa. Nicî odat — ?
Sandu. Nicî —
ba numaî odat, îmî aduc aminte 1 . .
de mult. Când trea bîetul tatl meu, Dumnezeii se 'l
erte ! mi se aprinseser clcile dup o nikokera m-

.
ritât, i '\ scrisesem un în care o poftoream rva

C.1 se se îndure de flacra unui muritor dar' închi- ;
p lii-vS pecatul, cuconi Cade rvaul, nu sciu ! . .
cum, în mâna tatii, i 'mî trage reposatul o flacr

pe spinare care 'mî-a pus minte pentru vecii vecilor . .
(Ua din dreapta se deschide încet. Masa ziresce pe Polidor.)
Maa. — (în parte) TicloSui e ! dup Ul (silindu-seazimbi
hiî Sandu) peu, cucoane Sandule, dac 'î-ar da a îne-

lege o dam c . . . îî placi . . . asta nu 'î-ar pricinui
nicî o mulemlre?
Sandu. Eî — despre mulemire nu îc,
! . . doar' c
om sunt i eu, nu ttar. 's
Masa. «în parte, cu durere) La CC rol SUnt SUpUS 1 . .
(tare) Dacâ, dc esemplu, o inim de femee ten^r i . . .
frumuic ... ar suspina de amor pentru d-ta inima . . .
d-t^le ar românea nesimitoare.^. .
Sandu. — Poate c'ar ofta i ea, maî tiu eu? dar'

a,>i sili-o se tac ca pSmentul.
Masa. — Aî avea curagîul sS '\ îndui' dorinele ?

Sandu. — Le-aî îndui, cum în^du evreii pe
ceî carii mor.
Masa. — Nu 'mî vine sS te cred . . . Cum se
poate un om ca d-ta, în floarea vieeî
1 . . ccr nu . . .
'i fi avend mai mult de 45 de anî?

Sandu. —
Pe-aproape am înplinit 50 la Creciun. ;
Masa. —
Un om ca dta, care aî toate calitile
pentru a fice pe o femee fericit, aî fi astfel de ne-
pstor la ademenirile amorului ? Aî închide ochiî . .
când o dam ar privi cu dragoste la dumneata?

Sandu. —
(«imit, tn parte) Eaca eaca . . . 1
Masa. —
Aî fi surd la vocea uneî nenorocite care
'î-ar mrturisi c
te îubesce (tnpane) Dumne- 1 . . 1
(Jcule I
.
Sandu. — an parte) Ce vrea se îc? . .
Masa. —i in fine te-aî face c nu înelegi când

ea, în delirul nebuniei sele, 'î-ar declara c te a-
teapt desear pe la 12 ore?.,
aci, i 'î-ar pune în
mân cheia portiei de la grdin ? (se scoaia turburat i
las cheîi în mâna lui Sandu.)
Sandu. (încremenit pe canape) Vaî dc mine !
Maa. — se nu afle nime

Sss! . . adio la 12 . . . ! . .
ore ... pe portia orrdineî (ese prin dreapta, ascun4endu'i . . .
obrazul de ruine i (Jicend în parte) Dumne^Culc, Ce rUinC O ! l
Sandu. — Sunt detept orî visez ?

(singur) Nevasta . .
luî Polidor m'a îndrgit pe mine m'a poftit sS viu ! . .
pe la meciul nopii aci Ce vrea se fac cu mine ?

! . . . .
Eaca i cheîa de la porti Sandule, Sandule, fe- 1 . .
tul meu, deschide'î ochii, pare nu 'î lucru c c

curat, (se scoal cu hotârire) M^ duC SC SpUU tot VCruluî Ah-
tohi care a sosit maî dinioare de la Paris, i st me
sftuesc cu densul. Bree vecjî lucrul dracului!.. Eu I
alergasem aci ca se dau de tire s'a întors Antohi c

din cltorie, i tronc mi se întempl i mie ca luî
!
losif cu Putifaroaea Haî la Antohi. (se înteinesce în fund

. . .
cu Duducescu.)
SCENA IV.
Sandu, Duducescu (viind prin fund.)
Duducescu. — Cu seara bun, cucoane Sandule ! .
în cotro? Nu e(^î se petreci cu noî .f*
Sandu.
. .
— (ameit) Nu, me duc la losif. . . ba, vreau I

se (^\c la Putifar. (ese îutej
Duducescu. — Ce-a pit betrânul de vorbesce

într'aîurea? (ri4end) A fi beut poate un de Odo- phru
bescî maî mult. (vimd în scen.) Dar' unde 's oare st-
.
pâniT casei? . . Tremur de grij i nerbdare ateptând

rspunsul Maeî . . . Dac ar primi se fug cu mine
peste hotar, toate sunt gata, i paaportul, i tr-
sura . . . A ! eat 'î c vin.
SCENA V.
Duducescu, Polidor.
Polidor. — (cu amiciie) Duducescule, aci eti ? . . De
mult ai venit ? (îî d mâna.)
Duducescu. — Ba chTar acum ; dar' unde'î doamna
xMaa ?
Polidor. — Scrie un rva ... nu sciu Trebue ce.
s6 vie îndat.
Duducescu. — A rcspunc^cnd an pane, cu bucurie) fi
la rvaul meu.
Polidor. — Eî Duducescule, tragem un stos 1 îi în
ast^ sear ?
Duducescu. — Cum veî pofti.

Polidor. — Ce 'î pas ie Aî un noroc orb ? . .
Ne-aî luat banii toi cu ridicata ba anc 'î-am

la 1 . .
r^mas i dator. Cât am se'î dau? . .
Duducescu. - Treî sute de galbeni din cri i

500 galbeni înprumutai. Dac'aî putea, frate, se'mî
pl^tescî, m'aî îndatora prea mult, oîu sg am mare c
trebuin de bani chiar mâne.
Polidor. (curmându'I vorba) Eaca i Maa. (merge spre
ua din fund.t
SCENA VI.
Duducescu, Polidor, Maa.

Duducescu. — (dând mâna Ma«i) întrebam tocmaîacum
de d voastr, doamna mea.
.
Maa — Am avut ceva de scris.

Duducescu. — anceo Rspunsul Ia scrisoarea mea?
Maa. (încet, dând un rva luî D iducescu) EatX'l.
Duducescu. Uuând ravau» Etî UIl ângCr ! . .
(Se aude afar vuet de trsur.'
Polidor. — Ce s'aude pe scri?.. Ne vin prie-

tenii, (merge de deschide ua din fund.)
Duducescu. —
(încet MaeD în ast noaptc, la 12 ore,
voîu fi la poart cu un coupe 'oîu da semnalul cu

biciul vezeteuluî.
SCENA VII.
Duducescu, Maa, Polidor, maiorul, contesa,

Ischiuzarliu.
Polidor. — Poftim, poftim. Ce aî aa de întâr<Jiet

mult?
Contesa. — Maîoru pricina. 'î
Maiorul. — Al pardon. Dumneta ateptat pe

niet,
Ischîuzarlîovicî.
Contesa. — Major, vous
(superat)un ours. etes
Maiorul. — Exellent tres aimable, tres
(ri4end) !
aimable.
Contesa. — Maa) Bonsotr, ck^re voire pere
(sermând pe ;
est aga cant.
Maa. — Au(Jî, papa ?
Maiorul. — Aucîm, duinca moîa, ma nu asudam,
(priv.nd ceaîu gata ?
înpregîur) Amasa de cri gata ?
1 . . .
Eu când Brila rnit, eu beut patru sacale de

fost la
ceaîu cu rom, doue ceaîu, doue rom.
Contesa. —i n'aî murit ?
Maiorul. —A 1 nzet murit. La mine zdarov ! (scoate

! . .
din busurar un glonte) Când lovit la ininc plumbul ista, eu

cacjut jos strigând zdrasti cîolovec
:
Toi. —
Acesta 'î glontele ?
—
Maiorul. Da. Eu pstrat la dinsul ca un sou-
venir.
Contesa. — Al cher major, d-mi'l mie sS'l port
ca un talisman.
Maiorul. — Pardon, conitesse. Eu dam pe dinsul
Maeî ca un juvaer de familie.
Masa. — Mârct, papa 'L-oîu
«luând glontele) . . . purta
cu mine cât om tri.
Maiorul. — («cruând pe Masa) Dutuca iHoîa ! . Bun su-
flet la tine !
Ischiuzarliu. — an parte) Bre! c anotî maî sunt!
SCENA VIII.
Cet de*nainte, Rufinescu, doctorul (viind di» fund.)
Rufînescu. —
Bonsoir, Polidor (d$ mâna luîPoiidor.) . . .
Doctorul. — (închinându-se Maeî) Doamna mea . . .
Maiorul. —
Bravo Maî venit doî prieteni la stos
! . .
D-le doctor, d-ta nu cunoti vr'o doftorie pentru vin-

decat de pagub la stos?
Doctorul. —
Ba cunosc. Receta cea maî sigur
este ca s2 nu jocî stosul.
Rufinescu. —
Te înelf, doctore receta pentru ;
ca sS nu pgubesc! este sS câtigi.

Maiorul. —
Al bravo Rufinescu Dumneta nu prost; 1
ma de ce chîemat la dumneata Rufinescu ? d ta ita-

lian ?
Rufinescu. Poate —
Armoariile familiei mele . . .
poart o cumpn i o spad, semnele dreptii

.
i a biruinei ; ear' devisa noastr frances este :
Pese et . . .
Maiorul. — (curmându'i) Et cetera . .
SCENA IX.
Cei de'nainte, Cleveticî, Tribunescu (îmr prin fund.)
— Servus
Clevetici. !
Tribunescu.— Snetate i frie.

Clevetici. — Doamna mea,
(apropiindu-se de Masa) al
d-voastr devotat.
Masa — De mult nu v'am domnilor v^(ût, ! . .
Ne-aî uitat?
Clevetici. — Incapabili, doamna mea, de a uita o
cetean ca dumnevoastr. avut o absen. Am
Masa. — Din capital ?
Tribunescu. —
Dar, doamn. Ne am dus în pro-
vincie ca se lum parte la luptele eleptorale. Am
voit se dt:jucm intrigile conservatorilor, i în con-
formitate cu articolul IV din anecs, se surprindem
fraudele.
Maiorul.— A bonsoir mojisieur Tribule Spune
! . . .
la mine :mare alegere

fost lupta la ?
Tribunescu. — Lupt de domnule Sta- principiî,

can, lupt de moartei
Maiorul. —
Al Dumneata nu fost rnit?
Tribunescu. —
Nu eu cu amicul meu Cleveticî ;
am fost îleî deputai.

Maiorul. — Avut noroc. Eu când luptat la Brila,
fost rnit de glontele acesta ; (arat un ai doilea gionte) ma
eu tot zdarov.
Contesa. — Commefit! . . alt glonte ? . . ha, ha, ha!
Maiorul a fost rnit de doî glonî tot într'un loc.
(Toî rid Intr'ascuns )
Maiorul — Cîto
dto ? (în pane) Ce spus nebuna ?
.-
Polidor. —
Domnilor, ne perdem timpul cu vorba,
i masa de crî ne ateapt. Poftim.
Toi. Bucuros (se duc de se pun la crî, afar de doctorul,
! :
Clcvetici i Tribunescu.)
Maiorul. — Harao ! începem resboîul. A ! mon-

sieur Cleveticî, monsieur Tribule, nu jucai?
Tribunescu. —
Baniî meî îî pstrez spre a'î con-
sacra în serviciul causeî, ear' nu în serviciul stosuluî.
Maiorul. — Excelleni! AI Doamna contesa nu . .
vine la mas ?
Contesa. — Aî veni, voloniiers, dar' remâne Masa
singur, (merge la mas.)
Maiorul. — Nîet; Masa cânt noî une românce. la
Masa. — Pardon, nu sunt dispus ca s^ cânt.
Toî. — O Doamna mea, vS rugm1 cu toii . . .
facei-ne plcerea.
Masa. — M^ ertaî c, nu pot (Jeii, în ast sear.
Polidor. — Masa, ad'î aminte c 'mî-aî promis
mie s6 cânî romana cea nou de amor. Cânt,
drag.
Masa. —
(în parte) O Dumnetjcule de-abîea ! ! mS pot
stpâni de plâns i el mS silesce sh cânt!
Polidor. —
Drag, începe maî degrab, c stm
gata se te aplaudm.
(Maiorul, contesa, Polidor, Ischiuzarliu, Duducescu i Rufînescu joc stosul ;
Cleveticî fi Tribnne«€tt ac aea4 pe canape ; doctorul aduce Macî un caet de

musici.)
Maa (cnt:)
Ah I te Tubesc, i drag 'mT-e de-a 'T-o spune,
'orT cAt de mult in lume voTti trSi,
Tot voTfi t^'T spun, sS'Y spun, dulce minune,
Ci te Yubesc i vectnic te oTtt Yubi.
; !
1562 SGÂECITUL EISIPITOE
Contesa. — Charmantl delicieux l
Toi. — Minunat 1
Masa (cânt:)
Dar ; te îubesci 'mY dau sufletul ie

CScî pre pment i 'n raiul ângeresc
Nu poate fi mai dulce armonie,
Ca glasul lin ce <îce: te îubesc!
Contesa. — Ahl Dieu! quelle expressionî

Toi. — De minune !
Masa (cânt :)
o de-ar suna acuma pentru mine

!
Ceasul dorit al sborulut ceresc,

Eu a?î muri ferice lâng, tine ;
Cci ai muri (jlicendu'î te iubesc : !
Contesa. — Ahl je n'y tiens plus! Trebue se te

Serut, Maso. (merge de scrut pe Masa.)
Toi. — (scuiându-se de la joc) Admirabil ! . . Perfect ! Pre-

krasnaî ! Ce voce frumoas ! . .
Duducescu. — Am crezut c aud cântând un

ânger.
Rufinescu. — i eu, doamna mea, o privighitoare I
Tribunescu. — i aquila roman eii . . .
Maiorul. — No harao, harao, destul compli-

!
ment. Punem ear' la joc. . . Mainca, gteti ceaiul.
(Juctorii se pun ear' Ia cri. Un fecior duce un serviciu de ceaîii i '1 de-
pune pe mesuâ de lâng canape. Masa se ocup cu ceaiul, umple cescele i le
împarte.)
Doctorul. (apropiindu-se de Clevfcticî i Tribunescu, în timp ce
Domnilor,
juctorii se pun Ia cri) aî dori se am o espli-
care cu d-voastr.
SGÂRCITDL RISIPITOR 1563
Cleveticî. — Cu noî ?
Doctorul. Dar, domnilor.—

Tribunescu. —
în ce cestiune?
Doctorul. —
într'o cestiune foarte serioas ce s'a
ivit in JL.rnalul ce redigeaî, în Gogoaa patriotic.
Tribunescu. — Suntem gata, domnule, se dm
esplicaiunile ce vei dori.
Doctorul. — Bine voii a'niî spune . . . (vorbesc încetai
discuta cu foc )
Maiorul. — AI cine taie stos?

Polidor. — Duducescu. El e ba7iquier-ba§a.
DudUCeSCU. Bucuros! (taie stosul. Ceîa-lalî pontez.) . .
Masa. Tribunescu i Cleveticî) Domuilor,

(lui UU poftiî
o êa^c de ceaîu ?
Tribunescu. — Mulemim, doamna mea. Princi-

piile noastre liberale nu ne permit sS bem asemene
liqiioare.
Masa. — (zimbind) Nu suntei prieteni cu Chinezii,
se vede ?
Duducescu. — Stos I . . (dcrile) Contes, aî per-
dut; Polidor, aî perdut; domnule maîor, aî câ-

tigat ...
Maiorul. — Prekrasnaî! Paroli . . . Mainca, da-
vaî ceaîu la mine.
Masa. — Eatâ, cum îî place, într'un pahar. (îi duce
un pahar mare de ceaîu.)

Duducescu. Stos —Rufinescule, aî perdut
I . . ; Po-
lidor, ai perdut; maforule, aî perdut.
Maiorul. ~ Sacrament Mainca^ daval rom l . . la
mine.
Polidor. — Ce goan !
Toi. — D'apoî eu !
Maiorul. — Numaî Duducescu avut noroc. A Du- !
ducescu, de ce chîemat la dumneta Duducescu ?

Duducescu. — Pentru ca se me 'ntrebr dum-

neata.
Maiorul. —A ! harao ! Excellent ! . . Ma^lnca,
davaî pandespan.
(Juctoriî urmeaz partida lor. Masa toarn ceaYu în tase, i feciorul le duce
pe la musafiri.)
Doctorul. — (urmând discuia) Nu 'î vorba dc convcnic,

domnilor. Eii ve 'ntreb : cine din dumneavoastr a
scris un articol îerî în contra institutului de orfanî
ce este sub direcia mea ?
Tribunescu. — Cine?
Eu, domnule curagîul ! Am
a o declara. Nu sunt de opiniune ca fiii Românilor
se fie crescui ca nisce plante sub oale de sticl,
pentru c
acest fel de crescere etuf în generaiunea
fiitoruluî simul libertii individuale.
Doctorul. —
Te-aî primi maî bucuros se veqlî co-
piii lepdai pe
uliî, de cât se'î scii adpostii într'un
institut, unde se aib îngrijirile trebuincioase ?
Tribunescu. —
Dar, domnul meu Copilria e ca !
un arbore june ce prosper liber în aer, la Soare, i

care se ofilesce în sera, în închisoare. Copiiî Româ-
nilor trebue s
fie lsaî pe strade, pe câmp, nici fr
o privighere despotic, fr
nicf o deprindere de mo-
liciune, pentru c
numai astfel eî vor deveni ceteni
liberi, tari, curagîoî, demni de a se bucura în viitor
de principiile mântuitoare (rapide) a libertii, egalitii,
fraternitii, inviolabilitii . . .
Doctorul. —
(întrerupendu'i) celc-lalte i
Prca bine; . . .
asta 'î opinia d-tale .\ o respectez, orî cât se fie ea

.
de greit îns pe lâng espunerea acestor principii

;
în foaea d-voastr, ai maî adogat i urmtoarele

reflecsiî, care me privesc pe mine personal, (scoate o
foae i cetesce.)
..
.
SGÂKCITUL RISIPITOR 1565
(Juctori! las crile ;i ascult.)
Doctorul. — (cciind) «Noî conchidem acest articol

«angajând pe Guvern de a pune capet arlatanismuluî
cinteresat a unor medicî, carii, sub cuvent de a or-
«ganisa institute filantropice, fac subscrieri în socie-
<tatea român i se folosesc fr control de sumele
«ce adun ...» (cu energie) Dumneata le-aî scris aceste
domnule?
rendurT,
Maiorul. —
(câtrâ juctori) A/ Cxto ? ?>^ ascultm . . . .
Doctorul. —
Dumneata le-aî scris aceste?., te
'ntreb
Tribunescu. — Eu. Dac nu 'î plac, eti liber
st rt'sp'mcji.
Clevelici. —
Respunde, domnul meu. Articolul ami-
cului Tribunescu nea câtigat 5 abonai. Respunsul
dumitale ne va aduce ali atâî, de a fi elocint i . . .
scandalos.
Doctorul. — Domnule, gândit-aî c, aici în capi-
tal, eu sunt singurul medic care am fcut o sub-
scriere în folosul unui institut de orfani?
Tribunescu. — Asta nu e treaba mea, domnule . .
PreS'i e liber !
Doctorul. Presa ? —
dar' dumneata sciî ce e
. .
presa Cuno.scî misiunea sânt i lumintoare. a pre-

? . .
sei ? Aî idee de rolul sublim a unuî publicist ?

. . . .
Domnule, un jurnalist este apostolul adevrului, apg-

rtorul dreptii, cunoscinelor folosi-
propagatorul
toare ; el i cu abnegare in-
e devotat cu sinceritate
tereselor Patriei s^le, i când se serv de pres, el o
întrebuineaz ca o fclie cereasca pentru a rspândi
lumini mântuitoare în minile i cugetele oamenilor . .
Avem în noastr câîva oameni de merite

societatea
ce 'l consacr viaa la aceast nobil misiune ear' ;
d-ta, domnule Tribunescu, i d ta, domnule Clcveticl,

! . !
.
1566 SaÂBCITDL BISEPITOB
nu suntei demni se ve punei în rendul lor, n' avei

dreptul de a purta mândrul nume de jurnaliti, cci
nu suntei jurnaliti, dar nisce mieî pamfletari, nisce
hulitori publici ce aducei discredit presei
—
î
Tribunescu. Cer cuventul .
—i
.
Doctorul. prin urmare nu voîu rspunde la

insultele voastre prin publicitate voîu da numai ; v
o lecie de bun cuviin, precum meritai. Domnule,
sunt hotSrit se 'î taîii urechile. Care este ora la care
ne putem întelni mâne diminea?
Toi. —Oprovocare r
î
Tribunescu. —
Duel vreî, domnule ? Prea bine . . 1
primesc provocaiunea dumitale îns îî declar de

m
;
maî 'nainte, eu nuc bat nici cu pistolul, nici

cu floreta.
Maiorul — (scuiinda-se) A ! cu ce bate la d-ta, cu
tunul ?
Tribunescu. —
Eu, domnule,
—
bat cu hapuri m
Maiorul. Cîto? hapuri Dumneata spier ?
. . ! . .
Tribunescu. —
Vom pune într'o cutie dou ha-
purî, unul otrvit i unul neotrvit . . .
Maiorul. Eî —
pe urm ? ! . .
Tribunescu. —
Fie care din noî doi va lua un
hap, într'un noroc, i M va înghii. Cine-a avea parte
de cel otrvit, va muri I 1 !
Toi. —
Ce nebunie
Doctorul. —
Ba nu; eu primesc i vreu chîar acum
aci seterminm duelul.
Tribunescu. — «ngriju) Ce fel ? n'avem armele ne-
cesarii.
Doctorul. — Tocmai se 'ntempl s am asupr'mî . .
armele d sale. Eat o cutioar în care se gsesc ha-

purile trebuincioase. (întinde cuUea luî Tribunescu) Poftim, d-le,
de îea un hap i'l înghite.
! , . . .
8GÂBCITUL RISIPITOR 1567
Tribunescu. — Domnule . .
Cleveticî. —
Domnule, acesta': un act de preme-
ditaiune din parte'î Cum de posecjf asemene in- . . .
grediente asupr'î?
Doctorul. —
Le pregtisem pentru un alt duel
de felul acesta, care s'a amânat pe alt dat. Ele ne
vor sluji nou Poftim, domnule, de alege,
. . . eu c
sunt gata.
Tribunescu. Domnule —
d-ta poî fi gata ; eu ! . .
ins. nu 1 . Am
se 'mî fac oare care pregtiri
. am . . .
s5 termin un articol ... i în fine, eti am fost ales . . .
deputat Viaa mea nu 'mî aparine, i nu pot dis-

! . .
pune de densa . .
Doctorul. (furios) ? —
vrea sd <îc, daî înd- Aa . .
rt? i î fric ?
. .
Tribunescu. Domnule — 1 Patria .
—
.
Doctorul. Meriî dar se te tratez ca pe un pam-

fletar, i te plmuesc chiar cu foaia ta, mielule m !
arunci foaia In obraz.)
Tribunescu. — Domnule (indignat) . .
Contesa. — A/t mon Dieu ! I
Maiorul. — Bojt moi! un palma!

Tribunescu. — Haîdeî amice, Oui cievencn de-aci,
c ne g«1sim inimici intre j>oliticî î
Clevetici. — Haî, amice. Se ne retragem cu dem-

nitateanoastr !..(»« tndreapa amcDdoî spre fund.)
Maiorul. Tribule, TribulcSCU,

(alergând dupft Tribunescu)
trebue brUe li tine Ia duel, braiica.

Clevetici.— Arma noastr este condeiul, dom-
nule (ese mirc ai Tribunescu.)
!
Maiorul — Paol, padUîl

Contesa. — Ah mon DUu, (citrt Masa) l ch^re, je sui
tonte emue
1568 SGÂRCITUL EISIPITOR
Doctorul. — (Maeî) Doamna mea, ve cer ertare în

genunchi pentru acest scandal.
Masa. —
Te ert, domnule doctor, cci asemenea
miei desonoreaz numele de jurnaliti români.
Doctorul. (scrut mâna Maeî) Sunt fcricit—dc apro-
barea d-voastr.
(Sun 12 ore.)
Contesa. — Ah! mon Dieu l deja minuitl Mon-

sieur Tachi, poroncesce, te rog, se 'mî trag ca-
leaca.
Ischiuzarliu. — Numaî decât, contes, (ese.)
Contesa. — Adieu, chere. Am petrecut une soiree
char mante . . .
Toi. — (închinându-se) Adieu ... a revederc . . . (es.)
Contesa. — Majeur . . . viî cu mine se te duc a-

cas?
Maiorul. — Akagjil . . Mainka moîa, noapte bu-
n ... A 1 .. de fost Tribule la Brila, el murit de
triCa. (ese înpreun cu contesa. Polidor îl întovresce pan la ua
din fund.)
DudUCeSCU. (apropUndu-se de Masa) PcstC câtCVa mi-

nute voiii fi lâng poart V^ atept (esc.) . . !
—
.
Masa. Bine . . .
Polidor. (întorcendu-se lâng Masa) S'aU duS CU toîî . . .
Me(Jul nopii a sunat. Aî dat luî Sandu cheia de la

grdin ?
Masa. — (cu vocea slab) lam dat-o.

Polidor. — Trebue se vie el în curend aci, pe ua
asta Primesce'l prin întunerec.
. . . (sufl luminrile) Eii stau
ascuns în camera de alturea ... (cu ameninare) m'aî au-
ît ? (într în dreapta.)
..
ZGÂRCITUL RISIPITOR 1569
SCENA X.
Masa. (singuri) Ticlosul —

în ce infamie me 'n- 1 . .
pinge Eu, sS primesc la mine, prin întunerec, pe

! . .
prietenul tatlui seu Martur 'mî-e Dumnetêu c'am ! . .
resislat cât am putut pornirii inimii mele, i c'am

voit sg nu calc peste datoriile mele conjugale dar' . . .
când însui brbatul meu ... el, care e dator se me

sprijine i m6 apere s
când chîar el me silesce ! . .
a uita jurmentul ce '1 am fcut înaintea altarului . .
O! nu 'mî rmâne decât fug dintr'un loca ca s

acesta, unde domnesc neruinarea i crima (privesce . . .
cu spaima la ua din stânga) Par' c'am auc^lt un pas colea
'Mî-e groaz s m
uît la ua asta care duce 'n gr-
. .
din ... O Doamne aud cheia ua se deschide,

m
1 I ! . .
i Duducescu întârzie Ce-o fac ? minile 1 . . s . .
mi se perd. Eat'l vine, vine aicî . . . Dumnezeule !
sunt perdut ! (se aude o întorsturi de cheîe în broasca ueî din stânga.
< se deschide încet) Ce-aud ? (alearg spre fund i privesce pre fereasti)
.m aUît semnalul (se aude un pocnet de biciu afar) El el..

m
!
bucurie) Duduccscu
1 ateapt ! . . Slav Domnu-
1 I . . sunt scpat 1 (ese alergând prin fund, în timp ce Antohi intri
ia din stânga.)
SCENA XI.
Antohi (învilit In manta înaiateazi prin întunerec), PolidOT

(eie din dreapt», purtând un pistol i o luminare aprins.)
Polidor. — Am auît pai în apartamentul Maeî. .
(rede pe Antohi firi %i 'l cunoasc) A 1 DumnCata etî, domnulc

Sandu ? Dumneata întri pe la meûl nopii la fe-
m
. .
mea mea ? îmî stricî casa ? . . desonorezî ? . . 'aî

crecjut poate c 'î scap de mine ? . . c mi'î fura ce
67419 IV. 99
. )
am maî scump pe lume, nevasta i onoarea, s6 fr

pltescî scump o asemenea fapt ? (ameninând) Scoate . .
bani, ghîuj betrân i neruinat ce eti îmî trebue ! . .
800 de galbeni Bani, .te ucid ca pe-un câne.

. . c
(întinde pistolul) Banî bani . . . ! .
AntOhi. fdescoperindu'î obrazul) Uclde ! 1 l
POlidOr. (îngrozit) Tat-meU ! (scapâ pistolul din mân.)

AntOhi. Ticlosule 1 . . (se întoarce i ese încet pe ua din
itânga.)
PolidOr. (nebun de groaza) Tat-mCU ! . . acl ? (tremur.)
SCENA XII.
PolidOr, feciorul (într prin fund.)
Feciorul. — Cucoane, eat un rva de cuconia. la

Polidor. — Un rva? . . (cetesce) <Te ca pe un las
nelegiuit în mustrarea cugetului i fug departe de
tine, pentru toat viaa mea.» (vorbit) Masa ! . . Masa a
fugit I 'nebunesc
. . A mor
f (cade abtut . . . I . . în bragele fe-
ciorului.)
(Cortina cade
ACTUL IV.
Teatrul represint decorul actului al ll-lea. Un sipet se vede în fund. La ridi-
carea cortinei e ôrî de 4iu.
SCENA I.
lM[d.rtin. (dormiteaz pe canape), SândU (într prin dreapta.)
Sandu. — Martine, Martine.

Martin. — (deteptându-se) Aud ? . . Cine me chîam ?
.
8GÂRCITUL RISIPITOR 1571
Sandu. —
Eu. Ce face vrul Antohi ?
Martin. Ce sS fac ? —Umbl prin odae der- . .
bedeu Tanase ca un strigoiu. Asear, dup ce-aî fost

d-ta aci, a eit pe la ii ceasuri i jumtate, i de
când s'a întors acas n'a încetat de a sS primbla,
ofrând i vorbind singur. Am stat toat noaptea de
paz la ua asta.
Sandu. — Bine-ai fcut. Martine . . . Dar' oare cea
fi avend }
Martin. — Nu maî îneleg nimic, cucoane San-

dule par'
. . . c nu 'î lucru curat ! . . Boierul nu 'î în
toate apele ; îî lipsete o sâmbt
— Poate
. .
Sandu. pit vr'o pacoste pe-acolo, c'a

prin strintate, unde af fost ?
Martin. — Aa pare, c de unde se aecjase 'rrn
pe ecjute în Paris, de-odatn ne-am pornit, ca i când

ar nvlit Tatariî, i tot drumul n'a
fi îs un cuvent
mcar.
Sandu. —
Mare minune Martine, 1 . . cre^î c'aî pu-
tea sS întru la el?
Martin. — (ascultând) Tacî c vine în salon.
(Se retrag amendol în fundO
SCENA II.
Sandu, Martin, Antohi.

Antoni. —— (cu faa turburai, intri fi te preumbli pe sceni, firi a
a pe Sandu fi pe Martin) Dar. . . dar! . . alta nu'mî rS-
mâne de fcut. Cu pugin earb i cu un glonte pun
capt uneî vieî am. irite Am cheltuit tot ce-am 1
avut ... am rmas ear' srac, precum eram în tine-

ree . Ce'mî maf rmâne din toat averea mea ?
. .
(•coate din btuunar o puogi) ca vr'o sut de galbenî S't . . .

. ! . .
157-2 saÂRCiTUL risipitor
arunc pe fereast ca se nu'î gseasc

i pe deniî
Polidor în ce grad de mârvie a ajuns
. . . Ticlosul i ! .
Se'î precupeasc sogia, pentru ca se aib cu ce'î

îndestula patimele Dumne(;Jeule Nu s'a v^cjut
1 . . O ! ! . .
nici odat asemenea

crime în sogietatea român!,.
Ce corupie ce degradare ! O sogietate pere când
. . 1 . .
legturele cele maî sfinte a familiei sunt clcate în

picioare cu asemenea dispre Ticlosul Mg întor- 1 ! . .
sesem din Paris cu gând se'mî fac mil de el i în ;
loc se'l gsesc pocit ... (cu furie) O! de nu m'aî fi

stpânit în minutul acela, 'î-aî fi smuncit pistolul din
mân ca se'l ucid ca pe-un câne 1 .
Sandu. — (înaintând) Verc Antohi

Antohi. — tu ctî, Sandulc ?
(întorcendu-se) A !
Sandu. — Am venit sS te ved de diminea, vere

Antohi, c asear de-abîa te-am zrit un minut. Ce-aî
fcut dup ce 'î-am dat cheia de la portia gradinei
luî Polidor?
Antohi. (luând pe Sandu de o parte) M'am duS în locul
teu, cci presimeam o infamie din parte'î.
— i ce întemplat
Sandu. s'a ?
— Nelegiuitul, atepta ca sS te prade

Antohi. te 1
Sandu. — El pe mine ! ?
Antohi. — i poate chiar se te i ucid.

. .
Sandu. — Vaî de mine da ce 'î-am fcut eu I . . ?
Antohi. — Nimic îns banii, trsneasc*! Ce- . . .
rul 1setea banilor

. focul patimelor 1 . . ! . .
Sandu. —
.
Kiric eleison în ce
(fcendu'i cruce) ! pri-
mejdie am fost 1
Antohi. — Trebue se te fereti de densul. San-

dule, c stare 'îAî tu vr'un
în vr'o arm . . . pistol, ?
Sandu. — Ba nu . .
Antohi. — Eî apoî, na du-te târg i cum- . . . în

pr o cutie cu pistoale.
.
Sandu. — Dar' ce se fac cu ele ?
Antohi. — Eu oiu pentru lua unul i tu celalalt,

ca se aî cu ce te c.p^ra. (ddndu'î câtva gaibenî) Na du-te . . .
iute i vin curend.

Sandu. —
S6 port eu arme cu mine, ca un ar-
nut ? «n parte) Ba Hiat binc-oîu da de tire la poliie
. .
c Polidor a avut gând se me omoare ast noapte . .
Antohi. —
Nu te-aî pornit anc ast(Jî, Sandule?
Sandu. —
Eaca me duc. (în pane) MS duc drept la
aga . . . Breee ! . . cum s'a stricat lumea ! . . Unde mer-
gem ? unde mergem ? (ese prin dreapta )
SCENA III.
Antohi, Martin.
Antohi. — De întoarce maî (în parte) s'ar curend cu

mS
pistoalele, sS Martine, ce . . . ( ede pe Martin) faci acolo ?
Martin. — Grijesc, cucoane.

Antohi. — Bîetul btrân (tn parte, cu mil) 1 slug cre-
dincToas i cu durere de stpân ! (tare) Martine, vin'
încoacî . . . maî aproape.
Martin.— Ce are (tn parte) ?
Antohi.— De câî anî mS slujeti tu pe mine?

Martin. — D'apoî maî tiu cucoane Or eu, ? fi
vr'o 30 de anî.
Antohi. — Un veac de om i ean spune'mî: 1 .. în
toat vremea asta pus-aî tu ceva de-oparte pentru
btrânee ?
Martin. — Ba, cjeu, nicî n'am gândit, c ndgj-
duesc sS mor în casa d-tale.
Antohi. — Bine, Martine ; dar' dac' aî muri eu
înaintea ta?
.
— Fereasc
Martin. Dumnezeu de una ca asta!
Nu se poate.
Antohi. — Toate se pot, dragul meu. Nu tiî tu
vorba cea veche : Omul ca earba, (Jilele luî ca floarea
câmpului 1 .
Martin. — (tergenduv ochii) Eaii las, cucoane, nu maî

spune de astea.
Antohi. —
(în parte, uîmit) Curios lucru I . . 'Mî-e jale
sS mSdespart de densul (tare) Martine, ! ad sipetul cel
cu haine ... (în parte) Intr'o vreme a fost i el plin cu
galbeni !
(Martin trage sipetul din fund aproape de Antohi.)
Martin. — Eat'l, cucoane

Antohi. — Deschide'l ... Ce bulendre maî sunt în
întru ?
Martin. — Hainele i rufele dumitale.

Antohi. (plecându-se pe sipet) Dar' aSta ce 'î ? (scoate
o ulcic de lut.)
Martin. —
tiî, cucoane, ulcica ceea care aî g-
sit-oîngropat în grdin tiî, de mult . .
—
.
;
Antohi. îmî aduc aminte Acum or fi vr'o . . .
28 de anî Eram srac . într'o î spând în gr-

. . . . .
din, am gsit o comoar ascuns în ulcica asta . . .
100 de galbeni De-atuncî I am început a avea stare. . .
Bine-aî fcut. Martine, c aî pstrat-o, cci poate

când oîu muri . . .
Martin. Ear ? — . .
Antohi. (zimbind) Eî — ! . . d I . . n'oîu muri . . . Nu

te maî mâhni. Martine . . . Cum se poate se mor eu,
stpânul teu cel iubit ? eii care sunt . . în floare I . .
Nu 'î aa. Martine, 's în floare ? c

Martin. D'apoî cum ? — Brândua . . de toamn
nu 'î floare ?
.
Antohi. —
De vreme ce 's brându, acum 'mî-e
vremea s6 tresc, sg mg veselesc, sg gust plcerile
lumii ... nu 'î aa?
Martin. Numai sS fiî sanetos. —
Antohi. —
De-aceea am hotrit sg fac ca arpele,
sg 'mî schimb hainele. Vreu haine noue, i aceste
câte sunt în sipet i le druesc ie. Martine.
Martin. — Mie?., da ce-oîu se eu cu atâtea fac
lucruri? . .
Antohi. — Le da i tu de poman, dac vrea. î 'î .
de meu.
sufletul
Martin. — Dac aa, nu primesc. ine'î ave- 'î
rile, cucoane.
Antohi. —-Las, drag Martine. Nu ve^î tu c
glumesc ? . . îea sipetul i '1 du în odaea ta . . . Ce maî
am eu aci în odae r
Martin. — Nimic. Când plecat aî la Paris te-aî

desfcut de toate.
Antohi. — Cu adevgrat Vrea sg . . . (Jic, de-ar fi
cineva sg mg clironomiseasc gsi n'ar nimica?

Martin. — Afar de banii d-tale, n'ar gsi nici
mcar un pahar cu ap.
Antohi. — Mînunat (în parte, cu muiemire) ! . . Cât pentfu
banî, (««tâ punga) eat tot ce 'mî maî rgmâne. (tare)
Martine.
Martin. — Aud.
Antohi. — 'î-am pltit eu ie leafa ?
Martin. — Pltit cucoane.

tot,
Antohi. — Ba, pare-mi-se c te 'nelî. Am sg 'î
maî dau anc mult; tiu eii bine socoteala.
Martin. — Mult nu, cucoane Vr'o 50 de . . . leî
numaT.
Antohi. — Cincî<;Jecî de leî numaî ? . . Ce spuî tu,
omule ? . . vreî sg *î mnânc banii de haram ? . . Ce
. .
1576 SGÂUCITUL RISIPITOR
me socoteti tu ? Se me lâcomesc eu Ia dreptul

. .
unei slugi vechi i credincioase ca tine? m d punga)

Na'î leafa, Martine.
Martin. —
Da 'mî-aî pltito, cucoane. Se n'am
parte de pânea care o mnânc, dac . . .
Antohi. —
Nu te jura, frate, eu tiu inaî bine c
decât tine. lea'î dreptul teu i nu maî face vorb.
Haide, du'î sipetul în odae, i 'î stringe bine tot
ce aî, ca se nu te afle Po .
— Cine
.
Martin. ?
Antohi. — Orî i cine . . . Haide, du-te.

Martin. (luând slpetuI se cuce prin fund) El nU ! 'î luCrU
curat, nu 1 . .
Antohi. — (singur) A ! slav Domnului 1 . . nu maî am

nimic la sufletul meii Sunt srac, lipit pmentuluî
! 1 .
Cine vine ? . . doftorul ? (merge vesel înaintea luî )
SCENA IV.
Antohi, doctorul (intrând prin dreapta.)
Doctorul. —
Cucoane Antohi, am aflat chiar acum
c'aî sosit din strintate 'am alergat se ve ved.
Antohi. —
îî mulemesc, doftore. (îi stringe mâna) Cum
mg gseti?
Doctorul — Bine de tot. Se vede c'aî petrecut
cu mulemire în voîagîu ?
Antohi. — cheltuit sumedenie
Cât se poate. Am
de bani pe aluri, pe dantele, pe diamante . . .
Doctorul. —
Ha, ha, îneleg. Cucoana Enchia
'î-a fcut provisiile de îearn?
Antohi. —i
eu, Dnil, am pltit de m'am spetit.
Doctorul. — Da unde 'I domnia eî ? . . s'a întors
cu d-voastr ?
. !
Antohi. Ba nu —
am lsat-o ia han, în Paris.
. . .
Doctorul. La han ? —
Antohi. —
în compania unui actor. Pune'î în gând,
doftore, c
domnioara s'a înamorat în Paris de un
actor, 'acum îea leciî de comedie.
Doctorul. —
Nu credeam se aib nevoe de ase-
menea leciî.
Antohi. —
Nu; cci îî comediant de frunte. Se
ve(Jî Dup ce m'a scos din minte ca pe-un prost,
! . .
jurându'mî amor, credin tot felul de i

parasco- . . .
veniî sentimentale; dup

m'a scurs bine de bani
ce
prin Viena i prin Paris, eat resultatul romanului
nostru; (icoate un biiet) un râvel parfumat, adresat pome-
nitului actor, în care mg descrie pre mine în chipul
urmtor (cctesco « Cher ange, ne sois pas jaloux de
:
mon grotesque compagnon de voyage ; âest mon cais-

sten. Adic: Ângerul meu iubit, nu fiî zuliar de po-
citul meu tovar de cltorie; el e casierul meu !
Doctorul. —
Ha, ha, ha, frumos stil
Antohi. — Cum am prins la mân acest document
interesant, am i plecat din Paris, i eat-me's.
Doctorul. — îmî pare bine c v^ ved scpat de
farmecele eî.
Antohi. — Am scpat, slav Domnului 1 . . i acum,

când mS gândesc, 'mî-e ruine de nebuniile câte le-am
fcut la vîrsta mea.
Doctorul. (zimbind) Amorul — . .
Antohi. —
Amorul, drag doftore, e partea tine-
rimii ;
i cât pentru când ne înpinge
noî, btrânii,
pgcatul a cdea în mrejile luî, prem ca nite mute
uscate în pânz de painjini. Ne facem de risul lumiî,
i femeile îî bat joc de noî.
Doctorul. —
în fine ce-a fost s'a trecut. Mîe 'mî
pare bine c v'ai întors în ear, pentru ca sS
vg bucurai de starea în care a ajuns institutul or-

fanilor.
Antohi. —
Copilaii sunt snetoî ?
Doctorul. —
i'î maî mare drag se'î privescî.
Antohi. —
în ce numSr se gsesc?
Doctorul. —
Ca vr'o 40.
Antohi. —
i ceî muli înainte Se treasc, ! sg
creasc mari i sS fac datorie prin Paris Asta 1 le
doresc.
Doctorul. — Ce cjiceî, cucoane Antohi ? Nu v6
'neleg.
Antohi. pic — c le doresc s6 creasc mari, ca
se fac datorii în Paris, ca muli din compatrioii
notri.
Doctorul. —
Cum? compatrioii notri? . .
Antohi. —
Vrei sS aî o idee de numerul celor ce
sunt datori i nu pltesc ?
Doctorul. Sunt muli? —
Antohi. (scoate o lista foarte lung i o desfur) PrivCtC ! . .
eat lista 1 . . un pomelnic nesferit 1
Doctorul. — Par' c 'î lista luî Bon 7uan. Eî bine I
ce (^\c creditorii ?
Antohi. —
Ce (Jic ? astup'î urechile de ruine,
. .
Numele de Român are sS ajung a fi sino-

doftore.
nim cu ... (se pleac la urechea doctorului fi vorbesce 'î )
Doctorul. (cu adânc mirare) Cum Se pOatC !
(Se aud voci în grdin.)
SCENA V.
Antohi, doctorul, maiorul. Sandu.
Maiorul. — (afar) Monsieur Antohi venit de la

Paris ?
! !
Sandu. — A venit asear.

(afari)
Maiorul. Uodc A
(îmrând prin dreapta) 'î ? . . ! zdl'asti.
Antohi. — Maiorul mine Ce pofteti, dom-
la ? . .
nule, aci ?
Maiorul. — Eu vrem se vorbim cu dumneata serios.

Antohi. — Vorbete te ; ascult.
Maiorul. — Polidor, a dumitale e un elma
fiii
ticlos
Antohi.— Acum o tii ?
Maiorul. — Masa fugit asear de la dinsul.

Toi. — Cum se poate ?
Maiorul. — Masa scris la mine Polidor silit la c

dinsa ca sS dea rendezvous luî Sandu, pe la mecjul
nopii. Adeverat, bra Sandu ?
Sandu. — Adevrat.
Maiorul. —
Asta 'î batjocur mare, infamie !. Tre- .
bue resbunat la mine ... Eu fost adinioare la Polidor,

chîemat pe dinsul la duel ... el nu vroit Eu pl- ! . .
muit la i acum venit spunem la d-ta, c

dinsul,
desprim pe Masa; nu vrem ca Masa se se maî
numeasc la dinsa Masa Sgârcea Numele Sgârcea . . .
e necinstit.
Antohi. — Necinstit numele meu ? ! . . i cjicî c
Polidor a refusat a sS bate dup ce '1-aî plmuit?
Maiorul. — Da, refuzat
Antohi. — Apoi dac lumea astc^î e astfel de co-
rupt încât sS se gseasc oameni cariî n'au cura-
gîul a'î spal palmele de pe obraz ... ca s^'î
dovedesc, domnule maior, c
numele meii nu 'î des-
onorat prin mielia luî Polidor, primesc eu ca s^ mS
bat în iocul luî.
Maiorul. — Harao.
Sandu — Tu, Antohi, la duel? itn parte) Unde mer-
gem ?
.
1580 _ SGÂRCITUL RISIPITOR
Antohi. — Taci, Sandule, c tu nu tii ce sufer

în sufletul meu ! Aî adus pistoalele ?
Sandu. Eat-Ie. (arata o cutie cu pistoale.)
Antohi. —
D ie maîor din dosul casei mele este ! . .
un maidan deert. Pe la ceasul acesta nu trece nime

prin el. Haide eat pistoale
1 . eat mrturii meî,
. . . .
doftoruli Sandu.
Sandu.— (spriet) Eu, martur la duel ! (în pane) Kirie
ton dinameon . . .
Maiorul. — Bucuros mergem ! ... Ea am marturî

pe Tachi i pe Rufînescu.
Antohi. — Prea bine; haîdeî. (în pane» Tot era se
me 'npuc astzi.
Maiorul. — (oprinduse lâng u) Antohi, bratica . . .
daca omorî tu la mine, trimite s6 îngroape pe mine

la Brila cu decoraia Vladimir, care câtigat când
fost rnit la asalt Fagaduetî la mine, Antohi ?
. . .
Antohi. — îî fâgduesc.
Maiorul. — A mulemim. (dându'i mâna) 1 Excellent.
Dumneata pravoslavnik ciolovek. (ese.)
Sandu. — i, êu, Antohi duci s^ te te bai?

Antohi. — Mg duc.
Doctorul. — Cucoane Antohi ... nu aî nici o dis-
posiie de luat înaintea dueluluî.^
Antohi. — Doftore, de-oVu se fi ucis, scriî pe mor-
mentul meu devisa sgârcituluî : <Daî? n'aî!»
(es cu toiî.)
SCENA VI.
jNaartin. (într prin fund, pe gânduri, înbrcat în haine de ale luî
Antohi) me gândesc i ear' me resgândesc

în zadar . .
nu pot sS'î dau în pîrte Boierul are ceva Tot ! . . 1 . .
de moarte vorbete Fereasc sfântul se nu se 1 . . i

.
înteniple vre o primejdie, ast noapte '1 am visat c

înbrcat în alb Mare minune, Doamne cum s'a. . . 1
prefcut de vr'o ese lunî de unde era Sgârcil, 1 . .
s'a fcut Dnil de unde nici cta la femei, s'a dat

;
în dragoste cu o zpcit de unde nu eia nici ;
mcar Ia primblare în grdin, a luat câmpii de odat

pan ht, la Parisul la, peste noue mri i noue
. . .
erîl ba anc m'a dus i pe mine prin fundul lumii

. .
i m'a purtat pe unde 'î-a înercat dracul copiii. Nu 's

a bine toate astea Nu nu (ofteaz i st trist adân- . . . . . . ! . .
cit pe gânduri.)
SCENA VII.
Martin, RufîneaSCa 'tntrând rapide prin dreapta.)
—
Rufineasca. Martine, Martine.
—
Martin. Ce este ?
—
Rufineasca. (scoSndu-î voaiui) Acas 'î stpânu-teu ?
—
Martin. Ce'mî v^(ûr ochii? Dumneata eti, cu-
coni Da când venit
? . . aî de la Paris ?
Rufineasca. — Am sosit chiar acum. M'am pornit

îndat dup stapânu-teu i 'l-am urmrit din pot în
pot . . . Unde 'î?
Martin. —A eit maî adinioarea cu doftorul i

cu maiorul. Nu 'î-aî întelnit ?
Rufineasca. — Nu . . . Ean spune'mî, Martine : vor-

bitu'î-a ceva de mine pe drum.
Martin. — Pe drum?..N'a spus un cuvent (Jece
(île de-a rendul.
Rufineasca. — mânios, an parte) îî tot mg îubesce 1 .
i eu, nebun, sS'mî perd minile dup un actor, un

calic care 'mî-a furat toate juvaerele 1 (tare) Martine, ce
cre^î tu c'ar îce când m'ar videa aci ?

. . .
1582 SGÂBCITUL RISIPITOR
Martin. tiu eu ? —
poate s'ar maî însenina . . c
la fag ... c
aa T omul când îî perde crarea.
Rufineasca. (în parte; N'am sg'l las —
în pace pan
ce nu M-oiti vedea ear' la picioarele mele.
SCENA VIII.
Martin, Rufineasca, contesa.
Contesa. (aducend o perina de catifea cusut, întreab pu a

nu intra) Aotohi cst uvrive ? Unde 'î, unde 'î?
— AA
. ,
Rufineasca. ! mon Dteu l . vine cineva . .
(îi coboar voalul.)
Contesa. BonjOUr, Antohi ...

(tntrând) (se tneal de lea
pe Martin drept Antohi) Bineaî VCnit, mOTl atfli l . , (se rpede ca

se 'i serute) que je vous cmbrassc.
— Te
Martin. cucoan sunt Martin, nuîneli, ; eîi 's
boierul, (se retrage în fund.)
Contesa. — Fii quelle horreur (opnndu-se) l (zrind pe
Ak
Rufineasca) dame ! ufie ?
Rufineasca. — Chere comtesse nu (ridiciadu'î voaiui) !
mS cunoti ?
Contesa. — Enchia Dumneata eti, drag ! . . ? . .
când aî venit ? . . cum aî petrecut ? . . aî fost sn-

toas ?. ean st te vSd maî bine. Toujours belle!
. . .
que je vous embraSSe (serat pe Rufineasca.) . . .
Rufineasca. Chere amie — . .
Contesa. — Spune'mî . . . racontarisesce'vit ce-aî

maî fcut pe Fcut'aî conquete multe ?
la Paris ? . . . .
cumpratu'î-aî lucrurî frumoase ? toalete biju- . . . . .
terii? S6 mi le ari pe toate

. . Ah ! chere amiel . . .
cât doream se te v^d ca s6 maî vorbim despre a le

tinereii, despre amor, cci amor viaa 'î o ilusie, fr
un pustiu întunecat.
. ! ! !
Rufineasca. N'est-ce pas ? —

Contesa. Helas ! oui —
Ce'f folosesce sS fiî . .
tenSr ? sS fiî frumoas, dac nu profii de tineree

i frumusee ? Dar' te vorbesce lumea ? Las'o sg
. . . .
vorbeasc i nu bga de seam, doar' ea nu 'î c

maî detreab.
Rufineasca. ISTest-ce pas ? —
Contesa. —
De aceea eu una 'î daii dreptate, En-
chio, c
nu 'î perc^î timpul comme une sotte, jertfin-
du'î viaa i pornirile inimii unui brbat ce nu scie
s6 tepreueasc i nu merit nici un sacrificiu.
Rufineasca. —
ISPest-ce pas ? Ah ! chere comtesse
cât sunt de fericit te aud vorbind astfel c
Contesa. D'apoî cum ? —
âncaî dac eu am fost . .
o proast, nu vreu sS fiii egoist.

Rufineasca. Cum ? —
Contesa. (cu mâhnire) —
Proast proast, soro ! 1 . .
n'am sciut sS gust mulemirile lumiî Bat-me pus- I . .
tia ! cine 'mî-a îs se fiu aa de cinstit

Rufineasca. — (în parte) Au^î? (tare) Ce maî face
Tachi ?
Contesa. —
Ah ! chere amie, nu'mî vorbi de din-
sul un berbant, un nestatornic, un infam care 'mî-a
1 . .
mâncat o mulime de bani, i pe urm m'a planta-

risit Ah ah (scapi perna jos
. . . ! ! )
Rufineasca. Ce pern 'î asta ? —

Contesa. O pern —
câtigat de amicul nostru
Antohi la loteria orfanilor . . . Sciî c luase 50 de bi-
lete.
Rufineasca. De cine 'î cusut — ?
Contesa. De copilele orfane — . . . Am adus-o s'o

daii luîAntohi ca un souvenir de binefacere.
Rufineasca. Haîde s'o aezm pe crivatul — luî,
ca sS'î menagîâm o surpris.
? .
1584 SGÂKCITUL RISIPITOR
—
Contesa. Da Antohi nu 'î acas ?
—
Rufineasca. Nu.
—
Contesa. Minunat Haî degrab în ! etac. Unde 'î
etacul
Rufineasca. — (artând în stânga) Aci.
Contesa. — (zimbind) Ah ! petite friponne ! . . (într a-
mendoue în stânga ri4^nd.)
Martin. — Eaca, eacal Unde se duc ?.. Cucoan

contes . . .
SCENA II.
Martin, Tribunescu, Cleveticî.
CleVetiCÎ. (artându-se la ua din stânga) Pst, pst, Cet-

ene Martine.
Martin. — Ce maî este?
Cleveticî. — S'a deteptat Mecena ?
Martin. — Care Mecena ?
Cleveticî. — Mecena Sgârcea, amicul nostru po-

litic.
Martin. — Ba . .
Cleveticî. — Ba ? . . Anc tot st în bragele luî

Morfeii ?
Martin. — Care brage? Care Morfeu? . . Ce spui,

domnule ?
Cleveticî. — (în cantonad) într, amice Tribunescule,
c Mecena anc tot doarme.
Tribunescu. — (întrând) Tot pe la 1 1 ore ? Somnul
1
lung e pernicios 1
Martin. —Cine doarme ? Cine v'a spus c doarme ?
Se vede visai. c
Cleveticî. — Ha, ha, ha E kabaz ceteanul Mar- !
tin I . . Mecena aromeaz i noî vism I

!
SaÂRCITUL RISIPITOR 1585
Martin. — (tn parte) Vorbesc într'aîurea, pre legea

mea 1
Tribunescu. — Amice Cleveticî, s6 ateptm aci

pan se va detepta. Cetene Martine, aî ceva cald
pentru dejun ?
Martin. — (cind prin fund) Ba nici rece. Punei-ve pofta

'n cuiu.
SCENA X.
Cleveticî, Tribunescu.
Tribunescu. — Mi se pare c acest impiegat sub-

altern d respectul cuvenit. Trebue înfrenat
nu ne
plebea,
Cleveticî. — Nu ignorantul, c noî am scie, fost
alei de curend provincie în 1
Tribunescu. — O Cleveticî, scumpul meu amic !
De când mS sciu cu mandat, amoarea mea de Patrie,

de glorie i de popularitate a developat dispusecîu-
nile mele de orator într'un grad astfel de mare, încât
îmî vine sS cer cuventul neîncetat. se inund Ca- Am
mera sub valurile elocineî mele i s& fac pe Minitri
a tremura pe banca lor.
Cleveticî. —
Nu am dubiu 'î vor apuca frigu- c
rile cci o st prefacem banca ministerial într'o ade-
;
vrat banc de criminalist!.

Tribunescu. — O! Cleveticî, scumpe frate cauzai
trebue sS 'î fac aci confesiunea c erpele ambiiunii
m'a mucat de inim de când m'am vScJut chîemat
a represinta Naiunea. Scaunul de deputat, pe care
mg simt deja aecjat, mS face a visa la fotoliul mi-
nisterieal, i chiar ... la tronul luî Mihaî Viteazul
i de ce nu ? cer cuventul . Aii doar nu posed
. . . .
674»9. IV. 100

!
toate calitile unui om de Stat? n'am patriotism,

n'am esperien, n'am elocin, n'am iniiativ ? . .
Spune, Cleveticî, spune.

Cleveticî. —
Frate confesiunea ta deschide un nou
1
orizon d'inaintea ochilor meî Dar de ce nu r . . . !
Stî 1 . . fse machiaVCliC

lovesce cu palma peste frunte) Un plan
spunt din cervela mea, precum odinioar Minerva
din capul luî Jupiterl
Tribunescu. —
Un plan ? i eu am unul. .
—
.
Cleveticî. (primbiându-se pe scen inspirat) Intrând în Ca-
mer, se facem o implacabil oposiiune la toate ac-

tele Guvernului 1
Tribunescu. (asemenea) SeCUUdo. Sc dm tflCOU-

tinuo voturi de blam
chiar sfe cerem
Ministerelor, i
punerea lor în acusaiune, pentru ca sS le resturnm
Cleveticî. Perfect —
astfel înpedecm carul Sta- 1 . .
tului de a merge înainte.

Tribunescu. —
Terio. Se perdem tot timpul se-
siunii în discuiunî violinte, pentru ca s6 nu se voteze
nici budgetele, nici proiectele de legi a Minitrilor.
Cleveticî. Quarto. Se — mâna cu inimicii dm
notri politici, de câte orî se va arata vr'o ocasiune
de a pune pe Guvern în posiiune critic, pentru ca
se '1 silim de a conta cu noî.
Tribunescu. —
Quinto. Ministeriul cênd, noî
ajungem la putere
—
!
Cleveticî i Tribunescu. (oprinduse fag în fag) Ea-
t-ne Minitri 1
Cleveticî. —
îndat ce ne-am suit pe fotoliul mi-
nisterial, se pretindem schimbarea tuturor amploia-
ilor civili ...
Tribunescu. —i
militarî, pentru ca se producem
o confusiune general în ear.
Cleveticî. —
Se suspendm (fiarele i se închidem
! .
SGÂRCITUL RTSIPITOil 1587
(^Jiaritiî, pentru ca se înveninm presa în contra Gu-

vernului.
Tribunescu. —
SS lum un ir de masuri arbi-
produc turburrî, conflicte între cet-
trare, care se
eni i oamenii Guvernului, spre a da Camerei
motive de interpelaiunî, de protestaiunî, de acu-
saiunî i de discuiunî pentru maî multe se-
siuni . . .
Clevetici. —i
în fine sg disolvm Camera, pentru
a mri confusiunea, etc. etc. i în tot timpul acesta
proîectele utile de drumuri de fer, bnci i înbun-
tirî publice r^mân nediscutate, nevotate, i discre-
ditul Guvernului se lesce, se mresce pe nesimite
de la o margine la alta a eriî.
Tribunescu. — Sublim
Clevetici. — îns me gândesc, amice, la un lucru,
în acel discredit general poate chiar i numele
noastre s6 fie înecate }
Tribunescu. — (întro paus tragic) Pear aceste nume

glorioase! Causa s^ reuezel
Clevetici. /â/a ! Acum se ne— . . preocupm de
alt cestiune, amice.
Tribunescu. — Care ?
Clevetici. — Când se va face verificarea titlurilor,

cum vom proba un venit de 400 galbeni, potrivit
anecseî ?
Tribunescu. —
Audaces fortuna juvat ! Bine c
s'a Mecena. El ne va da negreit fiecruia câte
întors
un sinet de 4000 galbeni, precum ne-a promis, 'a-
tunci lum tribuna cu asalt în oîcup.
Clevetici. —
(foend o piruet) Hupsana l Antohi are
se ne scape de ruine, ccî ajutorul luî suntem fr
raî.
Tribunescu. ~ (cu demnitate) Raî ? .
!
Clevetici. —
Adic daî afar din Camer. Ergo,
Antohi treasc
se 1
Tribunescu. —
Antohi sg treasc !
Clevetici i Tribunescu (cu entusiasm) Antohi sg —

treasc Ura 1 1
SCENA XI.
Clevetici, Tribunescu, Sandu, Martin, contesa,

Rufineasca,
Sandu. (aratându-sc galben i spriet la ua din dreapta) A

murit Antohi 1
Contesa. — j
Rufineasca. — (viind iute pe scen) Ce ?
Martin.—
Sandu. —
J
A Antohi
(tremurând) ttiurit 1
Toi. — A murit cum Unde ! . . ? 'î ?
Sandu. — L'a înpucat maiorul duel la

Toi. — La duel Da unde ! . .
'î ?
Sandu. — aduc sermanul

îl aci, 1 . .
Martin. (alergând nebun la ua din dreapta) Stpânul meU !
SCENA XII
Cei de'nainte, Antohi, doctorul, Ischiuzarliu,

Rufinescu.
Doctorul. — (de afar) Tot încet, tot încet, mergei

lin. (Pe urm el într în salon înpreun cu Rufinescu i Tachi, carii aduc în
brae pe Antohi rnit i leinat.) Culcai'l pe CanapCa . . . Mar-

'
tine, Martine.
Martin. — (buimcit) Aud ?
Doctorul. — Ad o pern.
!.
Martin. — Nu maî avem nicî o pern în cas . . ,
Contesa. — Ba este perna orfanilor I . . (într în etac i

aduce perna.)
R.UfineaSCa. (se apropie spriet de Antohi întins pe canape)
A murit ? . . murit ? A I (n vine slbiciune.)
RufîneSCU. Enchla 1 aci } . . (se rpede de susine pe

Rufineasca i o duce de o pune pe fotoliul de lâng mesua din dreapta.)
Contesa.— Eaca perna Cine credea se . . . c'a 'î
slujeasc moarte aeaz la ! . . (merge de perna sub capul luî Antohi.)
Doctorul. — Martine, ad pugin ap ca sS sp-

lm rana.
Martin. — Sermanul sermanul (piângend) 1 1
Contesa. — Doctore Nu maî este o spe- ... nicî

ran ?
Doctorul. — Nu crcd Neno- (pîpind mâna luî Antohi) . . .
rocitule agonie în 1
Tribunescu. — în agonie man- (încet lui cieveticî) ! . .
datul nostru e amice în pericol, ! .
Clevetici. — De-a muri, suntem terî din (oftând)
rendul deputailor Trist 1 . . 1
Tribunescu. — A/ea jacta est

Antohi. — mic A Polidor Polidor (SC gemând) ! . . ! . . ! . .
Sandu. — Sermanul 1 . . tot la fiul seu gândesce

pan i în ceasul moriîl
Antohi. — (deschi4ând ochii) în mine ? . . în mine vreî
se tragi, Polidor 01.. (închide I . . ochiî.)
Toi. (însplmânUY) Ct (Jice ?

Antoni. (se scoal de se razim pe pern. (Jchiî sunt intii i faa
turburat. îl apuc delirul) Eaca, COlo . . . Colo . . . un sipct
plin CU galbenî ! . . o comoar 1 . . se deschide ? . . ad'o
încoacî. . . ad ! . . Ba nu ... nu 'î sipet . . . îî un cos-
ciug ! . . un cosciug ? cine mS 'npinge în el ? Po- . . . .
lidor ! . . tu ? tu, pe mine ? .Las-mg ... nu vreu sg

. . .
mor . . . 'mî-e fric de moarte (ipând) AI., m'aî Io- I . .

. ! ....
vit drept în inim ! . . aî tras în tat-teu, nenoroci-

tule 1 . . (respir greu.)
Rufineasca. — (cu spaim) A 1 nu pot sS maî stau

aci . . . (voîesce se se scoale de pe canape, dar' se opresce îngrozit, întelnind
ochiî luî Antohi.)
AntOhi. (privind ia Rufineasca) CinC-a VOrbit ? . . (privescc
lung la Rufineasca, îi freac ochiî i apoî zimbesce cu durere) En-

chia aci ? Aî venit dup mine, draga mea ?
l . . . . . .
nu te-aî sturat de bani ? maî vrei anc ? aud ? . . . . .
Aî nevoe ca sS 'î hrnescî brbatul? . .
Rufineasca. (crând pe fotoliu) O Dumne(Jeule — !
Antohi. —
Barbatu-teu n'are alt avere decât fru
musea femeiî luî ? n'are alt meserie decât se te . .
precupeeasc ? Serman femee mare ticlos br- . . ! . .
bat aîl Eî! vin sS te maî ajut . . n'aî un sinet . . . 1 .
na (scoate rvaul RufineascT din buzunar.)

! . .
Doctorul. — (în parte) Ravasul eî!
(Rufineasca scoate un ipet i lein. Brbatul seu îî d ajutor.)
Antohi. Na o trat la actorul din Paris —

Mcrgî . . .
de scoate nume rSu în strintate damelor române ! .
f-le de ris i de ruine na (scap rvaul) 1 . . ! . . Ap . . .
ap dai'mî un pahar cu ap,

. . . mg arde colea c
în pept.
Martin. — (dându'i o uidc) ine, cucoane.
Antohi. (bea cu lcomie) Ad . . . ad ... (d ulcica luî
Martin) Martine ! mor, drag Martine 1 . . ve^î tu ? . .
nu 'î spuneam eu acji diminea c'oîu sS mS pornesc

înaintea ta ? .
—
Martin. (piângend) Aî vorbit într'un ceas reu, cu-
coane l
Antohi. — Las . . . las, frate, nu maî plânge, c'aa

a vrut Dumnezeu 1 . . Vin de st colea lâng mine . .
i Sandu i doftorul . . . i . . . (vede pe Clevetid i Tribunescu)
Cine 's tiea?

Cleveticî. — Amiciî dumneavoastr, Cleveticî i
Tribunescu.
Antohi. — Patrioii ceî falî ceî ? . . carii, în loc s^
cate a înfri pe toî Românii într'o familie îî des- . . .
bin cu cuvinte seci de partid progresist par- . . .
tid moderat partid retrograd partid na-. . . . . .
ional partid trdtoare ?

. . Ceî carii fac din
. . .
patriotism o speculaie i din pres o tarab de marf

mincîunoas ? Aî venit s6 vS dau bani ? sS vS
. . . .
dau sinete ca s€ înelai lumea c'aveî stare ? s'a- . .
jungeî printr'o minciun a fi representaniî eriî ?

fteazâ) Ar vrea arlatanii s5 se bage în rendul ade-
vrailor patrioi, precum aii cercat a lua loc în ren-
dul adevrailor jurnalitî Ar vrea sS 'mî încheîu ! . .
viaa cu trdarea Patrieî mele! ap ad. . . Ap . . . . . .
Martine, (fea uldca, i pnâ a nu o da îndert luî Martin, rimâne încre-
menit la vocea luî Polidor.)
SCENA XIII.
Cer de*nainte, Polidor.
Polidor. — (de afar) Tat-meu 1 . . tat-meii a mu-

rit ! . . (deschide ufa din dreapta i zrind pe Antohi, întinde manile spre el
i cade în genunchi, strigând :) Tat 1 . . tat, Crtare !
Antohi. — Polidor ! . . tu aci, nelegKuitule ! aî aler-

gat ca sg mS ve<^î murind ? . . aî socotit c 'î gsi
car' un sipet cu galbenî ? . . sS jocî i sS câni de
bucurie }
Polidor. — Ertare fie'î mil

(ping^nd) 1 . . 1
Antohi. — Milde-un ticlos care 'î vinde ne-

vasta ? . . Ertare unuî miel care n'are curagîu decât
. !
1592 saÂRCiTUL risipitob
a primi palme ? . . milâ de-un nelegiuit ce 'mî-a amrît

sufletul i m'a
adus acum la gura morii ? Blestem . . 1
blestem blestem 1
Toi. —
(CU înfiorare) O Dumnccjeule 1 1
Antohi. —
(în delirul morii) Ce maî vrei de la mine ? . .
Bani ? (ride cu spasmuri) Ha, ha, ha

. . 'I-am mâncat pe 1 . .
toi! Din toat averea mea n'a rmas clironomie

. .
decât ulcica asta ... i nici asta întreag Na . . . ! . .
CUlegeî (arunca jos ulcica de o stric, apoî cade pe pern, d un gemet

! . .
lung i moare.)
Doctorul. —A murit !
Toi. —A ! .
(Polidor se scoal turburat, dar' tntorcendu-se, tntelnesce pe comisarnl de

poliie.)
SCENA XIV.
Cei de*nainte, comisarul.
Comisarul. — (întrând prin dreapta) Domnule Polidor, din

ordinul Ministrului te arestez 1
(tablou.)
(Cortina cade.)
EXFLK/IRE/I
CUVINTELOR VECHÎ CE APARIN JARGONULUI MOLDAV l A OELOR
STRINE, CARE SE AFL ÎN ACEST UVRAGIU.
Pag. 3 operlane
1594
Pag. i6 gutunar însemn guturatu.

» rufos sdreneros.
» harabagiu crua evreu.
17 matahale namil.
» cum cctul.
» chitie fes evreesc.
18 zvori cânt mart.
» pâpot porumb.
» ghevalt asuprire.
» ghicischi bictucâ.
» ghermesit tibet (o materie).
» grof graf.
IQ lifchi mic.
» stupesce scuYp.
20 grut grou.
21 gog tont.
23 caua gogoria.
24 hrgos gâlcevilor.
25 ilot proletar.
27 puchi trengar.
28 posderie mulime.
» burzuluit resculat.
» simandicot însemnat.
» ighemonicoT de neam mare.
» dârval de clac.
28 lureatc carâmb.
» sevas respect.
29 hristoitie evlavie.
» bairacul steagul.
» bacalul bcanul.
» tatfasurt palavre.
30 ostrope ostropel.
» ba-cYohodar rang turcesc.
» chitit socotit.
asemenea.
» hojma necontenit.
» abrat nereuit.
» Wude scutitde drt,
» ghtosghtore pe de'ntregul.
» getbeget întocmai.
33 ima islaz.
» carboanâ rubl.
1595
Pag. 34
1596
ag.
::
1697
66 zaiflîc însemnîl petrecere.

» vtrar » vatraYu.
> filonichiile » discuiile.
67 hapca » deasila.
» se in grap » raereîi.
68 proeres » bun voin-.
* pliroforiiune » lmurire.
> serbuc » zam.
69 isvodi > inventa.
> unurlut » ano.
71 uttit » uttuc.
» beicache » domniorule.
» rînz » pipot.
72 sofologhiotalos » savant.
» helbet » las' pe mine.
» bei mu » domnul meu.
73 felegean » c6sc fr t6rl.
» Cichirgi-baa purttor de dulcet.
>;
75 Esplicarea siroteî grecescî este :
A frodit me, ah I
M'am hotrît sS 'mT arunc sperana

îmt arunc chîar vi6a, se mS perd de pe pSment,
Porumbia me, ah !
Afl îns i acesta c te-at fcut omorîl6re,

i ca un tiran ffir mil mS chinuesct necontenit,
» isvodu însemn lista.
» ogeagu » coul.
75 povidl pistil.
7 b loghiotatos dascl învat.

77 bacaiu bacanu.
» ischTuzar piicher.
80 atra cortul ignesc.
» huzur. în linisce.
81 btrloc viruniea ursuluT.
» forul domiciliul.
» tertip mijloc vicl6n.
82 hojma necontenit.
> sanche vorb sS fie.
83 snitariT bufont turci.

86 blende tifle.
88 anapoda pe dos.
89 ke ta lipa i cele-1-alte.
1598
Pag. 89
1599
i6i dimerlie însemn : bani.

» ctuboica » ghet feme^sc.
165 cordel » umbrel.
> zumaricale » zaharicale.
166 bulgur » grâîi pisat.
167 kabazlîkun » bufonerit.
> ctondnesce » ocresce.
168 lucrate ajur » lucrate cu micY gurele.
169 gâtia » gâtlej.
170 urnesce » mic.
173 calindroYule » berbant btrân.
175 mopanu » berbantul.
176 opesce » bate din picYor la joc.
179 sculte » pung mare de pânzll.

180 hîtru » urît.
181 mucalit » glume.
193 pozna » glume.
» îrucH » nigic.
» catrine » fote, zuvelc.
* buratict » brotcei.
194 tupilu prin nSgru » (proverb).
» gre » greal.
204 kirie eleison » d6mne miluesce.
> dopros » interogatoriu.
» bozul » boziti.
205 smiieY » casierieY.
206 chitic » pitic.
206 prbuesce » se ruinâz
208 orând » crcYma satul nî.
209 ghTuju » om bStrân.
211 baisa » la stânga.
> ceala » la dr^pta.
9 oldanul » epuraul.
213 mâa » pisica.
» 't gsescY Bacu » dat de belea.
^ chisli>i » prune ferte.
214 schingiuescemS » lortureaz-me.
215 cof » doni.
216 du^c » înghiitur.
219 uc » ne-om.
220 cllpcan » curs.
224 fevghe satana » peY drace.
1600
Pag. 229 laiâ îns6mn : lavi.

» » hârjonesct » glumesci.
» > alint » fasolesc.
» 230 nurlie » atraci6s.
» 232 iv6e » ir6e.
» » batin » origin.
» 233 mursa » sirop.
>:^
» perje » prune.
» 234 ispis6cele » documente.
» » uruburY cârctogresct » viclenitadvocescY.
» » ine clan » face gur.
> 236 ghilit înlbit.
» 237 mâncul » mânccîosul.
» > aghesmuesc » stropesc cu aghtasm.
« 238 lamazlîcul » turma.
» 243 motanul » cototul.
» 244 cardama » o plant.
» 245 desbert » îndrept de la un lucru
reii.
» 246 mîntui » termina.

» 246 pejerie » prunrie.
» 248 perjar » prunar.
* 249 colb » praf.
» » ispis6cele » documente.
» 250 stâlcil » sdrobit.
» » mangosiiule » ticlosule.
» plo<^t » copil mict.
» » hathuîule » nucule.
» 251 basaochiul » dinatul.
>^ » uerat » fluerat.
» » stropitule » stricatule.
» » sturluYbat » nebunî.
y » cosorul » un fel de cuit întors.
« 252 cofele » doniele.
» » puche » bubu6r pe limba.
» » potlogarule » pungaule.
» 258 colum » ctorap.
» 200 hâciul » crâng de spint.
» » cimilitur » gâcitur.
» 274 pacoste » belea.
» 278 duduc > domni6r.
» 281 chipfle > cornurt.
1601
Pag. 291 trudit

1602
Pag. 281
1603
Pag. 348 prohodea

1604
Pag. 370
1605
Pag. 393 uuTanu

1606
425 to esfeklisa
1607
âg.
1608
'ag,
1609
Pag. 606
1610
Pag. 651 belee

1611
Pag.
1612
Pag. 849 butmcindu-se

1613
»ag. 942 malista psihi mu

1614
Pag. 965 ma pu ine

1616
'ag. 990
1616
Pag. 1037 hâcuesc

1617
Pag. 1079 tîpote

11
1618
Pag. II 29 bei mu însemn domnul meii.

» » evgheniei boieriei.
» » proskalisit invitat.
» » aporie îndoealS.
» 1130 colakiti linguitor.
» » pan evghenieî înalteî noblee.
» » ilikia vîrsta.
» 1
3 1 arhontologhie cartea boYerieY.
» » isktuzarlit pehlivanY.
» » ipolipsis consideraie.
» II 32 aferim bravo.
» » sfetnik consilier.
» » ama ce maY tr6b.
» » parimiî esemple.
» » eksighisescY esplicY.
» » tropos mod.
» » silement falit.
» 1133 ithiki religie.
» » oktoihul cântare de bisericii.
» » papalug paparud.
» » turkomerit turcit.
» 1 34 marafet cu meteug.
» » hojma necontenit.
» » skopos scop.
» » ekpaeao partida.
» » katortosascâ isbutesc.
» » prokopsal învââturS.
» II 36 calembek lemn negru.
» » pazarlîcurt negustoriY.
» protipenda
» aristocraie.
» 1 137 spudaksit studieat.
» » sturluYbat nebun,
» II 37 familiot de familie.
» » prokimen la scop.
» » englendisit petrecut.
» 1138 pitak act de boerie.
» » sevas respect.
» > nikokera stâpâna caseY.
» 1 140 huzment funcie productiv.
» > paratirisit observat.
* 1141 resmiriet revoluieY.
» » noYma înelesul.
1619
Pag. 1142 balercâ îns^mn^ ; butolfa.

> 1143 mein Gott > Dumne<êul meii.
» > fiirst * pring.
1 144.perge » prune.
1 144 cîomofaTu » planta otrvit6re.
» hosentraî » pachetY.
1145 Diealogul între acestt doY jidanY asupra carabinet este
urmtorul :
— Ce 'î asta carabin ?
— Nu ce 'T carabin î
sciî
— Bine . carabina este o carabinS cu t6cH.
. .
— Da spune'mt ce lucru "i acesta ?

— Ascult dar' eîi '-oTîl spune
; carabina este un !
obiect, care are ev, jos un pat, la o parte o tigi,

dedesubt limba i sus coconul. put un glonisor, Dac
earb de puc i i facY limbei o micare,
câlY, limba
face plosc, cocoul trosc i eva produce o mare detu-
nare i ca^î mort ca un câne.
— Ab ! vaY de mine, asuprire.
— Ce este ?
— Câne prost, ce eiY.
— TacY, tu ett o mascara.
1147 ke ta lipa
1620
Pag. 1167 sorta

Pag. 1228 katahrisurt Însemn : abusurT.
> pristavilisit » recomandat.
1229 adieaforisirea » indiferena.
» buîurdisi;î » întrii prin decrete.
» vurta » cu ridicata, en gros.
^ harecfluesc » liciteaz.
» cinurY » rangurT.
» pil » prinde.
» protipenditT » botert mart.
1230 hula » batjocura.
> dosSlnice » ascunse.
1231 pSlSmida » o buruean rea.
» neprihnit » neatins.
» samovolniciea » arbitrarul.
1232 fevga » fugt.
1233 disbira » a sg debarasa.
* gherghir > cmar boltit.
> miin » fumicarY.
1234 dele » dosare.
» faur > ferar.
> cârcîocurlf » iretlicuri judecto-
resc!.
» spovSduit » spovedit.
» gudurându-se » linguindu-se cânesce.
» pehlivSniT » arlatan iT.
1236 irezete-te » detept-te.
1237 oblduire » stpânire.
1238 cârtelT » arY nemulumiri.
» uneliirî » comploturT.
1239 bei mu » Mriea ta.
> kaimene » srmanul.

» na zisis » sg trescT.
> pulbere * praf, colb.
» cîumrT gleY.
> pan mie » esemplu.
» ghidu » bufon.
1240 ci c » zice c.
1241 irmilicY » icosarY.
> carbosTC * ruble.
> rohatc » barier.
» posesorul » arendaul.
1243 GaTiil biizatu » calgii Tettit.
1622
•ag.
1623
Pag. 1246
1624
Pag. 1277 sudit

1625
Pag. 1319 pîrîi însemn face sgomot.

j> » cangea lab^ cu unghii,
. » pârle natbeî.
' 1320 îuru eama.
> > hal stare.
" 1321 buchisal btae înn^duii.^.
> » elma injurie rusX.
- 1325 sbiriî calgiY.
1329 dihai mult.

1339 CaYnicul sermanul.
1:42 procleilor blestemailor.
» mezat licitaie.
1344 ghYogorea pe de'ntregul.
IÎ4 5 adikie nedreptate.
.
ERATA
Pag. 235 în loc de Har . jOS
. . cit( ; : Har gOS- . . ,
» 248 » am cap de cuc !>ama cap de cuc.

!
» 259 » mergi scumpul meu > merci scumpul meu.

264 » Drug > Drag-
» 277 » ca s citescî rvaul » ca se citescî rvaele.
"
353 » acu irata »^ acu (au(Jî) sirata.
357 Frasa Ce
: ved ? Tatl meu me chTam, etc, trebue se fie rostit de
Alecu, ear' nu de Fruncj-
376 în Joc de Eî, bine, c'i cumpr, citesce: Eî, vIno, c'î cumper.
474 în cuplet lipsesce versul al lo-le Ca se'î daî se îne!6g.
:
502 în loc de urS citesce: ours.

689 » vreî se te incredinezi » vreu s
te încredinez.
731 » pe ferestele > pe peretele-
796 » m'am rpecjit pe oblon m'am rpe4it la oblon.
801 » treztor trdtor.
803 » pentru c sunt în stare pentru ea sunt în stare.
870 » te -O gsit te-aî gsit.
(Arîe din Domino noir : Ah quelle nuitlf
1
în loc de, Eî! ^ > Eu.

884 » ^ observând mâna Caliopiî, citesce: observând pe Caliopi
885 (Arie din Dame blanche : D'ici voyez ce beau doiiiaine.)
894 în loc de, i riurî, mrî citesce: i riurl maiî.
904 » suflet ronrânesc suflet omenesc.
II 24 » schit de pustiîu schit de pustnicî.
II 27 » sunt mulemit tocmai sunt mulemit c aî venit tocmai
acum. acum-
1131 » iskîuzarlil îskYuzarlik
113; » ocârmuirliî ocârmuirlic.
1136 > arma! ama !
1139 » pentru cele micî ale pentru micurtile lumii.

lumii
II 50 » Nu 'î vorba de noî Nu 'î vorba de nas.
1156 » brique bisque.
II 63 » Haî aa? Nu 'î aa ?
1167 » daii sorta daii SOSta.
1175 » me omorîî în casa me me amenin! în casa me.
» » aveî dreptate aî dreptate.
1206 » bocn pogcn.
1612 Tabloul I din IV se termin cu frasa fNu, nu; dar haî maî degrab,
(Jis de Rucsanda.
University of Toronto
Library
DO NOT
REMOVE
THE
CÂRD
FROM
THIS
POCKET
Acme Library Cârd Pocket

Under Pat. "Kef. index 1 »«e'*
Made by LIBRARY BUREAU

Alecsandri 4

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Alecsandri 4

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

O)

Editura libr4riei SOCECU & Comp., Buouresoi

Afcllerul grafic I, V SOCECU, Bucurcsct

Sobieschi, regele Polonieî.

oiman, cSpitan btrân de cetate.

Tudora, filfca lui.

Farca, lenSr osta român.

CETATEA NE/IMULMI ')

SOBIESCHI l PLEII ROMÂNI

Scenele se petrec Ia cetatea Neamului, în anul 1686.

Teatrul represint malurile pîruluî Neam, cu o punte peste el ; dealuri în fund,

Galu, Gheu, Mircea an faa scenei), Români i

Galu. — Mândr (ji ne-o dat DumnetJSu de serba-

1) Subiectul acestei drame e tras din novela istorici a d*lul C. Negrui.

Galu. — Astzi are se s'adune tot poporul de prin

(arat casa din stânga.)

Cei de^nainte^ oîman, Tudora (eînd din cas.)

oîman. — Vin', Tudoro, i 'î terge ochiî, fata

luî Farca ? . . cel maî vrednic i maî voînic aprod a

CETATEA NEAMULUI 1357

sufletul de ast noapte !

oiman. — (îngrijit) Ce presimire ?.. Poate c'aî vi-

Tudora. — O ! un vis ingrozîtor

Par' c nvlise peste biata ar un potop de sânge 1 .

Farca se lupta p'intre valurî, i valurile tot cretea

nenorociri o c^ut pe bTata Moldov locuste, sScete, :

nvliri de Ttari, de Turci, de Unguri, de Leî ! . .

vrajbe între frai, neunire, împrecherîl toate relele . .

ce pot aduce stingerea unui neam întreg Fereasc ! . .

Cel de sus, sS nu 'î fie vorba 'ntr'un ceas rgu, fata

bim de astea, când a^î a se fie cununiea ta ? Ve^î . . . . .

flcii i fetele s'o adanat la hor, i gîoc voîos, c

meî de cetate: Galu, Gheu i Mircea, care s'o co-

i s^ fiî fericit dup cum dorim i dup cum doretî I

rît din cetate ?

Galu. — De cu rsritul Soarelui.

Galu. — Noue pleî, tot unul i unul.

se mergem în cetate ca se ne 'chinm icoanei sfântu-

cea maî frumoas fat din muni se cânte 'n (^iua

Cântecul luî tefan Vod.

tefan, tefan Domn cel mare,

Din SucYava când el sare,

Lumea 'ntrega st 'n mirare !

era "i mic, era 'î tare,

CETATEA NEAMULUI 1359

Lumea 'ntregîl stîl 'n mirare !

Cct precum în Cer un Soare,

Românii. — (cu cntusiasm) Ura 1

Românii. (mergead spre fund) Cc CStC ? Cc S2 fie ?

oiman. — Ce larm s'aude ?

(Farcaf se arat pe deal, urmrit de un soldat polon. Lupt tntre ameadoi.

Românii. Farca aprodul — 1

oiman. staî locului — Ba nu

voie de-agiutor împrotiva unui duman singur.

oiman. Tacî, copil, —

mânul are gpte suflete 'ntr'însul 1 . . Eaca Leahul sl-

Ura 1sS tretî Farca 1

Românii. Ura Farca — 1

(Dup ce cade Polonul, Farca alearg pe deal, se coboar, trece puntea i

1360 CETATEA NEAMULUÎ

Farca. — Leiî cu craiul lor Sobieki

Farca. — Sobieki o venit cu toat puterea sa i

sele de-o pribegit prin fundul codrilor, cci n'o remas

Ba 'nc'o tîet peDoamna Rucsanda, fiica lui' Va sile