Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
00013: Diaree
00011: Constipatie
00093 Oboseala
00154 Ratacire
Clasa 3: Senzatie/perceptie: Receptionarea informatiilor cu ajutorul
simturilor (tactil, gustativ, miros, auz, vaz si kinestezic) si intelegerea datelor
conducand la numirea, asocierea si/sau recunoasterea tiparelor/modelelor.
00124 Descurajare
00148 Teama
00146 Anxietate
00151 Auto-mutilare
00006 Hipotermie
00007 Hipertermie.
00134 Greata.
Profesia de medic si cea de asistent medical sunt inrudite prin caracterul lor liberal si implicarea comuna in
realizarea asistentei de sanatate a populatiei. Nu trebuie sa uitam insa nici un moment ca ele raman profesii
distincte, autonome, independente, intre ele neexistand automat relatii de subordonare, ci de colaborare.
Reprezentantii celor doua profesii sunt parteneri cu roluri diferite ai echipei multidisciplinare complexe
implicate in realizarea asistentei de sanatate.
Diagnosticele de ingrijire si diagnosticele medicale sunt categorii diferite de diagnostice, avand caractere
conceptuale, calitative si pragmatice distincte.
Diagnosticul medical are o formulare unitara, bine standardizata si unanim acceptata pe baza criteriilor
medicale de diagnostic, fundamentate stiintific, avand la baza caracterele generale de manifestare a bolilor
la specia umana.
De regula diagnosticul medical nu se modifica, eventual la diagnosticul initial adaugandu-se alte diagnostice
medicale, in cazul aparitiei unor complicatii ale bolii de baza sau noi imbolnaviri asociate.
In formulare diagnosticului medical nu sunt de regula inclusi factorii cauzali ai bolii (exceptand infectiile sau
alte situatii etiologice particulare).
Astfel, enumerarea diagnosticelor de nursing formulate, alaturi de diagnosticele medicale sau chirurgicale
ale pacientului ingrijit faciliteaza evaluarea, identificarea, realizarea si evaluarea actului de ingrijire.
Astfel, alaturi de fiecare diagnostic medical al pacientului se pot formula diagnosticele de ingrijire si lista
problemelor de colaborare intre asistenta medicala si medic, precum si potentialele probleme care pot
surveni, legate de starea de sanatate, investigatiile diagnostice aplicate si interventiile terapeutice realizate.
Acest mod de abordare a problemelor pacientului (atat din punct de vedere medical, cat si al ingrijirilor
acordate) reprezinta un model bifocal de practica clinica.
Un asemenea model clinic bifocal genereaza avantaje pentru calitatea actului de asistenta medicala, in
beneficiul pacientului si al serviciilor de sanatate.
Interventiile de ingrijire:
Interventiile de ingrijire reprezinta actiunile practice intreprinse de asistenta medical1 (sau personalul
auxiliar) in beneficiul starii de sanatate a pacientului.
Dupa continutul lor decizional (din care deriva responsabilitatea) si modul de indeplinire,
interventiile de ingrijire pot fi impartite in doua categorii distincte:
Interventii delegate, prescrise de medic si realizate autonom, dar si delegat de catre asistentele
medicale, in cazul carora responsabilitatea revine in principal celui care delega. In cazul
interventiilor delegate, responsabilitatea poate fi delegata de catre medic asistentei sau de
catre asistenta personalului auxiliar de ingrijire.
In cadrul interventiilor autonome se inscriu toate masurile de ingrijire, prevenirea anumitor diagnostice de
nursing, formularea acestora, dar si urmarirea si monitorizarea starii de sanatate a pacientului si observarea
evolutiei acestuia, pentru a sesiza la timp orice schimbare semnificativa survenita, precum si educatia pentru
sanatate a pacientului. Urmarirea evolutiei bolnavului are ca scop identificarea si monitorizarea
evolutiei problemelor de colaborare cu medicul in acordarea asistentei pacientului ingrijit.
Problemele de colaborare nu se refera in nici un caz la eventuale relatii interumane tensionate in cadrul
echipei de profesionisti implicati in acordarea asistentei medicale si ingrijirea pacientului!
Interventiile prescrise de medic in cadrul actului de ingrijire medicala sunt reprezentate de explorarile
diagnostice si tratamentele medicale.
In cazul aparitiei unei probleme de colaborare sesizate de asistenta, medicul intervine prin acte diagnostice
si terapeutice, iar tratamentele medicale sunt de obicei executate si urmarite de asistenta medicala.
Asistenta medicala ia decizii independente atat in identificarea problemelor de colaborare medicala, cat si in
ceea ce priveste diagnosticele de ingrijire.
Formularea enuntului pentru problemele de colaborare sesizate de catre asistenta intr-o anumita situatie
clinica concreta este desemnata sub titlul generic de complicatie potentiala, ca in exemplele urmatoare:
Tratament anticoagulant
Pneumonie
Tratament cu digoxin
Explorare angiografica
Insuficienta cardiaca
Gripa
Problemele de colaborare definesc deci complicatii ale starii de sanatate a pacientului. In detectarea
aparitiei acestora si in monitorizarea evolutiei lor un roli indispensabil revine asistentei medicale. Asistentele
medicale abordeaza solutionarea acestor probleme de colaborare prin aplicarea prescriptiilor recomandate
de medic, cat si prin aplicarea unor interventii autonome (prescriptii recomandate de asistenta). Rolul
ambelor tipuri de interventii este cel de a minimaliza sansa aparitiei sau amploarea complicatiilor medicale
respective.
Diferitele tipuri de relatii dintre interventiile prescrise de medic si cele prescrise de asistenta in acordarea
ingrijirilor medicale sunt ilustrate in Tabelele 1 si 2.
Interventii prescrise
Interventii prescrise de asistenta Diagnostic de ingrijire
de medic
Schimbarea pozitiei la fiecare 2 ore Risc crescut pentru alterarea Nici una
integritatii cutanate cauzat de
Masajul usor al zonelor vulnerabile imobilizarea prelungita la pat prin
fractura de sold
Reducerea presiunii in zonele de
sprijin
Tabel 1 – Interventii autonome ale asistentei medicale derivate din diagnosticul de ingrijire formulat
Interventii prescrise
Interventii prescrise de asistenta Problema de colaborare
de medic
Complicatie potentiala:
Asigurarea unei hidratari orale adecvate Perfuzie intravenoasa (tipul solutiilor,
Alterarea echilibrului hidro- cantitatea, debitul perfuziei)
electrolitic
Monitorizarea starii de hidratare Examene de laborator
Monitorizarea greutatii
Monitorizarea electrolitilor
Diagnosticele de ingrijire formulate, impreuna cu complicatiile potentiale vor fi inregistrate atat in planul de
ingrijire al pacientului, cat si pe lista de probleme de ingrijire ale acestuia. Aceasta lista de probleme
reprezinta un veritabil index sau cuprins al dosarului de ingrijire.
Definim drept problema de ingrijire orice situatie care ameninta sau ar putea ameninta starea de
sanatate a pacientului, implicand o interventie de ingrijire din partea unui membru al echipei de ingrijire.
Pe aceasta lista problemele de ingrijire sunt ierarhizate si numerotate, fiind utilizate atat in elaborarea
planului de ingrijire, cat si in consemnarea notelor asupra evolutiei pacientului, folosite pentru evaluarea
eficacitatii ingrijirii.
Redactarea planului de ingrijire reprezinta cea de-a doua etapa a procesului de ingrijire si cea mai
importanta din punct de vedere conceptual si pragmatic.
Pentru a fi eficient, un plan de actiune trebuie sa fie inteligent conceput, intrundind anumite calitatiale
actiunilor ce trebuie intreprinse. Aceste calitati sunt sintetizate de acronimul englezesc “SMART” si sunt
redate in Figura 2.
Pentru ca planul de ingrijire sa fie aplicabil si eficient, obiectivele fixate trebuie sa fie realiste, iar indeplinirea
lor trebuie sa fie stabilita pe termene (scurte, medii si lungi).
Din punct de vedere al termenelor de executie, obiectivele de ingrijire pe termen includ urmatoarele trei
categorii:
Obiective pe termen scurt: includ actiunile urgente, care trebuie realizate imediat;
Obiective pe termen mediu si lung: includ actiuni prelungite, vizand prevenirea complicatiilor,
reabilitarea starii de sanatate/compensare a pacientului si educatia terapeutica a pacientului si
familiei sale.
In stabilirea obiectivelor ingrijirii se impune, conform principiului acordului mutual, mentionat anterior,
implicarea pacientului si familiei sau apartinatorilor acestuia.
Redam in cele ce urmeaza un exemplu de obiective de ingrijire intr-o situatie clinica concreta:
Situatie clinica:
Pacient diabetic, cu diagnostic de ingrijire “noncomplianta fata de regimul dietetic hipoglucidic datorat lipsei
de intelegere asupra modului de utilizarea a foii de echivalenta glucidica in intocmirea ratiei alimentare
zilnice manifestat prin abateri constante de la dieta”
Obiective de ingrijire:
Obiectiv imediat: Aport alimentar zilnic de 1500 calorii, repartizat in 3 mese si 2 gustari;
Obiectiv pe termen mediu: Planificarea impreuna cu pacientul a regimului diabetic pentru o saptamana,
intelegand si utilizand in redactarea meniului zilnic foaia de echivalenta;