LEGILE ECONOMICE – DE LA CUNOAȘTERE LA UTILIZARE PRACTICĂ

Legea creşterii şi diversificării nevoilor umane

Nevoile umane sunt nelimitate ca număr; sunt concurente, în sensul că unele nevoi apar și
se dezvoltă în detrimentul altora, pe care le înlocuiesc (de exemplu: pentru fumători, nevoia de a
avea brichetă înlocuiește nevoia de a avea chibrituri); sunt complementare, adică satisfacerea
unei nevoi generează necesitatea satisfacerii altor nevoi (de exemplu: necesitatea obținerii
permisului de conducere generează necesitatea procurării automobilului).
Trăsătura principală a acetora este caracterul lor nelimitat, iar numărul lor crește permanent, odată cu
dezvoltarea societății.
Este suficient să comparăm nevoile unui om contemporan (calculator, telefon performant, mașină,
odihnă, vilă, televizor, cărți etc) cu nevoile unui individ din Antichitate.
Sporirea necontenită a numărului și calității nevoilor umane și preocuparea permanentă a omului de a le
satisface constituie motivația principală a oricărei activități umane, a oricărui progres. Omul încearcă să își
satisfacă nevoile sale, în primul rând, prin muncă, adică angajarea la serviciu, iar în urma salariului primit să își
satisfacă aceste nevoi, sau cel puțin, o parte din acestea.
Întrucât numărul nevoilor crește permanent odată cu dezvoltarea societății, acest proces constituie
conținutul legii creșterii și diversificării nevoilor umane.
Pentru satisfacerea nevoilor sale, oamenii folosesc diverse resurse (resurse materiale, resurse
umane, resurse financiare si resurse informationale).
Inegalitatea dintre nevoi si resurse pune in evidenta faptul ca, in raport
cu cresterea si diversificarea nevoilor umane, resursele au fost, sunt si vor fi
limitate. Evolutia societatii omenesti pune in evidenta tendinta de crestere mai
rapida, ca volum si varietate, a nevoilor fata de resurse. Cu alte
cuvinte, caracteristica esentiala a 'resurselor este raritatea, in sensul ca
ele nu sunt disponibile decat in anumite limite cantitative, in timp ce
nevoile umane tind a fi nelimitate. Raritatea vizeaza toate categoriile de
resurse, manifestandu-se ca o lege naturala a economiei. Cu alte cuvinte,
raritatea resurselor are un caracter permanent, punand in evidenta
insuficienta lor in raport cu nevoile.

Legea cererii și ofertei

Cererea este definită ca cantitatea de produse pe care consumatorii doresc şi pot să le
procure la un preţ anumit, într-un anumit interval de timp, restul factorilor ce influenteaza
cererea (venitul consumatorilor, gusturile si preferintele acestora, marimea si structura
populatiei etc.) ramânând neschimbati. Mărimea cererii depinde în primul rând, de preţul bunului
şi de venitul cumpărătorului.
Pentru a vedea cum este aplicată în practică această lege și cum influențează ea
comportamentul consumatorului, am decis analiza cereii pentru fulgii de porumb și cum se
modifică această cerere în funcție de preț.
Tabelul 1. Dependența dintre prețul
produsului și cantitatea cerută pentru acest produs

Caz Pret $/cutie (P) Cantitate ceruta

mii
cutii pe an (Q)
A 5 11
B 4 12
C 3 13
D 2 15
E 1 20

Se observa ca la pretul de 1$ cutia cantitatea ceruta este de 20 mii cutii pe an. Pe masura
ce pretul creste, consumatorii sunt dispusi sa cumpere o cantitate mai mica din acest produs.
Curba generala a cererii are o panta descrescatoare deoarece comportamentul consumatorului
este guvernat de legea utilitatii marginale descrescatoare.
Pe baza modelului cererii pentru fulgii de porumb vom construi curba generala a cererii.

Cantitatea de fulgi de porumb (mii de

cutii pe an)
Figura1. Modelul cererii pentru fulgii de porumb

În activitatea practică, sunt cazuri când legea cererii nu este respectată, fiind anumite
excepții, paradoxuri ale cererii:
- efectul Giffen - variaţia direct proporţională a preţului în raport cu
cererea şi inversă faţa de venit. Aceasta are loc in cazul familiilor cu
 venituri mici, cea mai mare parte din venitul lor este utilizată pentru
procurarea bunurilor strict neceare existenţei. Creșterea preţului unui bun
inferior duce la mărirea cantităţii procurate a acestuia de către
cumpărător, alte bunuri fiind şi mai puţin accesibile, în caz că preţul
unui bun inferior scade, cererea pentru acesta la fel scade, în cazul
venitului în creştere, cumpărătorul fiind orientat spre alte bunuri anterior
mai puţin accesibile.
- efectul de snobism - pentru a se evidenţia din mulţime consumatorul
va procura mărfuri diferite de cele procurate de mulţime. Indiferent de creşterea
preţulu, snobii vor procura mărfurile pentru a-şi etala statutul social
- Efectul Veblen - cu cât preţul produsului este mai mare cu atât creşte cererea
pentru acesta la o anumita categorie de consumatori. Astfel de bunuri sunt
cunoscute sub denumirea de bunuri de paradă şi nu sunt cumpărate pentru
valoarea lor intrinsecă ci pentru că reflectă o anumită stare.
- efectul de venit nul - la unele categorii de mărfuri, de valoare inalta,
unele categorii
ale populaţiei nu are acces, de aceea reducerea preţului nu acţioneaza asupra cere
rii fată de aceste produse.

Legea ofertei evidentiaza legatura între cantitatea de bunuri si servicii pe care producatorii
sunt dispusi sa o aduca pe piata într-o anumita perioada de timp si pretul pietei, ceilalti factori
(costul de productie, pretul bunurilor substituibile si politica economica a statului) ramânând
nemodificati. Exemplu de mai jos vine să explice cum acționează în practică această lege și cum
se modifică comportamentul producătorului în acest caz.
Am construit exemplul tot în baza fulgilor de porumb, adică am vrut să cunoaștem atitudinea
față de același produs din două puncte de vedere diferite (a consumatorului și producătorului).
Tabelul 2. Dependența dintre prețul produsului și cantitatea oferită de
acest produs
Caz Preț $/cutie Cantitate oferită
(P) mii cutii pe an
(Q)
A 5 18
B 4 16
C 3 12
D 2 7
E 1 1
Tabelul 2 evidentiaza existenta unei relatii direct proportionale între pret si cantitatea de
fulgi de porumb pe care producatorii doresc sa o vânda. La pretul de 1 $ producția de fulgi de
porumb este mică. Pe masura cresterii pretului creste si volumul productiei fulgilor de porumb.
Informația cuprinsă în tabelul 2 ne permite sa construim curba ofertei.
 Cantitatea de fulgi de porumb (mii de
cutii pe an)

Figura 2. Modelul ofertei de fulgi de porumb

Și în cazul legii ofertei sunt anumite excepții, paradoxuri de la aceastaă lege:

- paradoxul King - explica comportamentul atipic al poducătorilor agricoli care
pentrua aşi susţine producţia apelează pe scară largă la credite bancare. În cazul
când preţurile produselor scad, oferta creşte cu scopul ca producătorii să-şi
poată acoperi datoriile şi a-şi continue activitatea mai departe.
- paradoxul rugină - în cazul creşterii preţurilor, ajungînd la un anumit nivel al
acestora producătorii scad pe termen scurt oferta, stocînd unele părti din
producţie, cu scopul de a aştepta majorări şi mai mari ale preţurilor.

Aplicarea legii cererii și ofertei pe piața muncii

Piața muncii, la fel ca şi pieţele produselor, sunt dominate de legea cererii şi a ofertei.
Piaţa muncii, ca şi piaţa produselor, este formată din furnizori şi clienţi. In economiile moderne,
salariaţii işi pun serviciile la dispoziţia angajatorilor. Pe pieţele competitive ale muncii, o
anumită cantitate de aptitudini de o anumită calitate se vinde unui număr mare de angajatori, care
concurează pentru a le obţine.
La fel ca şi in cazul pieţelor produselor, preţul plătit pentru muncă, in cazul nostru
salariul orar sau lunar, este factorul cel mai important care influenţează cantitatea de
muncă oferită şi cerută intr-o anumită perioadă, de exemplu o lună.
Salariile se determină similar preţurilor bunurilor şi serviciilor, pe baza cererii şi a ofertei.
Intersecţia curbei cererii şi ofertei determină salariul de echilibru. Dacă salariul efectiv se
situează deasupra celui de echilibru, cantitatea de muncă oferită o depăşeşte pe cea cerută şi
rezultă un surplus.
 Pe piaţa muncii, surplusul poartă numele de şomaj. Dacă salariul efectiv este mai mic
decat cel de echilibru, apare lipsa de forţă de muncă. Dacă piaţa muncii ar acţiona ca alte pieţe,
surplusul de muncă ar trebui să determine reducerea salariului, iar criza de muncă creşterea
acestuia.
Cea de a doua situaţie se intalneşte mai frecvent. Prima apare insă mai rar in practică, din
cauza rezistenţei faţă de reducerea salariilor.Cantitatea de muncă cerută de angajatori este invers
proporţională cu salariul. Cu cat salariul este mai mic, cu atat cantitatea de muncă cerută este mai
mare. Cand salariul creşte, angajatorii vor inlocui o parte a muncii cu echipamente.
Dimpotrivă, cantitatea de muncă oferită de posesorii ei este direct proporţională cu
salariul. Cu cat salariul este mai mare, cu atat cantitatea de muncă oferită este mai mare. In
aceste condiţii, lucrătorii existenţi sunt dispuşi să-şi prelungească programul de muncă, şi, pe de
altă parte, numărul celor dispuşi să-şi vandă forţa de muncă pe piaţă, căutandu-şi de lucru, creşte.

https://ru.scribd.com/document/124995926/Legile-Economice-Caracterul-Clasificarea-Si-
Actiunea-Lor