UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A

BANATULUI „REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI” DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI TURISM RURAL
MANAGEMENT ÎN ALIMENTAȚIE PUBLICA ȘI AGROTURISM

ECONOMIA SERVICIILOR

Conf. Dr. Simona CONSTANTINESCU

Andreea Elisabeta PEPA

Timișoara
2019
 PIAȚA BUNURILOR ȘI A SERVICIILOR

In esenta, piata este locul in care actorii economici (consu-matorul, firma,

statul, sindicatele, etc.) se intalnesc si iau decizii economice importante pentru
societate. In afara de procesul propriu-zis al schimbului de marfuri, pe piata se
formeaza preturile, salariile si profiturile care, in continuare, joaca un rol esential in
alocarea resurselor deficitare si distribuirea venitului national.

Piata poate insemna fie locul geografic in care are loc schimbul de marfuri
(produse si servicii), fie multitudinea de circumstante care insotesc acest proces si
care este direct legata de acesta. Se vorbeste, in acest ultim sens, de structura
pietei, comportamentul pietei si pretul pietei. Desigur ca, firmele si consumatorii pot
considera conditiile de pe piata ca factori exteriori lor si aceste conditii afecteaza
comportamentul lor. Dar acest comportament, la randul sau, afecteaza conditiile
pietei si, desigur, poate determina ceea ce este piata.
Piata, in cel mai general sens, este intregul ansamblu de interdependente
dintre consumatori, vanzatori si produsele pe care acestia le schimba.
O definitie a pietei se poate referi la produsele care se schimba, cum ar fi
piata cerealelor, piata petrolului etc. In aceasta utilizare, prin piata se intelege o
ramura sau subramura economica. O alta modalitate de definire se poate orienta
spre ceea ce sunt cumpa-ratorii, ca de exemplu, piata creditelor pentru firmele
particulare, sau spre ceea ce sunt vanzatorii, cum ar fi piata fortei de munca sau
piata pe care actioneaza companiile petroliere. Definitia pietei poate sa se refere, de
asemenea, la reguli dupa care functioneaza piata, ca de exemplu bursa actiunilor,
sau dupa la in care bunurile sunt schimbate, cum sunt licitatiile.
Nici una dintre aceste modalitati de definire a pietei nu este fara sens, intr-un
anumit moment de timp. De aceea, se poate spune ca piata este un concept
multidimensional.
Sistemic, piata poate fi privita ca subspatiu al unui spatiu economic ce contine
totalitatea fluxuri!or materiale si informationale dintre doi sau mai multi agenti
economici. In cadrul acestui subspatiu se manifesta anumite relatii (raporturi) de
interdependenta dintre agentii economici implicati, una din cele mai importante fiind
cea de concurenta.
Concurenta reprezinta confruntarea deschisa, rivalitatea sau cooperarea
dintre agentii economici vanzatori-ofertanti, ca rezultat al comportamentului lor
specific interesat de atragere a consumatorilor, in vederea asigurarii unor profituri
ridicate si sigure.
In relatiile de piata nu poate fi vorba, practic, de o libertate totala a
participantilor (vanzatori si cumparatori), astfel ca notiunea de concurenta perfecta
nu exista, decat teoretic, practica fiind confruntata cu diferite variante de concurenta
imperfecta.
 Apartenenta la un tip sau altul de piata concurentiala este determinata printre
altele de urmatoarele ipoteze specifice pietei cu concurenta perfecta:
 atomicitatea participantilor, semnifica existenta unui numar teoretic nelimitat
de participanti cu performante asemanatoare, astfel incat, luati in mod
individual, nu pot determina modificari ale raporturilor de schimb stabilite pe
piata;
 omogenitatea produselor, presupune echivalenta insusirilor si calitatilor
produselor oferite pe piata;
 accesibilitatea, exprima posibilitatea de intrare libera pe piata a noilor agenti
economici;
 fluiditatea, exprima continua adaptare a cererii la oferta si invers; fiecare
agent economic are, in orice moment, informatii suficiente privind nivelurile
cererii si a ofertei;
 mobilitatea factorilor de productie, presupune accesul liber al firmelor la
capital si forta de munca.

Exista, in principal, urmatoarele tipuri fundamentale de piata (tabel 4.1):

- piete cu concurenta perfecta;
- piete cu concurenta imperfecta;
- piete cu concurenta monopolistica.

Piata cu concurenta perfecta se caracterizeaza prin aceea ca exclude orice

forma de interventie din exterior asupra sa. Pe aceste piete produsele se vand la
preturile de echilibru rezultate in urma confruntarii libere a cererii cu oferta. Echilibrul
apare atunci cand, la pretul pietei, cererea este egala cu oferta, iar stabilitatea
echilibrului este garantata numai in conditiile in care cererea si oferta raman
neschimbate.
Pietele cu concurenta imperfecta se caracterizeaza prin nesatisfacerea uneia
sau mai multor premise ale concurentei perfecte. Intre principalele tipuri de piata cu
concurenta imperfecta se disting: monopolul, monopson, oligopolul si oligopsonul
Monopolul se caracterizeaza prin faptul ca unul sau cativa producatori isi
impun propriile conditii, dictand pretul. Pe acest tip de piata, oferta este controlata si,
in consecinta, pretul de vanzare (pretul de monopol) este superior celui format pe
piata concurentiala perfecta.
Monopsonul, spre deosebire de monopol, se caracterizeaza printr-un numar
extrem de redus al cumparatorilor, in timp ce numarul vanzatorilor este foarte mare,
astfel incat, in acest caz, cererea este elementul aflat sub control. Pretul este dictat
de cumparator si este inferior celui stabilit pe piata concurentiala perfecta.
Oligopolul este acel tip de piata in care domina un numar relativ mic de firme
de dimensiuni comparabile si care vor dicta, in final, pretul pietei. Spre deosebire de
monopol, in cazul oligopolului se pastreaza concurenta intre producatori, dar numai
intre cei ce au o anumita pondere pe piata respectiva. Pretul de oligopol este inferior
pretului de monopol, dar superior pretului pe piata concu-rentiala perfecta.
 Oligopsonul, in opozitie cu piata cu concurenta oligopol, se caracterizeaza
prin faptul ca atomicitatea este incalcata ca urmare a existentei unui numar redus de
cumparatori, in conditiile in care numarul vanzatorilor este mare sau foarte mare.
Pretul de oligopson este influentat de cumparatori si, in consecinta, este inferior celui
de pe piata concurentiala perfecta, dar superior celui monopson.
Piata cu concurenta monopolistica constituie o varianta a pietei cu concurenta
perfecta cu deosebirea ca produsele oferite nu sunt omogene, ceea ce face posibila
aparitia unor situatii si/sau pozitii favorabile unora dintre agentii economici ce se
confrunta pe piata, in conditiile in care celelalte permise (atomicitatea,
accesibilitatea, fluiditatea, transparenta si mobilitatea) raman neschimbate.
In abordare clasica, sunt avute in vedere patru tipuri principale de actori.
Acestia sunt:
 consumatorul;
 producatorul;
 statul;
 exteriorul.
Consumatorul reprezinta o gospodarie compusa din unul sau mai multi indivizi
care utilizeaza veniturile pe care le au comun, pentru consum. Consumatorul este
actorul ce determina cererea de bunuri (produse sau servicii). De asemenea, el
poate participa in calitate de ofertant (prin economiile sale) pe piata financiara si este
furnizorul (ofertantul) de munca pe piata fortei de munca.
Rolul consumatorului este esential in orice sistem economic, el fiind cel ce
dicteaza, prin nevoile sale, ce si cat se produce. Dinamica nevoilor sale constituie
una din principalele surse ale dinamicii unei economii. De asemenea,
comportamentul sau are inrauriri directe si indirecte asupra comportamentelor
celorlalte tipuri de actori (agenti economici) cu care se afla in relatie.
Producatorul poate fi privit ca institutie in care sunt reunite comportamente ale
unor tipuri diferite de consumatori (muncitori, manageri, furnizori, clienti), pe piata
fiind insa considerat actor individual, rezultat din agregarea diferitelor dorinte si
comportamente ale membrilor sai. Firma este ofertant pe piata produselor si
serviciilor si consumator, pe pietele factorilor de productie si cea monetara.
Rolul principal al producatorului (firmei) este de a oferi pe piata bunuri
economice (produse sau servicii), in scopul satisfacerii cerintelor consumatorului.
Spre deosebire de consumator, produ-catorul va incerca sa aiba un asemenea
comportament incat sa obtina un profit cat mai mare. Aceasta optiune este, de fapt,
izvorul concurentei la care firma, pentru a supravietui, va incerca, pe de o parte, sa
desfasoare o activitate cat mai eficienta, iar pe de alta parte, sa isi consolideze
pozitia pe piata. De asemenea, in functie de tipul pietei pe care actioneaza,
producatorul poate fi supus, intr-o masura mai mare sau mai mica, presiunilor
executivului (statului) prin restrictiile impuse de legislatia in vigoare.
Actiunile producatorului (comportamentul sau) sunt influentate de cel putin trei
factori externi lui, si anume, de comportamentul consumatorului, de actiunile
concurentei, precum si de gradul de implicare a statului in activitatea economica.
 Statul include administratiile centrale si locale, organisme de reglementare si
control, etc. Ca agent economic, statul se manifesta atat in calitate de consumator,
cat si de producator, prin firmele ce-i apartin.
Printre rolurile principale, statul, ca actor economic, asigura cadrul juridico-
legislativ de desfasurare a activitatii economice, supervizeaza infaptuirea protectiei
sociale, acorda subventii, mediaza conflictele de munca. In indeplinirea misiunilor
sale, statul poate interveni, intr-o masura mai mare sau mai mica, in limitele
autonomiei sale, in desfasurarea activitatii economice la nivel macro si
microeconomic. Interventia statului in economie la nivel macro-economic vizeaza, in
special, asigurarea echilibrului economic (prevenirea si/sau inlaturarea
dezechilibrelor macroeconomice), a protectiei sociale si dezvoltarea economiei. La
nivel microeconomic, interventia statului priveste stabilirea unor preturi si a unor
tarife pentru produsele si/sau serviciile furnizate de monopolurile naturale, gestiunea
proprietatii publice, nivelurile unor salarii, etc.
Exteriorul, ca agent economic, este reprezentat de consu-matorii si
producatorii din afara teritoriului national (care apartin sistemelor economice ale altor
state) si care au relatii de inter-dependenta cu ceilalti trei actori (actorii nationali).

Particularitati ale modului de manifestare a concurentei pe piata serviciilor

Pentru majoritatea serviciilor, piata pe care sunt oferite este o piata imperfecta
din punct de vedere al modului de manifestare a concurentei. Exista totusi anumite
servicii pentru care piata are toate caracteristicile concurentei perfecte (atomicitatea
participantilor, omogenitatea produselor, accesibilitatea, fluiditatea si mobilitatea
factorilor de productie), cum este, de exemplu, cazul serviciilor de multiplicare
documente, de developari foto. Ponderea acestora in sectorul serviciilor este insa
foarte mica. Intre particularitatile pietei serviciilor rezultate din modul de manifestare
a concurentei se numara:
 Marea majoritate a serviciilor nu sunt omogene
Neomogenitatea este o consecinta a imaterialitatii si a inseparabilitatii unor
servicii de persoana prestatorului si a utilizatorului, astfel incat sunt acestea devin
specifice fiecarui producator. Nota personala a prestatorului este esentiala pentru
caracterizarea serviciului. De exemplu, in serviciile medicale calitatea actului medical
depinde esential de abilitatile medicului (ale personalului medical). Exista, de
asemenea, servicii precum cele de editare sau IT care desi nu presupun prezenta
prestatorului in momentul consumului poarta amprenta fiecarui producator.
 Este afectata atomicitatea
Aceasta particularitate este determinata, in principal, de netransferabilitatea
unor servicii. De exemplu, serviciile hoteliere intr-o zona sau localitate pot fi
asigurate numai in masura in care exista unitati hoteliere. Daca numarul acestora
este mare, atunci piata prezinta caracteristicile concurentei monopolistice. Daca
exista un singur hotel, atunci acesta va detine o pozitie de monopol pe piata
respectiva.
  Exista bariere de intrare pe piata
Pentru unele servicii, intrarea pe piata este ingradita de anumite bariere care
pot imbraca atat forme birocratice, cat si/sau economice. De exemplu, in cazul
serviciilor de telecomunicatii exista bariera birocratica a licentei de emisie, dar si o
bariera economica (capital necesar), in cazul serviciilor de invatamant particular
bariera acreditarii, in cazul serviciilor bancare bariera economica (capital minim
foarte mare), in cazul unor servicii de turism bariera birocratica a brevetului de turism
etc. Barierele birocratice si economice sunt, in acelasi timp, si instrumente (parghii)
prin care statul poate interveni pe piata diverselor servicii.
 Transparenta este limitata
Accesul dificil la informatii si lipsa transparentei pietei serviciilor sunt
determinate, in principal, de imaterialitatea si perisabilitatea serviciilor. Este evident
ca, datorita faptului ca multe servicii intra in categoria celor 'invizibile', pe piata
acestea sunt de 'neincercat' si, in consecinta, este deosebit de dificil sa se
caracterizeze piata la un moment dat. Mai mult, datorita perisabilitatii este afectat si
echilibrul cerere - oferta.
Pentru a contracara aceste neajunsuri care, in cazul unor servicii (de
exemplu, serviciile turistice) pot fi majore, se pot adopta de catre producatori diverse
strategii si politici de piata, precum si metode de gestiune interna a resurselor
producatorului. In acest sens, exemple pot fi: metodele de tarifare a serviciilor (tarife
diferentiate), modele de gestiune a fortei de munca (modelul de gestiune flexibila
resursei umane), problematici ce vor fi abordate in capitolele urmatoare.
BIBLIOGRAFIE
1. http://ec.europa.eu/growth/single-market/services/services-directive/
2. http://stats.oecd.org/Index.aspx?DataSetCode=PDBI_I4
3. http://pubdocs.worldbank.org/en/930531475587494592/EU-RER-3-Services-
to-the-Rescue.pdf