Curs: Teorie Urbană.

Lector universitar: Severin Serghei

Tema 5. Activitatea urbanistică în contextul asigurării dezvoltării

localitatilor urbane.

Rolului pe care le au oraşele pentru menţinerea şi impulsionarea dezvoltării economiei

regionale, astfel consolidând reţeaua relaţiilor economice la nivel naţional, implică necesitatea
diferenţierii calitative a spaţiului urban faţă de spaţiul limitrof. Aceasta în vederea prezenţei în
interiorul urbei a serviciilor regionale de deservire a populaţiei. Astfel oraşele mai îndeplinesc
funcţia de consolidare a potenţialului uman (nu doar din urbă, ci şi din regiune) şi racordarea
acestora la procesele sociale, culturale, politice etc. din ţară.

5.1 Oraşul în reţeaua deritorial-administrativă a R.M.

Forma de organizare teritorial-administrativă a Republicii Moldova a cunoscut un şir de
modificări în ultimele decenii, urnărind scopul de raţionalizare şi eficientizare a actului de
guvernare, aceste schimbări au vizat stabilirea cadrului juridic pentru satele (comunele) şi oraşele
(municipiile) şi unităţile administrativ-teritoriale ale R.M.
Legea privind organizarea administrativ-teritorială a R. Moldova divizează teritoriul ţării,
sub aspect administrativ, în unităţi administrativ-teritoriale: raioane, oraşe şi sate. Rolul
urbanismului ca ştiinţă, şi ca activitate, este reconsiderarea spaţiilor habitatului uman întru
asigurarea condiţiilor egale de trai, muncă şi odihnă. Sub aceste aspecte (nivelul de comfort,
dotări social-culturale, acces la servicii economice şi inginereşti) toate localităţile trebui să
asigure populaţiei aceleaşi facilităţi în asigurarea satisfacerii nevoilor.
Lista oraşelor din Republica Moldova cuprinde aproximativ 65 de oraşe şi orăşele, dintre
care doar 4 au o populaţie de peste 100.000 loc. Din acestea doar 8 oraşe au căpătat acest statut
înainte de cel de-al II-lea război mondial: Tiraspol (1795), Dubăsari (1795), Chişinău (1818),
Bălţi (1818), Tighina (1818), Cahul (1835), Soroca (1835), Orhei (1835), Râbniţa (1938). Cel
mai nou oraş este localitatea Tvardiţa căreia i sa oferit statut de oraş în anul 2013. Creşterea
numărului de oraşe în perioada ce a urmat războiului sa datorat reformei teritorial-administrative
în urma căreia teritoriul R.S.S.M. a fost împărţit în raioane (52 raioane în comparaţie cu 10
judeţe existente anterior), iar pentru funcţia de centre raionale au fost alese foste târguri sau sate
transformate ulterior în oraşe.

Img. 1. Divizarea teritorial-sdministrativă a R.M. în diferite perioade istorice: stânga – judeţe; dreapta – raione.
 Având în vedere că procesul de urbanizare a oraşelor din R. Moldova este unul tardiv
(intensificarea proceselor de urbanizare au loc prin anii 60) şi au avut o durată scurtă (procesul
practic se stopează după anul 1991) oraşele ţării şi-au suspendat dezvoltarea firească, iar
activitatea de urbanism capătă o importanţă majoră în acest context.

5.2 Oraşul în raport cu activitatea urbanistică.

Pentru activitatea urbanistică, orașul reprezintă o entitate complexă având o poziție precisă
pe ţesătura structurii administrativ-teritoriale al ţării. Ca parte a uniei structuri, această unitate
menţine legături multiple cu entităţile vecine şi cu centrele politice, economice, culturale etc.
Perspectiva activităţii urbanistice raportată la orașe este una globală, unde legăturile economice,
sociale ş.a. asigură racordarea localităţilor într-o reţea unică care formează statul Republica
Moldova. Totodată orașul duce o viaţă autonomă, sieşi suficientă, care asigură populaţiei condiţii
comfortabile de trai şi acces la toate facilităţile vieţii moderne (social-culturale, edilitar-
gospodăreşti).
Urbanismul este o ştiinţă pluridisciplinară, specrul domeniilor care într-un fel sau altul se
află în vizorul activităţii urbanistice variază de la economie la protecţia mediului. Această
deschidere către alte domenii de cercetare este determinată de scopurile activităţii de
urbanism:
a) utilizarea raţională şi echilibrată a terenurilor necesare funcţionării localităţilor;
b) determinarea structurii funcţionale a localităţilor;
c) asigurarea unei locuiri corespunzătoare cerinţelor şi nivelului de dezvoltare a societăţii;
d) asigurarea esteticii compoziţionale în realizarea cadrului construit şi amenajarea
cadrului natural din localităţi;
e) protejarea populaţiei, cadrului natural şi construit contra poluării, riscurilor naturale şi
tehnologice previzibile;
f) protejarea, conservarea şi acordarea statutului corespunzător de valoare monumentelor
culturii şi naturii.
Pentru a putea înțelege cum se raportează activitatea de urbanism la loclității, în special
cele urbane, este necesar înţelegerea faptului că aplicarea unor principii, care pot fi numite
urbanistice, adică a unor norme şi standarde, în toate domeniile de activitate responsabile de
dezvoltarea localităţilor, ţine de necesitatea asigurării unui echilibru între evoluţia în ascendenţă
a componentei economice şi sfera vieţii social-culturale.
Care este perspectiva orașului, şi ce poate propune activitatea de urbanism în vederea
creării premiselor pentru o dezvoltare raţională a acstora? Aceasta este întrebarea ce ne
preocupă. Cert este că activitatea de urbanism oferă cel mai bun model pentru dezvoltarea
teritorial-urbanistică a localităţilor, având în vedere difuncţionalităţile şi priorităţile de tot tipul.
Drept neajunsuri, sau punctele slabe, a situaţiei existente în domeniul dezvoltării urbane
putem număra următoarele poziţii:
- autonomie limitată (politică, fiscală);
- lipsa/starea nesatisfăcătoare a infrastructurii;
- nivelul scăzit al investiţiilor socio-culturale;
- nivelul scăzut al activităţilor de producere;
- dezvoltarea sporadică/abordarea individuală a dezvoltării ş.a.

5.3 Dimensiuni de acţiune a activităţii de urbanism.

Am menţionat deja că urbanismul este o activitate pluridisciplinară, fapt datorat
multidimensionalităţii actului de reglementare urbanistică, deaceea considerăm ca prin
activitatea de urbanism putem găsi şi oferi soluţii la majoritatea problemelor existente. Acestea
(soluțiile) se grupează câteva dimensiuni de acţiune a activităţii de urbanism care sunt
responsabile de formarea condiţiilor de trai, muncă şi odihnă a populației care să corespundă
cerinţelor vieții moderne.
 Dimensiunea cea mai cuprinzătoare şi care eronat este asociată cu finalitatea activităţii
urbanistice este cea ce ţine de sistematizarea teritorilă a localităţilor.
Diversitatea activităţilor şi beneficiilor necesită o delimitare a teritoriului după
funcţionalitatea acestuia. Aici scopul urmărit este crearea zonelor funcţionale distincte, rezervate
unei activităţi de bază (zona locativă, zona de utilităţi publice, zona comunală ş.a). Drept rezultat
se urmăreşte formarea centrulor/subcentrelor publice în orașe unde trebuie să fie concentrate
instituţiile administrative, culturale şi deservire. Atenţie se acordă raţionalizării a folosirii
teritoriilor zonei locative în special pentru terenurile construcţiilor noi, în condiţiile în care
majoritatea orașelor nu dispun de terenuri de rezervă pentru extinderea zonelor locative, aceasta
se execută prin scoaterea din circuit a terenurilor agricole limitrofe deaceea folosirea terenurilor
noi necesită raţionalizare – micşorarea suprafeţei parcelelor, delimitarea regulată a parcelelor ş.a.
Zonificarea funcţională a teritoriului este importantă pentru că asigură delimiteare după
destinaţie a corpului orașului asigurând totodată necesarul de terenuri pentru o activitate sau alta
împiedicând situaţiile de apariţie a vecinătăţilor care se deranjează, de ex. unităţi de producere în
zona locativă.
Dimensiunea social-culturală se manifestă prin dezvoltarea reţelei obiectivelor publice,
culturale şi deservire. Am menţionat deja importanţa acordată formării centrelor/subcentrelor
publice, acestea trebuie să asigure în totalitate necesităţile multilaterale ale populaţiei.
Organizarea centrelor publice prevede, pe lângă clădirile administrative,
construcţia/reconstrucţia instituţiilor şcolare şi preşcolare; obiective de deservire şi de
alimentaţie publică; zone de agrement; sport şi odihnă ş.a. toate acestea cu amenajarea spaţiilor
verzi transformând orașul într-un spaţiu pe deplin autonom în ceea ce priveşte desvăşurarea vieţii
culturale şi sociale. Obiectivul principal al acestei dimensiuni este acoperirea tuturor categoriilor
de vârstă a populaţiei localității. Incluziunea copiilor şi tineretului, a bătrânilor în activităţile
publice duce la mărirea coeziunii sociale şi la creşterea conştiinţei civice a populaţiei.
Dimensiunea tehnico-edilirată a activităţii urbanistice pune în lumină elementele mai
puţin vizibile ale vieţii cotidiene în ceea ce ţine de asigurarea comfortului zilnic, şi anume,
necesitatea asigurării localităţilor urbane cu apă potabilă curentă, canalizare, comunicaţii etc. Iar
această dimensiune nu reprezintă un compartiment aparte ci necesită a fi implementat odată cu
realizarea soluţiilor de planificare. Pentru asigurarea viabilităţii zonelor funcţionale, pentru
menţinerea unui centru public mereu activ este necesar un sistem bine-dezvoltat de reţele
inginereşti, de la străzi şi drumuri la comunicații. Activitatea urbanistică acordă prioritate acestei
dimensiuni a dezvoltării orașelor, se identifică sursele de alimentare cu apă, se stabileşte reţeaua
de conducte magistrale de alimentare cu apă şi canalizare, necesitatea staţiilor de pompare,
localizarea staţiilor de epurare. Din punct de vedere urbanistic apare necesitatea abordării „în
pachet” a problemelor alimentare cu apă şi canalizare, pentru a reduce sau a evita efectele
dezastruase pentru starea mediului înconjurător, în cazul lipsei reţelei de canalizare în timp ce
populaţia are acces la apă curentă, problemă persistentă în mai multe orașe din R.M.
Acestea sunt doar unele aspecte ale activităţii urbanistice în raport cu orașul, desigur
subtilităţi sunt mai multe iar elementele care îşi lasă amprenta în dezvoltarea urbană sunt uneori
ascunse şi acţionează indirect. Perspectiva orașelor depinde de mai mulţi factori, investiţii, pieţe
de desfacere, reţele de comunicaţii, dezvoltarea economică şi politică a ţării, demografia ş.a. însă
activitatea de urbanism îşi are contribuţiile sale în realizarea scopului asigurării unei bune
dezvoltări a orașelor. Scop ce poate fi atins.