Dificultățile motorii fac parte din tabloul clinic al tulburărilor de dezvoltare precum autismul,

tulburările de limbaj și dislexia. În recuperarea copiilor cu TSA, un rol deosebit îl are

dezvoltarea abilităților motrice (motricitatea fină și grosieră).

Motricitatea fină reprezintă capacitatea de coordonare și precizie a mișcărilor care

dezvoltă cele trei planuri: afectiv, cognitiv și limbaj. De asemenea, din punct de vedere
cerebral, dezvoltarea motricității fine are un impact deosebit de important asupra dezvoltării
creierului, mâinile ocupând o porțiune mare pe scoarța cerebrală, fiind în legătură directă cu
dezvoltarea vorbirii (a pronunției și a limbajului) și a gândirii.

Legătura dintre dezvoltarea motricității fine și vorbire a fost demonstrată de către

cercetători în secolul XX, la Institutul de fiziologie a copiilor și adolescenților din Rusia.
Studiile neurologice au arătat faptul că aria Brocca, responsabilă în formarea limbajului, are
implicații și în sarcinile motrice. 70% dintre copiii care au dificultăți motrice în primii ani de
viață dezvoltă un limbaj deficitar.

Atunci când controlul motric este deficitar, apar diferențe în modul în care copilul
percepe și procesează informațiile din mediu. Se știe faptul că motricitatea fină și coordonarea
bilaterală sunt esențiale pentru exercitarea activităților de bază, precum mâncatul, băutul cu
cana sau sticla, spălatul pe mâini, pe dinți, mersul la toaletă, scrisul etc.

În planul de intervenție, un program foarte important este cel de motricitate fină, unde
se lucrează itemi ca: închide și deschide pumnii, arată cu degetul arătător, freacă palmele una
de alta, semnul victoriei, semnul OK, bate din palme, unește palmele sau degetele, palmele
încrucișate, point pe foaie, point în palmă, pensa.

De mare ajutor în dezvoltarea motricității fine a mâinilor copiilor sunt jocurile și

activitățile precum:

 Pune piuneze pe planșă

 Înșiră mărgele pe șnur
 Toarnă apă dintr-un pahar în altul
 Transferă obiecte (paste, orez, faină) cu lingura
 Joaca cu plastilină, lut sau aluat
 Ruptul hârtiilor
 Prinderea cleștelui de rufe, folosind doar degetul mare și arătător
  Construirea turnurilor din cuburi
 “Cântă la pian” cu degetele pe masă, în ritm mai lent sau mai alert
 Să închidă și să deschidă nasturi, capse, fermoare
 Să culeagă flori, frunze, ghinde
 Utilizarea degetelor pentru mutarea obiectelor dintr-un recipient în altul(ex. mutarea
grăunțelor sau a boabelor de fasole din castron într-o sticlă)
 Alăturarea unor piese de puzzle
 Pictatul cu degetele și palma
 Înfiletarea capacelor de la borcane și sticle
 Culesul semințelor de floarea soarelui
 Înfigerea bețisoarelor de plastic în plastilină (rezultând astfel un arici)
 Jocul cu nisip obișnuit sau nisip kinetic.

Părinții au un rol extrem de important în a-i ajuta pe copii să își dezvolte motricitatea și de a-i
stimula cognitiv. Pentru a-l ajuta pe copil să fie din ce în ce mai îndemânatic în mânuirea
obiectelor mici și în realizarea unor activități ce implică motricitatea fină este nevoie doar să îl
încurajeze continuu în eforturile lui de a explora mediul înconjurător.