Raporturile sintactice la nivelul frazei

1. Raportul de coordonare – se stabilește între propoziții de același fel

 se realizează prin:
1. juxtapunere (alăturare sau paratxă) - propozițiile sunt despărțite prin
virgulă

Unii cântă, alții joacă.

Ioana citește, Ion ascultă muzică, Ionel a plecat la pescuit.

2. joncțiune – prin conjuncții și locuțiuni conjuncționale coordonatoare:

a) copulative: și, nici, precum și, ci și;
b) adversative: dar, iar, însă, ci, în schimb;
c) disjunctive: sau, ori, fie, ba;
d) conclusive: deci, așadar, prin urmare, în concluzie.

Nici nu ninge, nici nu plouă.

E frumos, însă naravul îl strică.
O luptă-i viața, deci te luptă!

2. Raportul de subordonare - se stabilește între o propoziție regentă și una sau mai multe
propoziții subordonate
 se realizează prin:
1. conjuncții subordonatoare: că, să, ca să, dacă, de, deși, încât, întrucât,
fiindcă, deoarece
2. locuțiuni conjuncționale subordonatoare: pentru că, din cauză că, din
pricină că, din moment ce, de vreme ce, măcar că, măcar să, măcar de, chiar
dacă, chiar să, cu toate că, pentru ca să, ca și cum, ca și când, de parcă, după
cum, în timp ce, ori de câte ori, după ce, până ce, până să
3. pronume și adjective pronominale relative: care, cine, ce, ceea ce, cât, câtă,
câți, câte
4. pronume și adjective pronominale nehotărâte: orice, oricine, oricare,
orișicare, orișice, orișicine (precedate sau nu de prepoziții)
5. adverbe relative: unde, când, cum, cât
6. adverbe nehotărâte: oricând, oricum, oriunde, oricât, orișiunde, orișicând,
orișicum, orișicât

Oricine umblă ziua nu se poticnește

Nu călca șarpele care doarme.
Voi veni oriunde vei spune.
Mâna altuia nu te scarpină cum îți place.
Sfatul meu a fost mintea puțină câtă o am de la Dumnezeu.
Grăbi cât putu.