Educaţia ecologică – componentă inevitabilă

a unui proces instructiv-educativ de calitate

Formarea la copii a unei atitudini grijulii faţă de natură este un

proces destul de complex şi de lungă durată.

Finalităţile educaţiei ecologice ar trebui să devină nu doar captarea

unor cunoştinţe teoretice de către elevi, ci şi dezvoltarea unei
sensibilităţi emoţionale, naşterea unei dorinţe de a ajuta, a ocroti, a
îmbunătăţi mediul ambiant, formarea unei culturi ecologice.

Curriculumul „Educaţia ecologică şi pentru protecţia mediului”

pentru clasele primare şi gradinita are obiectivele - cadru:

• Utilizarea unor noţiuni elementare referitoare la mediu.

• Dezvoltarea capacităţilor de explorare/investigare a mediului.

• Formarea unor comportamente active, favorabile echilibrului între

calitatea mediului şi a vieţii.

Educaţia privind protecţia mediului înconjurător se adresează atît

minţii, cît şi sufletului copilului. Prezentarea unei cantităţi mari de
informaţii poate avea rezultate negative, suprimînd interesul şi
entuaziasmul elevilor. Accentuarea catastrofelor ecologice poate crea
elevilor o stare depresivă şi frustrantă.

Educaţia ecologică a preşcolarilor şi a elevilor din clasele primare

poate fi realizată, aplicănd diverse metode şi în cadrul diverselor forme
de organizare a instruirii. Aşadar, în cadrul excursiilor curriculare şi
extracurriculare vă sugerăm să atrageţi atenţia elevilor la diversitatea
corpurilor şi fenomenelor naturii.
 Este necesar să-i învăţăm pe copii să selecteze din totalitatea de
corpuri şi fenomene doar pe cele esenţiale, să le găsească semnele lor
distinctive: forma coroanei arborilor, culoarea ritidomului, forma şi
mărimea frunzelor ş.a. E important ca copilul din fragedă copilărie să
poată compara. De aceea , propuneţi-i să ducă observări fenologice
asupra unuia şi aceluiaşi copac în diverse anotimpuri. Încercaţi să
utilizaţi în timpul excursiilor, plimbărilor în natură poezii, care să
corespundă tematicii.
Pentru a stimula interesul elevilor faţă de natură sunt binevenite
jocurile didactice, de exemplu: „Săculeţul cu frunze”, „Recunoaşte
copacul”, „Ce s-a schimbat”, „Ascunde-te după copac”. Un rol
important în cunoaşterea şi ocrotirea mediului îl joacă şi folosirea
ghicitorilor.

Pentru a-l cointeresa pe copil e nevoie de a-i provoca curiozitatea,

creativitatea, de a-i dezvolta capacităţile de investigare a mediului
înconjurător.

Aceasta se poate realiza prin intermediul experimentelor,

experienţelor şi modelărilor. Construiţi împreună cu copii un filtru
pentru apă, simulaţi cum acţionează asupra organismelor vii ploaia
acidă, observaţi acţiunea fumului asupra plantelor şi organismului uman.

E important de menţionat că educaţia ecologică de calitate se

realizează într-un parteneriat strîns cu părinţii. E oportun ca părinţii să
conştientizeze inevitabilitatea plimbărilor în comun cu copiii, munca pe
lotul de lîngă casă, îngrijirea plantelor de cameră, etc.

Realizarea şi promovarea educaţiei ecologice vor fi benefice atît

pentru mediul natural, cît şi pentru crearea unei imagini pozitive a ţării
noastre în spaţiul european şi mondial.
Referinţe bibliografice:

• Ursu, L., Gînju, S., Galben-Panciuc, Z., Curriculum pentru disciplina

opţională Educaţia ecologică şi pentru protecţia mediului.