Sunteți pe pagina 1din 7

Gifu Raluca-Elena

COMERCIANT
NOTIUNEA DE COMERCIANT

1.Aspectele generale
Avand radacinile infipte in antichitate atunci cand s-a dezvoltat ideea dreptului de
proprietate, comertul a insotit dezvoltarea societatii omenesti. El nu a produs nici nu a
consumat, singur ratiunea de a exista si singura modalitate in care se manifesta rezumandu-se
la legatura dintre productie si consum. Dar el cuprinde nu numai operatiunile de interpunere
si circulatie a marfurilor pe care le efectueaza fabricantii, precum si executarea de lucrari si
prestarea de servicii, pe care le realizeaza antreprenorii, respectiv prestatorii de servicii, sau,
in general, intreprinzatorii.
Definitoriu, elementul speculativ – „animus lucri” – este cel care pune in miscare
spiritul de initiativa pana la risc al comerciantului. Acolo unde lipseste acel element
speculativ, nu se poate vorbi de comert. Astfel, cumpararea unor bunuri in scop de binefacere
nu poate fi considerata activitate comerciala. Numai cumpararea de bunuri in scop de
revanzare cu realizarea unui profit constituie comert in inteles juridic.
De aceea, intreaga activitate comerciala este consacrata de profesionistii sai ideilor de
castig si de bunastare sociala.
Nascut la randul lui din nevoile comertului, dreptul comercial a evoluat odata cu
dezvoltarea acestuia de-a lungul vremii.
Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat care sunt
aplicabile raporturilor juridice izvorate din savarsirea actelor juridice, faptelor si operatiunilor,
considerate de lege fapte de comert, precum si raporturilor juridice la care participa
persoanele care au calitatea de comerciant.
Desi dreptul nostru comercial este in principal un drept obiectiv, intemeiat pe diferite
fapte din viata noastra socio-economica, considerate de lege comerciale, in realitate, privite
lucrurile sub aspect cantitativ, substanta materiei comerciale o formeaza marea masa de
operatiuni pe care le savarseste comerciantul.
In Romania spre deosebire de alte tari, exista o legislatie si un drept specia, Dreptul
Comercial, aplicabile unei anumite categorii d persoane – comerciantii, si unei categorii de
fapte – faptele si actele de comert, cuprinse in Codul comercial si legile comerciale in vedere
rolul comerciantului in activitatea comerciala, Codul comercial precizeaza notiunea de
comerciant si reglementeaza statutul juridic al acestuia.

2.Conceptia Codului comercial roman privind subiectii raporturilor comerciale

Adoptat in anul 1887, Codul comercial roman a folosit ca model Codul comercial
italian din anul 1882. Totusi, codul nostru comercial se inscrie pe linia vechii traditii franceze
avand la baza sistemul obiectiv. Dispozitiile Codului comercial se aplica oricarei persoane
care savarseste anumite fapte de comert obiective reglementate de art.3, indiferent daca
persoana care le savarseste are sau nu calitatea de comerciant.

Daca savarsirea faptelor de comert are un caracter profesional, persoana in cauza


devine comerciant (art.7 Cod com.). Odata dobandita calitatea de comerciant, toate actele si
operatiunile efectuate de catre aceasta persoana sunt prezumate a fi comerciale (art. 4 C.
com.). Spre deosebire de actele obiective de comert, care sunt denumite astfel datorita naturii
lor reputat comerciale, actele subiective de comert isi revendica aceasta natura dupa
profesiunea de comerciant a celui care le practica.

Dar savarsirea unei fapte de comert obiective nu conduce in mod automat la


dobandirea calitatii de comerciant. Aceasta concluzie este sustinuta si de alte prevederi ale
Codului comercial. Astfel, potrivit:

- art.9: 'Orice persoana care, intr-un chip accidental face o operatiune de comert,
nu poate fi considerata ca comerciant; ea este insa supusa legilor si jurisdictiei
comerciale pentru toate contestatiunile ce se pot indica din aceasta operatiune.';

- art. 56: 'Daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti contractantii
sunt supusi, incat priveste acest act, legii comerciale, afara de dispozitiile
privitoare la persoana chiar a comerciantilor si de cazurile in care legea ar dispune
altfel.';

- art.893: 'Chiar cand actul este comercial numai pentru una din parti, actiunile ce
deriva dintr-insul sunt de competenta jurisdictiei comerciale';

- art.945: 'Actiunile derivand din acte care sunt comerciale numai pentru una din
parti se presupun pentru toate partile contractante in conformitate cu toate
dispozitiunile legii comerciale'.

In consecinta, potrivit Codului comercial roman, subiecti ai raporturilor comerciale


pot fi atat comerciantii cat si necomerciantii, dar, in principal, activitatea comerciala se
realizeaza de catre comercianti.

Necomerciantii participanti la raporturile comerciale, pot fi persoane fizice cat si


persoane juridice (de drept privat sau de drept public). Acestea pot intra sub incidenta
dreptului comercial in situatia in care participa la:

a. efectuarea unui act subiectiv de comert din categoria actelor prevazute de art. 4
C. com.;

b. efectuarea unui act obiectiv de comert din cele prevazute in art.3 Cod com.

In nici unul din aceste cazuri participantul nu va dobandi calitatea de comerciant, dar ii
sunt aplicabile normele referitoare la obligatiile comerciale (cu exceptia solidaritatii
codebitorilor). Necomerciantii pot participa la efectuarea unor acte de comert daca au
capacitate de exercitiu deplina, adica capacitatea juridica de a indeplini o fapta de comert
izolata.

Persoanele juridice de drept privat participante la raporturile comerciale sunt


persoanele juridice civile, asociatiile si fundatiile (constituite conform Ordonantei de
Guvern nr.26/2000 cu privire la asociatii si fundatii), societatile agricole, sindicatele, partidele
politice, cultele si asociatiile de culte si alte societati civile. Obiectul acestor organizatii nu
poate fi incadrat In nici una din operatiunile prevazute In Codul comercial ca acte de comert,
dar ele vor putea savarsi acte de comert in cazurile si conditiile prevazute de lege.
Intr-o conceptie restrictiva, aceste organizatii pot:

a. sa infiinteze societati comerciale, de exemplu cantine, camine, hotel, imprimerii,


librarie, editura, dar numai daca este in legatura cu scopul principal al persoanei
juridice;

b. sa efectueze acte de comert izolate sau accesorii, in cadrul limitat de principiul


specializarii capacitatii de folosinta (art.34, Decretul nr.31/1954 care se refera atat
la persoanele fizice cat si la persoanele juridice - 'Persoana juridica nu poate avea
decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare
sau statut. Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este
nul')

Persoanele juridice de drept public participante la raporturile comerciale sunt statul,


judetul si comuna.

Criteriul subiectiv are drept scop sa atribuie prin lege caracterul de act comercial
acelor acte care sunt savarsite de comercianti, acte care se exercita in mod obisnuit de catre
acestia din urma. Dreptul comercial apare in acest sistem ca un drept profesional care se
aplica persoanelor care au calitatea de comercianti. Acest sistem a stat la baza primelor
reglementari legale ale comertului si este adoptat de Codul comercial german din 1900.In
acest mod, in locul adoptarii unui drept comercial care ar putea fi aplicat comertului, (si in
mod implicit, faptelor de comert), reglementarea care este cuprinsa in acest cod poate fi
aplicabila doar acelor persoane ce au calitatea de comerciant.

3.Interesul practic al definirii notiunii de comerciant

Precizarea notiunii de comerciant prezinta un mare interes practic. El este deosebit


pentru ca necomerciantii au un statut diferit de cel al comerciantilor, cu consecinte deosebite
asupra raporturilor juridice la care participa.

In interesul bunei desfasurari a activitatii comerciale si a protejarii intereselor


participantilor la aceasta activitate, legea instituie anumite obligatii pentru comercianti,
considerate obligatii profesionale ale comerciantilor. Acestea sunt:

I. a) inainte de inceperea activitatii comerciale, trebuie sa ceara inscrierea in


registrul comertului;

b) in cursul exercitarii activitatii trebuie sa ceara inscrierea in acelasi registru a


mentiunilor privind actele si faptele a caror inregistrare este prevazuta de lege;

c) la incetarea activitatii trebuie sa ceara radierea inmatricularii din


registrul comertului;
II. orice comerciant are obligatia sa tina anumite registre comerciale (de contabilitate)
in care sa consemneze toate operatiunile comerciale;

III. comerciantul este obligat sa desfasoare activitatea comerciala in conditiile unei


concurente loiale.

Pentru a asigura o certitudine asupra naturii si regimului juridic al actelor si


operatiunilor savarsite de comerciant legea instituie o prezumtie de comercialitate; sunt
prezumate a fi fapte de comert si deci supuse legilor comerciale (art. 4 Cod com.)

Actele comerciale incheiate de comerciant sunt supuse unor reguli speciale,


derogatorii de la regimul actelor juridice civile:

- in obligatiile comerciale, codebitorii sunt prezumati ca s-au obligat solidar (art.


42 Cod com.);

- datoriile comerciale in bani produc dobanda de drept, din ziua cand devin
exigibile (art. 43 Cod com.);

- in obligatiile comerciale, judecatorul nu poate acorda un termen de gratie (art.44


Cod com.);

- in obligatiile comerciale retractul litigios este interzis (art. 45 Cod com.);

- dovada drepturilor rezultand din actele comerciale se poate face cu orice


mijloace de proba admise de lege ( artA6 Cod com.).

In cazul incetari platilor pentru datoriile sale comerciale, comerciantul poate fi supus
procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului. Aceasta procedura se aplica numai
comerciantilor cu excluderea necomerciantilor, chiar daca ei s-au obligat prin acte comerciale.

Comerciantii sunt supusi impozitului pe profitul pe care l-au realizat din activitatea
comerciala.

Comerciantul are obligatia de a publica regimul matrimonial sub care se afla casatorit
pentru ca tertii sa-i poata aprecia solvabilitatea cu prilejul acordarii unor credite.

Justitia, organele financiare si alte autoritati au dreptul de control asupra activitatii


comerciale.

Profesiunea de comerciant acorda subiectilor, persoane fizice sau juridice, unele


privilegii specifice acestei profesii:

numai comerciantii se pot bucura de un sistem probatoriu privilegiat pentru dovada


conditiilor legate de incheierea actelor de comert;

tinerea regulata de catre comerciant a registrelor comerciale poate reprezenta, in


anumite conditii, o proba judiciara in favoarea comerciantului;
comerciantii sunt supusi unor jurisdictii speciale - sectiile comerciale in cadrul
tribunalelor si curtilor de apel, inc1usiv la Inalta Curte de Casatie si Justitie si arbitrajul
comercial desemnat prin conventia de arbitraj sau c1auza compromisorie;

comerciantii pot participa la constituirea unor Camere de Comert si Industrie sau


asociatii autonome, menite sa le promoveze si sa le apere interesele. Camerele de comert si
industrie sunt constituite si functioneaza conform Decretului-lege nr.139/1990 privind
Camerele de comert si industrie din Romania.

4.Definitia comerciantului

Potrivit art.7 Cod com.: „Sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, avand
comertul ca o profesiune obisnuita si societatile comerciale”. Aceasta prevedere legala nu
constituie o definitie, ci numai o enumerare de persoane care au calitatea de comerciant.

Se face deosebire intre peroanele fizice si societatile comerciale. Persoanele fizice,


legiuitorul le cere sa indeplineasca anumite conditii pentru a dobandi calitatea de comerciant,
pe cand societatilor comerciale le atribuie calitatea de comercianti numai prin simpla lor
existenta.

In lumina dispozitiilor citate mai sus, comerciantul poate fi definit ca orice persoana -
fizica sau juridica - care desfasoara activitate comerciala, adica savarseste fapte de comert cu
caracter profesional. Intrucat activitatea comerciala cuprinde atat activitatea de producere a
marfurilor si serviciilor, cat si activitatea de circulatie (distributie) a marfurilor, notiunea de
comerciant este o notiune cu sens generic, ea desemnand orice persoana fizica sau juridica -
care desfasoara in mod profesional, o activitate comerciala, indiferent de forma acesteia.

Bibliografie

Stanciu D. Carpenaru – Drept comercial roman, Editura All, Bucuresti 1998, p. 1


Romul Petru Vonica – Drept comercial, vol. I, editura Victor, Bucuresti 1997, p.12
Raul Ptrescu – Drept comercial roman, Editura Oscar Print, Bucuresti 1998, p. 17
Stanciu D. Carpenaru – Drept comercial roman, Editura All, Bucuresti 1998, p. 3
I. L. Geogescu – Comerciantul in Revista de drept comercial, nr. 5/1995, pagina 5
Romul Petru Vonica – Drept comercial, vol. I, editura Victor, Bucuresti 1997, p.11
Romul Petru Vonica - 'Drept comercial', vol. I, Editura Victor, Bucuresti 1997, pagina 11
loan Turcu - 'Teoria si practica dreptului comercial roman', vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucuresti,
1998,
pagina 193-194
Romul Petru Vonica - 'Drept comercial', vol. I, Editura Victor, Bucuresti 1997, pagina 116
loan Turcu - 'Teoria si practica dreptului comercial roman', vol. I, Ed. LUMINA LEX,
Bucuresti, 1998, pagina 192
Romul Petru Vonica - 'Drept comercial', vol. I, Editura Victor, Bucuresti 1997, pagina 116
Romul Petru Vonica - 'Drept comercial', vol. I, Editura Victor, Bucuresti 1997, pagina 117
Romul Petru Vonica - 'Drept comercial', vol. I, Editura Victor, Bucuresti 1997, pagina 15
Stanciu D. Carpenaru - 'Drept comercial roman', Editura All, Bucuresti 1998, pagina 62-63
Vasile Popa, Radu I. Motia, Dumitru Adrian Craciunescu - 'Societatile comerciale, institutii
ale noului drept comercial', Ed. Helicon, Timisoara, 1994, pagina 9
Raul Petrescu - 'Drept comercial roman', Editura Oscar Print, Bucuresti 1998, pagina 77
Romul Petru Vonica - 'Drept comercial', vol. I, Editura Victor, Bucuresti 1997, pagina 115
Codul comercial adnotat, Ed. TRIBUNA CRAIOV A, 1994, pagina 62
Stanciu D. Carpenaru - 'Drept comercial roman', Editura All, Bucuresti 1998, pagina 62

S-ar putea să vă placă și