ÎNTREPRINDERI INOVATOARE ÎN

ROMÂNIA
Întreprinderi ce inovează în România în intervalul 2010-2016

JURAVLE ALEXANDRU
 Cuprins
Cap. I. Întreprinderea............................ 2
I.1. Conceptul de întreprindere .............2
I.2. Caracteristicile întreprinderii .........3
I.3. Clasificarea întreprinderilor ...........4
Cap. II. Inovația ....................................5
II. 1. Introducere ...................................5
II. 2. Importanța inovării ...................... 7
Cap. III. Întreprinderi inovatoare .........8
Cap. IV. Studiu de caz ........................ 10
BIBLIOGRAFIE ................................ 14

1
 Cap. I. Întreprinderea

I.1. Conceptul de întreprindere

În sens larg acceptat, întreprinderea este o entitate economică ce stă la baza economiei
naționale, caracaterizându-se „printr-un gen specific de activitate, printr-o funcționalitate și
organizare tehnologică, prin capacitatea de a produce anumite bunuri, de a se conduce și
gestiona rațional, precum și prin autonomia sa financiară.”1

În zilele noastre, noțiunea de întreprindere poartă o însemnătate foarte diferită față de sensul
acordat acesteia, în perioada de debut a capitalismului. Prin urmare, economistul Virgil
Madgearu, menționa în cursul său de economie politică că „… pe baza abordării unitare a
diferiților factori de producție: capital, muncă și partea naturală pentru un scop anumit, într-o
organizație închisă și independentă orice coordonator, fabricant etc., au dreptul să dispună cum
vor de forțele date.”2 Amintim și un alt economist român, Victor Slăvescu, care afirma că „…
întreprinderea în sensul științei întreprinderii este tipul de organizație economică dispunând de
un patrimoniu, urmărind obținerea unei rentabilități pentru capitalurile încredințate și care este
exprimată în cifrele unui bilanț ce se încheie în epoci de vreme stabilite în timp de legiuitor.”3

Complexa diversificare a întreprinderilor actuale se datorează în mod special

progresului tehnic iar în acest sens se remarcă multiplicarea produselor ce servesc
consumatorilor și transformările ce se produc în procesul producției.

1
Boghean C., (2018) Economie – Curs de învățământ la distanță, Suceava, p. 89
2
Madgearu V., (1944) Curs de economie politică, Humanitas, p. 117-118
3
Slavescu V., (1939) Ce este întreprinderea economică, București

2
 I.2. Caracteristicile întreprinderii

În cadrul întreprinderii se evidențiază 3 caracteristici principale:

 Întreprinderea – unitate economică și de producție

 Întreprinderea – celulă a societății
 Întreprinderea – centru de decizie economică

Întreprinderea este o unitate economică producătoare ce are ca scop producerea unor bunuri și
servicii destinate vânzării. Deoarece întreprinderea are o sfera juridică, putem afirma că ea este
o persoană juridică. Prin conceptul de persoană juridică se înțelege că întreprinderea este fie
societatea, fie întreprinzătorul având la dispoziție „un patrimoniu, cont la bancă, contabilitate
proprie și încheie un bilanț propriu.”4 Pentru ca întreprinderea să-și realizeze scopul propus,
adică acela de vânzare a produselor și serviciilor, ea trebuie să dispună în prealabil de anumiți
factori de producție (materii prime, anumite utilaje de producere a bunurilor, energie, etc.), de
resurse financiare și umane, informații, ce servesc procesului de producție.

Întreprinderea este celulă de bază a societății, adică îndeplinește și o funcție socială. Prin
funcție socială se înțelege faptul că întreprinderea, prin personalul angajat satisface anumite
nevoi ale angajaților prin intermediul remunerării, calificării profesionale. Buna funcționare a
întreprinderii, ca organizație autonoma, depinde de grupul social restrâns ce participă la
existența ei. Sunt necesare 3 criterii pentru ca o întreprindere să fie numită organizație:

 „este un grup social ce reunește indivizii în scopul realizării aceluiași obiectiv;

 este un grup rațional organizat, în care exercitarea puterii este bine definită, cu
responsabilități precizate prin diviziunea muncii și a funcțiilor sale;
 este un grup durabil, structurat și organizat în vederea atingerii obiectivelor stabilite”5

Întreprinderea este un centru de decizie economică, prin acest lucru ea joacă rolul de factor
decizional în economia de piață cu scopul maximizării profitului individual, ea decide „natura
produselor și a serviciilor obținute, combinația factorilor, tehnologiile practicate, prețurile în
relație cu cererea și oferta de pe piață.”6

4
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap2
5
idem
6
Ibidem

3
I.3. Clasificarea întreprinderilor

În funcție de criteriul economic și juridic, întreprinderile se clasifică în:

 Întreprinderi – persoane fizice (individuale și private de familie)

 Întreprinderi – asociere (cooperative)
 Regii autonome
 Întreprinderi – societăți comerciale (juridice)
o De persoane – în nume colectiv (SNC) și în comandită simplă (SCS)
o De capitaluri – în comandită pe acțiuni (SCA) și corporații (SA)
o Societăți cu răspundere limitată

Întreprinderea individuală aparține unei persoane sau unei familii și este condusă de
acestea, diferența constând în dreptul de proprietate (drept individual sau de proprietate
comună).
Cooperativa este întreprinderea formată din câțiva proprietari individuali asociați prin
liber consimțământ care își desfășoară activitatea de producție sub aceeași firmă.
Societățile comerciale sunt întreprinderi economice formate din mai multe persoane
fizice sau juridice ce au cel puțin un interes comun, pe „baza căruia contribuie la formarea unui
patrimoniu social în scopul desfășurării unor activități oarecare și al obținerii de profit sau alt
avantaj.”7
Regiile autonome sunt întreprinderi autonome financiar și funcționează pe baza unei
gestiuni economice. Aceste persoane juridice au dreptul de a executa anumite funcții acordate
de stat, precum perceperea impozitelor sau administrarea unor domenii publice.

7
Boghean C., (2018) Economie – Curs de învățământ la distanță, Suceava, p. 93

4
 Cap. II. Inovația

II. 1. Introducere

Inovația ,,reprezintă introducerea în procesul muncii a unui produs (bun sau serviciu)
nou sau semnificativ îmbunătățit sau un proces (procedeu) nou sau semnificativ îmbunătățit, o
metodă nouă de organizare sau o metodă nouă de marketing.”8 Inovația se bazează pe
rezultatele dezvoltării tehnice și pentru o întreprindere, inovația trebuie să fie nouă. Inovația
cuprinde activități precum: activități de formare profesională și marketing, proiectarea unor noi
tehnologii software, activități tehnice, echipamente, utilaje, etc.

Pentru ca o anumită firmă să poată fi numită întreprindere inovatoare, este necesar ca

aceasta să lanseze sau să producă bunuri materiale sau servicii noi sau îmbunătățite pe piață.
Putem considera întreprinderi inovatoare și pe cele care au lansat noi metode de organizare și
marketing sau au adus contribuții semnificative în procesul producției.

Există 4 tipuri de inovare, dintre care se enumeră: inovarea de produs, inovarea de proces,
inovarea de marketing, inovarea organizațională. Inovarea de produs se referă la bunul sau
serviciul nou sau îmbunătățit în privința detaliilor tehnice, componentelor, tehnologiei
software. Inovarea de proces este metoda de producție îmbunătățită tehnic prin echipamente
sau software performant. Inovarea de marketing este o metodă nouă de promovare a
produselor, prin conceperea unor noi tehnici de marketing (crearea unor ambalaje mai
atractive). Inovarea organizațională este metoda prin care anumite business-uri creează noi
metode de organizare în practicile individuale.

Etapele specifice procesului de inovare se prezintă astfel:

a. „Conceptualizarea inovării – permite transformarea unei idei interesante sau a unui

rezultat de cercetare într-un prototip tehnologic;
b. Realizarea proiectului analitic – presupune trecerea de la prototip la producția efectivă
a produsului;
c. Dezvoltarea și testarea inovației – constă atât în parcurgerea etapelor rămase pentru
producerea produsului cât și testarea acestuia;

8
http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table

5
d. Producția pe scară largă – constă în realizarea cantităților de produse necesare pentru
acoperirea nevoii pe piață și asigură pătrunderea întreprinderii, prin produsele pe care le oferă,
în segmentul de piață identificat.”9

9
http://www.sinuc.utilajutcb.ro/SIII.15.pdf

6
 II. 2. Importanța inovării

Pentru dezvoltarea unei societăți ce activează într-un mediu competitiv și supus unei
continue schimbări, inovarea este un element indispensabil acesteia. Marea diversitate de nevoi
ale oamenilor este într-o continuă schimbare, nevoile generează noi nevoi, astfel că una dintre
cele mai optime strategii pentru ca o întreprindere să reziste pe piață este inovarea. Prin
intermediul inovării, întreprinderile pot intra și se pot chiar menține în mediul competitiv al
pieței.

Inovarea este un proces ce asigură „reducerea costurilor de producție, sustenabilitatea

companiei, adaptarea produselor la cerințele clienților, crearea unor tehnologii noi, ameliorarea
performanțelor procesului de fabricație, schimbarea naturii produselor și implicit a
performanțelor acestora care să permită întreprinderii acoperirea unei nevoi mai mari de
consum, reducerea duratelor de realizare a produselor prin folosirea unor tehnologii
inovatoare.”10

Există și anumiți factori ce determină apariția inovării: nevoia de dezvoltare a întreprinderii, de

menținere a poziției sale pe piață, nevoia găsirii de noi soluții optime ce satisfac nevoile
clienților, nevoia de a face față unei scumpiri a materiilor prime, etc.

10
http://www.sinuc.utilajutcb.ro/SIII.15.pdf

7
 Cap. III. Întreprinderi inovatoare

Rolul inovatorului este acela de a identifica resursele interne și externe disponibile, de

a cunoaște nevoile și dorințele consumatorilor, și prin acest fapt inovatorul poate să
implementeze procesul de inovare. Pentru ca inovația să se concretizeze, ea trebuie gestionată
rațional pentru ca creativitatea să poată interacționa cu realitatea afacerilor. Pentru o firmă ce
se află în procesul de inovare este esențial ca ea să dispună de informații relevante despre
consumatori dar și competitori. După identificarea obiectivelor întreprinderii și a grupurilor
țintă, inovatorul trebuie să dispună de o gamă largă de membri ce aparțin unor anumite
departamente (Marketing, Vânzări, Logistică, Cercetare, Dezvoltare). Urmează ca
întreprinderea nou formată, să-și folosească resursele interne și externe (angajați, parteneri de
afaceri) în scopul creării unor idei ce servesc dezvoltării propuse. Ideile ce vor rezulta din acest
proces vor trebui evaluate din perspectiva impactului pe care inovația îl poate avea asupra
clienților, costurilor, veniturilor, imaginii sau brand-ului companiei.

Activitatea inovațională a întreprinderii reprezintă „acea sferă de funcționare a acesteia,

care este orientată spre utilizarea practică a rezultatelor științifice și tehnico-științifice și a
potențialului intelectual în scopul înnoirii forțelor de producție, obținerii unor tipuri de produse
noi sau îmbunătățite, unor metode noi de fabricare a acestora și satisfacerii necesităților de
piață ale societății în bunuri și servicii competitive, precum și dezvoltării relațiilor
organizatorico - economice și cooperării în mediul de piață.”11

Stimularea activității de dezvoltare inovațională la întreprindere are ca premise: necesitatea

sporirii competitivității produselor noi fabricate, posibilitățile de maximizare a profitului și
necesitatea întreprinderii de a se extinde pe noi piețe de desfacere. În cadrul procesului
inovațional, întreprinderea își formează programul de inovație, ce reprezintă „un complex de
proiecte și evenimente investiționale prevăzute pentru realizare, racordat la surse, executori și
termenele de realizare a acestora și care ar fi capabil să asigure îndeplinirea eficientă a
sarcinilor privind absorbția noilor tehnologii, fabricarea tipurilor principial noi de produse,
perfecționarea sistemului curent de organizare a producției și managementului
întreprinderii.”12

11
http://oaji.net/articles/2015/1615-1422883956.pdf
12
Idem

8
 Conform cercetătorilor de management O. Nicolescu și I. Verboncu procesul
inovațional al întreprinderii este determinat de conducerea firmei, de manager. Din acest motiv,
cei doi identifică două elemente esențiale de care depinde eficiența procesului inovațional. În
primul rând sunt ,,componentele de bază ale sistemului managerial ce reprezintă condiții cadru
pentru dezvoltarea capacității inovaționale a personalului firmei (formarea și perfecționarea
personalului, structura organizatorică, sistemul informațional, sistemul decizional, sistemul de
motivații, stilul managerial).” În al doilea rând sunt „factorii care influențează nemijlocit
formarea și dezvoltarea potențialului inovațional.”13

Realizarea procesului inovațional la întreprindere este caracterizat de permanenta

căutare a îmbunătățirii produselor, a noului iar intensitatea inovației în cadrul firmei implică
perfecționarea continuă. Avantajul concurențial pe care unele întreprinderi inovatoare îl
posedă, constă în faptul ca ele au dezvoltat un management inovațional performant prin care
costurile devin mai reduse iar calitatea devine mai înaltă.

13
Ganea V., (2016) Managementul inovațional în economie și business – curs de lecții, Chișinău, p. 31

9
 Cap. IV. Studiu de caz

Întreprinderi inovatoare pe regiuni de prezentare

(N-E și S-E)

Pe total cât și pe clasele de activități ale întreprinderilor, se înregistrează o scădere a

întreprinderilor ce inovează în România pe regiunea N-E.

10
 Întreprinderi inovatoare pe regiunea S-E
2500

47
2000 66 215
239

1500 846
749

44
1000 136 37
116
380 355
500 1054 1108
560 508
0
2010 2012 2014 2016
Valoare Total Mici Mijlocii Mari

Conform graficului se poate observa că cel mai mare număr de întreprinderi pe total s-a
înregistrat în anul 2012.

Numărul întreprinderilor pe total în funcție de

regiuni
2016 508 424
2014 560 444
2012 1108 974
2010 1054 1154

0 500 1000 1500 2000 2500

Valoare Total S-E Valoare Total N-E

În anul 2010 pe regiunea N-E, s-a înregistrat un număr de 1154 întreprinderi inovatoare
comparativ cu regiunea din S-E țării, în care numărul de întreprinderi a fost de 1054.
Pentru anul 2012, valorile numerice ale întreprinderilor inovatoare din regiunea S-E, cresc până
la 1108 iar pentru regiunea N-E scad față de anul 2010 până la 974. În anii 2014, respectiv 2016
pe ambele regiuni se observă o scădere majoră a totalului de întreprinderi inovatoare.

11
 Modificări 2016/2010 pe regiunea N-E
1500
1154
1000 871

500 424
294 223
106 60 24
0
Total Mici Mijlocii
-117 Mari -36
-500
-577
-1000 -730

2010 2016 2016/2010 Linear (2016/2010)

Pe totalul întreprinderilor inovatoare din România, în anul 2016 numărul de întreprinderi a

scăzut cu 730 de firme față de anul 2010.

Indicatori de evoluție
100%
90% 63.16
95.5 95.45 108.16
80%
48
70%
43.53 39.2 60.92
60% 76
50% 45.59 41.07 56.32
33.75 40
40% 36.74
47.53
30% 38.47 35.36 63.33
43.95
20%
10% 84.4 86.11 78.03 83.33
0%
Total Mici Mijlocii Mari
2012/2010 2014/2010 2016/2010 2014/2012 2016/2012 2016/2014

Pe totalul firmelor inovatoare de pe regiunea N-E, procentul de 84.4% reprezintă numărul

întreprinderilor din anul 2010.

12
 Structura anilor 2010 și 2016
1400
1200
1000
800
600
400
200
0
-200
Total Mici Mijlocii Mari
2010 1154 871 223 60
2016 424 294 106 24
Structura 2010 100 75.48 19.32 5.19
Structura 2016 100 69.33 25 5.66

2010 2016
Structura 2010 Structura 2016
Linear (Structura 2010) Expon. (Structura 2016)

În anul 2010, procentul de 75.48 % a fost reprezentat de întreprinderile mici iar în anul 2016,
prin comparație cu anul 2010 procentul întreprinderilor mici a scăzut până 69.33%.
În anul 2010 s-a înregistrat un procent de 19.32% al întreprinderilor mijlocii, urmând ca în anul
2016 să crească până la 25%.
În privința întreprinderilor mari, în anul 2010 se înregistrau 5.19% procente iar în anul 2016,
5.66% procente.

13
 BIBLIOGRAFIE
Boghean C., (2018) Economie – Curs de învățământ la distanță, Suceava
Madgearu V., (1944) Curs de economie politică, Humanitas
Slavescu V., (1939) Ce este întreprinderea economică, București
Ganea V., (2016) Managementul inovațional în economie și business – curs de lecții, Chișinău
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap2
http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table
http://www.sinuc.utilajutcb.ro/SIII.15.pdf
http://oaji.net/articles/2015/1615-1422883956.pdf

14