Sunteți pe pagina 1din 5

HORMONII SEXUALI

Hormonii sunt substanţe organice, secretate în cantităţi foarte mici de glande


endocrine sau de alte ţesuturi specializate, care pătrund prin sânge în tot organismul şi au
proprietatea de a stimula şi coordona funcţionarea unor organe sau ţesuturi-ţintă, procese
metabolice sau activitatea întregului organism. Deci hormonii îşi manifestă acţiunea asupra
unor organe şi ţesuturi mai îndepărtate de locul secreţiei, fără a exclude posibilitatea lor de a
acţiona şi asupra unor celule şi ţesuturi foarte apropiate de locul de secreţie (cazul
testosteronului). Acţiunea înalt specializată a hormonilor nu este recepţionată decât de
formaţiuni celulare caracteristice şi capabile de a intercepta acţiunea unui hormon, care are o
anumită structură chimică.

Din punct de vedere a structurii chimice hormonii se impart in 2 grupe:


1. Hormonii steroizi care au la baza nucleul sterolic si sunt de
natura neproteica.
2. Hormonii derivati de aminoacizi care sunt de natura proteica
Hormonii steroizi sunt :
- hormonii sexuali : - estrogeni (feminini)
- androgeni (masculini)
- hormoni corticosuprarenali
Hormonii derivati de aminoacizi sunt :
- Hormonii tiroidieni
- Hormonii pancreatici
- Hormonii paratiroidieni
- Hormonii hipofizari
Hormonii sexuali sunt hormoni steroizi a căror biosinteză porneşte de la colesterol şi se
desfăşoară la nivelul gonadei masculine, glandelor sexuale feminine şi la nivelul
corticosuprarenalei (intr-o măsură mai mică) Aceşti hormoni influenţează metabolismul
glucidelor, proteinelor şi stimulează sau inhibă acţiune unor enzime.
Hormonii sexuali influenţează multe şi diverse procese fundamentale din
organism. În primul rând, aceşti hormoni influenţează permeabilitatea biomembranelor
celulare şi mai ales permeabilitatea biomembranelor intracelulare, în particular a
mitocondriilor. Acest lucru se datoreaza faptului că hormonii steroizi posedă o mare
afinitate faţă de fosfolipide din compoziţia lipoproteinelor membranare.

1. Hormonii androgeni- sunt derivaţi ai androstanului (C19). Principalul hormon


androgen este testosteronul secretat de testicule, la nivelul celulele Leydig si in
cantităţi mici de corticosuprarenală şi de ovar. Testiculele mai secretă şi alţi
androgeni, androstendiona şi dehidroandrosteronul, mai puţin activi biologic.
Fig 1 Androstanul

Cele 2 căi de sinteză a testosteronului sunt

a)calea principală: colesterol pregnenolon progesteron OH progesteron


androstendion testosteron

b) calea secundara: pregnenolon 17-OH progesteron dehidroepiandrosteron


androstendion testosteron

Fig 2 Hormoni androgeni –reprezentanţi

Testosteron Androsteron Dehidroepiandrosteron

Testosteronul se secretă în cantităţi de 5-9 mg/24 h, fiind eliberat pe măsură ce este


sintetizat, aigurându-se astfel o concentraţie plasmatică de 0,6qg%. Prepuberta este produs în
cantităţi minime, apoi secreţia creşte progresiv, la adult se menţine în platou iar la bătrâneţe
secreţia se reduce.

După sinteză, testosteronul este transportat în circulaţia sangvină spre organele ţintă. În
unele ţesuturi (piele, prostată) testosteronul este transformat sub acţiune 5a reductazei într-o
formă mai activă biologic, 5a-dihidrotestosteronul, iar în ţesutul adipos, testosteronul este
metabolizat sub acţiunea aromatazei la estradiol. După îndeplinirea funcţiilor, testosteronul
este eliminat pe cale urinară.

Principalele căi de reglare a secreţiei de testosteron sunt reprezentate în figura următoare


Fig 3

Acţiunile biologice ale testosteronului pot fi grupate in

-dezvoltarea şi controlul apariţiei caracterelor sexuale primare şi secundare

-stimularea procesului de creştere a oaselor şi cartilajelor.

-prezenţa efectelor anabolizante , stimulând dezvoltarea masei musculare

-rol în spermatogeneză şi dezvoltarea instinctului sexual

Tulburări ale secreţiei de hormoni androgeni

a) Hipogonadismul masculin şi infertilitatea- se manifestă prin scăderea funcţiei


testiculelor urmată de deficit al spermatogenezei, al producţiei de testosteron sau al
ambelor
b) Ginecomastia –se manifestă prin dezvoltarea sânilor la bărbat.

2. Hormonii ovarieni –sunt estrogenii şi progesteronul, hormoni care sunt secretaţi în


principal de ovar în cadrul unui proces ciclic (28 zile) care cuprinde 2 faze:

- faza foliculară- predomină secreţia de estrogeni, se află sub controlul adenohipofizei prin
FSH şi culminează cu momentul ovulaţiei
- faza luteală- predomină secreţia de progesteron, se află sub controlul adenohipofizei prin
LH. Se instalează după ovulaţie, când din foliculul rupt se formează corpul galben, acesta
involuând în absenta fecundaţiei.

Estrogenii sunt steroizi derivaţi ai estranului (C18) şi sunt reprezentaţi de estradiol,


estronă şi estriol

Fig 4 -estranul

Fig 5

Biosinteza estrogenilor porneşte de la progestron conform schemei următoare

Progesteron 17-hidroxiprogesteron androstendionă 19-oxa-androstendionă

Estronă

ESTRADIOL

Până la 10 ani, ovarul produce cantităţi mici de estrogeni, cantitatea crescând după
apariţia menstruaţiei, cu 8 zile înaintea ovulaţiei începe secreţia de estrogeni, care creşte
progresiv până în ziua ovulaţiei, apoi scade brusc. După îndeplinirea funcţiilor biologice,
estrogenii sunt catabolizaţi şi eliminaţi prin urină şi scaun. Principalele roluri ale estrogenilor
constau în dezvoltarea caracterelor sexuale primare şi secundare

Progesteronul este alături de 17-HO-progesteron, un hormon gestagen, fiind secretat de


corpul galben şi în cantităţi mici şi de placentă, corticosuprarenală şi testicule ( sub formă de
produs intermediar). Principlalul rol al pregesteronului este cel de dezvoltare şi modelare a
mucoasei uterine în vederea nidării ovulului fecundat. În cazul în care nidarea nu s-a produs,
secreţia de progesteron scade brusc spre sfărşitul ciclului menstrual şi mucoasa uterină
involuează.
Fig 6-progesteron

Reglarea secreţiei de estrogen şi progesteron se află sub controlul adenohipofizei prin


FSH şi LH, care la rândul lor se află sub control hipotalamic prin GRH.

Tulburări ale secreţiei de hormoni ovarieni

a) Oligomenoree şi amenoree- reducerea volumului şi a frecvenţei menstrelor


(oligomenoree) sau absenţa completă a menstruaţiei timp de cel puţin 6 luni
(amenoree)
b) Infertilitatea la femei cu menstruaţii normale
c) Hirsutismul şi virilizarea- hirsutismul se manifestă prin creşterea excesivă a părului în
locuri care sunt caracteristice bărbaţilor iar virilizarea se caracterizează prin
manifestări ale excesului de androgeni cum ar fi voce groasă, atrofia sânilor, creşterea
masei muscular etc

S-ar putea să vă placă și