Anna Pavlova

o viata dedicata
baletului clasic

De Petra Serbanati
Anna Pavlova s-a nascut in Sankt Petersburg, pe 31
ianuarie (12 februarie stil nou), 1881. Despre
descendenţa ei nu există date concludente: a fost fiica
unui spălătorese, Lyubov Feodorovna Pavlova,
căsătorită cu un soldat, Matvey Pavlov, care, însă, se
pare că nu a fost tatăl biologic al Annei. Biografii
speculează că ar fi fost copilul din flori al Lyubovei şi al
unui bancher evreu, Poliakoff Lazăr. Tânăra şi-a însuşit
numele de Anna Pavlovna Pavlova in loc de Anna
Matveyevna Pavlova. Ea insăşi a învăluit în ficţiune
acestă poveste, cu referire la un misterios Pavel –
primul soţ al mamei sale, susţinând că tatăl ei a murit
când ea avea doi ani.

De timpuriu cuvintele Annei descriu cel mai bine

personalitatea acesteia: „Întotdeauna am vrut să
dansez, chiar din copilărie. Nu-mi puteam imagina un
alt viitor, nu mă puteam vedea în alt rol decât acela de
dansatoare pe o scenă mare în faţa unui public
numeros.
Am vrut să întruchipez pentru ei perfecţiunea mişcării,
cu sufletul la gură şi cu inima sărind din piept, pentru
aplauzele acestora. Astfel, am construit castele în aer
din speranţele şi visele mele, care s-au ndeplinit atunci
când am fost luată pentru prima dată la Teatrul
Maryinsky … la o punere în scenă a Frumoasei din
Pădurea Adormită … Am fost atât de vrăjită de
spectacol că am stat nemişcată. Am îndrăznit cu greu
să respir de teamă să nu rup vraja. Apoi, în actul al
doilea, doar atunci când multe perechi dansau, am fost
atinsă neaşteptat pe braţ. Am fost uimită, m-am uitat
şi am văzut că mama mea era cea care m-a atins.
Respiraţia mea s-a liniştit. „Nura”, a spus ea, „ai dori
sa dansezi cu ei?”. I-am spus „Nu, mai degrabă aş
dansa singură acolo, la fel ca scumpa Prinţesă” … Când
am împlinit opt ani nu mi-am mai putut ţine în frâu
aspiraţiile mele, şi am cerut permisiunea de a învăţa să
dansez „.
Părţi din această poveste pot fi fictive, dar putem fi
siguri că Anna aspira să fie o balerină de la o vârstă
atât de fragedă, şi că mama ei a dus-o la Academia de
balet Sankt Petersburg pe strada Teatrului, atunci când
avea vârsta de opt ani. Într-adevăr, mama ei poate a
salutat ideea ca Academia să preia toate
responsabilităţile financiare pentru creşterea copilului.
Datorită vârstei a fost refuzată, dar doi ani mai târziu,
în 1891, a fost admisă la acest faimos institut imperial,
Şcoala Imperială de Balet. Pavlova pare să fi fost
fericită la şcoală.

Datorită talentului şi calităţilor sale, Pavlova a atras

imediat atenţia profesorilor ei, printre care au fost
Pavel Gerdt şi Ekaterina Vazem şi a celebrului maestru
de balet Marius Petipa de la Teatrul Maryinsky. Au
existat unele dezacorduri cu privire la fizicul şi la
aspectul ei, dar nu ceva „special” (în perioada aceea
balerinele trebuiau sa fie puternice, sa aibă un corp mai
degrabă musculos iar Pavlova era delicată). La
festivitatea de absolvire anuală, din 1899, ea a făcut o
bună impresie juriului, şi a fost anunţată că va fi
primită la Baletul Imperial de la Teatrul Maryinsky, în
acel an, în calitate de corifee – conducător al unui
ansamblu de balet. Ea a debutat pe 19 septembrie (stil
vechi), 1899, în La Fille Gardée Mal.

În timpul sezonului 1901-1902 s-a conturat clar

reputaţia ei în rândul cunoscătorilor şi al iubitorilor de
balet din Sankt Petersburg.

Având un suport deosebit, din partea baletomanilor

dar si a unui membru al Consiliului Municipal Sankt-
Petesburg, cariera Anei Pavlova a înflorit. În 1905 a
fost numită oficial în rangul de prim balerină. Pe
parcursul acestor ani ea a avut contacte apropiate cu
acei membri ai vieţii teatrale din Sankt-Petersburg,
care aveau înclinaţii de reînnoire destul de radicale,
respectiv Serghei Diaghilev, Alexandre Benois, Leon
Bakst şi Fokine Mihail. În mai 1907 i s-a permis să
meargă la Moscova în primul ei turneu independent, cu
o companie mică condusă de Mihail Fokine. Mai târziu,
în acelaşi an, se presupune că a călătorit în Londra
(deşi încă nu dansase acolo). Era pregătită pentru a
încerca lucruri noi. Lucruri cum ar fi, spre exemplu,
coregrafia de modă nouă a lui Fokine. În decembrie
1907 Fokine a creat un scurt solo, The Swan, pentru
Pavlova. Această piesă avea să se identifice cu numele
ei în imaginaţia populară.

Faima Pavlovei creştea. Dorinţa ei era de a merge în

turneu. În 1908, prietenii ei influenţi conving
conducerea Maryinsky să o lase să meargă cu un grup
într-un turneu la Helsingfors (Helsinki), Stockholm,
Copenhaga, Praga, Dresda, Leipzig, şi un număr de alte
oraşe germane, culminând cu Berlinul. Succesul a fost
copleşitor şi s-a repetat anul următor. Dupa turneul din
1909, a călătorit la Paris unde a apărut în Russe
Saison a binecunoscutului Diaghilev – impresarul celei
mai celebre companii de dans din lume, Ballets Russes.
Triumful trezeşte interesul în Londra şi în Statele Unite
ale Americii. O scurtă vizită la Londra, în scopul de a
dansa pentru un auditoriu ce îi includea pe Rege şi
Regină, aduce un contract avantajos Pavlovei, dar mai
întâi a trebuit să se întoarcă la îndatoririle sale din St
Petersburg. Trecuseră deja 10 ani de când era în
Teatrul Marynsky, avea 28 de ani şi se afla cu şapte ani
înainte de pensionarea obligatorie. Lumea era la
picioarele ei.
În 1910-1911 Pavlova a vizitat Anglia şi Statele Unite
ale Americii. Între timp, în Sankt Petersburg un scandal
era pe cale să izbucnească: Victor Dandré, unul dintre
protectorii Anei si membru al Consiliului Municipal, a
fost acuzat de delapidarea banilor guvernului. După
întoarcerea Pavlovei în Rusia, el a fost eliberat pe
cauţiune, după ce a promis să nu părăsească oraşul.
Pavlova dansa de câteva săptămâni în Londra pentru
Diaghilev, iar la începutul lui 1912 Dandré părăseşte
Rusia şi i se alătură. Probabil Dandré a fost îndrăgostit
nebuneşte de Pavlova, în timp ce Ana, l-a apreciat mai
degrabă ca managerul ei protector. Oricum, i-a fost
loială şi a rămas în Anglia. Mai târziu, Dandré a fost
prezentat ca soţul ei. Ea cu siguranţă nu putea pune la
cale fără el, în anii următori, turnee la nivel mondial, el
fiind mintea strălucită care s-a ocupat de organizare.

Pavlova şi Dandré se stabilesc permanent la Londra. Ea

a închiriat o casă, pe care a cumpărat-o mai târziu, pe
North End Road, în Hampstead. Această casă, care a
devenit cunoscută sub numele de Ivy House, a fost să
fie sediul pentru turneele mondiale ale Anei Pavlova. Ea
a adunat propria sa companie în jurul ei şi a călătorit
foarte mult, prezentând baletul literalmente peste tot
în lume, chiar şi în locurile unde baletul clasic nu a fost
văzut niciodată înainte. Milioane de oameni trebuie să fi
văzut dansul său, iar ea a atins statutul de superstea.
Mulţi au mărturisit impresia profundă pe care a lăsat-o
în urma sa, reuşind să convingă oamenii de frumuseţea
şi expresivitatea baletui clasic, iar pe alţii de faptul că
baletul este alegerea potrivită pentru o carieră.

Dar preţul a două decenii de turnee aproape

neîntrerupte este mare. În ianuarie 1931 a fost
implicată într-un accident feroviar în timp ce călătorea
de la Cannes la Paris. Ea a scăpat nevătămată, dar a
îndurat un frig năpraznic în timpul celor doisprezece
ore în care vagoanele au rămas fără încălzire. La timp,
Ana a ajuns în Olanda, punctul de plecare al unui nou
turneu, considerat ca un turneu de rămas bun. În
timpul turneului răceala s-a amplificat şi s-a
transformat în pneumonie. Ea a murit într-un dormitor
al Indes Hôtels in Haga, în primele ore ale zilei de 23
ianuarie 1931. Cenuşa ei se află la Golders Green
Cemetery, aproape de adevărata sa locuinţă, Ivy
House, deşi Rusia rămâne pentru totdeauna casa
visurilor ei.