Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Terapia Cu Curenti de Joasa, Medie Si Inalta Frecventă
Terapia Cu Curenti de Joasa, Medie Si Inalta Frecventă
În repaus, membrana celulară prezintă un potenţial electric între (-70) şi (-90) mV. Acest
potenţial electric este generat de asimetria distribuţiei ionilor. Asimetria distribuţiei este
determinată prin transport ionic transmembranar pasiv (prin potenţial electrochimic, conform
legii lui Nernst) şi activ (prin pompaj, alimentat de energia metabolică stocată în ATP).
Negativitatea în interiorul celulei este datorată anionilor organici care rămân permanent
intracelular. Potenţialul de repaus se caracterizează printr-o concentraţie mare de ioni de
potasiu (K+) în interiorul celulei, şi o concentraţie mare de ioni de sodiu (Na+) la exteriorul
celulei. Această repartiţie este datorată unei permeabilităţi inegale în repaus pentru ionii de
potasiu şi sodiu, respectiv proporţia este K/Na de 1/0,04 (sau la 100 ioni K, penetrează
membrana celulară doar 4 ioni Na).
În urma unei excitaţii, dacă stimulul depăşeşte, ca intensitate şi durată, “valoarea prag”, se
declanşează depolarizarea care are două faze:
-faza a: intrarea ionilor Na+,
-faza b: intrarea explozivă a ionilor Na+ şi ieşirea ionilor K+. În urma acestui proces,
concentraţia ionilor de Na depăşeşte concentraţia ionilor de K, iar încărcarea electrică
interioară atinge (+30)mV.
-Deci se atinge un potenţial de acţiune, care creşte de la (-90) la (+30)mV: deci în valoare
absolută, potenţialul de acţiune va fi (90 + 30) de 120 mV.
-Între 0 – (+30) mV apare aşa-numitul “vârf” (overshoot).
-Atingerea valorii de (+30)mV declanşează repolarizarea, care prin acţiunea pompei Na-K
(proces activ) face să iasă ionii Na+ şi să intre ionii K+, astfel refăcând potenţialul de repaus.
♦ Deci, curentul electric care reprezintă o excitaţie la nivelul membranei celulare, determină
modificarea proprietăţilor membranei celulare, deci depolarizarea membranei, cu inversarea
potenţialului de membrană. Potenţialul de repaus variază, atinge potenţialul critic şi astfel,
declanşează excitaţia.
♦ Se impun două observaţii:
1. mecanismul fundamental este reprezentat de transportul activ al ionilor de Na+ în
interiorul celulei,
2. depolarizarea este progresivă, din aproape în aproape, conform teoriei lui Hermann.
♦ Excesul de sarcini pozitive trebuie să iasă pentru a reface potenţialul de repaus.
Astfel apare repolarizarea, fenomen datorat la două mecanisme: a. inactivarea
pompei de Na+,
b. creşterea permeabilităţii membranei celulare pentru K+.
În concluzie, electroterapia foloseşte curentul electric pentru a obţine efecte fiziologice şi
terapeutice asupra organismului uman. Organismul uman, ca şi celelalte organisme vii,
reprezintă un conductor de clasa a II-a, la nivelul căruia purtătorii de sarcină electrică sunt
ionii. Curentul electric este caracterizat de o anumită intensitate şi o anumită tensiune: el va
străbate organismul, care la rândul său va opune o anumită rezistenţă la trecerea curentului.
Curentul electric reprezintă la nivel celular un stimul, care dacă depăşeşte ca durată şi
intensitate pragul de excitabilitate al membranei celulare declanşează depolarizarea
membranei care determină apariţia unui răspuns la nivel de substrat, în funcţie de tipul de
celulă excitat: contracţie, impuls nervos, variaţia de debit circulator, secreţie, etc.
Curentul electric este de două tipuri: curent electric continuu şi curent electric alternativ.
Curentul electric alternativ se caracterizează prin frecvenţă. Frecvenţa reprezintă numărul de
cicli (stimuli) realizaţi pe unitatea de timp – dacă exprimarea se face pe secundă (număr de
cicli/secundă) unitatea de măsură este Hertz-ul (Hz). Perioada reprezintă durata în timp a
unui ciclu, deci este inversul frecvenţei. Relaţiile matematice între cei doi parametri sunt
următoarele:
υ(frecvenţa) = număr de cicli / secundă,
T(perioada) = 1 / υ(frecvenţa).
În funcţie de frecvenţă, curenţii electrici folosiţi în electroterapie se împart în trei mari
domenii:
- joasa frecvenţă = între 1-1000 Hz,
- media frecvenţă = între 1000-100000 Hz, - înalta frecvenţă = peste 100000 Hz.
Aplicarea energiei electrice se poate face direct – prin curent continuu sau alternativ şi
derivatele lor, fie indirect – transformat în alte forme de energie: radiantă, calorică,
luminoasă etc.
· Constant,
· Ascendent,
· Descendent,
Variabil
Aparatura pentru folosirea
curentului continuu
Partile componente sunt:
stecher,
Cordonul,
Întrerupator
Convertizor,
Tub semiconductor.
Potentiometru,
Miliampermetru.
Borne,
Cabluri, Electrozi.
Costând în:
· Procese de electroliza,
Se produce o scadere a pragului de excitatie a fibrelor motori când folosim polul negativ
ca electrod activ. Cresterea brusca a intensitati curentului ca si scaderea intensitati curentului
determina o contractie musculara prompta. Aceasta actiune este
· Reactii vizuale -senzatii luminoase sub forma de puncte, bastonase sau cercuri colorate în
galben.
· Reactii auditive-zgomote în urechi, ameteli, rotirea capului spre dreapta sau stânga.
· Reactiile gustative-un gust metalic corespunzator la polul negativ, un gust acru la polul
pozitiv.
Aceste fenomene se produc la nivelul vaselor superficiale cutanate cât si la celor musculare
profunde si dureaza cîteva ore dupa întreruperea aplicari. Se realizeaza astfel o înbunatatire a
vascularizatiei în regiunile de aplicare a curentului continuu. Circulatia superficiala creste
sub 500% iar cea profunda cu 300%. Asfel rezulta rolul biotrofic al curentului continuu prin
înbunatatirea nutritiei tisulare precum si actiunea rezorbtiva a edemului local.
5. Actiunea asupra sistemului vegetativ
Curentul galvanic descendent-accelereaza afluxul sancvin din mica circulatie spre inima.
Aceasta reprezinta circulatia de întoarcere a sangelui venos din plamâni si membrele superioare
spre inima, transporta sânge arterial catre postal.
Indicatiile si contraindicatiile
curentului continuu
INDICAŢII:
· Nevralgii, nevrite, nervul schiatic, plexul brahial, nervii intercostali, nevralgii dentare.
· Occipitale.
· Ale femuro-cutanatului.
· Sechelele post-traumatice.
· Tulburari circulatori periferice (boala Raymaoud, arteritele, flebitele in faza subacuta sau
cronica)
· Acneea
· Cicatrice cheloida
· Eczeme
· Hemetoame superficiale
· Ulcere aftome
CONTRAINDICAŢIILE:
1.Galvanizarea simpla (cu ajutorul electrozilor sub forma de placi de diferite dimensiuni)
2. Baile galvanice
1. Galvanizarea simpla.
Electrozii sunt placi metalice din plumb laminat de diferite dimensiuni în functie de regiunea
de aplicare si efectele de polaritate. În mod obisnuit au forme dreptunghiulare cuprinse între
50-800 cm2.
În forme speciale:
Este obligatoriu folosirea stratului hidrofil între electrod si tegument pentru prevenirea
arsurilor, care trebuie spalat dupa fiecare utilizare.
Pozitia bolnavului-în timpul sedintei trebuie sa fie în cea antalgica si depinde si de functia
regiuni tratate.
2. Baile galvanice:
Sunt indicate pentru tratarea unor regiuni întinse sau chiar a intregului corp. În aceasta
modalitate se combina atât actiunea curentului continuu cât si efectul termic al apei, fiind
mijlocitoare între electrod si tegument.
Baile partiale.
ex: pozitiv pentru membrele superioare si negativ la membrele inferioare rezulta curentul
descendent.
· Nevralgii,
· Atralgi,
· Mialgi,
· Paraliziile flasce,
· Tulburari circulatorii.
Durata unei sedinte-este între 10-30 min. si ritmul de aplicare este zilnic sau la 2 zile.
Baile generale.
· Descendent
· Ascendent
· Transversal
3.Ionizarea.
Reprezinta procedura prin care introducem în organism cu ajutorul curentului continuu diferite
substante medicamentoase care au o actiune farmacologica.
Sinonime la ionizare:
· Ionoterapia,
· Ionoforeza,
· Galvanoterapia,· Electoionoterapia,
Cu solutia continând ionul medicamentos se înbiba stratul hidrofil de sub electrodul activ.
De aici acesta migreaza prin tegumentul intact prin orificiile glandelor sudoripare si sebacee
spre polul opus ajungând în interiorul organismului de unde sunt preluati de reteaua limfatica
si circulatia sancvina superficiala, ajugând în circulatia generala. Dovada pătrunderii în
organism a ionilor terapeutici este regasirea lor în urină.
Ioni usori migreaza mai rapid, iar ioni grei migreaza mai încet. Substantele cu greutate
moleculara foarte mare nu se pot disocia, ramânând în tegument dar fara sa-l strabata.
· Intensitatea curentului-cu cât intensitatea este mai mare, cantitatea de ioni transportati este
mai mare.
· Marimea electrozilor.
· Efect local
Se pot obtine efecte bune cu cantitati foarte mici de substante medicamentoase evitându-se
tractul gastro-intestinal.
Inconvenientele ionizari:
Diferenta dintre ionizare si galvanizarea simpla consta numai în înbibarea stratului hidrofil
in solutie medicamentoasa in loc de apa.
Pentru eficienta maxima polul activ trebuie sa fie mai mic decât cel pasiv
ex: la anod aplicam metale cum ar fi: Li, Cu, Zn, Ca radicalii metalelor, diferiti alcaloizi:
histamina, cocaina, stricmina, morfina, atropina, pilocarpina. La catod vom pune: halogen, clor,
brom, iod radicali acizi.
Concentratia in ioni trebuie sa fie cât mai mica pentru ca disociatia electolitica este cu atât
mai puternica cu cât solutia este mai diluata.
Indicatii:
· Sindroame neuroastenice
· Insomniile
IONOGALVANIZĂRILE:MECANISME,EFECTE FIZIOLOGICE ȘI
TERAPEUTICE,MOD DE ACȚIUNE ,SUBSTANȚE,TEHNICI DE
APLICARE ,INDICAȚII ȘI CONTRAINDICAȚII
Ionogalvanizarea este o procedură de electroterapie prin care, folosind ca vector curentul
galvanic, se introduc substanţe farmacologic active sub formă ionizată, in interiorul organismului,
prin intermediul învelişului cutanat. Se vor obţine deci efecte mixte, determinate pe de-o parte de
curentul galvanic, la care se adaugă efectele specifice substanţelor active introduse, adică a ionului
activ care foloseşte ca vector curentul galvanic pentru a penetra tegumentul.
Principalele aplicaţiile ale ionogalvanizării sunt următoarele:
♦ farmacologia bolilor de piele;
♦ anestezia pielii, prin folosirea unor anestezice locale (de ex. procaina) asociate cu un
vasoconstrictor local (adrenalina), astfel încât combinaţia să asigure o anestezie mai intensă şi
mai îndelungată;
♦ ca terapie reflexă :
a)stimulează receptorii cutanaţi, care vor activa reflexele la distanţă, cu efecte diferite;
b)stimulează circulaţia cutanată, şi consensual, din alte teritorii;
♦ se utilizează pentru unele substanţe simpaticotone – pentru testarea efectelor alergice
cutanate, sau pentru testarea efectelor medicaţiei vegetotrope.
Modalitatea de aplicaţie a ionogalvanizării presupune utilizarea de electrozi metalici, de obicei
de 0,5 mm grosime, plastici, rezistenţi electrochimic şi cu colţurile rotunjite. Ei sunt înveliţi
într-un strat hidrofil, mai gros, format din 10-15 straturi suprapuse, formând un strat total de
cca. 5 mm grosime. Acest strat se îmbibă cu cele 20-30 ml soluţie N/10 de substanţă activă
(cantitatea calculată pentru un electrod de 100 cm²) . Se adaugă soluţia de protecţie la electrozi,
cu cca. o oră înainte de aplicaţie (vezi mai sus compoziţia soluţiilor de protecţie la cei doi
electrozi). Doza de curent este de 0,1 mA/cm².
La anod – vom avea soluţiile la care substanţa activă ionizată va fi reprezentată de ionul
pozitiv. În cele ce urmează, vom prezenta succint modalitatea de obţinere a ionului activ (tipul
de soluţie) şi principalele efecte determinate de acel ion activ, pentru care îl şi aplicăm prin
ionogalvanizare:
K+ : se obţine din 6g KCl la 1000 ml apa distilata sau din 1,2 g KOH la 1000 ml apa distilata;
efect sclerolitic; Ca 2+ :
se obţine din 5,5g CaCl2 la 1000 ml apă distilată; efect
spasmolitic pe musculatura spastică superficială; Li+ :
din 3,5g Li Cl la 1000 ml apă distilată; din 0,6g LiOH
la 1000 ml apă distilată; se foloseşte în atacul de gută;
Mg2+ : din 18g MgSO4 +0,5g NaOH la 1000 ml apă
distilată; efect sedativ, analgetic, desensibilizant;
Cu2+ din CuSO4, 1% în vane; din 25 g CuSO4 la 1000 ml
apă distilată dacă se face soluţie; rol dezinfectant local sau
pentru suprafeţe mari;
Zn2+
din 30 g ZnSO4 la 1000 ml apă distilată; rol
dezinfectant;
Aplicarea pentru anestezice la piele – cu novocaină, procaină sau xilină
Se aplică procaina în: se realizează din 33 g procaină hidroclorică la
1000 ml apă distilată se realizează din 0,5 mg NaSO4 la 1000 ml apă
distilată. 10 ml sol 1 + 1ml sol 2 = substanţă pentru ionogalvinizare
Înainte de ionogalvanizarea cu procaină, se aplică adrenalina (1-2 fiole) care produc un efect
vasoconstrictor; ulterior se aplică combinaţia anestezică şi se va obţine un efect de mai lungă
durată. O altă variantă de prelungire a efectului anestezic, este cea de alcoolizare prealabilă a
zonei-ţintă cu 1020 % etanol, şi ulterior aplicarea anestezicului: se obţine astfel un efect
anestezic, semnificativ mai lung. Procaina are un efect superficial pe tegument, dar şi unul
profund, antrenând efecte cu dezvoltare metamerică
Acetilcolina se utilizează tot la anod, în cazul angiospasmelor, ulcerelor varicoase sau
tromboflebitelor. Se foloseşte o soluţie 0,5 % acetilcolină hidroclorică. Se vor dezvolta local
efecte colinergice.
Histamina aplică tot la anod. Substanţa se foloseşte în două variante : 1 fiolă de histamină 1 %
la care se adaugă 20-25 ml apă distilată, sau 0,1g histamină clorat la care se adaugă 250 ml
apă distilată; - substanţa este foarte activă , ceea ce implică foarte mare prudenţă, mai ales la
prima aplicaţie;
- doza de curent va fi la jumătate (densitatea de curent = 0,05 mA /cm2)
- timpul de aplicaţie va fi scurt; dacă substanţa este tolerată, timpul va
creşte treptat; - primul parametru care creşte este timpul, ulterior
creşte şi doza.
Substanţa de tip enzimatic, hialuronidoza, este indicată în tratamentul edemelor cronice, mai
ales declive, mai ales organizate fibros sau în inflamaţii cronice. Substanţa are capacitatea să
treacă în corion şi apoi subcutanat, dezvoltând un efect enzimatic şi facilitând dezorganizarea
aderenţelor între planuri, a fibrozărilor, şi consecutiv, activarea resorbţiei edemelor. Procedura
de utilizare a hialuronidazei în ionogalvanizare presupune cantităţi mari de substanţă – sute de
ml Combinaţiile folosite sunt: 1 fiolă hialuronidoză + 1 fiolă apă dublu distilată + 25 ml soluţie
compusă (din 11 g acetat de Na + 1 g acid acetic glacial la 1000 ml apa distilată). Soluţia
rezultată se diluează la N/10 şi se pun 200-300 ml substanţă la electrod.
La catod – substanţa farmacologic activă are ionul negativ activ, penetrant în corion. Iată
câteva dintre cele mai folosite substanţe active:
I¯ se obţine din 14 g KI + 5,6 g HCL ; se eliberează I¯ şi se adaugă 1000 ml apa distilată;
are efect resorbtiv sclerolitic şi analgetic; se resorbe de la nivelul pielii si se depozitează în
organele-zone de depozit pt I¯ , respectiv tiroida şi ficatul, de unde se obţin în timp, efecte la
distanţă.
CONTRAINDICAȚII
Leziuni de continuitate tegumentară
Alergie,intoleranță la curent galvanic
Tumori beningne,maligne
Infecții tegumentare
Tbc cutanant
Singulare,
Sau în serie
3. Durata inpulsurilor;
Dreptunghiulare,
Triunghiulare,
Trapezoidale,
Sinusoidale,
Anularea platoului,
Fronturile ascendente,
Fronturile descendente,
Pot avea o durata mai mare sau mai mica formân un unghi mai
mare sau mai mic fata de linia orizontala a timpului. Cu cât
durata impulsului este mai lunga, cu atât panta este mai plina.
Cu cât durata inpulsului este mai scurta, panta este mai
abrupta.
c) Inpulsurile trapezoidale-rezulta din combinarea impulsurilor
triunghiulare si dreptunghiulare. Pantele ascendente si
descendente pot fi mai line line sau abrupte, liniare sau curbe.
Curentul faradic
Este obtinut din curentul continuu cu ajutorul unui inductor si
este format dintr-o curba neregulata în care undele pozitive cu
valori crescute alterneaza cu unde negative.Curenti de joasa
frecventa cu impulsuri sunt folositi in terapie pentru:
Trenurile de impulsuri,
Efectele fiziologice-sunt:
Excitator,
Trofic,
Antialgic,
Cu ajutorul unei lampi redresoare se obtine mularea fazei negative ceea ce determina
formarea unui curent de 50Hz ½ sinusoidal.
Din aceasta cu ajutorul unei duble diode se obtine un curent de 100Hz ½ sinusoidal.
Ambele forme de curent mentionate trec din categoria curentilor alternativi în categoria
curentilor cu impulsuri, deoarece nu mai au faza negativa.
La curentul cu impulsuri de 50Hz intervin si pauze de 0,01 sec. În timp ce la cel de 100Hz
impulsurile se succed fara nici o pauza nefiind un curent alternativ.
Semnul curentului-se mentine tot timpul pozitiv ceea ce variaza, fiind doar intensitatea
care creste în mod ritmic de la 0 la o valoare maxima si apoi descrie o curba simetrica cu cea a
valorilor ascendente ajungând din nou la valoarea 0.
Aceste impulsuri se repeta de 50 sau 100 de ori/sec., frecventele fiind constante neputându-
se modifica.
1.Monofazat fix.
Este o forma asemanatoare cu cea a curentilor sinusoidali, panta ascendenta este la fel ca
la curentul sinusoidal dar panta descendenta nu cade simetric ci ea descrie o curba lenta
exponentiala, ajungând la 0 în timp dublu fata de curentul ½ sinusoidal acoperind astfel si
perioada de pauza ajungând la valoarea 0 la baza impulsului urmator.
Durata unui impuls-este astfel de 20 mili sec. iar pauza nu exista. Intensitatea vârfului
impulsului este constant aceiasi.
2.Difazatul fix
3.Scurta perioada
La intervale regulate de 1 sec. se alterneza brusc monofazatul de 50 impulsuri/sec. cu
difazatul de 100 impulsuri /sec.
4.Lunga perioada
Durata modulatiei de crestere a fazei a-2-a este de 0,5 sec., durata perioadei constante
(platoul) este variabila între 1 si 7 sec.
Descresterea este de 1,5 sec. alternanta între monofazat si difazat se face între 3 si 10 sec.
5.Ritmul sincopat
diadinamic
Perioada lunga-are un efect puternic analgezic si miorelaxant, acest efect este persistent
timp mai îndelungat, are deasemenea un efect anticongestiv. Este indicat în starisle dureroase
profunde si persistente.
Indicatiile
2.Întinderile musculare.
Modalitati de aplicare a
curentilor diadinamici
Aplicatiile se fac:
4. Aplicarea paravertebrala: Pentru radacinile nervoase, putem avea în acest caz atât
aplicarea transversala cât si o aplicare paralela cu colana. Se folosesc electrozi plati cu:
diadinamic
Ceasul
În general durata proceduri este de 4-8 min. daca depasim aceasta duratase diminua
eficacitatea analgetica.
Daca avem mai multe regiuni dureroase ce impun aplicarea proceduri, durata acesteia
trebuie scazuta cu câte 1min. la fiecare noua procedura în cursul aceleasi sedinte.
Ritmul sedintelor-este determinat de stadiul afectiuni daca intensitatea dureri este mare
aplicam de 2 ori pe zi, daca este mai mica 1 procedura pe zi.
Numarul sedintelor-pentru actiune analgetica sunt utile 8-10 sedinte consecutive eventual
cu o pauza de 7-10 zile dupa care se reiau.
cu actiune antialgica
2. Curentul trabert
3. Curentii stohastici
4. Electropunctura
Neregularitatea impulsurilor
3. Frecventa este de 50Hz, durata impulsurilor este de 1 min., durata pauzei este de 19
ms.
Principalele efecte:
1. Efectul analgetic
2. Efectul excitomotor
3. Efectul vazomotor
a) vazoconstructor-când durata este scurta
4. Efectul trofic
5. Efectul rezorbtiv
Indicatii:
Contraindicatiile:
În paralizia spastica
Curentii träbet
Curentii stohastici
Se caracterizeaza prin prezenta unor stimuli neregulati ce reduc reactiile de adaptare sau
de obisnuinta crescând astfel efectul analgezic prin ridicarea pragului dureros.
Electropunctura
T.E.N.S.
Stimuli cu valoare peste prag determina o reactie care se propaga ca unda de excitatie ce
poate fi masurata la distanta de locul de excitatie. Stimulul cu valoarea sub prag are o actiune
limitata locala.
Daca stimulii electrici excita mai multe sau mai putine celule dupa valoarea intensitati si
suprafata stimulata, atunci se produce contractie musculara mai puternica sau mai slaba.
În repaus procesele chimice ti fizice din membrana celulara se afla într-o stare de echilibru.
Prin mecanism de pompa care este consumatoare de energie, rolul principal avându-l ionul
Na+ se realizeaza un transfer ionic si anume:
1.Depolarizarea.
Variatiile potentialului de membrana din cursul excitatiei prin diferiti agenti chimici si
fizici reprezinta potentialul de actiune.
Stimulul prag sau de excitatie reduce potentialul de repaus cu 15-20mV ceea ce determina
un potentil critic de aproximativ 65mV ce determina declansarea potentialului de actiune.
2.Repolarizarea.
Se produce astfel:
3.Restitutia
Cu ajutorul pompei active Na-K, Na excedentar iese din celula iar K intra în celula pâna
la atingerea potentialului de repaus de aproximativ 85mV.
În timpul depolarizari membrana este incapabila sa mai reactioneze la alt stimul
reprezentând perioada refractara absoluta (pragul stimulului este foarte ridicat si nu mai poate
fi depasit).
Electrotonusul
1.Catelectrotonus
Depresie catodica.
2.Anelectrotonus.
Electrodiagnosticul
cu curent galvano-faradic
Excitarea cu impulsuri a unui nerv sau a unui muschi sanatos produce o contractie
musculara brusca numita si secusa musculara.
Excitarea capatului periferic al nervului cu un curent continuu sau faradic nu produce nici
un raspuns.
Daca excitam direct muschiul nu mai raspunde la excitatia faradica în schimb raspunde la
excitatia galvanica printr-o contractie lenta.
Aceasta este mai vizibila daca asezam electrozi la cele 2 capete ale muschiului. Aceasta
se numeste degenerescenta totala.
Excitabilitatea nervului este pastrata pentru curent galvanic sau faradic, dar contractia
musculara obtinuta este diminuata ca amplitudine.
Astfel la o mai mica intensitate a curentului galvanic obtinem numai o contractie mica
numita si reactie de degenerescenta partiala.
Marind aceasta intensitate de 2-3 ori fata de valoarea prag contractia se va mentine tot
timpul când trece curentul prin muschi aceasta se numeste electrotonus fiziologic.
Trebuie cunoscuta:
Anatomia regionala,
Topografia nervilor
Teritoriul muscular
Corespunzator acestora:
Fiziologia miscarilor
Electrodul activ cu care facem explorarea este mic de aproximativ 3cm patrati pentru
muschii mari si de 1-2cm patrati pentru
muschii mici.
Electrodul indiferent este mai mare. Uneori se foloseste si o distributie bipolara când ambi
electrozi sunt mici si se aseaza la cele 2 extremitati ale muschiului.
Persoana care executa investigatia trebuie sa stea confortabil cu mâna stânga sa manevreze
aparatul iar cu mâna dreapta sa foloseasca electrodul activ explorato.
lumina.
cea galvanica.
Explorarea faradica-se face monopolar, electrodul indiferent este asezat între umeri
pentru membrul superior si lombar pentru membrele inferioare.
Electrodul negativ este cel activ, acesta se aseaza pe punctul de electie a nervului si apoi
pe punctul motor al muschiului corespunzator pe partea sanatoasa.
Marim voltaju' pâna la pragul de excitatie si înregistram valorile, se repeta aceiasi operatie
pe partea bolnava si obtinem urmatoarele posibilitati:
1. Daca voltajul este mai mic pe partea bolnava decât pe cea sanatoasa se numeste
hiperexcitabilitate.
2. Daca voltajul este egal atât pe partea bolnava ca si pe cea sanatosa înregistram o reactie
normala.
Cuprinde 3 metode:
Ţesutul muscular
Fibrele nervoase
1.Curentii dreptunghiulari
Sunt produsi prin cresteri si descresteri bruste ale intensitati curentului obtinute la
deschiderea si închiderea circuitului.
Indicatii:
Tendinoase.
Contraindicatii:
În paralizia spastica
La stimuli a caror intensitate creste lent sub forma de panta (impulsurile triunghiulare si
trapezoidale).
Foloseste curentul faradic care este reprezentat printr-o curba neregulata în care
denivelarile mici cu valori negative alterneaza cu cresterile mari ale valori pozitive si cu un
timp scurt.
Importanta acestor curentii consta în actiunea lor excito-motorie asupra sistemului neuro-
muscular.
Acest efect excito-motor este dat de impulsul de mare intensitate si scurta durata fiind
receptionat în special de fibrele nervoase motori din muschi si placile neuro-motori în cazul
muschilor normoinervati.
3.Curba I/T
Determinarea curbei I/T se face în tehnica bipolara (electrozi de marime egala sunt dispusi la
capetele muschiului, catodul fiind asezat distal în toate cazurile în care nu exista raspuns
paradoxal adica, intensitatea curentului la anod sa fie mai mare decât intensitatea la catod).
a curbei I/T
Valoarea acestei intensitati (în mili amperi) cu care se obtine aceasta contractieminima se
numeste reobaza si se noteaza pe grafic.
2. Se scurteaza apoi durata impulsului în succesiunea: 500ms, 400ms, 300ms, 200ms,
100ms masurându-se de fiecare data intensitatea care produce contractia minima. Toate
valorile se trec pe grafic.
a) Pe graficul curbei I/T se traseaza o dreapta paralela cu abcisa la valoarea curentului egal
cu dublu reobazei, iar la punctul de intersectie se duce o perpendiculara pe axa timpului unde
se va obtine valoarea cronaxiei.
b) Prin determinarea directa pe pacient: în timpul ridicari curbei I/T se fixeaza valoarea de
vârf a curentului egal cu dublu reobazei.
Durata impulsului fiind foarte redusa si apoi se mareste treptat timpul pâna la obtinerea
contractiei minime.
Alfa este la muschii sanatosi cu valori între 2,5-6. Limita inferioara a coeficientului alfa
este 2-3. Scaderea alfei sub limita inferioara indica o denervare partiala. Scaderea sub valoarea
1 a coeficientului alfa indica o denervare totala.
Forma curbei I/T este descrisa mai sus, este variabila pentru sistemul muschi-nervi intact.
La muschiul total denervat-curba I/T este deplasata la dreapta si în sus datorita cronaxiei
crescute a fibrelor musculare.
Pauza dintre impulsurile triunghiulare se alege de câteva ori mai mare decât durata
impulsului.
Fiecare perioada a curentului sinusoidal produs de aparat are o durata foarte scurta egala cu
0,2-0,1 mili sec.
Aparatul care produce curentii de medie frecventa poarta numele inventatorului Nemctron.
Fiecare modulatie de acest fel ca si pauza care o urmeaza poate sa dureze de la 1-5 sec.
3. Curentul modulat cu scurta perioada-variatiile intensitati fiecarei perioade si pauzele
lor se succed cu o viteza mai mare de 20, 30-100 de modulatii/sec.
Fiecare din aceste trenuri de unde cuprind un numar de 50-100 oscilatii sinusoidale de câte
0,2-0,1 mili sec. în rapor cu frecvenaa de baza de 5.000 sau 10.000Hz. Forma pantei de crestere
a intensitati fiecarei modulati în parte este exponentiala.
Acestui curent îi lipseste faza negativa devenind astfel un curent continuu cu impulsuri de
aciasi frecventa cu a formei din care deriva.
Electrozi sunt asezati la fel ca pentru galvanizarea transversala însa sunt racordati în paralel
sau încrucisati câte 2 la fiecare circuit în parte.
de medie frecventa
Timpul util-este cu atât mai mic cu cât intensitatea prag este mai mare.
intensitate sub limita dupa trecerea unui anumit numar de perioade se produce
o descrestere a potentialului de repaus a membranei excitate.
Rezistenta cutanata-este mult scazuta la media frecventa ceea ce
permite o aplicare nedureroasa astfel încât putem folosi intensitati mai mari
obtinându-se penetrati mai mari în tesuturi.
de medie frecventa
1. Efectul analgetic- se obtine cu ajutorul curentului de medie frecventa
de baza sau cel modulat cu scurta perioada la o frecventa de 500Hz.
Posibilitati:
interferential
Efectele:
Efectele:
Interferential
Traumatologie:contuzii,entorse,luxații,fracturi,hematoame posttraumatice
Ginecologie:anexite
CONTRAINDICAȚII
Pacienții incapabili sa coopereze sau sa urmeze instrucțiunile terapeutului
Pacienții ce urmează terapie anticoagulantă sau au în istoric embolism pulmonar sau tromboză
venoasă profunda sau a căror tegument este fragil și ușor de lezat(nu se vor trata cu electrozi
cu vacuum).
Stări febrile
Implante metalice
Tuberculoză
CURENTII DE ÎNALTA FRECVENTA
Sunt curenti alternativi cu limita inferioara de 100 mii Hz si
landa de 3Km, iar limita superioara este de 300 MHz si landa de
1m.
Scurte (microunde)
Unde scurte
Aceste unde au actiune electrolitica si electrochimica si nu
produc fenomene de polarizare. Aceste unde nu provoaca
ezcitatii neuromusculare. Au efecte calorice de profunzime fara
a produce însa leziuni cutanate.
Creste catabolismul,
2. Actiunea asupra circulatiei-se produce o hiperemie activa atât prin actiune locala cât si
prin actiune reflexa.
asupra hipotalamusului.
2. Actiune analgetica
Circuitul generator
Circuitul rezonator
Câmp condensator
Aceste suporturi sunt din material izolant având mai multe articulatii ce
le confera mobilitatea în toate directiile.
Pot avea aspectul unei plase si cordon flexibil constituit din sârme de Cu
peste care se vulcanizeaza un strat de cauciuc de 6-8 mm grosime.
pareze, paralizii.
Sistemul nervos central: sechele de poliomielita, sechele
dupa
meningite si mielite.
În algoneurodistrofi post-traumatice,
În bursite si în tendinite,
INDICAȚII ȘI CONTRAINDICAȚII
Aparat locomotor:fracturi
Reumatism cronic degenerative
Reumatism abarticular
Reumatisn inflamator:poliartrită reumatoidă,spondilită anchilozantă
Aparat cardio-vascular:arteriopatii periferice,ulcere varicoase
Aparat respirator:bronșite acute,faringite acute
MICROUNDELE:ACȚIUNI BIOLOGICE ,FIZIOLOGICE,TEHNICI DE
APLICAȚIE,INDICAȚII ȘI CONTRAINDICAȚII
Definitie: ultrasunetele sunt vibratiile mecanice pendulare cu frecventa intre 500 KHz- 3000
KHz.
Aparatele utilizate in fizioterapie furnizeaza ultrasunete cu frecventa cuprinsa intre 800 KHz-
1000 KHz.
Aplicarea ultrasunetului pe un corp, produce un transfer de energie, prin alternarea starilor de
presiune realizate. Transferul de energie ultrasonica aplicata si masurata in W/cm2, defineste
intensitatea ultrasunetului.
Aplicarea de ultrasunet se poate face in camp continuu sau discontinuu, cu impulsuri.
Efectele ultrasunetelor Ultrasunetele prezintă o multitudine de efecte, care din punct de vedere
didactic, se pot grupa în trei categorii: efecte fizice, chimice şi biologice.
Efectele fizice cele mai importante sunt: cavitaţia: efect specific care apare în lichide, o alternanţă
între faza de dilataţie, în care particulele se rup şi apar cavităţile, şi faza de compresie, în care aceste
cavităţi se ciocnesc şi dispar; în lichidele care conţin gaze, sub efectul US, microveziculele de gaz au
tendinţa să se unească, şi rezultă vezicule vizibile (fenomenul de pseudocavitaţie); efectul termic –
este datorat energiei mecanice dezvoltată de US, absorbită de substrat, care se transformă în căldură;
încălzirea structurilor este mai mare la limita de separaţie dintre două medii; luminescenţa – este
posibilă în mediile lichide care conţin gaze, străbătute de fascicolul ultrasonic; dispersia şi coagularea
– există posibilitatea amestecării unor structuri nemiscibile, sub impactul US; demonstrativ este
“fenomenul de fântână arteziană“ apărut pe suprafaţa capului ultrasonor, datorită faptului că mediul
lichidian se sparge sub acţiunea fascicolului ultrasonic; pe baza acestui fenomen, se produc aerosoli şi
emulsii, sub impactul US.
Efecte chimice: Depolimerizările – fascicolul US distruge moleculele mari, prin forţă mecanică ; Efect
de oxidare: s-a constatat că, amestecând H2O2 (apă oxigenată) cu aer, sub impactul fascicolului US,
se produce acid azotos şi acid azotic; soluţiile de coloranţi în amestec cu apa oxigenată, sub impactul
US se decolorează;
în urma oxidării are loc şi creşterea conductibilităţii soluţiilor; efect fotochimic – fascicolul US înegreşte
filmul fotografic; efect de peptizare – pe anumite medii, US schimbă starea de gel în stare de sol, atunci
când este vorba de soluţii coloide.
Efecte biologice: Dozele mici de US au efect de stimulare a funcţiei celulare, producând modificări
reversibile, în sensul stimulării celulare. Dozele mijlocii de US inhibă funcţiile celulare, producând
modificări ireversibile parţ Dozele mari de US produc tulburări ireversibile, care pot merge până la
necroză; mai importantă este intensitatea aplicaţiei decât timpul, şi nu este respectată legea ca
produsul intensitate x timp să fie constant. Pentru vieţuitoarele mici, dozele mici au efect stimulant,
respectiv se stimulează răspunsul biologic global; dozele mari determină fenomene de cavitaţie,
distrugeri tisulare, chiar moarte.
Aparatele de ultrasunete
Există trei categorii principale de aparate de US :
♦ Aparate cu stativ
♦ Capul ultrasonor sau traductorul este piesa în care se găseşte de fapt elementul care va
schimba energia electrică în vibraţie, prin efect piezoelectric inversat.
Pierre Curie a descoperit (1880) că, dacă asupra unui cristal de cuarţ se exercită o presiune,
aceasta determină o încărcare electrică pe suprafaţa simetrică a cristalului, şi acest fenomen se
numeşte
La nivelul traductorului există un astfel de cristal. Nu toate cristalele pot să dezvolte acest efect, ci
doar cristalele de turmalin, trestie de zahăr, sare seignette, titanatul de bariu, unele policristale
ceramice. Pentru a deveni piezoelectric, cristalul de titanat de bariu este iniţial polarizat într-un
câmp electric puternic, apoi este supus unui curent electric alternativ de înaltă frecvenţă. În unele
cazuri, este necesar ca, pe lângă capul traductor, să existe şi concentratoare de US (vibratoare
concave formate din lentile acustice şi oglinzi concave, care realizează focalizarea şi concentrarea
undelor ultrasonice.
♦
Foloseşte vibraţia electrică pentru producerea US. Sursa de energie o constituie curentul de
la reţea. Curentul ajunge la nivelul aparatului, unde există un reglator automat de tensiune care
asigură menţinerea tensiunii necesare funcţionării aparatului. Intensitatea se reglează liniar, la
fel şi puterea. Dacă scade contactul cap ultrasonic – tegument sub 50-70% din valoarea maximă
a transferului de energie (contact imperfect prin deficienţă de aplicaţie/execuţie sau tehnică), la
multe aparate se va declanşa sistemul de semnalizare (sonor/vizual) şi instalaţia se opreşte.
♦ sunt subţiri, flexibile.