Capitolul 2

UTILIZAREA PREȚURILOR DE CESIUNE INTERNĂ ÎN INDUSTRIA

PETROLIERĂ

2.1. Prezentarea industriei petrolului în România

România are una dintre cele mai vechi industrii ale țițeiului și gazului din lume: peste
un secol și jumătate de extracție și rafinare industrială a țițeiului și aproape 100 de ani de
producție a gazelor naturale.
Industria de petrol și gaze din România a adus numeroase beneficii pentru
dezvoltarea țării și pentru populație, încă de la începuturile sale, la jumătatea secolului al
XIX-lea. Bazele acestei industrii au fost puse în 1857, când Bucureștiul a devenit primul oraș
din lume iluminat cu lămpi cu kerosen. Astăzi, produsele acestei industrii sunt importante în
viața noastră de zi cu zi, de la resurse pentru industria energetică, până la încălzirea și
iluminatul casele noastre și a firmelor, carburanți pentru transport, plastic, îmbrăcăminte,
îngrășăminte și multe alte lucruri pe care le folosim în viața de zi cu zi.
Industria de petrol și gaze este un important angajator în România, cuprinzând o
gamă largă de discipline, de la ingineri, geologi, specialiști în mediu, sănătate și siguranță,
până la avocați, contabili și mulți alții. Industria are o contribuție importantă în economia
națională prin cotizațiile fiscale, producția și transferul de tehnologie, precum și exporturi.

România are o veche și ilustră istorie a extracției țițeiului și gazelor, deși nu mai este
astăzi un jucător de primă ligă la nivel mondial, așa cum era în perioada interbelică.
Industria românească de petrol si gaze a fost naționalizată la scurt timp după sfârșitul
primului război mondial, producția de vârf fiind atinsă în 1976. Aceasta a continuat să fie
administrată de stat în timpul regimului comunist până în 1989. Primele licențe scoase la
licitație în perioada post-comunism, în 1992, au atras un număr mare de companii
internaționale. Cu toate acestea, în anii care au urmat investițiile străine în acest domeniu au
fost modeste. Cea mai mare parte a perimetrelor din țară au fost deținute în concesiune de
către companiile naționale în următoarele două decenii, iar investițiile în industria de petrol și
gaze în ansamblu s-au diminuat.
Privatizarea parțială a companiei naționale Petrom a permis achiziționarea pachetului
majoritar de acțiuni de către fosta companie de stat austriacă OMV, în 2004. Investițiile
străine în industrie au crescut treptat, odată cu sosirea unor jucători noi, mari, medii și mici,
companii care au avut un rol important în dezvoltarea resurselor de petrol și gaze ale țării.

Cu toate că are o dependență relativ mică de importuri de gaze (fapt semnificativ pe

o piață regională monopolistă și într-un context geopolitic extrem de tensionat), țara noastră
are rezerve de hidrocarburi în scădere și o industrie care s-a adaptat forțelor pieței prin
diminuarea capacității industriale.

Conform autorului Radu Dudău1 România are potențialul de a beneficia de progresul

tehnologic și de a dezvolta sustenabil surse noi de hidrocarburi, care să o propulseze din nou
pe un loc de vârf la nivel european. Apele adânci ale Mării Negre au atras interesul celei mai
mari companii energetice private a lumii, ExxonMobil, iar potențialul de gaze de șist a adus în
România o altă companie de top, Chevron. OMV Petrom, liderul regional al industriei de țiței
și gaze, investește semnificativ în redezvoltarea zăcămintelor mature, ca și Romgaz, cel mai

1
Dudău Radu, Industria Petrolului și gazului în România: tradiție și oportunitate strategică, Raport EPG, 2014,
pag. 4;
mare producător autohton de gaze naturale. În plus, numeroase alte companii petroliere
internaționale, active în toate segmentele industriei (explorare și producție, distribuție,
rafinare, retail, servicii petroliere și producție de echipamente) au un aport de investiții,
tehnologie și know-how managerial.
Astăzi, România dispune de o industrie petrolieră integrată total. Aceasta înseamnă
că țițeiul extras pe teritoriul României este procesat la rafinăriile din România, iar produsele
rezultate sunt distribuite prin intermediul infrastructurii create (depozite de produse petroliere
și stații de distribuție carburanți) sau exportate în diverse țări.
Sectorul de extracție a cunoscut o evoluție continuă din punct de vedere al
tehnologiilor de extracție folosite și al cantității de țiței extrase. Astăzi, țițeiul extras se ridică
la valoarea de 6 mil. tone anual. Țițeiurile extrase în România se clasifică în 14 tipuri. Singura
companie care se ocupă de extracția țițeiului este Societatea Națională a Petrolului Petrom
S.A. Peste 5 milioane tone de țiței se importa anual de către rafinăriile din România. În
condițiile creșterii consumului de carburanți și tendinței de scădere a cantității de țiței extrasă
de către companiile autohtone, ponderea cantității de țiței importat va spori, ceea ce ar
conduce la schimbări structurale în cadrul întregii industrii petroliere.

Sectorul de rafinare dispune de capacități de procesare care depășesc cantitatea de 34

mil. de țiței anual (cu mult peste nevoile de consum ale României).
România deține în momentul de față 10 rafinării, care pot fi încadrate în două mari grupe:

• Petrobrazi Ploiești - construcția sa a fost începută în

rafinăriile mari, care concentrează
circa 85% din capacitatea de
prelucrare
data de 17 iulie 1934 datorită eforturilor companiei
românești Creditul Minier;
• Arpechim Pitești;
• Petrotel Ploiești - cunoscută și drept Rafinăria
Româno-Americană (înainte de 1945) sau Teleajen
(1979 - 1998);
• Petromidia;
• RAFO Onești.

• Astra Ploiești - fondată în 1880;

• Vega Ploiești - înființată în 1905 cu o capacitate
inițială de 0,2 milioane tone țiței/an;
rafinăriile mici, însumând circa • Steaua Română Câmpina - înființată în anul 1895;
15% din capacitatea de prelucrare • Rafinaria Dărmănești;
cu un grad de complexitate mai • Petrolsub Surplacu de Barcău;
redus

Figura 2.1. Rafinăriile din România

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Industria_petrolului_în_România, accesat în data 05.03.2019;
 Deși supracapacitățile de producție existente nu sunt folosite la maximum pentru
înregistrarea unor indicatori de eficiență și productivitate, 8 din cele 10 rafinării au fost
privatizate. Sectorul de procesare a atras doar 2 companii multinaționale: LUKOIL (Rusia) și
OMV (Austria). LUKOIL a cumpărat pachetul de control la rafinaria Petrotel Ploiești, iar
OMV portofoliul de 25% la rafinăria Petromidia. Restul rafinăriilor privatizate sunt deținute
de companii private din România.

Sectorul de distribuție numără peste 170 de depozite și peste 1600 de benzinării

repartizate pe întreg teritoriul României. Cea mai importantă companie în sectorul respectiv
este compania SNP PETROM, deținătoare a peste 150 de depozite de produse petroliere și
peste 600 de benzinării. Acest sector a atras atenția mai multor companii multinaționale și
regionale. Din rândul primelor pot fi enumerate companiile SHELL, AGIP și LUKOIL. Din
rândul celor regionale fac parte companiile MOL și OMV.

multinaționale
SHELL regionale MOL

AGIP OMV

LUKOIL

Figura 2.2. Companiile din sectorul de distribuție

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Industria_petrolului_în_România, accesat în data 05.03.2019;

Acest sector mai dispune și de aproximativ 600 de benzinării particulare (non-branded).

Sectoarele de mai sus își desfășoară activitatea cu sprijinul unor sectoare susținătoare
cum ar fi sectoarele de transport a țițeiului și carburanților prin conducte, vagoane de cale
ferată și cisterne auto, companiilor de control cantitativ și calitativ la punctele de primire-
recepție a produselor petroliere (Romcontrol, Inspectorate), terminalele de produse petroliere
(Oil Terminal Constanța, Oil Terminal Galați, Oil Terminal Giurgiu, terminalele de produse
petroliere de la punctele de trecere vamală Halmeu și Dornești), serviciile prestate de
declaranții vamali și alții.

La începutul anilor 1990, activitatea de explorare și producție a scăzut puternic.

Activitățile de explorare ale unor companii internaționale, precum Amoco și Shell, pentru
descoperirea de noi zăcăminte de țiței nu au avut rezultatele scontate. În 1997 este înființată
Societatea Națională a Petrolului „Petrom S.A.”, ale cărei acțiuni sunt listate pe Bursa de
Valori București în septembrie 2001. În aprilie 2002 începe procesul de privatizare a SNP
Petrom S.A., finalizat în 2004 cu preluarea a 51% din pachetul de acțiuni de către compania
austriacă OMV. În prezent, OMV Petrom operează circa 240 de zăcăminte comerciale de țiței
și gaze, aproximativ 10.000 de sonde onshore și șapte platforme offshore în Marea Neagră.

Figura 2.3. Evoluția producției de țiței în România

Sursa: Revista „BP Statistical Review of World Energy”, 2014;

Deşi se confruntă cu un declin natural al producţiei de ţiţei, România continuă să

rămână a patra ţară producătoare de ţiţei din Uniunea Europeană, respectiv a cincea ţară din
Europa, conform sursei INS2. Raportată la producţia europeană, producţia naţională de ţiţei
reprezintă aproximativ 2% din producţia Europei şi circa 6% din cea a UE.

2
Institutul Național de Statistică, http://www.insse.ro ;