CUPRINS

1. Obiectiv...........................................................................................................................2
2. Arie de aplicabilitate.......................................................................................................2
3. Evaluarea veniturilor din activitățile curente..................................................................3
4. Venituri din vânzări de bunuri........................................................................................4
5. Venituri din prestarea de servicii....................................................................................5
6. Venituri din redevențe, chirii, dobânzi și dividende.......................................................7
7. Prezentarea informațiilor ................................................................................................8

1
 Obiectiv

Obiectivul standardului IAS18 este de a prescrie tratamentul contabil al veniturilor

generate de anumite tipuri de tranzacţii şi evenimente:
 Care sunt criteriile de recunoaştere a veniturilor din activităţi curente, şi anume:
 Când există probabilitatea că întreprinderii îi vor reveni în viitor anumite beneficii;
 Când aceste beneficii pot fi evaluate concret;
 Cum să se identifice şi să se prezinte:
 Momentul recunoaşterii;
 Valoarea care trebuie recunoscută.

Arie de aplicabilitate

IAS 18 se aplică pentru contabilizarea veniturilor provenite din următoarele tranzacţii şi

evenimente:
a) vânzarea bunurilor;
Bunurile includ:
1. Bunuri produse de entitate în scopul vânzării:
- Active curente materiale: semifabricate, produse finite, produse
reziduale, animale crescute pentru a fi valorificate, ambalaje de producţie;
- Active imobilizate necorporale sau corporale a căror producţie îl
constituie obiectul de activitate.
2. Bunurile cumpărate pentru a fi revândute:
- Active curente materiale: mărfuri, animale cumparate cu scopul
revânzării, ambalaje de circulaţie, materii prime şi materiale vândute ocazional;
- Active imobilizate: terenuri, construcţii, programe informatice deţinute
în acest scop.
3. Alte proprietăţi deţinute în scopul revânzării
b) prestarea serviciilor;
Prestarea serviciilor presupune respectarea prevederilor unui contract incheiat de
entitate referitor la executarea unor sarcini într-o perioadă de timp. IAS 18 nu face referire
la veniturile obţinute în urma contractelor de construcţii, acestea fiind specificate in IAS
11 „Contracte de construcţii”.

c) utilizarea de către alţii a activelor entităţii, producătoare de:

2
  dobânzi – încasate pentru utilizarea numerarului sau a echivalentelor de numerar sau
pentru sume datorate entitaţii;
 redevenţe – încasate pentru utilizarea activelor imobilizate ale entităţii: brevete, mărci,
drepturi de autor (copyright) și software-ul pentru computer.
 dividende – distribuirea profitului către deţinătorii de investiţii de capital, proporţional
cu partea deţinută dintr-o anumită clasă de capital.

Standardul Internaţional de Contabilitate 18 nu cuprinde veniturile obţinute din:

 contracte de leasing;
 dividende provenite din investiţii contabilizate pe baza metodei punerii în echivalenţă;
 contracte de asigurări ale societăţilor de asigurări;
 modificări ale valorii juste a activelor şi datoriilor financiare sau cedarea acestora;
 modificări ale valorii altor active curente;
 recunoaşterea iniţială şi recunoaşterea modificărilor în valoarea justă a activelor
biologice aferente activităţii agricole;
 recunoaşterea iniţială a producţiei agricole;
 extracţia produselor mineraliere.

Evaluarea veniturilor din activitățile curente

Veniturile din activitățile curente trebuie evaluate la valoarea justă a mijlocului de

plată primit sau de primit.
Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacție este determinată de obicei printr-un acord
dintre întreprindere și cumpărătorul sau utilizatorul activului. Veniturile se evaluează la
valoarea justă a mijlocului de plată primit sau de primit, ținând cont de suma oricăror reduceri
comerciale și de rabatul cantitativ permis de întreprindere.
În cele mai multe cazuri, mijlocul de plată ia forma numerarului sau a echivalentelor
de numerar și suma veniturilor din activitățile curente este suma numerarului sau
echivalentelor de numerar, primită sau ce urmează a fi primita. Oricum, în momentul în care
intrarea de numerar sau echivalente de numerar este amânată, valoarea justă a mijlocului de
plată poate fi mai mică decât suma nominală a numerarului primit sau de primit. De exemplu,
o întreprindere poate oferi cumpărătorului un credit fără dobândă sau poate accepta de la
acesta efecte comerciale cu o rată a dobânzii mai mică decât cea de pe piață, ca mijloc de

3
plată pentru vânzarea bunurilor. Atunci când acest aranjament constituie efectiv o tranzacție
financiară, valoarea justă a mijlocului de plată este determinată prin actualizarea tuturor
sumelor de primit în viitor, utilizând o rată a dobânzii stabilită. Rata stabilită a dobânzii poate
fi cel mai clar determinată utilizând una dintre urmatoarele posibilități:
(a) rată predominantă pentru un instrument similar al unui emitent, având credite cu același
grad de risc; sau
(b) o rată a dobânzii care actualizează valoarea nominală a instrumentului la prețul curent de
vânzare în numerar al bunurilor sau serviciilor.

Venituri din vânzări de bunuri

În contabilitate, veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul predării

bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiții prevăzute în
contract, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, către
clienți.
Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite
următoarele condiții:
a) entitatea a transferat cumpărătorului riscurile și avantajele semnificative care decurg din
proprietatea asupra bunurilor;
b) entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod
normal, în cazul deținerii în proprietate a acestora și nici nu mai deține controlul efectiv
asupra lor;
c) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;
d) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacției să fie generate către entitate;
e) costurile tranzacției pot fi evaluate în mod credibil.
O promisiune de vânzare nu generează contabilizarea de venituri.
Evaluarea momentului în care o întreprindere a transferat cumpărătorului riscurile și
avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor cere o examinare a
circumstanțelor în care s-a desfașurat tranzacția. În cele mai multe cazuri, transferul riscurilor
și avantajelor coincide cu transferul titlului legal de proprietate sau cu trecerea bunurilor în
posesia cumpărătorului. Acesta este cazul celor mai multe vânzari en-detail.

Venituri din prestarea de servicii

4
 Veniturile din prestări de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării
acestora. Prestarea de servicii cuprinde inclusiv executarea de lucrări și orice alte operațiuni
care nu pot fi considerate livrări de bunuri.
Stadiul de execuție al lucrării se determină pe bază de situații de lucrări care însoțesc
facturile, procese-verbale de recepție sau alte documente care atestă stadiul realizării și
recepția serviciilor prestate.
Contravaloarea lucrărilor nerecepționate de beneficiar până la sfârșitul perioadei se
evidențiază la cost, în contul 332 "Servicii în curs de execuție", pe seama contului 712
“Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuție”.
Veniturile provenite din vânzarea serviciilor sunt recunoscute diferit dacă:
 rezultatul tranzacţiei poate fi estimat în mod rezonabil (caz în care veniturile sunt
recunoscute în masura execuției contractului);
 rezultatul tranzacţiei nu poate fi estimat în mod rezonabil (caz în care venitul este
recunoscut cel mult în limita cheltuielilor recuperabile).
Rezultatul unei tranzacții poate fi estimat în mod rezonabil, atunci când sunt îndeplinite
toate conditiile urmatoare:
(a) suma veniturilor poate fi estimată în mod rezonabil;
(b) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacției sa fie generate către
întreprindere;
(c) stadiul de execuție a contractului la data de închidere a bilantului poate fi evaluat în mod
rezonabil; și
(d) costurile aparute pe parcursul contractului și costurile de finalizare a contractului pot fi
evaluate în mod rezonabil.
Recunoașterea veniturilor, pe masura execuției contractului, este denumita în mod
curent „metoda procentului de execuție”. Pe baza acestei metode, veniturile sunt recunoscute
în perioadele contabile în care sunt prestate serviciile. Recunoașterea veniturilor pe această
bază oferă informații utile referitoare la durata activității de prestare a serviciilor și la
rezultatele acesteia pe parcursul unei perioade. De asemenea, și IAS 11, Contracte de
construcții, cere recunoașterea veniturilor pe această baza. Cerințele acestui standard sunt
general aplicabile recunoașterii veniturilor și cheltuielilor asociate unei tranzacții ce implică
prestarea de servicii.
Veniturile sunt recunoscute numai atunci când este probabil ca beneficiile economice
asociate tranzacției să intre în întreprindere. Oricum, când apare o incertitudine legată de
colectarea unei sume deja inclusă în venituri, suma ce nu poate fi colectată sau suma ce pare a
5
nu se mai putea colecta va fi recunoscută ca o cheltuială, mai degrabă decât ca o ajustare a
sumei veniturilor recunoscute inițial.
Întreprinderea este capabilă în general sa facă estimari rezonabile, după ce a căzut de
acord împreună cu celelalte părți ale contractului asupra următoarelor elemente:
(a) drepturile legale ale fiecarei părți privind serviciile de executat și de primit de către
acestea;
(b) mijlocul de plată; și
(c) modul și condițiile de decontare.

Stadiul de execuție al unui contract poate fi determinat prin diverse metode.

Întreprinderea utilizeaza metoda care evalueaza cel mai rezonabil serviciile executate. În
funcție de natura contractului, metodele pot include:
(a) analiza lucrărilor prestate;
(b) serviciile executate până la data respectivă ca procent din serviciile totale ce trebuie
executate; sau
(c) proporția costurilor apărute până la data respectivă din costurile totale estimate ale
contractului. Numai costurile ce reflectă serviciile prestate până la data respectivă sunt incluse
în costurile realizate până la aceeași dată. Numai costurile ce reflectă serviciile prestate sau ce
urmează a fi prestate sunt incluse în costurile totale estimate ale contractului.
Plățile progresive și avansurile de la clienți nu reflectă, de obicei, serviciile executate.
Când rezultatul unei tranzacții ce implica prestarea de servicii nu poate fi estimat în
mod rezonabil, venitul trebuie recunoscut doar în limita cheltuielilor recunoscute ca fiind
recuperabile.
În timpul stadiilor de început ale tranzactiei se poate întâmpla destul de des ca
rezultatul tranzactiei sa nu poata fi estimat în mod rezonabil. Oricum, probabil ca
întreprinderea va recupera costurile realizate ale tranzactiei. De aceea, veniturile sunt
recunoscute doar corespunzator costurilor aparute ce se asteapta sa fie recuperabile. Având în
vedere ca rezultatul tranzactiei nu poate fi estimat în mod rezonabil, nu se recunoaste nici un
fel de profit.
În cazul în care rezultatul unei tranzacții nu poate fi estimat în mod rezonabil și nu este
probabil ca aceste costuri aparute sa fie recuperate, veniturile nu sunt recunoscute, iar
costurile sunt trecute pe cheltuieli. În momentul în care incertitudinile ce împiedicau
estimarea rezonabila a rezultatului contractului nu mai exista, veniturile sunt recunoscute mai

6
degraba în măsura execuţiei contractului la data închiderii bilanţului decât în limita
cheltuielilor recunoscute ca fiind recuperabile.

Venituri din redevențe, chirii, dobânzi și dividende

Veniturile aparute din utilizarea de catre altii a activelor ce genereaza dobânzi,

redevente și dividende trebuie recunoscute, atunci când:
(a) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzactiei sa intre în întreprindere; și
(b) suma veniturilor poate fi determinata în mod rezonabil.
Veniturile din redevențe, chirii, dobânzi și dividende se recunosc astfel:
a) dobânzile se recunosc periodic, în mod proporțional, pe măsura generării venitului
respectiv, pe baza contabilității de angajamente;
b) redeventele trebuie recunoscute pe baza contabilitatii de angajamente, conform realitatii
economice a contractului;
c) dividendele trebuie recunoscute atunci când este stabilit dreptul actionarului de a primi
plata.
Randamentul efectiv al unui activ este rata dobânzii necesară pentru actualizarea
fluxului viitor de intrări de numerar aşteptate pe durata de viaţă a activului pentru a egala
valoarea contabilă iniţială a activului. Veniturile din dobânzi includ suma amortizării oricărui
discount, prima sau alta diferenta dintre valoarea contabila initiala a titlului de valoare și
valoarea sa la scadenta.
Când dobânda neplatită a fost acumulată înainte de achiziţionarea unei investitii
purtătoare de dobândă și intrarile ulterioare de dobânda sunt alocate între perioadele pre-
achiziţie și post-achiziţie, atunci doar partea post-achiziţie este recunoscută ca venit. Când
dividendele pentru participaţii sunt declarate din venitul net înainte de achiziţie, aceste
dividende sunt deduse din costul participaţiilor. Daca este dificil de facut asemenea alocare
sau se poate face doar pe o baza arbitrara, dividendele sunt recunoscute ca venit, în afara
cazului în care ele reprezintă în mod clar o recuperare a unei părți din costul participaţiilor.
Redevenţele se colectează conform termenilor contractului relevant și se recunosc, de
obicei, pe această baza, în afara cazului în care, datorită substanţei contractului, este mai
potrivit să se recunoască veniturile pe alte baze sistematice și rationale.
Veniturile sunt recunoscute numai atunci când este probabil ca beneficiile economice
asociate tranzacţiei sa intre în întreprindere. Oricum, când apare o incertitudine legată de
colectarea unei sume deja inclusă în venituri, suma ce nu poate fi colectată sau suma ce pare a
7
nu se mai putea colecta va fi recunoscută ca o cheltuiala, mai degraba decât ca o ajustare a
sumei veniturilor recunoscute initial.

Prezentarea informațiilor

O întreprindere trebuie sa prezinte detaliat:

(a) politicile contabile adoptate pentru recunoaşterea venitului, inclusiv metodele adoptate
pentru determinarea stadiului de execuție pentru contractele ce implica prestarea de servicii;
(b) suma fiecarei categorii semnificative de venit recunoscute în timpul perioadei, inclusiv
venitul aparut din:
(i) vânzarea de bunuri;
(ii) prestarea serviciilor;
(iii) dobânzi;
(iv) redevenţe;
(v) dividende; și
(c) suma veniturilor aparute din schimburile de bunuri sau servicii incluse în fiecare categorie
semnificativa de venit.
O întreprindere va prezenta orice datorii și active contingente conform IAS 37,
Provizioane, datorii și active contingente. Datoriile și activele contingente pot sa apara din
elemente cum ar fi costuri de garantie, revendicări, penalizări sau pierderi posibile.

Bibliografie
1.Ordin nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele
europene, art. 252-261.
TM
2.Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS s ) inclusiv Standardele
Internaţionale de Contabilitate (IASTM) şi Interpretări la 1 ianuarie 2005/Consiliul
Internaţional de Contabilitate, Ed. CECCAR, Buc., 2005, pag. 967.
3.Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaționale de Contabilitate, Ed. Economică,
2001.

8
4. http://www.de-contabilitate.ro
5. http://www.facultate.regielive.ro