Cele mai frecvente formule contabile:

debit 125, credit 113 – la calcularea amortizării costului dreptului de extracţie în timpul
lucrărilor de explorare;
debit 125, credit 124 – la calcularea amortizării mijloacelor fixe utilizate la executarea
lucrărilor de explorare;
debit 125, credit 211 – la suma costurilor directe de materiale (combustibil şi lubrifianţi,
cota-parte a valorii anvelopelor şi acumulatoarelor) utilizate la executarea lucrărilor de explorare;
debit 125, credit 213, 214 – la costul şi/sau uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată
utilizate la executarea lucrărilor de explorare;
debit 125, credit 531, 533 – la suma costurilor cu personalul la executarea lucrărilor de
explorare;
debit 125, credit 427 – la costul de intrare al resurselor minerale primite în gestiune
economică;
debit 125, credit 521 – la costul de intrare al resurselor minerale procurate, precum şi costurile
serviciilor de determinare a fezabilităţii tehnice şi viabilităţii comerciale a resurselor minerale.
debit 126, credit 125 – la decontarea amortizării acumulate a resurselor minerale ieşite,
precum şi la deprecierea acestora;
debit 721, credit 125– la valoarea contabilă a resurselor minerale ieşite (vîndute, transmise
ca cotă de participaţie);
debit 722, credit 125 – la valoarea contabilă a resurselor minerale transmise cu titlu gratuit;
debit 723, credit 125 – la valoarea contabilă a resurselor minerale ce nu pot fi explorate în
consecinţa calamităţilor naturale.
Evidenţa analitică a resurselor minerale se ţine pe tipurile acestora, pe locuri de situare, iar
evidenţa sintetică – în registrul contabil corespunzător.
Resursele minerale se reflectă în bilanț în rîndul 090 „Resurse minerale” la valoarea
contabilă a resurselor minerale aflate în extracţie, care se determină în conformitate cu SNC
„Imobilizări necorporale şi corporale”.

3.3. Contabilitatea amortizării şi deprecierii resurselor minerale

Prin amortizarea resurselor minerale se înţelege repartizarea sistematică a valorii
amortizabile a acestora pe perioade de gestiune ale duratei de extracţie.
Amortizarea resurselor minerale pregătite spre extracţie se calculează în baza costului şi
duratei de amortizare a acestora prin aplicarea metodei unităţilor de producţie.
Generalizării informaţiei privind amortizarea resurselor minerale transmise în extracţie şi
deprecierea resurselor minerale aflate în curs de execuţie este destinat contul 126 „Amortizarea
şi deprecierea resurselor minerale”. Este un cont de pasiv (rectificativ). În creditul acestui cont
se înregistrează calcularea/majorarea amortizării şi recunoaşterea pierderilor din deprecierea
resurselor minerale, iar în debitul contului – se înregistrează decontarea/diminuarea amortizării şi
deprecierii, precum şi reluarea pierderilor din deprecierea resurselor minerale. Soldul contului 126
este creditor şi reprezintă suma amortizării şi deprecierii acumulate a resurselor minerale
determinată în conformitate cu standardele de contabilitate.
La calcularea amortizării resurselor minerale se reflectă formula contabilă:
debitul contului 811 sau 821, credit contul 126.
 La decontarea amortizării acumulate a resurselor minerale ieşite:
debit contul 126, credit contului 125.
Procedura de depreciere a resurselor minerale constă în compararea valorii contabile cu
valoarea justă minus costurile de vînzare. În cazul în care valoarea contabilă a resurselor minerale
depăşeşte valoarea justă minus costurile de vînzare diferenţa se recunoaşte ca pierdere din de-
preciere.
Modul de contabilizare a pierderii din depreciere este condiţionat de metoda evaluării
ulterioare a activelor aplicată de entitate: la valoarea contabilă sau la valoarea reevaluată.
La recunoaşterea pierderii din deprecierea resurselor minerale evaluate la valoarea
contabilă (la cost) se întocmeşte formula contabilă:
debit contul 721, credit contul 126.
În cazul cînd entitatea nu are deschis un cont separat pentru acumularea pierderilor din
depreciere, valoarea resurselor minerale depreciate se înregistrează ca diminuare a costului de
intrare (corectat) prin debitarea contului 721 şi creditarea contului 125.
Pierderea din depreciere recunoscută în perioadele de gestiune anterioare este reluată
numai dacă s-a majorat valoarea justă minus costurile de vînzare a resurselor minerale. Această
creştere reprezintă o reluare a unei pierderi din depreciere şi se contabilizează în modul următor:
debit contul 126, credit contul 621.
Evidenţa analitică se ţine pe tipuri de resurse minerale, iar evidenţa sintetică – în registrul
contabil corespunzător.