Codul deontologic al medicului dentist

Codul deontologic al medicilor dentisti a fost adoptat de catre Adunarea

generala nationala a Colegiului Medicilor Dentisti si publicat in Monitorul
Oficial in august 2005. Codul Deontologic cuprinde normele de conduita
morala si profesionala privind exercitarea drepturilor si îndatoririlor
dentistului atat in legatura cu pacientii, cat si cu ceilalti medici, asa cum se
arata inca din primul articol. Printre functiile codului deontologic, enuntate
in textul acestuia se numara: promovarea unei relatii de incredere intre
medicsi pacient, garantarea calitatii pregatirii profesionale, promovarea
unui comportament profesional-deontologic precum si garantarea secretului
profesional.

Codul deontologic al medicului dentist

CAPITOLUL I Dispozitii generale

Art. 1. - Prezentul cod deontologic cuprinde normele de conduita morala si

profesionala obligatorii, în legatura cu exercitarea drepturilor si
îndatoririlor medicului ca profesionist, atat în legatura cu pacientii, cat si
cu comportarea fata de confrati.
Art. 2. - Prezentul cod deontologic are rolul:
a) de a promova o relatie de încredere între medicul dentist si pacient;
b) de a garanta calitatea pregatirii profesionale si a manoperelor medicale
ale medicilor dentisti;
c) de a promova un comportament profesional-deontologic între membrii
echipei medicale;
d) de a defini, preveni si sanctiona eventualele abateri;
e) de a apara reputatia corpului medicilor dentisti si libera practica a
profesiei de medic dentist;
f) de a garanta secretul profesional.
Art. 3. - Prevederile prezentului cod deontologic sunt obligatorii pentru toti
membrii Colegiului Medicilor Dentisti din Romania.
Art. 4. - Toti membrii Colegiului Medicilor Dentisti din Romania au drepturi
egale.
Art. 5. - Medicul dentist are obligatia de a apara drepturile fundamentale
ale profesiei - libertatea alegerii manoperelor diagnostice si terapeutice, a
prescriptiilor medicale -, cat si prestigiul acesteia.
Art. 6. - Medicul dentist trebuie sa-si perfectioneze cunostintele
profesionale prin forme de educatie medicala continua pe tot parcursul
activitatii sale profesionale.
Art. 7. - Medicul dentist nu trebuie sa accepte exercitarea profesiei în
conditii susceptibile de a compromite calitatea actului medical si

1
securitatea pacientului.
Art. 8. - Un medic dentist salariat al unei institutii medicale nu trebuie sa
accepte un contract care prevede retribuirea bazata pe norme de
productivitate sau alte dispozitii, care au drept consecinta afectarea
calitatii tratamentelor.
Art. 9. - Medicul dentist nu trebuie sa efectueze tratamente si/sau sa
formuleze prescriptii medicale în domenii care depasesc competenta sa
profesionala.
Art. 10. - Medicul dentist are datoria de a-si trata pacientii dupa normele
profesionale medico-dentare recunoscute de Colegiul Medicilor Dentisti din
Romania si incluse în ghidurile de practica medicala.
Art. 11. - Medicul dentist care din diverse motive nu mai profeseaza sau
paraseste tara este obligat sa anunte, dupa caz, colegiul medicilor dentisti
judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, care, la randul sau, va
informa Colegiul Medicilor Dentisti din Romania.
Art. 12. - Pentru orice manopera de diagnostic si tratament se va cere
consimtamantul pacientului. Daca aceasta comporta un risc crescut, se va
cere consimtamantul în scris pe documentul de evidenta primara.

CAPITOLUL II Relatia dintre medicul dentist si pacienti

Art. 13. - Medicul dentist nu va aplica decat metodele de diagnostic si

tratament pentru care are competenta. În caz contrar, va colabora cu un
coleg care are competenta necesara sau va dirija pacientul catre un alt
specialist.
Art. 14. - Medicul dentist trebuie sa asculte, sa examineze si sa trateze fara
discriminare toate persoanele.
Art. 15. - Medicul dentist trebuie sa aiba întotdeauna o atitudine corecta si
atenta fata de pacient.
Art. 16. - (1) Cu exceptia unor cazuri de urgenta, medicul dentist are
dreptul de a refuza un pacient din motive profesionale sau personale.
(2) Se considera urgenta medico-dentara daca pacientul are nevoie de
îngrijiri medicale imediate pentru controlul durerii, infectiei sau sangerarii.
Art. 17. - Medicul dentist nu poate, fara un motiv legitim, sa întrerupa un
tratament în curs fara a lua masurile necesare asigurarii continuitatii
tratamentului de catre un coleg avand competentele necesare.
Art. 18. - Medicul dentist trebuie sa discute pe larg cu pacientul planul de
tratament si costul acestuia.
Art. 19. - (1) Onorariile trebuie fixate cu tact si masura. Este indicat ca
medicul dentist sa prezinte pacientului în prealabil costurile estimative.
(2) Este interzisa reducerea onorariilor în scopul atragerii clientelei.
(3) Medicul dentist poate acorda si îngrijiri medicale gratuite.
Art. 20. - În situatia în care se impune o consultare interdisciplinara între
medicul dentist curant si alt medic sunt admisibile tarife distincte.
Art. 21. - (1) În situatia în care îi este imposibil de a obtine în timp util
consimtamantul pacientului ori al reprezentantului legal al acestuia,
medicul dentist trebuie sa acorde îngrijirile medico-dentare de urgenta.
(2) Cand pacientul nu îsi poate exprima vointa, dar este necesara o
interventie medicala de urgenta, personalul medical are dreptul sa deduca

2
acordul pacientului dintr-o exprimare anterioara a vointei acestuia.
(3) Consimtamantul pacientului este obligatoriu în cazul participarii sale în
învatamantul medical clinic si la cercetarea stiintifica.
(4) Nu pot fi folosite pentru cercetare stiintifica persoanele care nu sunt
capabile sa îsi exprime vointa, cu exceptia obtinerii consimtamantului de la
reprezentantul legal si daca cercetarea este facuta si în interesul
pacientului.
Art. 22. - (1) În cazul în care furnizorii de servicii medicale considera ca
interventia este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuza sa
îsi dea consimtamantul, decizia este declinata unei comisii de arbitraj de
specialitate.
(2) Comisia de arbitraj este constituita din 3 medici pentru pacientii
internati în spitale si din 2 medici pentru pacientii din ambulator.
Art. 23. - (1) Medicul dentist si persoanele care îl asista vor respecta cu
strictete secretul profesional. Daca va utiliza fotografiile medicale în
publicatiile stiintifice, medicul dentist va avea grija ca identificarea
pacientului sa nu fie posibila.
(2) Secretul profesional, instituit în interesul pacientului, este impus tuturor
medicilor, în conditiile legii.
(3) Secretul reprezinta tot ceea ce medicului i se aduce la cunostinta prin
exercitarea profesiunii, si anume nu numai ceea ce i s-a spus, ci si ceea ce a
vazut, auzit sau a înteles.
(4) Medicul dentist trebuie sa vegheze ca persoanele care îl asista în
exercitiul profesiei sa fie instruite si sa se conformeze în ceea ce priveste
secretul profesional. De asemenea, trebuie sa aiba grija ca nici o persoana
din anturajul sau sa nu aduca prejudicii secretului profesional sau asociat
corespondentei medicale.
Art. 24. - Mass-media are dreptul sa intre în cabinetul de medicina dentara
doar cu acceptul medicului coordonator, al medicului curant si al
pacientului.
Art. 25. - Medicul dentist este obligat sa respecte dreptul pacientului de a-si
alege liber medicul dentist.
Art. 26. - Medicul dentist are datoria de a-si asuma responsabilitatea
tratamentelor efectuate. El nu trebuie sa garanteze direct sau indirect
reusita tratamentelor.
Art. 27. - (1) Medicul dentist nu poate participa la cercetari biomedicale
asupra persoanelor decat în conditiile legii. El trebuie sa se asigure de
pertinenta cercetarilor respective si de obiectivitatea concluziilor studiului.
(2) Medicul dentist care participa la cercetari biomedicale trebuie sa
vegheze ca studiul sa nu lezeze încrederea pacientului si nici continuitatea
tratamentului.
Art. 28. - (1) Medicul dentist trebuie sa întocmeasca pentru fiecare pacient
un document de evidenta primara - fisa, registru de consultatii, document în
format electronic - cu antecedentele medicale si dentare, constatarile
clinice, diagnosticul si tratamentul.
(2) Acesta trebuie pastrat în arhiva timp de 5 ani. O copie a acestui
document de evidenta primara poate fi înmanata la cerere pacientului,
reprezentantilor legali sau instantelor de judecata.
Art. 29. - Medicul dentist trebuie sa informeze periodic pacientul asupra
derularii tratamentului.

3
Art. 30. - (1) Medicul dentist trebuie sa se abtina sa expuna pacientul unui
risc nejustificat în investigatiile, interventiile sau actele terapeutice pe care
le prescrie.
(2) Nici o interventie mutilanta nu poate fi practicata fara un motiv medical
foarte serios, fara a informa si a cere consimtamantul pacientului. Exceptie
fac cazurile de urgenta sau cand medicul este în imposibilitate de a lua
consimtamantul pacientului ori al reprezentantului sau legal.
Art. 31. - Un prognostic neplacut, fatal, trebuie comunicat cu prudenta.
Familia sau apartinatorii trebuie sa cunoasca realitatea.
Art. 32. - Un medic dentist trimis sa examineze sau sa trateze o persoana
privata de libertate nu va influenta în nici un mod, direct ori indirect, nici
macar prin propria sa prezenta, integritatea fizica sau mentala a acelei
persoane ori demnitatea acesteia. Daca medicul dentist constata ca acelei
persoane i s-au aplicat rele tratamente, acesta trebuie sa informeze
autoritatile judiciare, sub rezerva acordului celui interesat.

CAPITOLUL III Relatiile dintre medici

Art. 33. - (1) În relatiile intercolegiale medicul dentist trebuie sa-si trateze
confratii asa cum ar dori el însusi sa fie tratat de ceilalti.
(2) Medicii dentisti trebuie sa întretina între ei relatii cordiale. Ei au datoria
de a lua apararea unui coleg acuzat pe nedrept.
Art. 34. - În cazul unor divergente profesionale cu un coleg, medicul dentist
va face eforturi pentru reconciliere. Daca divergentele nu se rezolva, se
face apel la organizatia profesionala în vederea medierii divergentelor.
Art. 35. - (1) Medicul dentist nu are dreptul sa se pronunte cu privire la
tratamentele altui coleg.
(2) Daca sanatatea pacientului este pusa în pericol, este obligatia medicului
dentist sa avertizeze pacientul.
Art. 36. - Deturnarea pacientilor sau tentativa este interzisa.
Art. 37. - (1) Cand mai multi medici dentisti colaboreaza la examinarea sau
tratamentul unui pacient, acestia trebuie sa se informeze reciproc.
(2) Fiecare medic dentist îsi asuma responsabilitatea manoperelor medicale
efectuate.
Art. 38. - Medicul dentist trebuie sa-si încurajeze colegii mai tineri,
sustinandu-i în special la debutul lor în activitatea profesionala.
Art. 39. - Medicii dentisti, în cursul raporturilor lor profesionale cu colegi de
alte specialitati, trebuie sa respecte independenta profesionala a acestora.

CAPITOLUL IV Reclama si publicitatea

Art. 40. - (1) Reputatia medicului dentist trebuie sa se sprijine doar pe

competenta si demnitate, fara contributia reclamei de orice fel.
(2) Profesia de medic dentist nu trebuie practicata ca o activitate
comerciala.
Art. 41. - (1) Într-un anuar sau alte publicatii sunt autorizate sa apara numai
urmatoarele indicatii;
a) numele, prenumele, adresa, numarul de telefon, de fax, programul de
consultatii;

4
b) specialitatea/competenta, gradul profesional.
(2) Orice alte date si informatii publicate sunt considerate publicitate si
sunt interzise.
Art. 42. - (1) Firma cabinetului de la intrarea în imobil sau în cabinet este
obligatorie si contine urmatoarele elemente:
a) numele, prenumele, societatea;
b) gradul profesional, specialitatea/competenta;
c) programul de consultatii, numarul de telefon.
(2) Pot fi mentionate, de asemenea, originea diplomei si asociatiile
profesionale din care face parte titularul cabinetului medical.
(3) Dimensiunile firmei si aspectul vor fi unice pe tara.
Art. 43. - (1) Sunt interzise editarea si distribuirea de brosuri publicitare în
legatura cu activitatea profesionala.
(2) Sunt interzise reclama comerciala, publicitatea personala, inclusiv în
interesul unor terti.
Art. 44. - Orice consultatie efectuata în afara cabinetului de medicina
dentara legal autorizat este interzisa.
Art. 45. - Medicul dentist trebuie sa participe la educatia sanitara a
populatiei, sustinand punerea în aplicare a programelor profilactice de
sanatate. Medicul dentist care participa la astfel de actiuni va evita orice
activitate de reclama personala în scopul atragerii pacientilor.
Art. 46. - (1) Este interzisa perceperea unei sume de bani de la un alt medic
în vederea obtinerii de pacienti.
(2) Orice acord neprincipial cu alti medici, farmacisti, personal auxiliar în
scopul cresterii numarului de pacienti este interzis.
Art. 47. - Medicul dentist care participa la actiuni de informare a publicului
cu caracter educativ sanitar nu va utiliza decat date confirmate stiintific. El
va evita cu aceasta ocazie orice atitudine publicitara, fie în scop personal,
fie în favoarea institutiei în cadrul careia îsi desfasoara activitatea.
Art. 48. - Atunci cand un medic dentist participa la actiuni de informare a
publicului si de educatie sanitara, va face uz numai de date medicale
confirmate, cu prudenta în ceea ce priveste repercusiunile afirmatiilor sale
asupra publicului. El trebuie sa se abtina de la orice atitudine publicitara,
atat personala, cat si în favoarea unor institutii unde îsi desfasoara
activitatea sau în favoarea unei cauze care nu este de interes general.
Art. 49. - Medicul dentist nu trebuie sa prezinte în mediile medicale si mai
ales nemedicale procedee diagnostice sau terapeutice noi insuficient
testate, fara comunicarea rezervelor pe care acesta le are fata de noul
procedeu.
Art. 50. - Medicului dentist care îndeplineste o functie administrativa îi este
interzis sa uzeze de aceasta pentru a-si spori numarul de pacienti.
Art. 51. - La eliberarea de documente medicale, orice act va oglindi
realitatea obiectiva, fiind interzisa eliberarea de certificate de
complezenta, care ar duce la obtinerea ilegala de catre pacient a unor
avantaje materiale sau sociale.
Art. 52. - Colaborarea cu presa scrisa si audiovizuala trebuie facuta doar în
scopul informarii publicului în legatura cu problemele medicinii dentare.
Prioritate se acorda subiectelor de interes public si nu persoanei medicului
dentist.

5
CAPITOLUL V Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 53. - Toti medicii dentisti au obligatia de a informa consiliul colegiului

judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, despre modificarile survenite
în situatia lor profesionala. Consiliul colegiului judetean, respectiv al
municipiului Bucuresti, va informa Consiliul national al Colegiului Medicilor
Dentisti din Romania cu privire la aceste modificari.
Art. 54. - Deciziile luate de consiliile colegiilor judetene, respectiv al
municipiului Bucuresti, cu privire la încalcarea prevederilor prezentului cod
deontologic pot fi modificate sau anulate de Consiliul national al Colegiului
Medicilor Dentisti din Romania fie din oficiu, fie la cererea celor interesati.
Art. 55. - Consiliile colegiilor judetene, respectiv al municipiului Bucuresti,
vor aduce la cunostinta tuturor membrilor prezentul cod deontologic.
Art. 56. - Completarea sau modificarea prezentului cod deontologic se va
face de catre Adunarea generala nationala la propunerea Consiliului
national al Colegiului Medicilor Dentisti din Romania.

6
]. Legea nr. 46/2003, privind drepturile pacientului
Publicata in M.O. nr. 51 din 29 ianuarie 2003.

Legea nr. 46 din 21.01.2003 privind drepturile pacientului, Monitorul

Oficial nr. 51 din 29.01.2003
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

CAPITOLUL I - Dispozitii generale

Art. 1.
In sensul prezentei legi:
a) prin pacient se intelege persoana sanatoasa sau bolnava care utilizeaza
serviciile de sanatate;
b) prin discriminare se intelege distinctia care se face intre persoane aflate in
situatii similare pe baza rasei, sexului, varstei, apartenentei etnice, originii
nationale sau sociale, religiei, optiunilor politice sau antipatiei personale;
c) prin ingrijiri de sanatate se intelege serviciile medicale, serviciile comunitare
si serviciile conexe actului medical;
d) prin interventie medicala se intelege orice examinare, tratament sau alt act
medical in scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare;
e) prin ingrijiri terminale se intelege ingrijirile acordate unui pacient cu
mijloacele de tratament disponibile, atunci cand nu mai este posibila
imbunatatirea prognozei fatale a starii de boala, precum si ingrijirile acordate
in apropierea decesului.
Art. 2.
Pacientii au dreptul la ingrijiri medicale de cea mai inalta calitate de care
societatea dispune, in conformitate cu resursele umane, financiare si
materiale.
Art. 3.
Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoana umana, fara nici o
discriminare.

CAPITOLUL II - Dreptul pacientului la informatia medicala

7
Art. 4.
Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale
disponibile, precum si la modul de a le utiliza.
Art. 5.
(1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identitatii si statutului
profesional al furnizorilor de servicii de sanatate.
(2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor si obiceiurilor
pe care trebuie sa le respecte pe durata spitalizarii.
Art. 6.
Pacientul are dreptul de a fi informat asupra starii sale de sanatate, a
interventiilor medicale propuse, a riscurilor potentiale ale fiecarei proceduri, a
alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuarii
tratamentului si nerespectarii recomandarilor medicale, precum si cu privire la
date despre diagnostic si prognostic.
Art. 7.
Pacientul are dreptul de a decide daca mai doreste sa fie informat in cazul in
care informatiile prezentate de catre medic i-ar cauza suferinta.
Art. 8.
Informatiile se aduc la cunostinta pacientului intr-un limbaj respectuos, clar, cu
minimalizarea terminologiei de specialitate; in cazul in care pacientul nu
cunoaste limba romana, informatiile i se aduc la cunostinta in limba materna
ori in limba pe care o cunoaste sau, dupa caz, se va cauta o alta forma de
comunicare.
Art. 9.
Pacientul are dreptul de a cere in mod expres sa nu fie informat si de a alege
o alta persoana care sa fie informata in locul sau.
Art. 10.
Rudele si prietenii pacientului pot fi informati despre evolutia investigatiilor,
diagnostic si tratament, cu acordul pacientului.
Art. 11.
Pacientul are dreptul de a cere si de a obtine o alta opinie medicala.
Art. 12.
Pacientul are dreptul sa solicite si sa primeasca, la externare, un rezumat

8
scris al investigatiilor, diagnosticului, tratamentului si ingrijirilor acordate pe
perioada spitalizarii.

CAPITOLUL III - Consimtamantul pacientului privind interventia medicala

Art. 13.
Pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala
asumandu-si, in scris, raspunderea pentru decizia sa; consecintele refuzului
sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.
Art. 14.
Cand pacientul nu isi poate exprima vointa, dar este necesara o interventie
medicala de urgenta, personalul medical are dreptul sa deduca acordul
pacientului dintr-o exprimare anterioara a vointei acestuia.
Art. 15.
In cazul in care pacientul necesita o interventie medicala de urgenta,
consimtamantul reprezentantului legal nu mai este necesar.
Art. 16.
In cazul in care se cere consimtamantul reprezentantului legal, pacientul
trebuie sa fie implicat in procesul de luare a deciziei atat cat permite
capacitatea lui de intelegere.
Art. 17.
(1) In cazul in care furnizorii de servicii medicale considera ca interventia este
in interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuza sa isi dea
consimtamantul, decizia este declinata unei comisii de arbitraj de specialitate.
(2) Comisia de arbitraj este constituita din 3 medici pentru pacientii internati in
spitale si din 2 medici pentru pacientii din ambulator.
Art. 18.
Consimtamantul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, pastrarea,
folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul sau, in vederea
stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord.
Art. 19.
Consimtamantul pacientului este obligatoriu in cazul participarii sale in
invatamantul medical clinic si la cercetarea stiintifica. Nu pot fi folosite pentru

9
cercetare stiintifica persoanele care nu sunt capabile sa isi exprime vointa, cu
exceptia obtinerii consimtamantului de la reprezentantul legal si daca
cercetarea este facuta si in interesul pacientului.
Art. 20.
Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat intr-o unitate medicala fara
consimtamantul sau, cu exceptia cazurilor in care imaginile sunt necesare
diagnosticului sau tratamentului si evitarii suspectarii unei culpe medicale.

CAPITOLUL IV - Dreptul la confidentialitatea informatiilor si viata privata

a pacientului

Art. 21.
Toate informatiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor,
diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidentiale
chiar si dupa decesul acestuia.
Art. 22.
Informatiile cu caracter confidential pot fi furnizate numai in cazul in care
pacientul isi da consimtamantul explicit sau daca legea o cere in mod expres.
Art. 23.
In cazul in care informatiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale
acreditati, implicati in tratamentul pacientului, acordarea consimtamantului nu
mai este obligatorie.
Art. 24.
Pacientul are acces la datele medicale personale.
Art. 25.
(1) Orice amestec in viata privata, familiala a pacientului este interzis, cu
exceptia cazurilor in care aceasta imixtiune influenteaza pozitiv diagnosticul,
tratamentul ori ingrijirile acordate si numai cu consimtamantul pacientului.
(2) Sunt considerate exceptii cazurile in care pacientul reprezinta pericol
pentru sine sau pentru sanatatea publica.

CAPITOLUL V - Drepturile pacientului in domeniul reproducerii

Art. 26.

10
Dreptul femeii la viata prevaleaza in cazul in care sarcina reprezinta un factor
de risc major si imediat pentru viata mamei.
Art. 27.
Pacientul are dreptul la informatii, educatie si servicii necesare dezvoltarii unei
vieti sexuale normale si sanatatii reproducerii, fara nici o discriminare.
Art. 28.
(1) Dreptul femeii de a hotari daca sa aiba sau nu copii este garantat, cu
exceptia cazului prevazut la art. 26.
(2) Pacientul, prin serviciile de sanatate, are dreptul sa aleaga cele mai sigure
metode privind sanatatea reproducerii.
(3) Orice pacient are dreptul la metode de planificare familiala eficiente si
lipsite de riscuri.

CAPITOLUL VI - Drepturile pacientului la tratament si ingrijiri medicale

Art. 29.
(1) In cazul in care furnizorii sunt obligati sa recurga la selectarea pacientilor
pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile in numar limitat,
selectarea se face numai pe baza criteriilor medicale.
(2) Criteriile medicale privind selectarea pacientilor pentru anumite tipuri de
tratament se elaboreaza de catre Ministerul Sanatatii si Familiei in termen de
30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi si se aduc la cunostinta
publicului.
Art. 30.
(1) Interventiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai daca exista
conditiile de dotare necesare si personal acreditat.
(2) Se excepteaza de la prevederile alin. (1) cazurile de urgenta aparute in
situatii extreme.
Art. 31.
Pacientul are dreptul la ingrijiri terminale pentru a putea muri in demnitate.
Art. 32.
Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual,
material si de sfaturi pe tot parcursul ingrijirilor medicale. La solicitarea
pacientului, in masura posibilitatilor, mediul de ingrijire si tratament va fi creat

11
cat mai aproape de cel familial.
Art. 33.
Pacientul internat are dreptul si la servicii medicale acordate de catre un
medic acreditat din afara spitalului.
Art. 34.
(1) Personalul medical sau nemedical din unitatile sanitare nu are dreptul sa
supuna pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta
sa il recompenseze altfel decat prevad reglementarile de plata legale din
cadrul unitatii respective.
(2) Pacientul poate oferi angajatilor sau unitatii unde a fost ingrijit plati
suplimentare sau donatii, cu respectarea legii.
Art. 35.
(1) Pacientul are dreptul la ingrijiri medicale continue pana la ameliorarea
starii sale de sanatate sau pana la vindecare.
(2) Continuitatea ingrijirilor se asigura prin colaborarea si parteneriatul dintre
diferitele unitati medicale publice si nepublice, spitalicesti si ambulatorii, de
specialitate sau de medicina generala, oferite de medici, cadre medii sau de
alt personal calificat. Dupa externare pacientii au dreptul la serviciile
comunitare disponibile.
Art. 36.
Pacientul are dreptul sa beneficieze de asistenta medicala de urgenta, de
asistenta stomatologica de urgenta si de servicii farmaceutice, in program
continuu.

CAPITOLUL VII - Sanctiuni

Art. 37.
Nerespectarea de catre personalul medicosanitar a confidentialitatii datelor
despre pacient si a confidentialitatii actului medical, precum si a celorlalte
drepturi ale pacientului prevazute in prezenta lege atrage, dupa caz,
raspunderea disciplinara, contraventionala sau penala, conform prevederilor
legale.

CAPITOLUL VIII - Dispozitii tranzitorii si finale

12
Art. 38.
(1) Autoritatile sanitare dau publicitatii, anual, rapoarte asupra respectarii
drepturilor pacientului, in care se compara situatiile din diferite regiuni ale tarii,
precum si situatia existenta cu una optima.
(2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligati sa afiseze la loc vizibil
standardele proprii in conformitate cu normele de aplicare a legii.
(3) In termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi,
Ministerul Sanatatii si Familiei elaboreaza normele de aplicare a acesteia,
care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Art. 39.
Prezenta lege intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I.
Art. 40.
La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga art. 78, 108 si 124 din
Legea 3/1978 privind asigurarea sanatatii populatiei, publicata in Buletinul
Oficial, Partea I, nr. 54 din 10 iulie 1978, precum si orice alte dispozitii
contrare.

13