UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAŢI

DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA
DISTANŢĂ SI FRECVENTA REDUSA
FACULTATEA DE DREPT

LOGICA JURIDICA
Anul I, Semestrul I

Mirela ARSITH

Logica juridica 1
CUPRINS
1. Logica generală şi logica juridică. Obiect şi problematică
Logica generală
Scurt istoric. Obiectul logicii
Principiile logice
Formele logice fundamentale
Logica juridică
Sistemul logic al dreptului
Discursul juridic şi logica juridică
Metodologia logicii juridice
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat
Teste de autoevaluare
Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie minimală

2. Logica propoziţiilor
Propoziţii categorice 6
Propoziţii compuse şi complexe 8
Propoziţii modale
Propoziţii imperative
Propoziţii interogative
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 10
Teste de autoevaluare 10
Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 11
Bibliografie minimală 11
Lucrare de verificare

3. Logica argumentării
Fundamentarea logică a argumentării
Tehnici de argumentare
Argumentarea prin deducţie silogistică

Logica juridica 2
 Argumentarea prin deducţie inferenţială
Argumentarea prin tehnici inductive
Argumentare şi contraargumentare
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat
Teste de autoevaluare
Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie minimală

4. Teoria şi practica argumentării juridice

Fundamentarea logică a activităţii juridice 6
Fundamentele logice ale interpretării normelor juridice 8
Tehnici ale argumentării juridice
Surse ale erorilor în argumentare
Paralogisme şi sofisme în argumentare
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 10
Teste de autoevaluare 10
Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 11
Bibliografie minimală 11
Lucrare de verificare

Bibliografie de elaborare a cursului

Logica juridica 3
INTRODUCERE
Modulul intitulat Logică juridică se studiază în anul I şi vizează dobândirea de
competenţe în domeniul dreptului.
Competenţele pe care le vei dobândi sunt următoarele:

C1.1. Descrierea conceptelor, teoriilor, paradigmelor şi metodologiilor

utilizate în domeniul juridic
C6.1 Identificarea corectă a reglementărilor în vigoare şi utilizarea
raţionamentelor juridice, cu valorificarea acestora în comunicarea
profesională prin următorii descriptori:
-identificarea celor mai persuasive raţionamente juridice;
-explicarea şi interpretarea strategiilor de formare a raţionamentelor
juridice;
-utilizarea corectă a raţionamentelor juridice într-un context concret;
-realizarea distincţiei dintre raţionamentele logic-corecte şi sofisme;
-elaborarea unor raţionamente corecte logic şi, totodată, persuasive în
contexte şi speţe diferite.

CT3 Ientificarea oportunitatilor de formare continua si valorificarea

eficienta a resurselor si tehnicilor de invatare pentru propria
dezvoltare

Conţinutul este structurat în următoarele ităţi de învăţare:

- Logică generală şi logică juridică. Obiect şi problematică;
- Logica propoziţiilor;
- Logica argumentării;
- Teoria şi practica argumentării juridice.
În prima unitate de învăţare intitulată Logică generală şi logică juridică.
Obiect şi problematică vei regăsi operaţionalizarea unor obiective specifice,
astfel încât vei avea capacitatea:
- să explici corect noile concepte;
- să caracterizezi logica generală şi să explici specificul logicii juridice;
- să descrii principiile logice şi să identifici situaţii de încălcare a
acestora;
- să analizezi distinct formele logice fundamentale;
- să identifici, prin exemplificări, caracteristicile definitorii ale fiecărei
forme logice fundamentale;
- să realizezi conexiuni pertinente între principiile logice, prin cel
puţin trei argumente;

Logica juridica 4
 - să rezolvi corect exerciţii specifice.
Toate acestea vor deveni achiziţii după ce vei studia conţinutul cursului şi vei
parcurge bibliografia recomandată. Pentru aprofundare şi autoevaluare îţi
propun exerciţii şi teste adecvate.
Odată parcursă informaţia esenţială din a doua unitate de învăţare, intitulată
Logica propoziţiilor, vei achiziţiona, odată cu cunoştinţele oferite noi
competenţe. La sfârşit vei avea capacitatea:
- să operezi corect cu noile concepte;
- să descrii structura şi natura propoiţiilor logice;
- să identifici, prin exemplificări, tipurile de propoziţii logice;
- să comentezi cel puţin patru tipuri de propoziţii logice;
- să enunţi cel puţin trei criterii de clasificare a propoziţiilor logice;
- să argumentezi cu privire la raporturile dintre propoziţiile logice;
- să explici fiecare tip de propoziţie logică;
- să rezolvi corect aplicaţii cu propoziţii logice.
Ca sa îţi evaluez gradul de însuşire a cunoştinţelor, vei rezolva o lucrare de
verificare pe care, după corectare, o vei primi cu observaţiile adecvate şi cu
strategia corectă de învăţare pentru modulele următoare.
În a treia unitate de învăţare intitulată Logica argumentării vei regăsi
operaţionalizarea următoarelor competenţe specifice:
- să operezi corect cu noile concepte;
- să identifici specificul demonstraţiei şi al argumentării;
- să formulezi cel puţin cinci caracteristici ale argumentării ca
raţionament practic;
- să formulezi minim trei caracteristici ale demonstraţiei;
- să identifici minim trei tehnici de argumentare;
- să rezolvi corect diverse aplicaţii;
- să construieşti argumente corecte,
acestea după ce vei studia conţinutul cursului şi vei parcurge bibliografia
recomandată. Pentru aprofundare şi autoevaluare îţi propun exerciţii şi teste
adecvate.
După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a patra unitate de învăţare
intitulată Teoria şi practica argumentării juridice, vei achiziţiona, odată cu
cunoştinţele oferite, noi competenţe, care iți vor conferi capacitatea:
- să operezi corect cu noile concepte;
- să aplici pertinent fundamentele logice ale argumentării juridice;
- să aplici tehnicile şi strategiile de argumentare;
- să realizezi diferenţa dintre manipulare şi alte forme de influenţare
socială;
- să menajezi stima de sine a celuilalt;
Logica juridica 5
 - să aplici cel puţin trei surse ale erorilor în argumentare;
- să identifici cel puţin cinci sofisme utilizate în argumentare.
Ca sa îţi evaluez gradul de însuşire a cunoştinţelor, vei rezolva o lucrare de
verificare pe care, după corectare, o vei primi cu observaţiile adecvate şi cu
strategia corectă de învăţare pentru modulele următoare.
Pentru o învăţare eficientă ai nevoie de următorii paşi obligatorii:
 citeşti modulul cu maximă atenţie;
 evidenţiezi informaţiile esenţiale cu culoare, le notezi pe hârtie, sau le
adnotezi în spaţiul alb rezervat;
 răspunzi la întrebări şi rezolvi exerciţiile propuse;
 mimezi evaluarea finală, autopropunându-ţi o temă şi rezolvând-o fără
să apelezi la suportul scris;
 compari rezultatul cu suportul de curs şi explică-ţi de ce ai eliminat
anumite secvenţe;
 în caz de rezultat îndoielnic reia întreg demersul de învăţare.
Pe măsură ce vei parcurge modulul îți vor fi administrate două lucrări de
verificare pe care le vei regăsi la sfârșitul unităţilor de învăţare 2 şi 4. Vei
răspunde în scris la aceste cerințe, folosindu-te de suportul de curs şi de resurse
suplimentare indicate. Vei fi evaluat după gradul în care ai reușit să
operaționalizezi obiectivele. Se va ţine cont de acuratețea rezolvării, de modul
de prezentare şi de promptitudinea răspunsului. Pentru neclarităţi şi informații
suplimentare vei apela la tutorele indicat.
N.B. Informația de specialitate oferită de curs este minimală. Se impune în
consecință, parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate si rezolvarea
sarcinilor de lucru, a testelor şi lucrărilor de verificare. Doar în acest fel vei
putea fi evaluat cu o notă corespunzătoare efortului de învățare.

Lista tabelelor

Logica juridica 6
 1. LOGICA GENERALĂ ŞI LOGICA JURIDICĂ.
OBIECT ŞI PROBLEMATICĂ

Logica generală
Scurt
1.1. istoric. Obiectul logicii
Principiile
1.2. logice
Formele
1.3. logice fundamentale
Logica juridică
Sistemul logic al dreptului
Discursul juridic şi logica juridică
Metodologia logicii juridice
Obiectivele specifice unităţii de
învăţare
Rezumat
Teste de autoevaluare
Răspunsuri la întrebările din testele de
autoevaluare
Bibliografie minimală

Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:

 să explici corect noile conceptele;

 să caracterizezi comunicarea verbală şi cea nonverbală ca modalităţi
de adaptare, dar şi de disimulare;
 să descrii cinci comportamente posibile ale indivizilor în procesul
comunicării nonverbale, aplicându-le în contexte diferite;
 să analizezi distinct comunicarea verbală şi comunicarea nonverbală;
 să identifici, prin exemplificări, caracteristicile definitorii ale
comunicării verbale;
 să identifici cel puţin cinci categorii de comportamente nonverbale;
 să compari, prin enunţarea a cel puţin a unei asemănări şi a unei
deosebiri, diferitele comportamente verbale, nonverbale, reliefând
implicitul pe care-l conţin;
 să realizezi conexiuni pertinente între comunicarea verbală, cea
nonverbală şi implicit, prin cel puţin trei argumente;
 să elaborezi un eseu pe o temă dată.

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 3-4 ore

Logica juridica 7
Arsith Mirela Logica generală şi logica juridică

1.1. Logica generală

Obiectul şi problematica logicii generale

Logica este ştiinţa formelor, a structurilor, a principiilor şi a legilor gândirii

corecte; este ştiinţa operaţiilor constructive asupra gândirii în diversele sale
ipostaze şi relaţii cu limbajul, cu acţiunea, cu realitatea.
Termenul logică provine din grecescul logos, care înseamnă cuvânt,
gând, vorbire raţiune. Prin intermediul limbii latine, acesta a fost preluat în
toate limbile europene moderne. Deşi bazele ştiinţei care ulterior se va numi
logică au fost puse încă din perioada clasică a antichităţii greceşti, denumirea
de logică s-a impus destul de târziu, în secolul al III-lea d.Hr., prin filosoful
grec Alexandru din Afrodisia. În secolul al IV-lea î.Hr., Aristotel, considerat
adevăratul părinte al logicii, nu folosea, încă, această denumire.

Scurt istoric şi relaţiile logicii cu alte discipline umaniste

Socrate susţinea că adevărul nu se găseşte în lucruri, ci în conceptele care îl

conţin. Aşadar adevărul este esenţa conceptului. Cea dintâi sarcină a filosofului
este aceea de a defini conceptele. Metoda prin care sunt definite conceptele
este denumită maieutică.

Cele două etape ale procedeului metodologic Socratic erau:

-ironia, ca artă de a pune întrebări, de a strange adversarul în menghina

întrebărilor, de a-l sufoca în propria lui contradicţie (discursul inductiv).

-maieutica, în calitate de generalizare inductivă, prin care dintr-un număr de

cazuri, se induce valabilitatea adevărului pentru toate celelalte cazuri posibile.

Certitudinea îşi are sursele în interiorul nostrum, în sufletul şi în intelectul

nostru. Garanţia adevărului este spiritual cunoscător.

Platon identifică două nivele ale cunoaşterii: opinia, care se datorează

simţurilor şi ştiinţa (episteme), care îşi are sursa în inteligenţă. Opinia este o
cunoaştere aproximativă, şovăitoare, foarte utilă în practică, dar obiectul ei este
pieritor. Ştiinţa este cunoaşterea lumii inteligibile prin două modalităţi: a)
facultatea de a raţiona, ca descindere de la idée la toate consecinţele ei; b)
intuiţia intelectuală act direct şi imediat prin care se contemplă teoretic
inteligibilul.

Logica juridica 8
Arsith Mirela Logica generală şi logica juridică

În lucrarea sa Organon, filosoful grec Aristotel considera logica drept un

instrument al ştiinţelor (în greaca veche, organon însemnând tocmai
instrument), fără a fi ea însăşi o ştiinţă, ci mai degrabă o propedeutică generală
a oricărei gândiri. De altfel, referindu-se la logică, Aristotel o definea ca
„gândirea ce se gândeşte pe sine”.
În tradiţia stoică, logica era considerată o teorie a cunoaşterii şi
raţionamentului propoziţional. Treptat, o dată cu evoluţia cunoaşterii,
concepţiile despre logică s-au modificat. Astfel, în secolul al XVIII-lea,
reprezentanţii Şcolii de la Port-Royal susţineau că logica este „arta de a gândi”.
În acelaşi secol, începând cu Descartes, logica începe să fie considerată „rata
de a conduce bine intelectul în căutarea adevărului”.
În epoca modernă, sub impactul dezvoltării ştiinţelor şi a reflecţiei asupra
mecanismelor acestora, logica devine o metodologie a ştiinţelor. Pentru Kant,
logica est o teorie a cunoaşterii, în timp ce pentru Hegel ea este dialectica ideii.
Dacă pentru pragmatism logica are valoare doar prin utilitatea ei, pentru
abordările focalizate pe axiologie, logica apare ca ştiinţă normativă, ca ştiinţă a
valorilor sau ca tehnică.
În perioada contemporană, o dată cu impunerea calculului propoziţional,
logica devine un sistem formalizat şi, în fond, o teorie a demonstraţiei.

Logica studiază raţionamentele şi inferenţele pe care le facem, în primul

rând sub aspectul validităţii lor. Şi, întrucât în studiul validităţii
inferenţelor interesează forma logică a propoziţiilor, obiectul nemijlocit al
logicii în partea ei teoretică nu îl constituie raţionamentele concrete, ci
schemele de raţionament.

Sarcina de lucru 1
Realizează un eseu de 75 de cuvinte despre evoluţia logicii.

Logica este ştiinţa gândirii corecte sau ştiinţa despre studiul validităţii
inferenţelor deductive. Astfel, logica este şi teoria derivării cunoştinţelor sau
teoria inferenţei valide. Cunoaşterea structurii logice prezintă o deosebită
importanţă practică. Gândirea care respect legile logice este corectă, validă. Iar
gândirea corectă se bucură de proprietatea remarcabilă de a transmite adevărul
din propoiţie în propoiţie (Botezatu, 1994, p. 27). Corectitudinea gândirii este
una din condiţiile cunoaşterii adevărului.

Logica juridica 9
Arsith Mirela Logica generală şi logica juridică

Principiile logicii
Principiul identităţii

Fiecare lucru este ceea ce este.

A═id. A
A este A. A este el însuşi şi nu este totodată altceva.

În acest context, verbul este are în acest context un înţeles deosebit:

-nu exprimă posesia unei însuşiri (ex. Omul este bun);
-nu exprimă posesia la o clasă (ex. Bucureşti este o capitală);
-nu exprimă incluziunea unei subclase într-o clasă (ex. Balenele sunt
mamifere);
-nu exprimă pur şi simplu existenţa (ex. Este cald);
-nici operaţia de identificare (ex. Bucureşti este capitala României).
Cerinţa acestui principiu este ca noţiunile să îşi păstree sensul pe tot
parcursul gândirii.
Încălcarea acestui principiu duce la confuzii în gândire. Respectarea lui
asigură gândirii şi expunerilor noastre claritate şi precizie.

Principiul noncontradicţiei

Două propoziţii P şi nonP, în care una afirmă ce neagă cealaltă, nu pot fi

ambele adevărate sau ambele false în acelaşi timp şi sub acelaşi raport.
Dacă una este adevărată, cealaltă este obligatoriu falsă.
-(P&-P)
Două proprietăţi care se exclud reciproc nu pot aparţine aceluiaşi obiect
în acelaşi timp şi sub acelaşi raport.

Încălcarea acestui principiu duce la contradicţii logice. Respectarea

acestui principiu asigură coerenţă gândirii, capacitatea acesteia de a face
diferenţa dintre adevăr şi fals.

Principiul terţului exclus

În acelaşi timp şi sub acelaşi raport, pentru orice propoziţie nu există

decât două posibilităţi: sau este acceptată sau nu este acceptată într-un
sistem de propoziţii, o a treia posibilitate fiind exclusă (terţul este exclus).
O proprietate sau o însuşire fie aparţine, fie nu aparţine unui obiect. A
treia posibilitate este exclusă.

Respectarea principiului terţului exclus asigură gândirii consecvenţă, iar

demonstraţiilor şi argumentelor rigoare.
Logica juridica 10
Arsith Mirela Logica generală şi logica juridică

Principiul raţiunii suficiente

Acest principiu impune ca principală condiţie acceptarea sau, respectiv,
respingerea unei propoiţii doar dacă dispunem de un temei (o raţiune
suficientă) capabil să justifice acceptarea sau respingerea acelei propoziţii.
Pentru a susţine sau pentru a respinge o anumită idee, putem recurge la mai
multe tipuri de temeiuri:
-necesare, dar nu şi suficiente;
-suficiente, dar nu şi necesare;
-necesare şi suficiente;
-nici necesare şi nici suficiente.

Dacă propoziţia p este un temei necesar pentru propoziţia q, înseamnă că fără

adevărul lui p nu se poate dovedi adevărul lui q.
Principiul raţiunii suficiente admite drept corecte doar temeiurile suficiente, dar
nu şi necesare:
Dacă p, atunci q.
Principiul raţiunii suficiente asigură afirmaţiilor şi negaţiilor noastre un
caracter întemeiat, fundamentat, ceea ce reprezintă o însuşire de baă a gândirii
şi a acţiunii raţionale.

Sarcina de lucru 1
Ce principiu este încălcat în următorul exemplu:
„-Mâine să iasă jurnalul (...). Să dai ordin să-l citească toată
compania...
-Da nu ştie toţi carte...
- Ce tot vorbeşti de carte răcane_(...) carte e jurnalul?“
(A. Bacalbaşa, Moş Teacă)

Principiile logice au o valoare care depăşeşte logica. Ele pot fi considerate, aşa
cum susţinea Aristotel, legi ale „fiinţei ca fiinţă“, expresie a trăsăturilor celor
mai generale ale existentului.
Principiile logice se disting prin semnificaţia lor translogică.

Logica juridica 11
Arsith Mirela Logica generală şi logica juridică

Formele logice fundamentale

a) Noţiunea
b) Propoziţia logică
c) Raţionamentul (inferenţa)

Noţiunea este cea mai simplă formă logică, ce repreintă la nivelul gândirii
orice obiect sau clasă de obiecte despre care ştim ceva ( că există, că are o
însuşire etc.). Ca „fapt” de gândire, orice noţiune îşi află, în mod necesar, o
formă specifică de materializare şi comunicare pe plan lingvistic. Această
formă specifică de materializare lingvistică joacă rolul de nume pentru
obiectele pe care noţiunea le reprezintă la nivelul gândirii. Numele poate fi
simplu, în situaţia în care este alcătuit dintr-un singur cuvânt (care poate fi
substantiv, verb, adjectiv etc.), sau complex, atunci când este alcătuit dintr-un
grup de cuvinte. Împreună, numele şi noţiunea constituie un ansamblu, care în
logică poartă numele de termen.

Prin urmare, termenul nu va reprezenta un simplu element al limbajului, ci o

combinaţie între o formă logică (noţiunea) şi o formă lingvistică (numele). Din
acest punct de vedere, termenul constituie punctul final al analizei logice, adică
elementul ultim în care poate fi descompusă o propoziţie simplă.

Structura oricărei noţiuni este formată din sferă şi din conţinut.

Conţinutul este format din proprietăţile obiectelor pe care noţiunea le
reprezintă pe plan ideal, în timp ce sfera este formată din totalitatea obiectelor
individuale care posedă acele proprietăţi.

Aceste două elemente, între care există o strânsă interdependenţă, se regăsesc

în structura oricărei noţiun. De exemplu, în conţinutul noţiunii „om” întâlnim
mai multe feluri de proproetăţi (note): unele corespund unor însuşiri naturale
(animal, mamifer, vertebrat, biped etc.), iar altele corespund unor însuşiri
sociale (capacitatea de a făuri unelte, de a transforma mediul cu ajutorul
acestora, gîndire, limbaj articulat etc.). Pe baza acestor însuşiri, putem deosebi
cu exactitate din mulţimea fiinţelor pe acelea care aparţin clasei oamenilor.

Propoziţia logică
Propoziţia logică reprezintă un raport între noţiuni. Ea este o propoziţie
cognitivă, care transmite informaţii, cunoaştere. Alte propoziţii pot transmite
dorinţe, porunci, întrebări, instrucţiuni, ordine, rugăminţi.
Doar propoziţiile cognitive pot avea valoare de adevăr, putând fi apreciate ca
fiind adevărate (1), false (0) sau nesigure (?) (incerte, nici sigur adevărate, nici
sigur false).
Logica juridica 12
Arsith Mirela Logica generală şi logica juridică

Raţionamentul (inferenţa) este format din propoziţii logice. Inferenţele sunt

formele logice cele mai complexe, deoarece prin intermediul lor, o anumită
propoiţie numită concluie, este derivată din din una sau mai multe propoiţii,
numite concluzii.
Inferenţele cunosc o mare diversitate dar pot fi grupate în două mari clase:
-inferenţe deductive, ca demers de la general la particular:
Toate mamiferele sunt vertebrate
Toţi urşii sunt mamifere
Toţi urşii sunt vertebrate

-inferenţe inductive ca demers al gândirii de la particular la general:

Cerbii sunt ierbivore.
Caprele sunt ierbivore.
Vacile sunt ierbivore.
Cerbii, caprele şi vacile sunt cornute.
Toate animalelele cornute sunt ierbivore.

Sarcina de lucru 1
Identificaţi 5 propoziţii logice adevărate şi două nesigure.

1.2.Logica juridică

Principiile logicii şi principiile dreptului se aseamănă, funciar, mai mult decât

se deosebesc: ambele întemeiază (i.e. au valenţe ontologice), ambele clarifică
(i.e. au valenţe gnoseologice), ambele îndrumă (i.e. au valenţe axiologice). De
aici, mai departe, se produce însă şi prima ruptură între logic şi juridic:
principiile sunt necesare şi suficiente în întemeierea realităţii logice (gândirea
logică) cât şi a realităţii juridice (reglementarea normată a relaţiilor şi
comportamentelor umane), dar axiomele şi postulatele sunt numai convenţii
suficiente în întemeierea unui sistem de gândire având ca obiect fenomenul

Logica juridica 13
Arsith Mirela Logica generală şi logica juridică

gândirii logice, ceea ce nu mai este şi cazul sistemului de gândire juridică

având ca obiect fenomenul juridic.

Căci nu există fapte juridice, ci semnificaţii juridice ale faptelor sociale,

semnificaţii ce se constituie pe temeiul unor norme juridice, norme ce nu se
mai pot întemeia pe axiome şi postulate convenţionale şi, deci, suficiente dar
nu şi necesare.
Termenul de logică juridică nu trebuie înţeles în sensul că ar desemna o
disciplină distinctă de logica formală clasică, care ar descrie strategii şi
demersuri logic-deductive specifice juriştilor şi neutilizate de alţi specialişti.
Logica nu este o teorie proprie unei categorii profesionale ci, ca teorie şi
metodă, este specifică omului în general: operaţiile, regulile, raţionamentele
logice sunt folosite de către toţi oamenii, indiferent de profesie.
Din acest motiv, este preferabil să înţelegem prin logică juridică un set de
cunoştinţe teoretice de logică (reguli, metode etc.), care sunt utilizate în
practica juridică în condiţii uneori specifice şi în cadrul unor exigenţe proprii
reglementării juridice a raporturilor dintre oameni.
Cunoştinţele de logică nu sunt suficiente pentru a-l face pe jurist să raţioneze
impecabil în diferitele cazuri particulare pe care le are de soluţionat.
Cunoştinţele şi abilităţile logice reprezintă doar un mijloc de control şi
optimizare a unor activităţi a căror calitate depinde de mulţi alţi factori. Din
acest motiv, în cazul juriştilor cunoştinţele generale de logică trebuie să fie
completate de cunoaşterea temeinică a principiilor şi regulilor juridice. Analiza
logică este o modalitate de îmbunătăţire a performanţelor. Deşi ea nu ne poate
conduce de una singură la aflarea soluţiei, ne poate ajuta, totuşi, să micşorăm
procentul de erori logice.

Caracteristicile normei

După Georg Henrik von Wright, normele au următoarele componente: (1)

caracterul; (2) conţinutul; (3) condiţia de aplicare sau nucleul normei; (4)
autoritatea; (5) subiectul (subiectele); (6) ocazia (von Wright, 1982, pp. 88-
102):
Caracterul unei norme este diferit, după cum norma stipulează că ceva trebuie,
poate sau nu poate să fie sau să fie făcut. Putem identifica, astfel, în funcţie de
caracterul lor, următoarele tipuri de norme, care se manifestă şi în domeniul
juridicului:

Logica juridica 14
Arsith Mirela Logica generală şi logica juridică

a) obligaţiile, ordinele (O), care stipulează că un anumit lucru trebuie

făcut, îndeplinindu-se, astfel, exigenţele actului de putere juridică şi
evitându-se sancţiunile;
b) permisiunile (P), care stipulează că un anumit lucru poate să fie
făcut, fără ca acesta să fie cerut în mod imperativ de purtătorul
puterii juridice;
c) interdicţiile, care stipulează că un anumit lucru nu trebuie să fie
făcut, pentru că ar intra în contradicţie cu exigenţele puterii

Conţinutul unei norme este ceea ce trebuie sau poate, sau este interzis să fie
sau să fie făcut. Este lucrul prescris (comandat, permis sau interzis).
Condiţia de aplicare a normei este condiţia ce trebuie îndeplinită pentru ca să
existe o posibilitate de realizare a ceea ce constituie conţinutul unei norme
date.
Autoritatea unei prescripţii este agentul care dă sau emite prescripţia, cum este
în domeniul analizei noastre deţinătorul legitim al puterii juridice. Apreciem
că situaţia normală şi dezirabilă este aceea a puterii bazată pe autoritate, căutată
de orice relaţie de putere, pentru că îi poate asigura o acoperire largă a
intereselor, un fundament raţional şi o manifestare eficace.

Subiectul unei prescripţii este agentul căruia i se adresează sau i se dă

prescripţia. Lui i se ordonă, i se permite sau i se interzice de către autoritate să
înfăptuiască anumite acţiuni şi / sau să se abţină de la înfăptuirea acestora.
Acesta este destinatarul puterii politice pentru care sînt elaborate prescripţiile.

Ocazia este locaţia spaţio-temporală de enunţare şi aplicare a prescripţiei. O

prescripţie este particulară în privinţa ocaziei dacă este emisă pentru un număr
finit de ocazii specificate. O prescripţie este generală în privinţa ocaziei dacă
este emisă pentru toate ocaziile (în fiecare ocazie).

Sarcina de lucru 1
Identifică o normă juridică şi analizeaz-o din perspectiva analizei lui
von Wright.

Logica juridica 15
Arsith Mirela Logica generală şi logica juridică

Sistemul logic al dreptului

Dreptul este un sistem de norme. Sistemul logic al dreptului este alcătuit pe de
o parte dintr-o structură de norme organizate în ramuri şi instituţii juridice.
Dreptul este un sistem deschis, dinamic - el se intregeste in fiecare moment cu
legi noi. Criteriile de admitere ale noilor legi sunt date de axiomele
constitutionale. De asemenea, legiuitorul trebuie sa articuleze sistemul de drept
astfel incat sa nu dea nastere unor contradictii, ambiguitati sau suprapuneri.
Proprietatile logice esentiale ale oricarui sistem juridic sunt completitudinea si
consistenta.
Completitudinea sistemului juridic este data de capacitatea acestuia de a da o
solutie oricarei probleme juridice, adica de a determina consecintele juridice
ale oricarui fapt.
Consistenţa unui sistem juridic este data de compatibilitatea normelor sale, de
lipsa contradictiilor din interiorul sau. Un sistem juridic este inconsistent atunci
cand unele dintre normele sale ordona iar altele interzic in acelasi timp
aceleiasi persoane acelasi comportament in aceleasi imprejurari. Aceasta
situatie contrazice principiul noncontradictiei si duce la imposibilitatea
respectarii simultane a tuturor normelor de drept.
Completitudinea sistemului juridic, sau mai bine zis completitudinea normelor
care il alcatuiesc este de cele mai multe ori un simplu deziderat. Realitatea
sociala este in continua evolutie iar legislatorul nu poate tine pasul cu ea.
Aceasta duce la aparitia lacunelor in drept si la necesitatea interpretarii
extensive a legilor existente pentru a le aplica la situatia noua.

Necesitatea aplicarii logicii in drept

Exista numeroase ratiuni care justifica utilitatea logicii in drept:

a) caracterul rational al legii;
b) orientarea activitatii legislative in conformitate cu un model rational;
c) caracterul logic al elaborarii legii;
d) caracterul logic al activitatii de aplicare a dreptului.
Autoritatea unei hotarari judecatoresti este determinata in cea mai mare parte
de justetea rationamentului care sta la baza ei, a argumentelor pe care se
sprijina solutia data. Logica contribuie la corecta aplicare a dreptului si, prin
aceasta, la consolidarea securitatii juridice si la intarirea legalitatii. Precizia si
justetea gandirii juridice depind de conformitatea ei cu regulile si concluziile
logice.

Logica juridica si locul ei in sistemul stiintei logicii

In literatura filosofica s-a subliniat ca logica, in genere, este o stiinta a gandirii

detasata de orice subiect care gandeste, deci o stiinta a „gandirii gandire” care
studiaza gandirea in desfasurarea corecta a acesteia, corectitudinea fiind
fagasul necesar spre adevar.
Ea se deosebeste de:
- psihologie, care examineaza gandirea in subiectul ce gandeste;

Logica juridica 16
Arsith Mirela Logica generală şi logica juridică

- gnoseologie, care cerceteaza gandirea raportata la obiectul cunoasterii

nedetasata de acesta, respectiv conditiile generale, izvoarele, structura, modul
de desfasurare si validitatea procesului cunoasterii, privit ca proces de
producere a unor cunostinte;
- retorica, care inseamna arta de a vorbi frumos, de a convinge auditoriul de
justetea ideilor expuse printr-o argumentatie bogata, riguroasa, pusa in valoare
de un stil ales;
- hermeneutica, care este teoria procesului de interpretare si de intelegere in
functie de diversitatea obiectelor sale, care acopera intreaga sfera spirituala,
culturala, artistica. In ceea ce priveste definirea logicii juridice si precizarea
locului ei in sistemul stiintei logicii, au existat discutii in literature de
specialitate.
In ceea ce ne priveste, consideram ca logica juridica este, in primul rand, o
stiinta. Ea n-a aparut din filosofia dreptului, ci din preocuparile stiintifice ale
doctrinei si legiuitorului, precum si din cele practice ale celor ce aplica legea
sau ajuta la aplicarea ei (arta legiuitorului, a judecatorului si a avocatului).
Astfel, legiuitorul creeaza, sub forma de reguli, adevarul juridic, caci ceea ce e
scris in lege este luat drept adevar in aplicatiile care se fac la cazurile judiciare
(la spete). Acesta este adevarul legal. Legiuitorul, insa, nu este liber sa dispuna
in chip arbitrar, ci trebuie sa tina seama (pentru ca legile sale sa fie valabile in
societate) de datele realitatii, iar descoperirea adevarului in realitate se face cu
ajutorul unor reguli, a unor metode logice.
Judecatorul, cand trebuie sa se lamureasca intr-o controversa judiciara in care
fiecare pare sa aiba dreptate, se preocupa sa gaseasca un fir conducator in
logica juridica, pentru a vedea unde este adevarul.
Avocatul, in procesul pe care-l pledeaza, intampina de multe ori greutati pana
descopera adevarul, mai ales in chestiunile controversate.
Logica juridica este stiinta care studiaza regulile specific gandirii juridice
corecte, care guverneaza procesul edictarii, respectarii, interpretarii si aplicarii
normelor de drept.

Sarcina de lucru 1
Argumentează, în minim cinci fraze, necesitatea logicii juridice.

Metodologia logicii juridice

Metoda este procedeul, calea de urmat sau mijlocul adecvat de a ajunge la un

anumit reultat plecând de la o situaţie dată. Metoda exprimă procedeul găsit cu
cale de a fi urmat, mijlocul potrivit de a ajunge la un anumit rezultat, plecand
de la o situatie dată.
Fenomenele realitătii in general si ale realitătii juridice in special sunt deosebit
de complexe. Din această cauza metode diferite ne pot releva aspecte diferite

Logica juridica 17
Arsith Mirela Logica generală şi logica juridică

ale aceluiasi fenomen. O cunoastere completă reclamă folosirea mai multor

metode, a unui complex metodologic. Metodele folosite vor fi alese in functie
de obiectul studiat.
Metodele pot fi clasificate in functie de diferite criterii. In functie de gradul de
generalitate deosebim:
- metode generale, aplicabile in toate stiintele socio-umane (metoda
hermeneutică, cea logică etc.);
- metode speciale, de ramură, aplicabile doar intr-o stiintă (metodologia
juridică) sau intr-o ramură a stiintei respective (metodologia dreptului civil).
In functie de calea aleasă pentru a ajunge la adevăr metodele pot fi clasificate
in două mari grupe:
-metode conceptualiste sau rationaliste;
- metode intuitive.
Metodologia juridică trebuie să satisfacă urmatoarele cerinte:
a) Neutralitatea
Metodele trebuie să asigure neutralitatea legată indisolubil de orice demers
stiintific. Ele nu trebuie să ne impingă cu necesitate spre un rezultat prefigurat
in scop partinic.
b) Coerenta
Ele trebuie să conducă spre obtinerea unei imagini coerente a ordinii juridice si
să rezolve contradictiile specifice sistemului juridic.
c) Simplicitatea
Materia dreptului este deosebit de complexă si stufoasă dar din această
complexitate trebuie să fie desprinse constructii limitate care să permit
aplicarea lor rapidă si fără nici un echivoc.
d) Verificabilitatea
Toate propozitiile obtinute cu ajutorul unei metode să poată fi verificate. Nu e
rar faptul cand diverse explicatii sunt simple afirmatii, poate adevarate dar
imposibil de controlat.

Metoda logică propriu-zisă

Metoda logică nu este, propriu-zis, o cale către obiect, un mod autonom de
aflare a acestuia, ci un mod de exprimare a obiectului, de formulare a unui
rezultat.
Logica este infătisată indeosebi ca un exercuiu preparator, ca o propedeutică a
stiintelor, dar, in realitate, in dezvoltarea gandirii omenesti nu ajungem la
logică decat in ultimă instantă. După cum spunea Kant, trebuie ca mai intai să
cunoastem obiectul, ca să putem dezvolta, apoi, regulile tehnice ale stiintei
despre el. Logica nu observă, nu descoperă, nu inventează, nu judecă. Ea doar
indică condiţiile generale în care unele fapte pot proba alte fapte.

Metoda hermeneutică

Logica juridica 18
Arsith Mirela Logica generală şi logica juridică

A judeca inseamnă a incadra faptul omenesc in dispozitiile legii spre a-l

aprecia si sanctiona din punct de vedere juridic. A interpreta, insă, inseamnă a
smulge dispozitiilor legale sensul lor propriu si intelesul lor adevărat, in lumina
cărora fapta omului va căpăta solutia juridică de rigoare.
Pentru a ajunge să pronunti o hotărare judecătorească este necesar să posezi in
prealabil o dublă cunostintă: a faptului prin probatiunea lui si a legii prin
interpretarea ei. Hermeneutica juridică reprezintă partea teoretică a interpretării
dreptului, indicând doar normele după care se va interpreta legea.
Dificultătile intampinate de judecător in interpretarea legii provin, in primul
rand, din situatia paradoxala in care-l pune, in mod necesar, profesia: de a
judeca lucrurile si a aprecia oamenii nu numai dupa capul sau, ci si dupa capul
altuia, si anume al legiuitorului, simbolizat prin lege. Desigur ca aprecierea
legii si a comportamentului uman trebuie sa fie aceea a unui bonus pater
familias simbolizat de lege.
Acest paradox, aflat la baza vietii profesionale a magistratului si care ii
ingreuneaza atat de mult activitatea, se gaseste, insa, asociat cu o multime de
alte dificultati, care se opun unei interpretari ideale a legii pozitive, cum sunt:
- cele izvorate din textul legii insesi si din redactarea ei;
- cele legate de interesele materiale si aspiratiile societatii in care se
legifereaza;

- cele legate de judecatorul insusi, aplicator al legii;

- cele legate de conceptia filosofica asupra existentei in general, si asupra

dreptului in special, pe care o are atat legmitorul, cat si exegetul.

Metoda dogmatica
Dogmatismul este o metoda „thetica” adica o metoda a „regulilor” despre care
se pretinde ca exista prin ele insele. Cuvantul „thetic” provine de la grecescul
„theticos”, care inseamna „ceea ce se impune ca o regula”. Metoda dogmatica
nazuieste spre obiect cu ajutorul unei cunoasteri filosofice, pure, extrase din
anumite principii, pe care ratiunea le intrebuinteaza de multa vreme, fara sa
cerceteze cum a ajuns la ele.
In drept, la fel ca si in filosofia generala, metoda dogmatica este, in esenta ei, o
metoda logica, deductiva, care foloseste in demonstratiile ei un numar de
principii, a caror legitimitate nu s-a cercetat in prealabil. In timp ce metoda de
interpretare porneste de la textul de lege, premisele majore ale metodei
dogmatice sunt constructii juridice, teoretice, principii afirmate de juristi, cu
pretentia de a fi valabile oricand si oricum.

Metoda dialectica
Dialectica este o stiinta demonstrativa a principiilor dogmaticii, o exploatare
silogistica a acesteia. In timp ce dogmatismul inseamna efortul intelectualist de
a construi principii si rationamente, dialectica inseamna jocul topic, cu aceste
principii luate de-a gata, continuarea dogmaticii in planul silogistic, adica o
indoita lipsa de cercetare a afirmatiilor si a rezultatelor gandirii.

Logica juridica 19
Arsith Mirela Logica generală şi logica juridică

Metoda dialectica inseamna aflarea adevarului din imbinarea infatisarilor lui

contradictorii, sinteza pozitiilor antitetice, jocul diferentelor si asemanarilor,
cunoscuta tehnologie a celor trei termeni (teza, antiteza si sinteza).

Sarcina de lucru 1
Argumentează, în minim cinci fraze, cum pot interacţiona metoda
logică, cu hermeneutica şi metoda dogmatică.

Metoda carteziana
Metoda carteziana este o cercetare legala a tot ce e defectuos, a tot ce nu e
determinat intr-o stiinta, deci si in stiinta dreptului. In fata celui mai stralucitor
sistem, metoda carteziana opune, in primul rand, o indoiala, o neincredere,
procedeu intelept, de care ar trebui sa fie patruns orice jurist, cand cerceteaza,
de pilda, afirmarile autorilor dogmatici sau asculta dialectica barei.
Metoda carteziana nu ramane, insa, la aceasta atitudine negative comoda la
prima vedere, dar neducand la nimic. Atitudinea initiala a metodei carteziene
este urmata de tendinta de a reexamina premisele oricarei cercetari si de a-i
revizui concluzia.

Metoda conceptualista a lui Kant

Dupa Kant, actul cunoasterii consta in organizarea continutului divers al
experientei cu ajutorul datelor apriorice ale intelectului si in perceperea acestui
continut ca unitate. Nu cunoastem din lucruri decat ceea ce punem noi insine in
ele, adica determinarea apriorica, independenta de orice experienta.
La fel, in drept, o fapta tine de juridicitate numai in masura in care i-am permis
noi mai dinainte. O judecata de valoare se adauga lucrului si-l face sa apartina
sau nu dreptului. E juridic si just numai ceea ce ratiunea noastra crede ca atare.

Metoda intuitiva
Intuitia logica este o determinare complemenara a intelectului in sensul ca ea
nu activeaza decat pentru a suplini, in unele imprejuran, lipsa sau neputinta
acestuia. Intuitia incepe acolo unde se opreste sau sovaie inteligenta, unde
majorele acesteia nu mai pot constitui „universala” unei judecati, acolo uinde
pentru ratiune incepe nesiguranta si obscuritatea.
Intuitia este, in al doilea rand, o determinare spontana in intelesul ca ea
porneste numai de la sine, din vesnica ei stare de disponibilitate. Actiunea,
miscarea pornesc numai din ea. Intuitia este un inceput al seriei, nu un inel al
ei.
In al treilea rand, intuitia este originara, primara, in sensul ca ea formeaza
majora unei judecati, nefiind precedata de nici un rationament. Orice
necunoastere porneste de la ea. De aceea, s-a spus ca intuitia are initiativa, ca
este calauzitoare intrucat intreaga judecata vine dupa ea.

Logica juridica 20
Arsith Mirela Logica generală şi logica juridică

Intuitia nu trebuie sa lucreze decat atunci cand textele legii nu prevad situatia
ce trebuie rezolvata. De asemenea, este necesar ca metoda intuitive sa fie
compatibila cu legea, adica sa nu fie contrara ei. Ea mai trebuie sa nu
contrazica legile gandirii. Deci, si intuitia trebuie sa respecte principiile
necontradictiei si identitatii.
Conditia primordiala a echilibrului social, de care trebuie sa tina seama
judecatorul in aplicarea metodei intuitive sau personale este ideea de justitie.
Orice elaborare sau interpretare juridica trebuie sa o recunoasca. Sub aceasta
notiune se situeaza principiile:
- recunoasterea pentru fiecare om a dreptului de a-si dezvolta facultatile cu care
a fost inzestrat, cu conditia de a respecta pe cele ale altuia si sa nu fie contrare
normelor de drept;
- conservarea societatii si preponderenta intereselor sociale asupra celor
particulare;
- egalitatea oamenilor in fata legii.
Sub aceste principii, inspirandu-se si ele din ideea de justitie, s-au nascut
maximele juridice. De pilda, nimeni nu trebuie sa se imbogateasca in paguba
altuia si fiecare trebuie sa-si repare dauna produsa prin vina sa.

Sarcina de lucru 4
Reciteşte subcapitolul privind metodologia juridică şi propune o
ierarhie a aplicării metodelor.

Rezumat
De la apariţia lor o dată cu Aristotel, cercetările logice n-au încetat nicio clipă
să preocupe şi să pasioneze de-a lungul veacurilor. În lumina cunoştinţelor de
logică, procedeele gândirii noastre se şlefuiesc. Ni se cere mereu să definim,
să clasificăm, să demonstrăm, să combatem. Logica ne învaţă cum să le facem
bine. Formele logice fundamentale sunt noţiunea, propoziţia logică şi
inferenţa (raţionamentul). Legile fundamentale ale gândirii – principiul
identităţii, principiul noncontradicţiei, principiul terţului exclus şi principiul
raţiunii suficiente – formuleaă cerinţe bazale pentru o gândire corectă. Toaate
acestea sunt aplicabile şi în logica juridică, ce studiaza regulile specific
gandirii juridice corecte, care guverneaza procesul edictarii, respectarii,
interpretarii si aplicarii normelor de drept.

Teste de autoevaluare

I. Căror principii logice le corespund principalele trăsături ale gândirii

Logica juridica 21
Arsith Mirela Logica generală şi logica juridică

logic-corecte menţionate în a doua coloană?

1) Principiul raţiunii suficiente a)asigură consecvenţa în gândire,
rigoarea argumentelor, capacitate de
decizie riguroasă
2) Principiul noncontradicţiei b) asigură claritatea şi precizia
gândirii
3) Principiul terţului exclus c) asigură întemeierea,
fundamentarea afirmaţiilor şi
negaţiilor noastre
4) Principiul identităţii d)asigură coerenţa gândirii
II. Redactează un eseu de 500 de cuvinte despre importanţa logicii juridice

Bibliografie minimală
Botezatu, P. (1994), Introducere în logică, Bucureşti: Graphix, pp. 20-45;

http://www.scribd.com/doc/64661344/Logica-Juridica, pp. 10-25

Logica juridica 22