CAPITOLUL 2

ELEMENTE DE TEORIA VALULUI

2.1 GENERALITĂŢI
Valurile constituie o formă de echilibru dinamic a fluidului în care
particulele de lichid descriu traiectorii închise, oscilează în jurul poziţiei de
echilibru. Mişcarea valului reprezintă doar propagarea unei stări energetice a apei
fără o translaţie propriu-zisă. Orbitele descrise de particulele din val sunt
aproximativ eliptice.
Valurile se numesc plane când mişcarea particulelor de lichid se produce
paralel cu un plan vertical fix. Profilul valului este curba rezultată din intersecţia
dintre un plan vertical fix cu o suprafaţă ondulatorie de val.
Profilul valului plan variază doar pe direcţia de propagare, fiind în funcţie
de coordonatele x,z. Dacă profilul valului variază pe toate direcţiile, atunci este
considerat val tridimensional şi suprafaţa ondulatorie este în funcţie de x,y,z.
Când vântul încetează, lăsând apa numai sub influenţa greutăţii proprii şi a
forţelor de inerţie, valurile capătă o formă regulată, în rânduri paralele şi constituie
valul de hulă, val liber. Valurile generate de vânt sunt forţate, tridimensionale şi
neregulate.
Pentru un val plan se definesc următoarele elemente caracteristice: λ
lungimea valului, hw=2aw înălţimea valului, T perioada valului, c=λ/T viteza de
propagare a valului, ω=2π/T pulsaţia valului şi k=2π/λ numărul de val.
18 Dinamica navei. Oscilaţii şi vibraţii ale corpului navei

Fig.2.1 Profilul valului

2.2 CONDIŢIILE LA LIMITĂ ŞI ECUAŢIILE

DIFERENŢIALE GENERALE ALE
VALURILOR GRAVITAŢIONALE
Ipoteză. Considerăm propagarea valului într-un fluid omogen,
incompresibil, ideal, limitat inferior de o suprafaţă rigidă (z=-H) orizontală şi
superior de suprafaţa liberă a valului ζv(x,y,t) (fig.2.1).
Între câmpul de viteze şi potenţialul de viteze avem relaţia:
! ! ! ! !
v = ∇φ; φ = φ(x, y, z , t ) ; v = v x ⋅ i + v y ⋅ j + v z ⋅ k (2.1)
a) Condiţia de fluid incompresibil conduce la ecuaţia de continuitate:
!
∇v = 0 ⇒ ∆φ = 0 x, y ∈ (− ∞,+∞ ); z ∈ [− H , ζ v (x, y, t )] (2.2.a)
respectiv funcţia potenţial de viteză φ trebuie să satisfacă ecuaţia lui Laplace.
Obs. Problema valurilor gravitaţionale (de hulă) se reduce la a determina
funcţia potenţial de viteză φ(x,y,z,t) care să satisfacă ecuaţia Laplace şi condiţiile de
margine pe fundul şi suprafaţa acvatoriului.
b) Condiţia la limită pe fundul acvatoriului (z=-H) este componenta
verticală a vitezei nulă:
∂φ
vz z =− H =0 ⇒
z =− H = 0 (2.2.b)
∂z
c) Condiţia la limită cinematică pe suprafaţa liberă a apei ( z=ζv(x,y,t) )
Componenta verticală a vitezei vz a oricărei particule de apă aparţinând
suprafeţei libere trebuie să fie egală cu viteza de ridicare a acestei suprafeţe:
∂φ Dζv ∂ζv ! ∂φ ∂ζv ∂ζv ∂φ ∂ζv ∂φ
vz z =ζv = z =ζv = = + (v ⋅ ∇)ζv ⇒ z =ζv = + ⋅ + ⋅ z =ζv (2.2.c)
∂z Dt ∂t ∂z ∂t ∂x ∂x ∂y ∂y
Capitolul 2 Elemente de teoria valului 19

d) Condiţia la limită dinamică pe suprafaţa liberă a apei ( z=ζv(x,y,t) )

Pe suprafaţa liberă presiunea este constantă şi egală cu presiunea
atmosferică po. Folosind ecuaţia lui Bernoulli în regim nepermanent şi condiţia la
limită cinematică obţinem:
∂φ 1 ! 2 p ! ∂φ Dζ v
+ (v ) + + gz = 0; p = po = 0; z = ζ v ; v = ∇φ; z =ζ v = ⇒
∂t 2 ρ ∂z Dt
(2.2.d)
1  ∂φ 1 2 ∂φ D  ∂φ 1 2
ζ v (x, y, t ) = −  + (∇φ)  ; g + + (∇φ)  = 0 z =ζ v
g  ∂t 2  ∂z Dt  ∂t 2 
Problema valurilor gravitaţionale se reduce la a determina potenţialul de
viteză φ(x,y,z,t) care satisface relaţiile (2.2). Dificultatea rezolvării în cazul general
a problemei valurilor gravitaţionale se datorează neliniarităţilor din condiţiile la
limită; în plus condiţiile cinematică şi dinamică sunt puse pe suprafaţa valului
ζv(x,y,t) necunoscută aprioric.
Obs. Modelele valului care s-au dezvoltat până acum se diferenţiază prin
modul de rezolvare al sistemului de ecuaţii diferenţiale (2.2). În cele ce urmează
prezentăm modelul valului plan liniar (regulat).

2.3 ECUAŢIILE DIFERENŢIALE DE MIŞCARE ALE

VALULUI PLAN
Facem următoarele ipoteze:
1) Sistemul de coordonate OXYZ fix are axa OX orientată în direcţia de
propagare a valului şi axa OZ orientată vertical, planul OXY corespunzând
nivelului apei calme (fig.2.1).
2) Fundul navei se consideră neted z=-H .
3) Valul este inclus în planul OXZ şi se propagă pe direcţia OX în sens pozitiv.
4) Valul este staţionar.
5) Fluidul în care se propagă valul este ideal, incompresibil, omogen, curgerea
fiind potenţială φ(x,z,t).
Ecuaţiile valului plan, din relaţiile (2.2), pentru determinarea potenţialului de viteză sunt:
a) ecuaţia Laplace
∂ 2φ ∂ 2φ
+ = 0; x ∈ (− ∞,+∞ ); z ∈ [− H , ζ v (x, t )] (2.3.a)
∂x 2 ∂z 2
b) condiţia pe fundul acvatoriului
∂φ
z =− H = 0 (2.3.b)
∂z
c) condiţia cinematică pe suprafaţa liberă a apei
∂φ ∂ζ v ∂ζ v ∂φ
= + ⋅ z =ζ v ( x ,t ) (2.3.c)
∂z ∂t ∂x ∂x
20 Dinamica navei. Oscilaţii şi vibraţii ale corpului navei

d) condiţia dinamică pe suprafaţa liberă a apei

∂φ D  ∂φ 1 2
g +  + (∇φ)  = 0 z = ζ v (x ,t ) (2.3.d)
∂z Dt  ∂t 2 

2.4 MODELUL VALULUI CU AMPLITUDINE MICĂ.

POTENŢIALUL VALULUI LINIAR
Valul de amplitudine mică reprezintă valul liniar sinusoidal, model Airy
[20] şi care satisface condiţiile:
hw h
<< 1 ; w << 1 (2.4)
λ H
Ţinând cont de ipoteza valului de amplitudine mică, ecuaţiile diferenţiale
(2.3) se liniarizează, iar condiţiile pe suprafaţa liberă se pot pune pentru z=0. Se
neglijează infiniţii mici de ordinul II şi superiori, rezultând:
∂ 2φ ∂ 2φ
+ = 0; x ∈ (− ∞,+∞ ); z ∈ [− H ,0] (2.5.a)
∂x 2 ∂z 2
∂φ
z =− H =0
∂z (2.5.b)
∂φ ∂ζ v
= z =0 (2.5.c)
∂z ∂t
∂φ ∂ 2 φ
g + =0 z =0 (2.5.d)
∂z ∂t 2
şi respectiv elongaţia valului:
1 ∂φ
ζ v (x, t ) = − ⋅ z =0 (2.5.e)
g ∂t
Funcţia potenţial de viteză φ(x,z,t) satisface ecuaţia Laplace ∆φ=0 şi are
drept soluţie funcţii armonice.
Presupunem că mişcarea particulelor în val este periodică şi astfel o primă
soluţie este
φ1 (x, z , t ) = ϕ1 (x, z ) ⋅ sin ωt (2.6)
unde ϕ1(x,z) este soluţie a sistemului de ecuaţii:
∂ 2 ϕ1 ∂ 2 ϕ1 ∂ϕ1 ∂ϕ1
+ = 0; z =− H = 0; g − ω2 ϕ1 = 0 z =0 (2.7)
∂x 2
∂y 2
∂z ∂z
Căutăm o soluţie particulară a sistemului (2.7) de forma:
Capitolul 2 Elemente de teoria valului 21

ϕ1 (x, z ) = P1 (z ) ⋅ cos kx ⇒ P1′′− k 2 P1 = 0; P1′ z =− H = 0 ⇒

P1 (z ) = A ⋅ ch[k (z + H )] ⇒ (2.8)
ω2 = gk ⋅ th(kH ) ; φ1 (x, z, t ) = A ⋅ ch[k (z + H )]cos kx ⋅ sin ωt
Din ecuaţia elongaţiei valului (2.5.e) rezultă:
gh 1 gh ch[k (z + H )]
A=− w ⋅ ⇒ φ1 (x, z , t ) = − w ⋅ ⋅ cos kx ⋅ sin ωt (2.9)
2ω ch(kH ) 2ω ch[kH ]
În mod analog se caută o soluţie a ecuaţiei Laplace de forma:
φ 2 (x, z , t ) = ϕ 2 (x, z ) ⋅ cos ωt ; ϕ 2 (x, z ) = P2 (z ) ⋅ sin kx (2.10)
ghw ch[k (z + H )]
φ 2 (x, z , t ) = ⋅ ⋅ sin kx ⋅ cos ωt (2.11)
2ω ch[kH ]
Deoarece sistemul de ecuaţii (2.5) este liniarizat, pentru valul ce se
propagă în sensul pozitiv al axei OX este soluţie şi combinaţia φ=φ1+φ2 ,de unde
expresia potenţialului de viteză pentru valul liniar este:
gh ch[k (z + H )]
φ(x, z , t ) = w ⋅ ⋅ sin (kx − ωt ) (2.12)
2ω ch[kH ]
Din relaţiile (2.5.e), (2.12) elongaţia valului liniar de pulsaţie ω are
expresia:
ζ v (x, t ) = a w ⋅ cos(kx − ωt ); a w = hw 2 ; ω = gk ⋅ th(kH ) (2.13)
şi panta valului (pe direcţia de propagare) este:
∂ζ πh
α v (x, t ) = v = −α 0 ⋅ sin (kx − ωt ) ; α 0 = w (2.14)
∂x λ

2.5 FUNCŢIA DE CURENT A VALULUI

Funcţia potenţial de viteză φ(x,z,t) şi funcţia de curent ψ(x,z,t) satisfac
condiţiile Cauchy-Riemann:
∂φ ∂ψ ∂φ ∂ψ
= ; =− ⇒
∂x ∂z ∂z ∂x
(2.15)
∂ψ ∂ψ ∂φ ∂φ
dψ = dx + dz = − dx + dx
∂x ∂z ∂z ∂x
Din relaţiile (2.12),(2.15) funcţia de curent are expresia:
gh sh[k (z + H )]
ψ(x, z , t ) = w ⋅ ⋅ cos(kx − ωt ) (2.16)
2ω ch[kH ]
22 Dinamica navei. Oscilaţii şi vibraţii ale corpului navei

2.6 VITEZA ŞI LUNGIMEA VALULUI

Pe baza expresiei pulsaţiei ω din relaţia (2.13) rezultă viteza şi lungimea valului:
2π 2π λ ω g gT 2  2πH 
λ= ; ω= ; c= = ⇒ c= ⋅ th(kH ); λ = ⋅ th  (2.17)
k T T k k 2π  λ 
respectiv viteza de grup cg (viteza de propagare a valurilor de aceeaşi lungime şi
amplitudine) este:
dω c  2kH 
cg = ⇒ c g = ⋅ 1 +  (2.18)
dk 2  sh 2kH 

2.7 PRESIUNEA DIN VAL

În cazul propagării valurilor sinusoidale pe suprafaţa fluidului, pe baza
ecuaţiei lui Bernoulli în regim nestaţionar şi a potenţialului de viteză (2.12),
neglijând infiniţii mici de ordinul II, presiunea suplimentară hidrodinamică dată
numai de val are expresia:
∂φ 1 ! 2 1 ! 2 ch[k (z + H )]
pw = −ρ − (v ) ; (v ) ≈ 0 ⇒ pw (x, z , t ) = ρg ⋅ ζ v (x, t ) (2.19)
∂t 2 2 ch(kH )

2.8 TRAIECTORIA PARTICULELOR DIN VAL

Pe baza relaţiei (2.12) poziţia instantanee a unei particule din val situată la
cota zo este:
t
∂φ
dx ∂φ x(t ) = ∫ dt
vx = = z = zo ∂x
z = zo
dt ∂x to
⇒
dz ∂φ t
∂φ
vz = =
dt ∂z
z = zo z (t ) = ∫ z = zo dt (2.20)
to
∂z
x(t ) − xo = −α ⋅ sin (kx − ωt )
⇒
z (t ) − z o = β ⋅ cos(kx − ωt )
hw ch[k (zo + H )] h sh[k (zo + H )]
unde: α= ⋅ ; β= w ⋅
2 sh(kH ) 2 sh(kH )
Din relaţiile (2.20) rezultă că traiectoria particulei de fluid din val este eliptică:
(x − xo )2 + (z − zo )2 =1 (2.21)
α2 β2
Capitolul 2 Elemente de teoria valului 23

2.9 ENERGIA VALULUI SINUSOIDAL

Energia potenţială este egală cu lucrul mecanic al forţelor gravitaţionale
necesar pentru perturbarea suprafeţei apei după forma valului şi care nu depinde de
traiectoria particulelor lichidului.
Energia potenţială pentru o lungime de val de lăţime unitară este egală cu:
λ
1 λ ρgaw2
E p = ∫ ζ v ⋅ ρgζ v dx = ρgaw2 ⇒ E p = (2.22)
20 4 4
unde E p reprezintă energia potenţială a valului pe unitatea de suprafaţă.
Energia cinetică a valului de lăţime unitară pe o lungime λ are expresia:
ρ   ρ   ∂φ   ∂φ   
λ 0 λ 0 2 2
Ec = (
2 ∫0  −∫H
v 2
x +)v 2
z dz 

dx =
2 ∫0  −∫H  ∂x   ∂z   
  +    dz dx = ρga 2 λ
w
4
⇒ E c =
ρga w2
4
(2.23)
  
unde Ec reprezintă energia cinetică a valului pe unitatea de suprafaţă.
Din relaţiile (2.22),(2.23) energia totală a valului pe unitatea de suprafaţă
este:
ρga w2 ρghw2
E = E p + Ec =
= (2.24)
2 8
fiind proporţională cu pătratul amplitudinii valului aw şi nu depinde de pulsaţia ω
sau adâncimea apei H.

2.10 CARACTERISTICILE VALULUI LINIAR PENTRU

APĂ DE ADÂNCIME MICĂ ŞI MARE
Vom considera în cele ce urmează două cazuri extreme privind adâncimea
apei în care se propagă valul:
a) apă cu adâncime mică:
H 1
H →0 ⇒ < ⇒ sh(kH ) ≈ th(kH ) ≈ kH ; ch(kH ) ≈ 1 (2.25.a)
λ 20
b) apă cu adâncime mare:
H 1 e kH
H →∞ ⇒ > ⇒ sh(kH ) ≈ ch(kH ) ≈ ; th(kH ) ≈ 1 (2.25.b)
λ 2 2
Obs. Modelul valului liniar Airy devine imprecis pentru apă cu adâncime mică
datorită apariţiei fenomenelor de spargere a valului, fiind recomandat în acest caz
utilizarea unui model de val tip Stokes [30] care ţine cont de neliniarităţile din val.
Caracteristicile valului liniar deduse în acest capitol, în cazurile apă cu
adâncime mică (H→0) şi respectiv apă cu adâncime mare (H→∞), devin după cum
urmează:
24 Dinamica navei. Oscilaţii şi vibraţii ale corpului navei

• pulsaţia valului
ω = k gH ; H → 0
ω = gk ⋅ th(kH ) ⇒ (2.26)
ω = gk ; H → ∞
• viteza valului
g c = gH ; H →0
c= ⋅ th(kH ) ⇒ (2.27)
k c = g k = g ω; H → ∞
• viteza de grup a valurilor
c  2kH  c g = c; H →0
cg = ⋅ 1 + ⇒ (2.28)
2  sh 2kH  cg = c 2; H → ∞
• lungimea valului
gT 2  2π  λ = T gH ; H → 0
λ= ⋅ th H  ⇒ (2.29)
2π  λ  λ = 1,57 ⋅ T 2 ; H → ∞
• potenţialul de viteză
ghw ch[k (z + H )]
φ(x, z, t ) = ⋅ sin (kx − ωt )
2ω ch(kH )
ghw
φ(x, z , t ) ≅ sin (kx − ωt ) H →0
(2.30)
⇒ 2ω
h c
φ(x, z , t ) = w ⋅ e kz sin (kx − ωt ) H → ∞
2
• elongaţia valului
h
ζ v (x, t ) = w ⋅ cos(kx − ωt ) (2.31)
2
• presiunea în val
ch[k (z + H )] p (x, z , t ) ≅ ρgζ v (x, t ); H →0
pw (x, z , t ) = ρg ⋅ ζ v (x, t ) ⇒ w (2.32)
ch(kH ) p w (x, z , t ) = ρg ⋅ e ⋅ ζ v (x, t ); H → ∞
kz

Obs. Presiunea din val odată cu creşterea adâncimii ( z∈[-H,0] ) scade

după o lege exponenţială, nu respectă legea hidrostatică şi acesta reprezintă efectul
Smith [113]. În cazul apă cu adâncime mare, presiunea totală, ţinând cont şi de
componenta hidrostatică are expresia:
p(x, z, t ) = −ρgz + ρg ⋅ e kz ⋅ ζ v (x, t ); z ∈ [− H ,0] (2.33)
• traiectoria particulelor
(x − xo )2 + (z − zo )2 hw ch[k (zo + H )] h sh[k (zo + H )]
= 1; α = ⋅ ; β= w ⋅ (2.34)
α 2
β 2
2 sh(kH ) 2 sh(kH )
Capitolul 2 Elemente de teoria valului 25

hw h
α= ; β = w elipsa H → 0
⇒ 2 kH 2
hw kz o H →∞
α=β= ⋅e cerc
2
• energia totală a valului pe unitatea de suprafaţă
ρga w2 ρghw2
E= = (2.35)
2 8

2.11 PULSAŢIA DE ÎNTÂLNIRE NAVĂ-VAL

În fig.2.2 s-a notat OXoYoZo sistemul fix de axe, OXYZ sistemul de
referinţă al valului şi oxyz sistemul mobil legat de navă.

Fig.2.2 Sisteme de coordonate navă-val

Considerăm o navă cu viteza de înaintare us constantă în sensul pozitiv al

axei OXo , pe valuri regulate (2.31), cu amplitudinea aw=hw/2, pulsaţia ω (2.26) şi
viteza c (2.27).
Între direcţia de navigaţie a navei OXo şi cea de propagare a valului OX
există un unghi µ, din fig.2.2 rezultând relaţiile geometrice:
X = X o cos µ + Yo sin µ; X o = x + u s t; Yo = y
(2.36)
⇒ X = (x + u s t ) ⋅ cos µ + y ⋅ sin µ
Obs. Dacă µ=0o avem cazul valului de urmărire, iar dacă µ=180o avem
cazul valului de întâlnire.
Din relaţiile (2.31),(2.36) elongaţia valului raportată în sistemul mobil de
axe legat de navă oxyz are expresia:
ζ v (x, y , t ) = a w ⋅ cos[k (x cos µ + y sin µ ) − (ω − u s k cos µ )t ] (2.37)
26 Dinamica navei. Oscilaţii şi vibraţii ale corpului navei

Pulsaţia de întâlnire navă-val reprezintă pulsaţia valului relativă faţă de

sistemul mobil de axe legat de navă şi are expresia:
ω2 g
ωe = ω − u s k cos µ; k = ; c= ⇒
g ω
(2.38)
ω2  u 
ωe = ω − u s cos µ = ω1 − s cos µ 
g  c 
Pe baza relaţiei (2.38) expresia elongaţiei valului în sistemul mobil de axe
(2.37) devine:
ζ v (x, y , t ) = a w ⋅ cos[k (x cos µ + y sin µ ) − ωe t ] (2.39)
Cazuri particulare:
• ωe = 0 ⇒ c = u s cos µ cazul aşezării statice a navei pe val;
• ( )
ωe < 0 ⇒ c < u s cos µ; cos µ > 0 ⇒ µ ∈ − 900 ,+90 0 nava depăşeşte valul de
urmărire;
• ωe > 0 ⇒ c > u s cos µ; cos µ > 0 ⇒ µ ∈ − 90 0 ,+90 0 ( )
valul de urmărire
depăşeşte nava;
• ( )
ωe > 0; cos µ < 0 ⇒ µ ∈ 900 ,2700 cazul valului din prova, de întâlnire.

2.12 EFECTUL SMITH. VALUL ECHIVALENT

Ipoteza Froude-Krâlov [45]. Prezenţa navei nu influenţează mişcarea
particulelor din val, respectiv câmpul de presiune din fluid este independent faţă de
prezenţa corpului navei.

a) Cazul µ=0o sau µ=180o şi us=0

Din relaţia (2.32) expresia presiunii din val este:

pw (x, z , t ) = ρg ⋅ e kz ⋅ ζ v (x, t ); ζ v (x, t ) = aw ⋅ cos(kx − ωt ) (2.40)
şi variază după o lege exponenţială, reprezentând efectul Smith.
Vom înlocui valul real ζv(x,t) cu un val echivalent ζv∗(x,t) care să conducă
la o variaţie hidrostatică a presiunii în val (o variaţie liniară după z) şi cu acelaşi
efect privind rezultanta presiunii pe corpul navei.
Folosind factorul de corecţie Smith fs(x) valul echivalent are expresia:
ζ *v (x, t ) = a w f s (x )cos(kx − ωt ) = f s (x ) ⋅ ζ v (x, t ) (2.41)
Vom determina factorul Smith din condiţia ca valul real şi cel echivalent să
inducă la o secţiune oarecare x a navei, de lăţime b(x), pescaj d(x), aceeaşi forţă pe
unitatea de lungime rezultantă, suplimentară din val.
qv (x, t ) = qv* (x, t ) (2.42)
Capitolul 2 Elemente de teoria valului 27

Fig.2.3 Componentele presiunii din val într-o secţiune

transversală a corpului navei

Din fig.2.3 putem scrie următoarele relaţii geometrice:

dy pv
sin α = = ⇒ pv ds = p w ⋅ dy; y (0 ) = b 2 ; y (− d ) = 0 (2.43)
ds p w
Sarcina hidrostatică suplimentară din val este egală cu:
b2 0 0
 ∂y  ∂p w
qv (x, t ) = ∫ pv ds = 2 ∫ pw ⋅ dy = 2 ∫ pw  dz = 2 ⋅ y ⋅ p w 0
−d −2∫ y dz
C 0 −d  ∂z  −d
∂z
(2.44)
 2k
0

⇒ qv (x, t ) = ρgb(x ) ⋅ ζ v (x, t )1 − ∫ y (z ) ⋅ e kz
dz 
 b(x ) −d 
şi din valul echivalent:
qv* (x, t ) = ρgb(x ) ⋅ ζ *v (x, t ) (2.45)
Din relaţiile (2.42),(2.44),(2.45) rezultă expresia factorului Smith:
0
2k
f s (x ) = 1 − ∫ y (x, z ) ⋅ e kz dz (2.46)
b(x ) −d (x )
unde y(x,z) reprezintă funcţia semilăţimilor pentru secţiunile transversale ale navei.
Pentru factorul Smith conform Bishop [20] se poate utiliza şi notaţia:
1  2k
0 
f s (x ) = e −kT ; T = − ⋅ ln 1 − ∫ y (x, z ) ⋅ e kz dz  (2.47)
k  b(x ) −d (x ) 
28 Dinamica navei. Oscilaţii şi vibraţii ale corpului navei

astfel încât valul echivalent are expresia:

ζ *v (x, t ) = a w e − kT cos(kx − ωt ); qv (x, t ) = ρgb(x )ζ *v (x, t ) (2.48)

b) Cazul µ≠0o, µ≠180o şi us≠0

Bishop [20] extrapolează cazul valului de urmărire sau întâlnire pentru un

unghi de cap µ oarecare, considerând că valul echivalent, corectat cu factorul
Smith şi raportat la sistemul mobil legat de navă, are expresia:
ζ *v (x, y, t ) ≅ a w e − kT cos[k (x cos µ + y sin µ ) − ωe t ] (2.49)
Valul echivalent şi mediat pe lăţimea navei are expresia:
b (x ) 2
ζ v* (x, t ) = 1 ∫ ζ *v (x, y, t )dy = awe −kT ε(x )cos(kx cos µ − ωet )
b(x ) −b (x ) 2
(2.50)
kb(x )sin µ sin β(x )
β(x ) = ; ε(x ) = ; qv (x, t ) ≅ ρgb(x )ζ v* (x, t )
2 β(x )
unde ε(x) este factorul de mediere pe lăţimea navei, qv(x,t) este sarcina hidrostatică
din val.
Forma complexă a valului echivalent mediat pe lăţimea navei, din relaţia
(2.50) are expresia:
ζ v* (x, t ) = a w e − kT ε(x ) ⋅ e i⋅(kx cos µ−ωet ) (2.51)
-kT
Obs. Prin factorul Smith fs(x)=e se ţine cont de influenţa pescajului d(x),
iar prin factorul de mediere ε(x) se ţine cont de influenţa lăţimii b(x), astfel încât
prin expresia valului regulat echivalent şi mediat pe lăţimea navei se ţine seama de
dimensiunile finite ale navelor în raport cu valul.
Obs. Valul liniar model Airy este utilizabil numai în zonele de mare
deschisă, de adâncime suficient de mare (H>200m), având panta valului hw/λ<1/50.
Acest model de val este suficient pentru studiul oscilaţiilor şi vibraţiilor navei în
valuri.
Pentru structurile marine (offshore [30]) din zona costieră (H<200m) apare
necesitatea descrierii valurilor cu pantă finită în apă cu adâncime limitată. În acest
caz se va rezolva sistemul neliniar al valurilor gravitaţionale, obţinându-se valul
model Stokes.