Despre deasa impartasire, pentru cei ce nu stiu

Toţi binecredincioşii creştini sunt îndatoraţi să se împărtăşească des.

Acest lucru îl poruncesc: 1) Stăpâneştile porunci ale Domnului
nostru Iisus Hristos, 2) Faptele şi Canoanele Sfinţilor Apostoli şi ale
Sfintelor Sinoade şi mărturiile locale ale Sfinţilor Părinţi, 3) Cuvintele,
rânduiala şi sfinţita lucrare a Sfintei Liturghii şi 4) însăşi rânduiala
Sfintei împărtăşiri.E bine ca un creştin să se împărtăşească mai des,
dar cu pregătirea cuvenită unei asemenea Sfinte şi înfricoşate Taine.
Ca să ne dăm seama de primejdia ce aşteaptă pe cei ce vor a se
împărtăşi fără pregătirea cuvenită, să ascultăm cuvintele Sfântului şi
marelui Apostol Pavel, care, în această privinţă, spune aşa: Să se
cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din Pâine şi din
pahar să bea; că cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi
mănâncă şi bea, nesocotind Trupul Domnului (I Cor. 11, 28-29).
Iar cât priveşte deasa sau rara împărtăşire cu Sfintele Taine, să
ascultăm pe marele dascăl al lumii, dumnezeiescul părinte Ioan
Gură de Aur, care în această privinţă ne vorbeşte aşa: „Mulţi, cu
Tainele acestea o dată într-un an se împărtăşesc, alţii de două ori,
iar alţii de mai multe ori. Deci către toţi ne este nouă cuvântul, nu
numai către cei de aici, ci şi către cei ce şed în pustie (pustnicii). Că
aceia o dată în an se împărtăşesc, iar de multe ori după doi ani”.
Apoi zic: „Nici cei ce o dată, nici cei ce de multe ori, nici cei ce de
puţine ori, ci cei ce cu ştiinţa gândului curată, cei ce cu inima curată,
cei ce au viaţă neprihănită. Cei ce sunt întru acest fel, totdeauna
să se apropie; iar cei ce nu sunt întru acest fel, nici măcar odată.
Pentru ce? Pentru că îşi iau judecată, osândă, muncă şi pedeapsă”.
Impartasirea credinciosilor nu tine de o pregatire temporala (la 40 de
zile), ci numai de una existentiala, subiectiva. Nu timpul este
important in pregatirea pentru Sfanta Euharistie, ci constiinta
pacatoseniei proprii si pocainta, marturisita in Taina Sfintei
Spovedanii si in post. Nu incurajeaza impartasirea zilnica, insa nici
pe cea rara, cel ce doreste sa se apropie de Altar des, putand sa o
faca cu toata linistea. Ei anatemizeaza pe cei care sustin ca pentru
impartasire "nu e necesara pregatirea si o curatie puternica prin
pocainta".
Practica cea mai potrivita in acest sens a impartasirii continue sau
frecvente e calea de mijloc, anume a impartasirii duminicale, care
evita extremele periculoase duhovniceste atat ale impartasirii
anuale sau de patru ori pe an, dupa marile posturi bisericesti, cat
si ale celei zilnice. Impartasirea duminicala implica zile de post,
rugaciune zilnica sustinuta, Spovedanie si pocainta. Citirea de
fiecare data a Canonului de Impartasanie il face pe credincios sa
constientizeze nevrednicia personala, oricat de nevoitor si rugator ar
fi el, cat si nespusa dragoste a lui Dumnezeu fata de om.
Prima practica, anume impartasirea duminicala (deasa) este tipic
rasariteana, ea punand accentul pe pregatirea ascetica prealabila
prin Spovedanie si post. O asceza continua, lipsita de Euharistie,
poate naste mari probleme duhovnicesti, facand din nevointe
scop in sine si indepartare de Izvorul Vietii. Se poate ajunge chiar
la inselarea ca Euharistia se primeste in urma eforturilor
personale, ca un merit.
Cea de-a doua cale, anume impartasirea de patru ori pe an (rara)
este tipic apuseana, ea fiind adoptata insa si de unii teologi
ortodocsi, insistand pe Euharistie fara asceza, minimalizand
importanta pregatirii ascetice, a Spovedaniei si a postului. Aceasta
duce insa la banalizare si formalism. Pentru a nu cadea din dreapta
credinta, trebuie sa nu stam prea departe de Sfintele Taine, insa
niciodata sa nu ne apropiem fara de "credinta si frica", fara post,
rugaciune si pocainta.
Iar cuviosul Paladie povesteşte despre Avva Macarie Egipteanul
că, vindecând pe femeea aceea, care din lucrarea diavolului apărea
oamenilor ca o iapă, i-a dat acest sfat şi i-a zis: "Femee, niciodată
să nu te lipseşti de împărtăşirea cu Sfintele Taine ale lui Hristos,
ci să te împărtăşeşti adeseori, deoarece această lucrare
diavolească te-a ajuns, Pentru că nu te-ai împărtăşit de cinci
săptămâni şi de aceea a putut diavolul să te ispitească".
Iată ce ne spun Sfintele canoane:
CANONUL 80 Trulan spune :
Dacă vreun episcop, presbiter, ori diacon, sau dintre cei număraţi în
cler (în clerul inferior), sau vreun laic, de n-ar avea nici o nevoie prea
grea, ca să lipsească mai multă vreme de la biserica lui, ci fiind
(petrecând) în cetate, nu ar merge (la biserică) trei zile de duminică
în trei săptămâni, de ar fi cleric, să se caterisească, iar de ar fi laic,
să fie îndepărtat de la împărtăşire (de la comuniune, afurisit).
CANONUL 9 apostolic:
Toţi credincioşii care intră (în biserică) şi ascultă scripturile, dar nu
rămân la rugăciune (slujbă) şi la Sfânta împărtăşanie, aceia trebuie
să se afu¬risească, ca făcând neorânduială în biserică.
(66, 80 Trul.; 2 Antioh.; 11 Sard.; 2 Dionisie Alex.)
CANONUL 2 Antiohia :
Toţi cei ce intră în Biserică şi ascultă Sfintele Scripturi, dar nu
participă la rugăciune împreună cu poporul, sau se feresc de
participare la Sfânta Euharistie potrivit oarecărei nerânduieli,
aceştia să se lepede din Biserică, până când nu se vor mărturisi şi
nu vor arăta roduri de pocăinţă, şi atunci rugându-se vor putea primi
iertare.
Eu spun doar atât. Credinciosul trebuie să aibă un duhovnic şi
împreună cu el să stabilească atitudinea faţă de Sfânta împărtăşanie