Facilitarea socială- reprezintă creșterea performanței în sarcină în prezența celuilalt.

Facilitarea
socială experimentează efectele pe care le are prezența celorlalți asupra comportamentului unui
individ. Paradigma facilitării sociale datează din 1897, atunci când Triplett a relizat experimente
asupra competiției. Cercetările din sfera facilitării sociale pot fi clasificate în termenii a două
paradigme experimentale: paradgima publicului pasiv și paradigma co-acțiunii. Paradigma
publicului pasiv presupune observarea comportamentului unui individ în prezența unor spectatori
pasivi. Paradigma co-acțiunii vizează efectele celorlați care efectuează simultan și independent
aceeași sarcină ca și subiectul.

Efectele de co-acțiune

Norman Triplett(1898) a fost primul care a studiat fenomenul de facilitare socială și a realizat
mai multe experimente. Unul dintre ele a fost realizat asupra cicliștilor. Triplett a constatat timpii
superiori ai cicliștilor evoluând în compania celorlalți în comparație cu timpii obținuți în situația
de cursă solitară. Una dintre explicațiile psihologilor este dinamogeneza, adică stimularea
subiectului prin intermediul instinctului de competiție. Într-un alt experiment, psihologul le-a
cerut copiilor să acționeze mulinete cât de repede pot singuri sau alături de alții care făceau
același lucru. Cercetătorul a constat o performanță superioară în al doilea caz, concluzionând
asupra influenței benefice a celorlalți care fac același lucru asupra individului.