Sunteți pe pagina 1din 16

3 EcuaŃia undelor elastice. Unde prin tuburi elastice.

Cel mai simplu model de mediu elastic este cel de fluid omogen. Undele acustice sonore se
propagă prin medii fluide precum aerul sau apa, care sunt exemplele cele mai apropiate. Propagarea
undelor se realizează prin mici modificări ale presiunii, fenomen posibil datorită compresibilităŃii
acestor fluide. Deşi lichidele suferă modificări de volum mult mai mici decât gazele pentru aceeaşi
presiune aplicată, tot compresibilitatea este explicaŃia propagării undelor elastice. Presiunea este o
mărime scalară, care depinde de poziŃie şi de timp. Fluidele pot fi considerate omogene, adică au
aceleaşi proprităŃi mecanice in fiecare punct al domeniului ocupat de acestea, dacă domeniul nu este
foarte mare. In cazul undelor care se propagă pe distanŃe foarte mari, modificările proprietăŃilor
precum densitatea, care este între altele funcŃie de temperatură, nu mai pot fi neglijate şi mediul nu
mai este omogen. In prezentul capitol fluidele se presupun a fi omogene.

3.1 Unde elastice prin gaze perfecte

Undele acustice se propagă în gaze pe distanŃe considerabile, pentru o plajă foarte largă de
frecvenŃe. În domeniul frevenŃelor audibile (20Kz - 20kHz) s-a dezvoltat domeniul de studiu al
Acusticii undelor sonore, cu preocupări precum acustica sălilor, reducerea zgomotelor, etc. În
ultimele decenii, prin creşterea sensibilităŃii aparaturii de măsură, ultrasunetele cu propagare prin
aer între traductor şi Ńintă, au o tot mai largă utilizare.

3.1.1 EcuaŃia de continuitate


Într-un volum V oarecare de gaz, variaŃia densităŃii este cauzată de fluxul de gaz prin
frontiera S a volumului V. Aceasta se exprimă prin ecuaŃia de conservare a masei (sau ecuaŃia de
continuitate):
∂ρ
∫∫∫ dV = ∫∫ ρUɺ ⋅ ndS = − ∫∫∫ ∇( ρUɺ )dV (0.1)
V
∂t S V

în care n este normala interioară într-un punct de pe S, iar ultima egalitate provine din aplicarea
ɺ
relaŃiei Gauss-Ostrogradski; ρ este densitatea locală a gazului iar U = ui
ɺ + vjɺ + wk
ɺ reprezintă
viteza locală a fluidului.
Volumul V fiind arbitrar, rezultă forma diferenŃială a ecuaŃiei de conservare a masei:
∂ρ
+ ∇( ρUɺ ) = 0 (0.2)
∂t
z
_
V U
p,ρ

y
O

Fig. 3.1 Mărimile de stare şi fluxul de fluid pentru un volum arbitrar

3.1.2 EcuaŃia diferenŃială a mişcării


Teorema fundamentală a Dinamicii pentru un sistem de n puncte materiale se scrie:
n
mi ai = Fi + ∑ Fij ; i = 1,..., n . (0.3)
j =1

În cazul fluidelor, forŃele exterioare Fi sunt produse de forŃele distribuite în elementul de volum a
căror cauză sunt câmpurile de forŃe exterioare precum forŃa de greutate şi de forŃele aplicate ca
presiuni pe suprafaŃa care mărgineşte domeniul studiat. ForŃele interioare sunt forŃele elastice
datorate compresibilităŃii mediului şi la fel ca în Dinamică, suma acestor forŃe este nulă pentru
sisteme nedisipative (fără frecare). Prin urmare, în cazul fluidelor perfecte, se poate scrie:

DUɺ
∫∫∫ ρ
V
Dt
dV = ∫∫∫ ρ f dV + ∫∫ pn dS
V S
(0.4)

unde f sunt forŃele volumice specifice, iar p este presiunea exercitată la nivelul suprafeŃei ce
mărgineşte volumul V. Derivata totală care apare în relaŃia (0.4) se scrie

DUɺ ∂Uɺ ɺ ɺ ∂Uɺ ∂uɺ ∂vɺ ∂wɺ


= + (U ∇)U = + uɺ i + vɺ j + wɺ k (0.5)
Dt ∂t ∂t ∂x ∂y ∂z
Înlocuind (0.5) în (0.4) şi aplicând pentru ultima integrală formula Gauss-Ostrogradski, dacă se Ńine
seama că volumul V este arbitrar, rezultă ecuaŃia diferenŃială a mişcării:

 ∂Uɺ 
ρ + (Uɺ ∇)Uɺ  = ρ f − ∇p (0.6)
 ∂t 
Câmpurile de forŃe exterioare la care sunt supuse gazele sunt în general slabe faŃă de presiunile
aplicate, motiv pentru care f care ar fi spre exemplu acceleraŃia gravitaŃională, se neglijează. În
aceste condiŃii (0.6) devine
 ∂Uɺ 
ρ + (Uɺ ∇)Uɺ  = −∇p , (0.7)
 ∂t 
numită ecuaŃia diferenŃială de mişcare a elementului de fluid perfect.

3.1.3 EcuaŃia de stare pentru gazul perfect


Pentru mărimi termodinamice uzuale, se consideră valabilă ecuaŃia de stare pentru gazul perfect:
p
= nRT (0.8)
ρ
unde R este constanta gazelor ideale [R=8314,472 J/(kmol·K)], n este numărul de kilomoli din
volumul V, iar T este temperatura absolută (în grade Kelvin) a gazului.

3.1.4 EcuaŃiile deferenŃiale ale undelor elastice pentru gazul perfect


Se consideră un gaz perfect de presiune p0=constant, densitate ρ0=constant şi entropie
ɺ
s0=constant, aflat în repaus U 0 = 0 .
ApariŃia unei perturbaŃii produse de o undă acustică, produce mici modificări de presiune pa , de
ɺ
densitate ρa şi de viteză U a . În consecinŃă, la un moment dat:

p = p0 + pa
ρ = ρ0 + ρ a
(0.9)
Uɺ = Uɺ a
s = s0
S-a Ńinut cont că variaŃiile de presiune şi densitate produse de unda sonoră sunt în general rapide iar
evoluŃia gazului se poate considera ca izentropică, (s = s0 = constant).

Înlocuind valorile instantanee (0.9) în ecuaŃia de conservare a masei (0.2) rezultă:


∂ ( ρ0 + ρ a )
+ ∇ ( ρ0 + ρ a )Uɺ a  = 0 . (0.10)
∂t  
Prin aproximarea ρ 0 + ρ a ≅ ρ0 aplicată în termenul al doilea, rezultă:
∂ρ a
+ ρ0 ∇Uɺ a = 0 . (0.11)
∂t

În prelucrarea ecuaŃiei diferenŃiale a mişcării, se va utiliza a doua identitate detaliată în Anexa 1,


care în acest caz devine:

(Uɺ ∇ )Uɺ = (∇ × Uɺ ) × Uɺ
a a a a
1
+ ∇Uɺ a 2 .
2
(0.12)

Primul termen din partea dreaptă a egalităŃii este nul conform (0.27), căci rotorul vitezei este o
măsură a vârtejurilor, inexistente în acest caz. Al doilea termen este proporŃional cu variaŃia spaŃială
a energiei cinetice a fluidului şi este considerat neglijabil în raport cu derivata vitezei în raport cu
timpul. Prin aproximarea
ρ0 + ρ a ≅ ρ0 aplicată primului termen din (0.7), ecuaŃia diferenŃială a
mişcării devine:

∂Uɺ a
ρ0 = −∇pa (0.13)
∂t
în care pentru fluidul aflat iniŃial în stare de echilibru, ∇p = ∇ ( p0 + pa ) = ∇pa .

Ipoteza de izentropie enunŃată mai sus pentru gazul ideal parcurs de o undă acustică, permite
utilizarea ecuaŃiei acestei transformări :
p p0
γ
= (0.14)
ρ ρ 0γ
Cp
în care exponentul adiabatic γ= este raportul căldurilor specifice la presiune, respectiv volum
Cv
constant ale gazului considerat. Această ecuaŃie se poate prelucra şi dezvolta în serie Taylor, din
care se păstrează numai termenul liniar:
γ
p  ρ  ρ
1 + a = 1 + a  ≅ 1 + γ a (0.15)
p0  ρ0  ρ0
Rezultă o relaŃie între presiune şi densitate datorate undei acustice:
p0
pa = γ ρa . (0.16)
ρ0
Prin derivarea acestei relaŃii, se obŃine:
∂pa p
=γ 0 . (0.17)
∂ρ a ρ0
Pentru un gaz perfect dat, aflat la o presiune şi o densitate cunoscute, membrul drept din relaŃia
2
precedentă reprezintă o constantă c :
∂pa
c2 = . (0.18)
∂ρ a

Stabilirea ecuaŃiei propagării undelor în gaze perfecte presupune eliminarea densităŃii gazului din
ecuaŃiile precedente. În acest sens, se face schimbarea de funcŃie
∂ρ a ∂ρ a ∂pa 1 ∂pa
= = 2 . (0.19)
∂t ∂pa ∂t c ∂t
Prin inlocuire şi apoi derivarea ecuaŃiei (0.11), rezultă:

1 ∂ 2 pa
c ∂t
2 2
+ ρ0

∂t
(
∇Uɺ a = 0 . ) (0.20)

Calculând divergenŃa pentru relaŃia (0.13) rezultă:


 ∂Uɺ 
− ρ0∇  a  = ∇ ( ∇pa ) = ∆pa . (0.21)
 ∂t 
 
Prin însumarea ultimelor două ecuaŃii rezultă:

∂ 2 pa
= c 2 ∆pa . (0.22)
∂t 2

S-a obŃinut astfel ecuaŃia propagării undelor elastice în fluide perfecte, scrisă pentru presiunea
acustică.

Calculând gradientul ecuaŃiei de conservare a masei (0.11) se obŃine, succesiv:

 ∂ρ   ∂pa ∂ρ a  1 ∂
 + ρ0 ∆U a = 2 ( ∇pa ) + ρ0 ∆U a = 0
ɺ ɺ ɺ
∇ a  + ρ0 ∆U a = ∇  ∂t ∂p (0.23)
 ∂t   a  c ∂t

Prin înlocuirea expresiei gradientului presiunii din (0.13) în această relaŃie, rezultă:

∂ 2Uɺ a
= c 2 ∆Uɺ a (0.24)
∂t 2

care este ecuaŃia propagării undelor acustice scrisă pentru viteza locală a fluidului datorată undei
acustice.

3.1.5 PotenŃialul scalar al vitezei undei acustice

Calculând rotorul ecuaŃiei diferenŃiale a mişcării (0.13), se obŃine:

∂Uɺ a
ρ0∇ × = −∇ × ( ∇pa ) ≡ 0 , (0.25)
∂t
deoarece, după cum se ştie, rotorul gradientului unei funcŃii scalare arbitrare este nul.
Schimbând ordinea operatorilor, rezultă

∂t
( )
∇ × Uɺ a = 0 (0.26)

Pentru cazul uzual potrivit căruia la momentul iniŃial t = 0 rotorul vitezei undei acustice
∇ × U a este nul, conduce la concluzia

∇ × Uɺ a = 0; ∀t > 0 (0.27)
Rezultă că se poate defini un potenŃial scalar ϕ ( x, y , z ) : R → R , cu ajutorul căruia să se poată
scrie :

Uɺ a = ∇ϕ . (0.28)
Din relaŃia (0.13) rezultă
∂ ( ∇ϕ )
ρ0 = −∇pa , (0.29)
∂t
de unde

 ∂ϕ 
∇  ρ0 + pa  = 0 , (0.30)
 ∂t 
sau având în vedere situaŃia iniŃială de repaus:

∂ϕ
pa = − ρ0 . (0.31)
∂t
Exprimarea câmpului de viteze cu ajutorul potenŃialului acestora este utilă uneori în reducerea
numărului de variabile scalare. Indicele a va fi omis în continuare, deoarece prezintă interes numai
presiunea datorată undelor acustice.

3.1.6 Fluxul de putere produs de o undă elastică


Produsul scalar dintre forŃa elementară datorată presiunii aplicate pe suprafaŃa care mărgineşte
volumul de fluid considerat şi viteza fluidului la nivelul acestei suprafeŃe, conduce la o putere
elementară care se transmite fluidului dacă este pozitivă sau care se pierde din fluid dacă este
negativă. Prin integrare pe întreaga suprafaŃă a corpului se obŃine fluxul de putere transmis fluidului
din domeniul considerat:

W = ∫∫ pn ⋅ Uɺ dS = − ∫∫∫ ∇p ⋅ Uɺ dV . (0.32)
S V

Se reaminteşte că sensul pozitiv al normalei este considerat spre interiorul domeniului ocupat de
fluid.

3.1.7 Viteza de propagare a undelor acustice în gaze

Viteza de propagare a undelor acustice sau mai scurt viteza sunetului, reprezinta o caracteristica
a mediului prin care se propaga sunetele, respectiv ultrasunetele. Pentru o anumita temperatura si
presiune, aşa cum rezultă din paragraful precedent, poate fi considerată independentă de frecvenŃă
într-o banda destul de largă. Întradevăr, chiar şi în domeniul ultrasunetelor, pînă la frecvenŃe de
câŃiva megaherŃi, variaŃiile vitezei undei acustice nu depăşesc 3%, ceea ce face ca în practică să se
poată considera viteza ca fiind o constantă a fluidului perfect respectiv.
Din relaŃiile (0.17) şi (0.18) se poate calcula viteza de propagare a undelor acustice în gaze. Spre
exemplu pentru aer la zero grade Celsius (273.15K):

p0 1.01325e5
c0 = γ = 1.4 = 331.35 m / s la T = 273.15 K (0°C ) (0.33)
ρ0 1.292
Această viteză depinde de temperatură, conform ecuaŃiei de stare a gazului perfect, astfel că se
poate scrie:

T
c = c0 . (0.34)
273.15
Pentru alte gaze, sunt prezentate vitezele de propagare ale undelor acustice în Tab. 1, în care s-a
Ńinut cont de dependenŃa de frecvenŃă a acestora.
Expresiile (0.33), (0.34) permit calculul vitezei în ipoteza propagării undei acustice fără pierderi de
energie, pierderi cauzate de viscozitate, de radiaŃia termică sau de alte cauze. Într-un mediu viscos,
viteza undelor se poate calcula cu relaŃia

16π 2η 2
c 2 = c02 + , (0.35)
9ρ 2λ 2
c0
în care c0 este viteza undelor intr-un mediu gazos nedisipativ, η coeficientul de viscozitate, λ=
f
este lungimea de unda a undelor acustice.
Din această relaŃie rezultă că viteza de propagare depinde de lungimea de undă, deci de frecvenŃă.
În domeniul frecvenŃelor audibile, λ fiind mare, al doilea termen din partea dreapta a relatiei
precedente devine neglijabil, viteza de propagare a undelor acustice ramânând practic constantă. În
domeniul ultrasunetelor, în special al celor de frecvenŃă ridicată, datorită faptului ca λ are valori
mici, acest temen nu mai poate fi neglijat iar viteza devine o funcŃie de frecvenŃă, viteza de
propagare crescând pe masură ce frecvenŃa creşte. Se spune că undele acustice sunt dispersive dacă
există dependenŃa vitezei de propagare a acestora de frecvenŃă. Acest fenomen este tipic undelor
ghidate care se vor studia în capitolele următoare, dar în general este neglijat în cazul propagării
prin medii omogene.

Tab. 1 Viteze de propagare funcŃie de temperatură şi frecvenŃă


Gazul TC (0C) c (m/s) f (kHz) Gazul TC (0C) c (m/s) f (kHz)
-67.5 1085 1750 -68.3 274.5 1000
1079.5 2500 276 2000
Hidrogen +36.5 1249 1750 Oxigen -26.7 299 1000
1252 2500 299.5 2000
+18.9 1270 1750 +18.6 326 1000
1282 2500 326 2000
-67.6 294 1500 -68.3 288 1500
295 2000 289 2000
Azot -26.7 319 1500 Aer -26.7 314 1500
320 2000 314 2000
+16.9 347 1500 +17.3 342 1500
347 2000 342 2000

3.2 Unde elastice în lichide neviscoase

Lichidele sunt mult mai puŃin compresibile decât gazele deoarece distanŃele intermoloeculare
sunt mai reduse. Se defineşte un modul elastic de compresiune
∂p
K = −V . (0.36)
∂V
Viteza de propagare a undelor acustice în lichide se poate calcula cu relaŃia

K
c= . (0.37)
ρ
Pentru apă K = 2.2 ⋅ 10 Pa , cu care
9

2.2e9
c= = 1483 m / s . (0.38)
1e3
Pentru apa din oceane, trebuie Ńinut cont de faptul că viteza depinde de salinitate şi de temperatură,
care la rândul ei depinde de adâncime. O relaŃie empirică, cu eroare de 0,2 m/s este următoarea
(Mackenzie, J. Acoust. Soc. Am., 70, pp. 801-806, 1981):

c (TC , S , z ) = a1 + a2TC + a3TC2 + a4TC3 + a5 ( S - 35)


(0.39)
+ a6 z + a7 z 2 + a8TC ( S - 35) + a9TC z 3
unde

a1 = 1448.96, a 2 = 4.591, a 3 = -5.304×10-2 , a 4 = 2.374×10-4 , a 5 = 1.340,


(0.40)
a 6 = 1.630×10-2 , a 7 = 1.675×10-7 , a 8 = -1.025×10-2 , a 9 = -7.139×10-13
iar TC, S, z sunt temperatura în grade Celsius, salinitatea în zecimi de procent (‰) şi respectiv
adâncimea în metri. Spre exemplu, la z=1000m, TC=25ºC, S=35‰ , c=1550.744 m/s.

3.3 Propagarea undelor elastice în fluide omogene neviscoase

Studiul propagării undelor elastice prin fluide omogene neviscoase, se poate face utilizând
mai multe metode. Metoda potenŃialului este utilă şi în întelegerea propagării undelor prin medii
solide, astfel că se va defini pentru unda incidentă un potenŃial al vitezelor de formă armonică de
amplitudine A constantă:

ϕ ( x, y, t ) = A exp i ( k x x + k y y − ωt )  . (0.41)


În capitolul introductiv s-a arătat că un fenomen ondulatoriu are un factor propagativ, care pentru o
undă de pulsaŃie ω = 2π f se scrie exp ( k ⋅ r − ωt ) , unde k este numit vectorul număr de undă
ω
(k = ) şi poate fi imaginat ca un vector care indică direcŃia de propagare a undei. Dacă undele
c
sunt produse de o perturbaŃie aflată teoretic la infinit, sau de un traductor plan de dimensiuni
teoretic infinite, unda produsă este o undă plană. Pentru o undă plană, parametrii mecanici precum
deplasare, viteză, acceleraŃie, fază sunt identici pentru toate punctele unui plan arbitrar
perpendicular pe vectorul număr de undă.
y

_
k
ky

kx

O
x

Fig. 3.2 Propagarea unei unde plane după o direcŃie arbitrară

Viteza particulelor de fluid produsă de propagarea undei care are loc însă cu viteza c, este conform
relaŃiei (0.28):

Uɺ a = ∇ϕ = iA ( k x i + k y j ) exp i ( k x x + k y y − ωt )  . (0.42)


EcuaŃia de propagare a undelor (0.24) se scrie

−ω 2iA ( kx i + k y j ) exp i ( kx x + k y y − ωt )  = −c2iA ( kx3 i + k y3 j ) exp i ( kx x + k y y − ωt ) (0.43)


sau proiectată pe axe:

−ω 2 iAk x = −c 2 iAk x3 = −ω 2 iAk x


(0.44)
−ω 2 iAk y = −c 2 iAk y3 = −ω 2 iAk y
S-au obŃinut două identităŃi care probează alegerea corectă a expresiei potenŃialului (0.41), precum
şi echivalenŃa scrierii problemei în viteze sau în potenŃial.

3.3.1 Reflexia undei plane la un perete rigid perpendicular pe direcŃia


de propagare
Aşa cum s-a arătat în paragraful precedent, studiul propagării undelor se poate face direct în
funcŃie de potenŃial al vitezelor. Dacă pe direcŃia de propagare a unei unde plane armonice se află
un perete perfect rigid, se vor considera două funcŃii potenŃial, una pentru unda incidentă, presupusă
de amplitudine A cunoscută şi cealaltă de amplitudine R, necunoscută şi număr de undă negativ,
care corespund undei reflectate. Fără a reduce generalitatea, se presupune că unda incidentă se
propagă pe direcŃia pozitivă a axei Ox. Rezultă că în fluid undele sunt definite de suma celor două
funcŃii:

ϕ ( x, t ) = A exp i ( k x x − ωt )  + R exp i ( − k x x − ωt )  . (0.45)


y
kx

x
O

-kx

Fig. 3.3 Reflexia undelor plane la un perete rigid perpendicular

Viteza particulelor de fluid şi presiunea datorate undei incidente sunt:


∂ϕ ( x, t )
uɺ I = Uɺ ⋅ i = ∇ϕ ( x, t ) ⋅ i = = ik x A exp i ( k x x − ωt )  ;
∂x (0.46)
∂ϕ
pI = − ρ = −iω A exp i ( k x x − ωt )  .
∂t
Se pune condiŃia de viteză nulă a particulelor de fluid la peretele rigid aflat la x=0:

∂ϕ ( x, t )
∇ϕ ( x, t ) x = 0 =
∂x
{ }
= ik x A exp i ( k x x − ωt )  − ik x R exp i ( − k x x − ωt ) 
x =0 (0.47)
x =0

= ik x ( A − R ) = 0
de unde rezultă A=R, adică potenŃialele au aceeaşi amplitudine.
Coeficientul de reflexie în viteze este

uɺ R R
=− = −1 (0.48)
uɺ I x =−0
A
adică vitezele se reflectă cu aceeaşi amplitudine dar în opoziŃie de fază. Din punct de vedere al
fenomenului fizic, acest rezultat exprimă faptul că nu se poate obŃine o viteză nulă decât dacă se
sumează două viteze egale şi de semn contrar.
3.3.2 Reflexia şi transmisia undelor plane la interfaŃa plană dintre două
fluide perfecte la incidenŃă normală
Se consideră axa Ox orientată după direcŃia de propagare a unei unde armonice plane
într-un fluid perfect de densitate ρ1 şi viteză a undelor elastice c1.
y

ρ1, c1 k1x ρ2, c2


k2x
x

O
-k1x

Fig. 3.4 Reflexia şi transmisia undelor plane la interfaŃa dintre două fluide perfecte la
incidenŃă normală

Dacă la x=0 unda întâlneşte o interfaŃă plană cu un alt fluid perfect de densitate ρ2 şi viteză a
undelor elastice c2, atunci apar două unde: una reflectată având un potenŃial de amplitudine R şi alta
transmisă, descrisă de un potenŃial de amplitudine T. În primul mediu vor fi ca şi în cazul precedent
două unde, una incidentă (directă) şi una reflectată (inversă), iar în mediul al doilea o undă directă:

ϕ1 ( x, t ) = A exp i ( k1x x − ωt )  + R exp i ( − k1x x − ωt )  ;


(0.49)
ϕ 2 ( x, t ) = T exp i ( k2 x x − ωt )  .
CondiŃiile la limită la interfaŃă sunt de continuitate în viteze şi în presiuni. Continuitatea vitezelor
impune pentru limita stângă, o expresie asemănă toare cu cea din cazul precedent:
∂ϕ1 ( x, t )
∂x
{ }
= ik1x A exp i ( k1x x − ωt )  − ik1x R exp i ( −k1x x − ωt ) 
x =−0
x =−0
(0.50)
∂ϕ2 ( x, t )
= = ik2 xT exp i ( k2 x x − ωt ) 
∂x x =+0
x =+0

adică
A−R T
= . (0.51)
c1 c2
Continuitatea presiunilor se scrie utilizând relaŃia (0.31) pentru x=0 şi la orice moment de timp:
∂ϕ1 ∂ϕ
p1 = − ρ1 = i ρ1ω ( A + R ) = p2 = − ρ 2 2 = i ρ 2ωT , (0.52)
∂t ∂t
de unde
ρ1 ( A + R ) = ρ 2T . (0.53)
Se defineşte impedanŃa acustică specifică a unui mediu fluid perfect:
z = ρc . (0.54)
Din rezolvarea sistemului algebric (0.51), (0.53) rezultă
R c2 ρ 2 − c1 ρ1 z2 − z1
= = ;
A c2 ρ 2 + c1 ρ1 z2 + z1
(0.55)
T ρ c2 ρ 2 ρ z2
=2 1 =2 1 .
A ρ 2 c2 ρ 2 + c1 ρ1 ρ 2 z2 + z1
CoeficienŃii de reflexie şi respectiv transmisie, exprimaŃi în viteze se scriu:

uɺ R R z1 − z2
=− = ;
uɺ I x =−0
A z2 + z1
(0.56)
uɺT x =+0 k T cρ z2 z
= 2x = 2 1 1 =2 1 .
uɺ I x =−0
k1x A c2 ρ 2 z2 + z1 z2 + z1
CoeficienŃii de reflexie şi respectiv transmisie, în presiuni se scriu la x=0 astfel:
pR i ρ1ω R z2 − z1
= = ;
pI i ρ1ω A z2 + z1
(0.57)
pT i ρ 2ω T z
= =2 2 .
pI i ρ1ω A z2 + z1
Din compararea coeficienŃilor de reflexie în viteze şi în presiuni, se constată că pentru orice
impedanŃe ale mediilor fluide, cei doi coeficienŃi de reflexie au semne opuse. Dacă se are în vedere
reprezentarea complexă a mărimilor implicate, rezultă că semnele opuse pot fi interpretate ca unde
aflate în opoziŃie de fază. Deoarece pentru unda incidentă, presiunea şi viteza sunt în opoziŃie de
fază, ele vor fi în fază pentru unda reflectată. În privinŃa undei transmise, viteza şi presiunea îşi
păstrează fazele corespunzătoare din unda incidentă.

3.3.3 Reflexia şi transmisia undelor plane la interfaŃa plană dintre două


fluide perfecte la incidenŃă oblică

Se consideră o undă plană armonică într-un fluid perfect de densitate ρ1 şi viteză a undelor elastice
c1. DirecŃia de propagare formează un unghi θ1 cu axa Ox, prin urmare vectorul număr de undă al
undei incidente este k = ( k cos θ1 ) i + ( k sin θ1 ) j = k x i + k y j .
La x=0 se află interfaŃa plană cu un alt fluid perfect de densitate ρ2 şi viteză a undelor elastice c2
(Fig. 3.5). Ca urmare a întâlnirii acestei discontinuităŃi, unda suferă o reflexie, dar se şi propagă în
mediul al doilea sub un alt unghi (θ2) cu axa Ox, fenomen care se numeşte refracŃie. PotenŃialul
undei incidente se scrie în acord cu aceste ipoteze:

ϕ I ( x, y, t ) = A exp i ( k x x + k y y − ωt )  . (0.58)


Pentru undele reflectată şi refractată, se Ńine cont de sensurile de propagare ale acestora pentru a
preciza semnele componentelor numerelor de undă:
ϕ R ( x, y, t ) = R exp i ( − k Rx x + k Ry y − ωt )  ;
(0.59)
ϕT ( x, y, t ) = T exp i ( kTx x + kTy y − ωt )  .

_
k1

_
k2

ρ1, c1 θ1 θ2 ρ2, c2

θ1 O x
_
k1y k1

k1x

Fig. 3.5 Reflexia şi transmisia undelor plane la interfaŃa dintre două fluide perfecte la
incidenŃă oblică

Vitezele celor trei unde se scriu:

Uɺ I = ∇ϕ I ( x, y , t ) = i ( k x i + k y j ) A exp i ( k x x + k y y − ωt )

Uɺ R = ∇ϕ R ( x, y, t ) = i ( − k Rx i + k Ry j ) R exp i ( −k Rx x + k Ry y − ωt )  ; (0.60)

Uɺ T = ∇ϕT ( x, y, t ) = i ( kTx i + kTy j ) T exp i ( kTx x + kYy y − ωt )  .


iar presiunile sunt
∂ϕ I
pI = − ρ1 = iωρ1 A exp i ( k x x + k y y − ωt ) ;
∂t
∂ϕ
pR = − ρ1 R = iωρ1 R exp i ( − k Rx x + k Ry y − ωt )  ; (0.61)
∂t
∂ϕ
pT = − ρ 2 T = iωρ 2T exp i ( kTx x + kYy y − ωt )  .
∂t
CondiŃiile la limită privesc continuitatea componentelor normale la interfaŃa x=0 ale vitezelor
uɺ I + uɺ R = uɺT şi continuitatea presiunilor la interfaŃa dintre cele două medii. Componentele
tangenŃiale ale vitezelor pot fi diferite deoarece fluidele perfecte nu au viscozitate. Prin urmare se
impun:

k x A exp ( ik y y ) − k Rx R exp ( ik Ry y ) = kTxT exp ( ikTy y ) ; ∀y


(0.62)
ρ1 A exp ( ik y y ) + ρ1 R exp ( ik Ry y ) = ρ 2T exp ( ik Ry y ) ; ∀y
FuncŃiile armonice în coordonata y nu pot asigura egalitatea expresiilor precedente pentru orice
valoare a acestei coordonate decât dacă argumentul este acelaşi pentru orice y. Rezultă egalitatea
componentelor tangente la interfaŃă ale numerelor de undă:
k y = k Ry = kTy , (0.63)
sau
k1 sin θ1 = k1 sin θ R = k2 sin θ 2 . (0.64)
Aceasta este legea Snell-Descartes pentru reflexia şi refracŃia undelor armonice plane la incidenŃă
oblică pe o interfaŃă plană. Rezultă că unghiul făcut de direcŃia de propagare a undei reflectată cu
normala la interfaŃă este acelaşi cu unghiul făcut de unda incidentă cu aceeaşi interfaŃă θ R = θ1 . Pe
de altă parte, cum frecvenŃa şi implicit pulsaŃia undei este aceeeaşi în cele două medii, se poate
scrie:
sin θ1 c1
= . (0.65)
sin θ 2 c2
Cum unda incidentă şi cea reflectată se propagă în acelaşi mediu, modulele numerelor de undă ale
celor două unde sunt egale:
ω
k1 = = k x2 + k y2 = k Rx
2
+ k Ry
2
, (0.66)
c1
iar cum componentele tangenŃiale sunt egale rezultă că şi componentele normale sunt egale în
modul:
ω
kRx = kx =
c1
(0.67)
ω
kTx = k − k = k − k sin θ1 =
2
2
2
Ty
2
2 1
2 2
c − c sin θ1
2
1
2
2
2

c1c2
În aceste condiŃii expresiile (0.62) se scriu:
T
A− R = c12 − c22 sin 2 θ1
c2
(0.68)
ρ
A+ R = 2 T
ρ1
Din acest sistem algebric rezultă coeficienŃii de reflexie şi de transmisie în potenŃiali:
2
c 
z2 − z1 1 −  2  sin 2 θ
R  c1 
= ;
A c 
2

z2 + z1 1 −  2  sin 2 θ
 c1  (0.69)
T ρ z2
=2 1 .
A ρ2 c 
2

z2 + z1 1 −  2  sin 2 θ
 c1 
După cum se poate uşor constata la incidenŃa normală se regăsesc rezultatele din (0.55).
CoeficienŃii de reflexie în module ale vitezelor se definesc

Uɺ R ∇ϕ R ( 0, y, t ) R Uɺ T ∇ϕT ( 0, y, t ) k2T c1T


= = ; = = = . (0.70)
Uɺ I x =0
∇ϕ I ( 0, y, t ) A Uɺ I x =0
∇ϕ I ( 0, y, t ) k1 A c2 A
sau pe componente:
2
c 
2 z1 1 −  2  sin 2 θ
uɺ R R uɺT x =+0 kTxT  c1 
=− ; = = ;
uɺ I x =−0
A uɺ I x =−0
kx A c 
2

z2 + z1 1 −  2  sin 2 θ (0.71)
 c1 
vɺR R uɺT x =+0
kTyT T
= ; = = .
vɺI x =−0
A uɺ I x =−0
ky A A
CoeficienŃii de reflexie şi respectiv transmisie, în presiuni se scriu la x=0 astfel
pR R pT ρ 2T 2 z2
= ; = = . (0.72)
pI A pI ρ1 A c 
2

z2 + z1 1 −  2  sin 2 θ
 c1 
O remarcă importantă priveşte unghiul de refracŃie, care rezultă din relaŃia(0.65):

 c2 
θ 2 = arcsin  sin θ1  . (0.73)
 c1 
Dacă c2>c1, există un unghi de incidenŃă maxim, de la care nu mai există soluŃie fizică pentru
unghiul de reflexie. Acest unghi de incidenŃă maxim se numeşte unghi limită sau unghi critic şi se
determină din condiŃia:

c2 c 
sin θ1 ⇒ θ1 = arcsin  1 . (0.74)
c1  c2 
ρ1
La incidenŃa critică R = A; T = 2A . Pentru că amplitudinea undei reflectate este egală cu
ρ2
cea a undei incidente, fenomenul se numeşte reflexie totală. Unda din mediul al doilea se propagă în
lungul suprafeŃei de separaŃie dintre cele două medii având la interfaŃă o presiune dublă faŃă de cea
produsă de unda incidentă. Dacă unda incidentă este emisă la unghiul critic sub forma unui fascicul
de lăŃime finită, va apare un fascicul reflectat care poartă toată energia undei incidente, dar în
mediul al doilea ar trebui să apară o undă plană cu viteze şi presiuni identice la o valoare y fixată,
până la x → ∞ , deci un flux de putere infinit. Această contradicŃie poate fi eliminată prin
eliminarea ipotezei de undă plană în mediul al doilea. Apare o undă de suprafaŃă, a cărei
amplitudine scade exponenŃial cu distanŃa de la interfaŃă. Astfel de unde vor fi studiate în cazul
solidelor, caz în care sunt şi puse în evidenŃă experimental.