Proprietatea intelectuală este divizată în mod uzual, în cele două ramuri:

A. drepturi de autor (copyright);

B. proprietate industrială.

Drepturile de autor sunt legate de creații cum sunt poeziile, nuvelele, muzica, pictura, operele
cinematografice și lucrările științifice. Operele originale sunt enumerate în legea 8 / 1996, Art. 7
cu titlu exemplificative

Proprietatea industrială îmbracă forme diverse, care vor fi prezentate în continuare (fig. 1):

- brevete (patente) pentru a proteja invențiile;

- desene industriale, care sunt creații estetice, determinând aspectul produselor industriale;

- mărci comerciale, mărcile de serviciu;

- desene (topografii) de circuite integrate;

- denumiri comerciale;

- indicații geografice;

- protecție împotriva competiției incorecte.

Astăzi nu mai există Autorul, ci echipe întregi de autorat, mici sau mari uzine de produs
critica și inovarea intelectuale, în toate domeniile. De exemplu, in anul 2015 a fost publicat un
articol cu 5154 de autori (numele lor cuprinzand 24 de pagini).

Astfel de observa tentinta de a exista cat mai multi autori (coautori) pentru cat mai multe
articole. Cercetări recente în analiza de rețea, printre care și cele ale lui Marian-Gabriel Hâncean,
unele publicate în distinsa revistă Scientific Reports, descoperă configurații și structuri aparte în
rețelele de coautorat. Astfel, dincolo de pânza internetului sau cea a cunoașterii, mai e una aproape
la fel de invizibilă: rețeaua autorilor și afinităților lor elective. Astfel, oamenii ajung sa urmeze
diferite strategii pentru prestigiu, unele imorale pentru asigurarea unor sanse mai mari la
supravietuire in mediul universitar. Citarile conteaza mai mult decat orice altceva.

Unul dintre factorii care determina modul de constituire a retelelor poate fi homofilia.
Cercetătorii, autorii se îndreaptă și pot colabora mai ușor cu cei cu care au mai multe lucruri în
comun. Nu e vorba doar de temele investigațiilor lor, ci și de alte proprietăți, cum ar fi vârsta, clasa
socială sau tradiția intelectuală în care s-au format. Un alt fapt observat este efectul Matei: cei
bogați vor fi și mai bogați, iar cei săraci vor sărăci și mai mult. In practică, cercetătorii deja reputați,
cu prestigiu, vor avea și mai multe citări, iar cei mai puțin conectați sau aflați spre marginile rețelei
vor primi mai puține. Cu cât un articol e mai citat, cu atât va crește numărul citărilor (măcar pentru
o perioadă de timp). Avantajele se cumulează.

O cercetare publicată în septembrie 2017 în revista Science, Technology & Human Values,
susține că aproape jumătate dintre articolele analizate au autori care nu sunt recunoscuți, creditați
– această practică se numește „ghostwriting” –, iar o treime nu au participat la munca de scriere,
dar au fost invitați, adică sunt „guestwriters”. Ambele practici ridică întrebări asupra moralității
lor.

În coautorat, respectul pentru nevoile celorlalți, pentru interesele lor primează. O muncă de
colaborare va aduce întotdeauna dezacorduri, de aceea e nevoie de proceduri și virtuți, precum
răbdarea și disponibilitatea pentru dialog, spre a fi depășite.

Fără o continuă recunoaștere reciprocă a efortului și meritelor, conștiința morală a autorilor nu se

va dezvolta și nu vor afirma responsabil, reluând sintagma lui Georg Friedrich Hegel, că în știință
„Eu este Noi, Noi este Eu”.