CEDO – principiul ne bis in idem

 Cauza A şi B c. Norvegiei nr.24130/11 şi 29758/11

 legătura temporală între două proceduri – administrativă şi penală – trebuie să
existe în permanenţă, astfel încât justiţiabilul să nu fie afectat de incertitudine şi
întârzieri, trebuind să existe şi o legătură substanţială.
 posibilitatea expunerii justiţiabilului la două tipuri de sancţiuni trebuie să fie
previzibilă
 procedura penală şi cea administrativă s-au desfăşurat în paralel şi au fost strâns
legate între ele, iar rezultatul stabilirii faptelor în cadrul unei proceduri a fost folosit
şi în cadrul celei de-a doua proceduri la individualizarea globală şi
proporţionalitatea pedepsei (pedeapsa fiscală aplicată anterior a fost avută în
vedere la aplicarea sancţiunii penale)
 Concluzie: nicio încălcare
CEDO – ne bis in idem
 Kapetanios şi alţii c. Greciei – cererile nr.3453/12, nr.42941/12 şi nr.9028/13 –
contrabandă – acuzaţie în materie penală – achitarea fiecăruia dintre cei trei
inculpaţi
 Aplicarea subsecventă, în cadrul unei proceduri administrative a unor amenzi
substanţiale, calificate ca sancţiuni penale pentru aceleaşi fapte din punct de
vedere substanţial, sub o altă calificare juridică, şi cu privire la care a existat deja
o achitare sau o condamnare, dobândind astfel res judicata
 Curtea Administrativă Supremă a apreciat că cele două seturi de proceduri, penală
şi administrativă, sunt autonome, instanţa administrativă nefiind ţinută obligată în
vreun fel să ţină seama de rezultatul procedurii penale
 CEDO a apreciat că nu ar fi existat o încălcare dacă cele două proceduri s-ar fi
desfăşurat ca o singură procedură (a se vedea în dreptul român situaţia
chestiunilor prealabile – art.52 C.prc.pen.) ori dacă instanţa penală ar fi suspendat
procesul după ce a început procesul administrativ, soluţionând cauza după ce
instanţa de contencios administrativ a confirmat amenda

Jurisprudență CJUE accize - produsele energetice și electricitatea

Hotărârea CJUE pronunțată la data de 03.04.2014 în cauzele conexate C-43/13 și
C-44/13 (Hauptzollamt Köln împotriva Kronos Titan GmbH, respectiv Hauptzollamt
Krefeld împotriva Rhein-Ruhr Beschichtungs-Service GmbH)
 produsele energetice altele decât cele pentru care este precizat un nivel de
impozitare în directiva menționată se impozitează în funcție de utilizarea lor, la rata
 aplicată combustibilului pentru încălzire sau carburantului echivalent, trebuie
interpretată în sensul că:
 - trebuie să se determine, într-o primă etapă, dacă produsul în cauză este utilizat
drept combustibil pentru încălzit sau drept carburant, înainte de a se identifica,
 - în a doua etapă, căruia dintre carburanții sau dintre combustibilii pentru încălzire,
după caz, care sunt menționați în tabelul corespondent din anexa I la această
directivă produsul în cauză i se substituie efectiv în utilizarea sa sau, în lipsă, care
dintre respectivii carburanți sau dintre respectivii combustibili pentru încălzire îi
este, prin proprietățile sale și prin destinația sa, cel mai apropiat.
Jurisprudența CJUE și cea națională relevante în domeniul TVA – condiții de exercitare
a dreptului de deducere
 Decizia nr.7405/22.11.2013 a ÎCCJ – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal
care stabilește că:
acordarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată este condiţionată
de îndeplinirea atât a cerinţelor de fond, cât şi a celor de formă, primele vizând însăşi
existenţa dreptului de deducere, iar celelalte condiţiile de exercitare a acestuia.
CJUE – condiții de formă și de fond