Sunteți pe pagina 1din 2

CJUE – condiții de formă și de fond

1. cerințele de fond ale dreptului de deducere sunt cele care reglementează temeiul
însuși și sfera de aplicare a acestui drept, astfel cum sunt prevăzute la articolul 17
din A șasea directivă, intitulat „Originea și sfera de aplicare a dreptului de
deducere” (a se vedea în acest sens Hotărârea Comisia/Țările de Jos, C-338/98,
punctul 71, Hotărârea Dankowski, C-438/09, punctele 26 și 33, Hotărârea
Comisia/Ungaria, C-274/10, punctul 44, precum și Hotărârea Kopalnia
Odkrywkowa Polski Trawertyn P. Granatowicz, M. Wąsiewicz, C-280/10, punctele
43 și 44, Cauza C 590/13, Idexx Laboratories Italia Srl împotriva Agenzia delle
Entrate, par.33 – 45
2. Cerințele de formă ale dreptului menționat reglementează, în schimb, modalitățile
și controlul exercitării acestuia, precum și buna funcționare a sistemului TVA-ului,
cum ar fi obligațiile referitoare la contabilitate, la facturare și la declarare. Aceste
cerințe figurează la articolele 18 și 22 din A șasea directivă (a se vedea în acest
sens Hotărârea Comisia/Țările de Jos, punctul 71, Hotărârea Collée, punctele 25
și 26, Hotărârea Ecotrade, punctele 60-65, Hotărârea Nidera Handelscompagnie,
punctele 47-51, Hotărârea Kopalnia Odkrywkowa Polski Trawertyn P.
Granatowicz, M. Wąsiewicz, punctele 41 și 48, precum și Hotărârea Tóth, punctul
33)
Jurisprudență CJUE – livrare de bunuri
 Cauza C - 320/88, par.7 și par.8
noțiunea de livrare de bunuri nu se identifică cu transferul dreptului de proprietate
realizat conform regulilor dreptului civil al fiecărui stat membru, ci livrarea de bunuri
are loc ori de câte ori o persoană acordă unei alte persoane dreptul de a dispune
ca un proprietar de un bun. Altfel, arată Curtea, condiționarea livrării de bunuri de
regulile de drept civil ale fiecărui stat membru în materia transmiterii dreptului de
proprietate ar periclita sistemul TVA.
Ubi emolumentum, ibi onus
 Acest principiu presupune identificarea adevăratei persoane care a colectat
avantajul fiscal, fără a nega dreptul contribuabilului care şi-a exercitat dreptul de
deducere a TVA, astfel încât să nu se ajungă la situaţia de obliga o persoană la
plata de două ori a aceleiaşi sume.
 Aplicarea acestui principiu implică utilizarea tehnicilor de investigaţii financiare
pentru a identifica măririle de patrimoniu care ar putea fi finanţate cu sume de bani
provenite din infracţiunea de evaziune fiscală.
 Lipsa realizării traseului banilor şi administrării de probe cu privire la produsul
infracţional – modul în care a fost însuşit, integrat în circuitul financiar, justificarea
operaţiunilor, patrimoniile care au încorporat sursele financiare şi titularii acestora
– poate conduce la localizarea răspunderii penale în sarcina unor persoane care
au avut o participaţie penală mai redusă decât a celor care au beneficiat efectiv de
produsul infracţional
DECIZII ALE ÎCCJ
 Decizia nr. 23/2017, ÎCCJ (Complet DCD/P) - în ipoteza concursului de infracțiuni
dintre infracțiunea de evaziune fiscală și infracțiunea de spălare a banilor nu se
impune luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumelor de bani ce au
făcut obiectul infracțiunii de spălare a banilor și care provin din săvârșirea
infracțiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaților la plata
sumelor reprezentând obligații fiscale datorate statului ca urmare a săvârșirii
infracțiunii de evaziune fiscală
 Consecințe juridice practice: întrucât măsurile asigurătorii se dispun în dreptul
procesual penal român fie pentru acoperirea prejudiciului, fie pentru luarea măsurii
de siguranță a confiscării speciale, nu se va putea solicita prin intermediul ordinelor
de indisponibilizare către alte state unde sunt localizate sumele de bani
reprezentând produsul infracțional (fructum sceleris) indisponibilizarea acestora,
având prioritate acoperirea prejudiciului conform deciziei ÎCCJ, or, art.2 lit.c din
Decizia – cadru nr.2003/577/JAI se referă exclusiv la ipoteza indisponibilizării în
vederea confiscării ulterioare. Astfel, chiar dacă un astfel de ordin se va emite în
considerarea faptei de spălare de bani, în calea de atac împotriva ordinului de
indisponibilizare va putea fi valorificată decizia ÎCCJ.