Stan Denisa-Aida

Anul întâi

Grupa nouă

Lucrare pentru evaluare parțială la atelierul „Tehnici de lectură”

La prima privire textul mă duce cu gândul la opera literară „Nimic nou pe frontul de Vest”
a lui Erich Maria Remarque ceea ce mă determină să afirm că textul abordează tema
războiului. Menționarea timpurie a sovietismului, dar și a clebrei băuturi alcoolice numită
vodcă plasează textul într-un spațiu concret, Rusia și de asmenea oferă o primă perspectivă
asupra caracterelor personajelor. Deși spre sfârșitul textului se menționează orașul Moscova,
totuși elemntele mai sus menționate au rolul de a testa cunoștințele minimale ale cititorului.
Un al doilea argument pentru demonstarea temei războiului este prezența fanfarei militare
pentru celebrarea unei victorii: „Se lăsa încet înserarea și serbarea victoriei pe malul râului
din orășelul nostru era în toi”.

Statutul personajelor reiese al fi cel al oamenior simpli, de la sat, în viața cărora arareori
apar evenimente notabile. Normalitatea este axul în jurul căruia gravitează viețile
personajelor. Apariția războiului și respectiv câșigarea acestuia schimbă cursul normal al
vieții de la sat. Sunt ilustrate defectele societății rusești: „Câțiva cetățeni băuseră în asemenea
măsură, încât se țineau cu încrâncenare de ostreșele gardului nășicului meu, dar asalul vodcii
era atât de puternic încât le venea tuturor să cadă pe spate.” De asemenea autorul își tratează
cu atenție personajele în ciuda normalității acestora. Astfel aflăm că „unchiul Pepin era
singurul în stare să se măsoare cu ostșii sovietici”, „nășica Nany(...) dădea mereu din cap
răspunzând la binețea pe care niciunul dintre cei de față nu i-o dădea” un anumit Hulik era
pescar și domnul Sisler era șepcar.

Fragmentul prezentat are rolul de a expune în fața cititorului câteva aspecte importante ale
vieții din timpul războiului. Autorul se folosește de banalul vieții cotidiene, iar pentru a crea
un impact și mai puternic asupra cititorului oferă acestuia în fial o delectre senzorială mai rar
utilizată: „Iar dirijorul, sprijinit ușor de pupitrul său, dirija cu nuiaua de salcie fanfara militară
care cânta molcom, la fel ca muzicanții din valea Șumavei”.

Instața narativă a textului este un autor abstract care se adresează unui cititor abstract1: „În
timp ce autorul concret și cititorul concret duc o viață extraliterară, autorul abstract și cititorul
abstract sunt incluși în opera literară, fără a fi totuși reprezentți direct și nici explicit. Așadar,
nu poate fi vorba de o adevărată comunucare lingvistică între autorul abstract și cititorul
abstract ” Narațiunea este realizată la persoana întâi, naratorul fiind personajul narator .

1
Jaap Litvelt „Instanțele textului narativ literar”, în antologia Introducere în teoria literaturii, ediția a II-a, 2002,
coord.conf. dr. Antoaneta Tănănescu, lector Nicolae Rață, pag. 589
Apare de două ori sintagma „orășelul nostru”, autorul folosește apelative cu grad de rudie
pentru unele personaje „unchiul”, „nășica”, dar are de asemnea și observații personale ceea ce
indică implicarea sa în narațiune: „De bună seamă această bunăvoință a sa venea de undeva de
nicăieri”

Prin „Tratarea serioasă a realității cotidiene, ridicarea unor mai mari grupuri umane cu
nivel social inferior la rangul de subiect al unei prezentări problematic-existențiale pe de o
parte, încadrarea personajelor cotidiene comune și a faptelor în fluxul general al istoriei
contemporane, fundalul agitat istoric pe de altă parte” 2 textul se încadrează în realismul
modern.

Bibliografie:

Erich Auerbach, Mimesis. Reprezentarea relității în literatura occidentală, trad I. Negoițescu, Editura
pentru Literatură Universală, 1967, pag. 545

Jaap Litvelt „Instanțele textului narativ literar”, în antologia Introducere în teoria literaturii, ediția a
II-a, 2002, coord.conf. dr. Antoaneta Tănănescu, lector Nicolae Rață, pag. 589

2
Erich Auerbach, Mimesis. Reprezentarea relității în literatura occidentală, trad I. Negoițescu, Editura pentru
Literatură Universală, 1967, pag. 545