Dosar nr.

XXXX
ROMÂNIA

Curtea de Apel București - Secția I Penală

Sentința penală nr.43/F
Ședința publică din data de 10 martie 2017

Curtea constituită din:

PREŞEDINTE: R_________ N______ O_____
GREFIER: V________ R_____ - E____

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin
procuror M_____ M_____.

Pe rol, se află judecarea cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii , formulată

de petentul TUDOR STĂNICĂ , privind sentința penală nr.49/14.07.2003 a Curții de
Apel București - Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr.XXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru petentul TUDOR

STĂNICĂ, apărătorul ales B____ O_____, în baza împuternicirii avocațiale
nr.xxx/31.10.2016, emisă de Baroul București și aflată la fila 4 din dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că a fost
primit atât dosarul instanței, cât și răspunsul de la Institutul Naţional de Medicină Legală
„Mina Minovici”.

Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat,

Curtea acordă cuvântul în dezbaterea cererii.

Apărătorul ales al petentului TUDOR STĂNICĂ, având cuvântul, arată că sunt

îndeplinite condițiile art.589 alin.1 lit.a și art.592 Cod procedură penală, în sensul că
printr-o expertiză medico-legală, confirmată de către Comisia Superioară Medico-
Legală, s-a constatat faptul că petentul suferă de afecțiuni care nu pot fi tratate în
sistemul penitenciar. În concret, arată că este vorba de afecțiuni multiple, care presupun
anumite medicamente cu un anumit specific, care nu pot fi administrate în condițiile
penitenciarului.

De asemenea, mai precizează că afecțiunea de care suferă petentul nu poate fi tratată nici
în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății sub pază, în condițiile în care este de
notorietate gradul de supraaglomerare a sistemului penitenciar și lipsa acută de personal.
Prin urmare, consideră că Administrația Națională a Penitenciarelor nu și-ar permite ca
pentru un bătrân de aproape 80 de ani să asigure paza necesară în rețeaua sanitară a
Ministerului Sănătății.

Mai mult, arată că modificarea regimului de tratament ar conduce la o înrăutățire acută a

sănătății petentului și, prin urmare, la neîndeplinirea scopului pedepsei, care este
reeducarea.

Solicită admiterea cererii formulate de petent, cu menținerea acelorași condiții de

întrerupere. Mai arată că în ultimul an petentul nu a mai părăsit teritoriul București, însă,
consideră că este posibil, ca din cauza afecțiunilor de care suferă, să fie îndrumat spre
Institutul de Cardiologie de la Târgu Mureş.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vederea raportul de expertiză medico-

legală, suplimentul întocmit, dar și avizul Comisiei Superioare Medicio-Legale, în care
se arată că petentul se află în imposibilitatea executării pedepsei în regim penitenciar, iar
în ceea ce privește internarea sub pază se menționează faptul că ar fi de natură să
agraveze prognosticul negativ, consideră că sunt întrunite condițiile legale pentru a se
dispune întreruperea executării pedepsei.

Apreciază că lăsarea în libertate a petentului nu reprezintă pericol pentru ordinea

publică, având în vedere faptul că acesta se află de mai mulți ani în întreruperea
executării pedepsei, iar în fișa de cazier judiciar nu au apărut alte condamnări ulterioare.

Solicită admiterea cererii formulată de petent și întreruperea executării pedepsei pe o

perioadă de un an de la rămânerea definitivă a hotărârii, cu instituirea tuturor obligațiilor
prevăzute de art.590 alin.1 Cod procedură penală, iar cheltuielile judiciare urmează să
rămână în sarcina statului.

CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 31.10.2016 sub nr. 7373/2/2016 pe rolul Curții de
Apel București – Secția I Penală, condamnatul TUDOR STĂNICĂ a solicitat
prelungirea întreruperii executării pedepsei de 10 ani închisoare, la care a fost
condamnat prin sentința penală nr.49/14.07.2003 a Curții de Apel București - Secția II-a
Penală, definitivă prin decizia penală nr. 4403/2003 a Curții Supreme de Justiție .

În motivarea cererii petentul condamnat a invocat în esență că suferă de multiple

afecțiuni medicale, amplificate de vârsta sa înaintată (78 ani), afecțiuni care necesită un
tratament continuu și internări repetate în instituții medicale de specialitate.
Condamnatul a mai invocat că sunt îndeplinite condițiile cerute de art.592 raportat la
art.589 alin.1 lit.a cod proc.pen. întrucât, față de starea sa de sănătate precară, având
nevoie de continuarea tratamentelor medicale prescrise, se află în imposibilitatea de a
executa pedeapsa în regim penitenciar sau sub pază în rețeaua sanitară a Ministerului
Sănătății. A apreciat condamnatul că întreruperea executării pedepsei dispuse nu prezintă
pericol pentru ordinea publică deoarece această măsură a mai fost dispusă anterior prin
mai multe hotărâri judecătorești, începând cu data de 16 aprilie 2004, iar în toată această
perioadă a urmat tratamentele medicale recomandate, a respectat condițiile impuse de
către instanța de executare și nu a săvârșit alte infracțiuni, respectând strict ordinea de
drept.

În drept, condamnatul a invocat prevederile art.592 și art.589 alin.1 lit.a Cod proc.pen.

În sprijinul cererii formulate, petent ul condamnat a depus înscrisuri referitoare la

afecțiunile medicale de care suferă.

S-au depus la dosarul cauzei raportul de nouă expertiză medico-legală nr.A.XXX din 08
decembrie 2016 întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”
(file 56-62), referat întocmit de biroul executări penale din cadrul Curții de Apel
București Secția a II-a, penală privind punerea în executare a sentinței penale
nr.49/14.07.2003 a Curții de Apel București - Secția II-a Penală (file 53-55), fișa de
cazier judiciar a petentului condamnat (file 64-66), adresa nr.AXXX din 11 ianuarie
2017 emisă de Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” (file 89-90),
avizul nr.EXXX din 06 martie 2017 întocmit de Comisia Superioară Medico-Legală din
cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” (fila 103)

Examinând actele dosarului, Curtea reține următoarele:

Prin sentința penală nr.49/14.07.2003 a Curții de Apel București - Secția II-a Penală,
definitivă prin decizia penală nr. 4403/2003 a Curții Supreme de Justiție petentul
TUDOR STĂNICĂ a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.25 raportat la art.174-175 alin.1 lit.a cod penal
1969, cu aplicarea art.13 și art.75 alin.1 lit.a cod penal 1969.

Ulterior, prin sentința penală 143/16.12.2004 a Curții de Apel București- Secția a II-a
Penală s-a dispus întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 6 luni, întreruperea
pedepsei fiind ulterior acordată succesiv condamnatului, ultima cerere de întrerupere
fiind admisă prin sentința penală nr.35/25 februarie 2016 a Curții de Apel București –
Secția I Penală, definitivă la data de 13 aprilie 2016 , prin care s-a dispus întreruperea
executării pedepsei închisorii pe o perioadă de 1 an, începând cu data de 13.04.2016.
Analizând actele dosarului, Curtea apreciază că în cauză sunt întrunite cerințele legale
prev. de art. 592 rap. la art. 589 al. 1 lit. a Cod procedură penală, pentru următoarele
considerente:

Conform art.592 raportat la art.589 alin.1 lit.a) C. proc. pen. executarea pedepsei poate fi
întreruptă când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat
suferă de o boală gravă, care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă
specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua
sanitară a Ministerului Sănătății, iar instanța apreciază că amânarea executării și lăsarea
în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.

Prin urmare, legea stabilește următoarele condiții cumulative pentru a se dispune

întreruperea executării pedepsei pe motive medicale, respectiv, dacă, pe baza unei
expertize medico-legale, se constată că petentul condamnat suferă de o boală gravă care
nu permite tratarea cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului
Sănătății, boală care face imposibilă executarea pedepsei și dacă instanța apreciază că
întreruperea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru
ordinea publică.

Din concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală nr.A.XXX din 08 decembrie

2016 întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” (file 5662)
rezultă că petentul condamnat TUDOR STĂNICĂ prezintă diagnosticul:

1. Demență mixtă Alzheimer, stadiul sever, confirmată clinic și magistic. Tulburare

afectivă cu risc suicidar.
2. Insuficiență cardiacă (ventriculară stângă), clasa II-III NYHA prin:
2.1. boală cardiacă ischemică cronică cu:
- infarct miocardic în antecedente (2001);
- angor pectoris cls.III SCC ;
2.2 patologie valvulară degenerativă:
- insuficiență mitrală prin calcificări de inel mitral posterior;
- boală aortică (stenoză largă, insuficiență grad II);
2.3 hipertensiune arterială esențială stadiu III;
2.4 bradicardie sinusală (boala nodului sinusal);
2.5 _________________ drept;
2.6 aritmie extrasistolică ventriculară izolată;
2.7 anevrism de ventricul stâng (vârf).
3. Ateroscleroză sistemică cu determinări predominant aortice, coronariene, carotidine
bilaterale și a vaselor cerebrale.
4. Sechele post accidente vasculare cerebrale cu infarcte lacunare.
5. Sindrom vertobro-baziliar,
6. Boala Duyuptren mâna stângă.
7. Hipoacuzie bilaterală (presbiacuzie).
8. Chist renal stâng, parapielic. Microlitiază rinichi drept.
9. Neoplasm (carcinom tranzițional) de vezică urinară (Pt1g2) și uretră prostatică
(pTaG2):
- operat (endoscopic) – 3 august 2004;
- chimiotratat (9 serii);
- reoperat 03.2005;
10. Adenom de prostată cu sângerări în antecedente;
11. Hemonangioame hepatice .
12. Dislipidemie;
13. V____ fractură coloană vertabrală nivel T11 (evidențiată imagistic în 21.05.2014),
consolidată .
14. Boală artrozică vertebro-perifică; discopatie vertebrală toraco-lombară; coxartroză
bilaterală.

Totodată, s-a mai arătat că patologia pe care o prezintă numitul, cu evoluție

imprevizibilă determinată nu numai de fiecare entitate nosologică, dar mai ales prin
intercondiționarea morbidă a afecțiunilor la un organism vârstnic, deznodământul infaust
ce poate surveni oricând, mai ales dacă nu sunt respectate recomandările medicale, cu
referire în special la afecțiunea cardio-vasculară, neputând fi ignorat, este de natură să
definească criteriul medical al instituției amânării executării pedepsei prevăzute de
art.589 alin.1 lit.a cod proc.pen., astfel încă să permită pe criterii obiective să se susțină
că numitul TUDOR STĂNICĂ se află în imposibilitatea executării pedepsei în regim
penitenciar pe o perioadă de cel puțin 1 an de zile.

În concluziile raportului se mai specifică că redutabilă boală din sfera psihiatrică, deși
tratabilă, sub aspectul atenuării manifestărilor, prin dispensarizare și internări periodice
în secții de profil ce aparțin rețelei sanitare a Ministerului Sănătății, este nevindecabilă,
are evoluție progresiv negativă și necesită, pe lângă tratamentul complex, de specialitate,
ce trebuie administrat permanent, în funcție de specificul evolutiv și măsuri socio-
igienice-dietetice, adaptate deficitului psihici sever care generează dependența socială.

Prin adresa nr.AXXX din 11 ianuarie 2017 emisă de Institutul Naţional de Medicină
Legală „Mina Minovici” (file 89-90), s-a specificat că întreaga patologie, mai ales cea
din sfera psihiatrică, dar și cea din sfera somatică, pe care se întemeiată criteriul medical
al instituției amânării executării pedepsei prevăzute de art.589 alin.1 lit.a cod proc.pen.,
îl pun pe numitul TUDOR STĂNICĂ în imposibilitate executării pedepsei în regim
penitenciar, iar schimbarea modului de acordare a îngrijirilor socio-medicale psiho-
protective prin recurgerea la internare periodică sub pază permanentă într-o unitate
sanitară de profil ce aparține rețelei Sanitare a Ministerului Sănătății, în condițiile în care
acesta s-ar afla în executarea pedepsei în regim de penitenciar, ar fi de natură să
agraveze prognosticul negativ, și așa rezervat, opțiune, care în opinia specialiștilor din
cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” ar fi inadecvată, prin
perspectiva scopului special al aplicării pedepsei cu închisoarea.

Curtea constată că raportul de expertiză menționat a primit avizul Comisiei Superioare

medico-legale în ședința din 06 martie 2017 (fila 103) .

Având în vedere actele medico-legale menționate mai sus, Curtea apreciază că este
dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că petentul este în imposibilitatea executării
pedepsei, imposibilitate constatată din punct de vedere medico-legal, atât în considerarea
faptului că bolile de care suferă nu pot fi tratate în rețeaua sanitară a Administrației
Naționale a Penitenciarelor, cât și în considerarea faptului că specificul bolilor nu permit
tratarea acestora cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului
Sănătății, dat fiind că persoana condamnată necesită practic tratament permanent prin
internări periodice, bolile de care suferă fiind în agravare constantă.

Curtea constată că raportul de nouă expertiză medico-legală nu precizează în mod expres

că petentul condamnat suferă de afecțiuni medicale al căror specific nu permite tratarea
acestora cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății. Cu
toate acestea, pe de o parte concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală sunt
în sensul că este îndeplinit criteriul medical prevăzut de art.589 alin.1 lit.a cod proc.pen.,
deci inclusiv condiția privind imposibilitatea de tratare a bolilor de care suferă cu
asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății .

Pe de altă parte, Curtea constată că, în condițiile în care până în prezent condamnatul
TUDOR STĂNICĂ a beneficiat de nu mai puțin de 15 rapoarte de expertiză medico-
legală, în baza cărora s-a dispus de fiecare dată întreruperea executării pedepsei de 10
ani închisoare, iar potrivit raportului de nouă expertiză medico-legală efectuat în cauză,
bolile de care acesta suferă sunt degenerative, ampla patologie de natură somatică
evoluând în contextul bolii psihiatrice nevindecabile, al cărui control terapeutic este
incert, este evident că, deși nu s-a specificat expres în concluziile raportului de nouă
expertiză, persoana condamnată nu poate fi tratată cu asigurarea pazei permanente în
rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății, condiția fiind îndeplinită cu atât mai mult în
prezent, în raport de deteriorarea progresivă a stării de sănătate a acesteia.

Tot sub acest aspect, Curtea constată că prin adresa nr.AXXX din 11 ianuarie 2017
emisă de Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” (file 89-90),
specialiștii au apreciat că ar fi inadecvată recurgerea la internare periodică sub pază
permanentă într-o unitate sanitară de profil ce aparține rețelei Sanitare a Ministerului
Sănătății, în condițiile în care acesta s-ar afla în executarea pedepsei în regim de
penitenciar, această modalitate fiind de natură să agraveze prognosticul negativ, și așa
rezervat.
Curtea constată că petentului condamnat i s-au admis numeroase cereri de întrerupere a
executării pedepsei, din referatul întocmit de către Biroul Executări penale rezultând că
acesta se afla la data formulării cererii în întreruperea executării pedepsei începând cu
data de 13.02.2005. Or, având în vedere vârsta înaintată a acestuia, starea precară de
sănătate, cât și faptul că în perioada cât s-a aflat în stare de libertate nu a reprezentat un
pericol pentru ordinea publică, Curtea apreciază că nu există nici un indiciu temeinic a
unei situații contrare pe viitor. În consecință, apreciază că lăsarea în libertate a
condamnatului prin întreruperea executării pedepsei nu constituie un pericol pentru
ordinea publică.

În ceea ce privește perioada cu privire la care cererea urmează a fi admisă, Curtea va

avea în vedere atât concluziile raportului de expertiză medico-legală, astfel cum a fost
avizat de către Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul Institutului Naţional de
Medicină Legală „Mina Minovici”, cât și împrejurarea că la data pronunțării prezentei
hotărâri petentul condamnat se află în întreruperea executării pedepsei începând cu data
de 13 aprilie 2016, pentru o perioadă de 1 an, care se împlinește la data de 12 aprilie
2017.

Față de cele sus-expuse, Curtea va dispune întreruperea executării pedepsei închisorii de

10 ani aplicată condamnatului prin sentința penală nr.49/14.07.2003 a Curții de Apel
București - Secția II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 4403/2003 a Curții
Supreme de Justiție pe o durată de 1 an începând cu data 13 aprilie 2017 (dată la care
expiră întreruperea executării pedepsei dispuse anterior prin sentința penală nr.35/25
februarie 2016 a Curții de Apel București – Secția I Penală) .

În baza art.590 alin.1 Cod procedură penală, va dispune, ca pe durata întreruperii

executării pedepsei, condamnatul să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească teritoriul României;
- să ia legătura cu organul de poliție în a cărui rază teritorială domiciliază în trei zile de
la rămânerea definitivă a prezentei pentru a fi luat în evidență și a stabili mijlocul de
comunicare permanentă, precum și să se prezinte la instanța de executare ori de câte ori
este chemat;
- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței - Curtea de Apel București -
Secția I penală;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să se prezinte de îndată la unitatea sanitară la care urmează să facă tratamentul.

Va a trage atenția condamnatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor

stabilite se va dispune revocarea întreruperii executării pedepsei.

Hotărârea se va comunic a organelor prevăzute în la art. 591 al. 3 Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare vor rămân e în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:

În baza art.592 cod proc.pen. rap. la art.589 alin.1 lit.1 Cod proc.pen. admite cererea de
întrerupere a executării pedepsei formulate de petentul condamnat TUDOR STĂNICĂ.

Dispune întreruperea executării pedepsei închisorii de 10 ani aplicată condamnatului

prin sentința penală nr.49/14.07.2003 a Curții de Apel București - Secția II-a Penală,
definitivă prin decizia penală nr. 4403/2003 a Curții Supreme de Justiție pe o durată de 1
an începând cu data 13 aprilie 2017 (dată la care expiră întreruperea executării pedepsei
dispuse anterior prin sentința penală nr.35/25 februarie 2016 a Curții de Apel București –
Secția I Penală).

În baza art.590 alin.1 Cod procedură penală, dispune, ca pe durata întreruperii executării
pedepsei, condamnatul să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească teritoriul României;
- să ia legătura cu organul de poliție în a cărui rază teritorială domiciliază în trei zile de
la rămânerea definitivă a prezentei pentru a fi luat în evidență și a stabili mijlocul de
comunicare permanentă, precum și să se prezinte la instanța de executare ori de câte ori
este chemat;
- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței - Curtea de Apel București -
Secția I penală;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să se prezinte de îndată la unitatea sanitară la care urmează să facă tratamentul.

Atrage atenția condamnatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor

stabilite se va dispune revocarea întreruperii executării pedepsei.

Hotărârea se comunică organelor prevăzute în la art. 591 al. 3 Cod procedură penală.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 10 martie 2017.

PREŞEDINTE, GREFIER,
R_________-N______ O_____ V________ R_____-E____