Stoia Larisa Alexa

XII C

La finalul celui De-Al Doilea Război Mondial, în România și în alte țări din Europa
centrală și de răsărit, s-a instaurat regimul comunist, un regim totalitar după model sovietic.
O cauză care a favorizat instaurarea comunismului în România o reprezintă înțelegerile
realizate la finalul războiului între marile puteri victorioase. Astfel, la Moscova în 1944 se
semnează „Acordul procentajelor” prin care România era abandonată în proporție de 90% în
sfera de influență sovietică. Acest acord reflectă viziunea lui Stalin asupra securității URSS-
ului, securitate ce putea fi asigurată prin instaurarea unor „regimuri prietene” în țările situate la
granița vestică.
O altă cauză este prezența Armatei Roșii în România, constituindu-se astfel un factor de
presiune, favorizând accederea la putere a comuniștilor. Astfel, Armata Roșie a preluat
controlul mijloacelor mass-media și a îngreunat comunicarea între comandamentul armatei
Române și trupele aflate pe front.
Regimul stalinist românesc s-a format după model sovietic și s-a desfășurat între anii
1949 și 1963. Măsurile luate în această perioadă duc la transformarea radicală a economiei
societății, a vieții politice și culturale românești.
O primă măsură, una politică, este înființarea partidului unic, în februarie 1948, prin
fuziunea forțată dintre PCR și PSD, luând naștere PMR, care îl are ca secretar pe Gheorghe
Gheorghiu Dej. În primii ani de existență a acestuia, s-a manifestat la vârful partidului o
dualitate a puterii între linia moscovită, formată din Marcel și Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari
Georgescu, și linia națională, formată din G. G. Dej și Lucrețiu Pătrășcanu.
O a doua măsură, una culturală, este impunerea prin forță a unei noi direcții în cultura
Română, caracterizată prin ruperea legăturilor cu Europa Occidentală și rusificarea culturii
românești. Astfel, în iunie 1948 s-a desființat Academia Română și s-a înlocuit cu una nouă,
subordonată partidului, numită: Academia Republicii Populare Române.
Moartea lui Dej din martie 1965, îl aduce în fruntea PMR pe Nicolae Ceaușescu. A fost
ales secretar general al partidului în cadrul congresului al 9-lea, ocazie cu care PMR revine la
denumirea de PCR. Acesta a fost ales deoarece era considerat singurul capabil să ducă mai
departe politica de autonomie față de URSS inițiată de Dej.
Un prim fapt istoric ce relevă acțiunile întreprinse de Nicolae Ceaușescu este adoptarea
Constituției din 1968, prin care Republica Română devenea Republica Socialistă România, iar
PMR redevenea PCR. Astfel, Ceaușescu a reabilitat numele foștilor comuniști căzuți victime
terorii lui Dej, aceștia fiind Ștefan Foriș și Lucrețiu Pătrășcanu. În învățământ s-a introdus
studiul limbii engleze, iar istoria era rescrisă pe baze naționale. Intelectualii au primit dreptul
de a merge în străinătate, la diferite simpozioane, s-au construit locuințe, iar astfel a existat
sentimentul de îmbunătățire a condițiilor de viață.
Un alt fapt istoric specific regimului național-comunist îl reprezintă concentrarea puterii
în mâna lui Nicolae Ceaușescu și a membrilor familiei sale. Începând cu 1974 se introduce
funcția de președinte al României pe care N. Ceaușescu o va deține, alături de ce de președinte
al Consiliului de stat și de secretar general al PCR. Soția sa, Elena Ceaușescu, a fost promovată
după 1973 în importante funcții de partid și de stat, construindu-i-se o carieră academică fictivă.
Ca urmare, în România devine o realitate socialismul dinastic.
Stoia Larisa Alexa
XII C

Primele măsuri luate de N. Ceaușescu au fost luate în 1971 și au fost cunoscute sub
numele de „Tezele din iulie”, ele reprezentând o serie de propuneri a lui Ceaușescu privind o
veritabilă „revoluție culturală”. În acestea se prevedea: instituirea unui control sever asupra
activităților culturale, învățământului și mass-media, partidul comunist trebuia să joace de acum
rol conducător, presa scrisă trebuia să aibă un rol important în educația marxist-leninistă și să
combată ideologia burgheză, mass-media aveau obligația de a difuza doar producții românești.
Consider că, după anul 1989, regimul național-comunist din România cade, după
apariția reformelor inițiate de Mihail Gorbaciov. În România, acest regim este înlăturat prin
violență și revoluții, la 25 decembrie 1989, soții Ceaușescu fiind executați la Târgoviște.
Ulterior, în 31 decembrie 1989, FSN emite un decret-lege care proclama revenirea la
pluripartidism, așadar reapar partidele istorice: PNL și PNȚ, și apar altele noi: UDMR, Partidul
Alianței Civice, Partidul Ecologist și FSN care se transformă în partid politic. Așadar, se face
trecerea la democrație și prin organizarea alegerilor libere pentru desemnarea reprezentanților
poporului în parlament și pentru alegerea președintelui, primele alegeri fiind organizate în 20
mai 1990.
În concluzie, în România, între anii 1944-1989, s-au desfășurat regimuri politice
totalitare, cu două viziuni diferite, care au întreprins acțiuni sociale, economice și politice, ce
au schimbat și au format statul Român până în anul 1990, când instaurarea democrației și-a
făcut prezența.