COMENTARII TESTELE DE SELECŢIE 2011, ORADEA

Abstract. Comments on some of the problems presented at the first

Selection Tests 2011, Oradea.
Data: 22 aprilie 2011.
Autor: Dan Schwarz, Bucureşti.

1. Introducere
Aceste comentarii asupra primelor teste de selecţie către jBMO, respectiv
BMO/IMO, Oradea 2011, sunt, ca de obicei, opinia personală a autorului.
Ele sunt adăugate la o prezentare selectată a problemelor din concurs.1
Voi indica prin culoarea roşie eventualele erori, sau notaţiile abuzive din
enunţurile originale, şi prin culoarea verde varianta de preferat (sau care
lipsea din enunţ sau soluţie). Voi folosi ı̂n mod predilect şi culoarea albastră
pentru comentariile personale.

2. Juniori
Subiectul (1). Un număr natural nenul se zice echilibrat dacă numărul
factorilor săi primi distincţi ai săi este egal cu numărul cifrelor din scrierea
sa zecimală. Să se arate că există un număr finit de numere echilibrate.
m
Y
Soluţie. Fie n = pαk k = dm dm−1 . . . d1 (10) , unde pk sunt prime distincte,
k=1
αk ≥ 1, dk ∈ {0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9}, pentru 1 ≤ k ≤ m, şi dm 6= 0. Atunci
Ym
m! < pk ≤ n < 10m , ceea ce este fals de la o valoare m ı̂ncolo, căci
k=1
(m!)2 > mm > (100)m = (10m )2 pentru m > 100. Prin urmare, orice număr
echilibrat este (mult) mai mic decât 10100 , un frumos număr numit googol
(şi nu google)!2
Soluţia oficială se străduieşte să găsească prima valoare m pentru care
inegalitatea este inversată, calculând 2 · 3 · 5 · · · 29 = 6.469.693.230 < 1010 ,
dar 2 · 3 · 5 · · · 31 = 200.560.490.130 > 1011 . Ca glumă, de acord! Cum nu
se cerea decât finitudinea numărului de numere echilibrate, această precizie
nu este necesară. 
1
Consultaţi soluţiile oficiale la http://www.onm2011.isjbihor.ro/subiecte.php.
2Numele googol a fost inventat de Milton Sirotta, nepotul ı̂n vârstă atunci de 9 ani
al matematicianului Edward Kasner. Dar numele google este o voită scriere greşită a lui
googol, făcută de fondatorii companiei. Vedeţi http://en.wikipedia.org/wiki/Googol.
1

Parteneriat Intuitext şi Societatea de Ştiinţe Matematice din România, Copyright © 2011

 2 COMENTARII

Subiectul (3). Fie n un număr natural nenul şi fie numerele reale (nu
neapărat distincte) x1 , x2 , . . . , xn şi y1 , y2 , . . . , yn . Să se arate că există un
număr i ∈ {1, 2, . . . , n} astfel ı̂ncât
n
X n
X
|xi − xj | ≤ |xi − yj |.
j=1 j=1

Soluţie. Această problemă a fost cea mai dificilă pentru concurenţi, meritând
a-i fi fost acordată poziţia ultimă (a 5-a).
Ideea care duce aproape imediat la soluţie este aceea de a ordona (eventual
prin re-indiciere) numerele x1 ≤ x2 ≤ · · · ≤ xn , enunţul fiind simetric. Acest
lucru permite explicitarea modulelor |xi −xj | = xi −xj pentru 1 ≤ j ≤ i ≤ n,
şi deci |x1 −xj |+|xn −xj | = xn −x1 = (xn −yj )+(yj −x1 ) ≤ |xn −yj |+|x1 −yj |
pentru orice 1 ≤ j ≤ n. Prin ı̂nsumare se obţine
X n Xn n
X Xn
|x1 − xj | + |xn − xj | ≤ |x1 − yj | + |xn − yj |,
j=1 j=1 j=1 j=1

deci i = 1 sau i = n convine. 

Subiectul (4). Fie k şi n două numere ı̂ntregi astfel ı̂ncât 2 ≤ k ≤ n − 1.
Fie o mulţime A de n numere reale, cu proprietatea că suma oricăror k
elemente distincte ale sale este un număr raţional. Să se arate că toate
elementele lui A sunt numere raţionale.
Soluţie. Rămâne proprietatea adevărată dacă mulţimea A este infinită? Da
(cu aceeaşi demonstraţie), deci restricţia la mulţimi finite este inutilă. Chiar
şi condiţia k ≥ 2 este de prisos, căci pentru k = 1 proprietatea este adevărată
ı̂n mod trivial. Singura condiţie care chiar contează este k+1 ≤ |A|, pentru a
permite existenţa sumelor de câte k elemente distincte, şi deoarece pentru A
mulţime finită, cu k = |A| > 1, există un contraexemplu trivial şi el, folosind
oricare n numere, nu toate raţionale, dar cu suma număr raţional. 

Un test simpatic, cu probleme a căror rezolvare se bazează pe câte o

singură idee-cheie, care apoi se realizează ı̂n câteva rânduri. Circa 20, dintre
cei circa 60 de concurenţi, au obţinut jumătate sau mai mult din cele 35 de
puncte posibile (fiind şi două scoruri perfecte). Exact ceea ce trebuia!

3. Seniori
Subiectul (1). Să se determine funcţiile f : R → R care ı̂ndeplinesc condiţia
2f (x) = f (x + y) + f (x + 2y),
oricare ar fi x ∈ R şi oricare ar fi y ≥ 0.
Soluţie. Fie numerele reale a < b, şi fie x = a−(b−a)/3. Pentru y = (b−a)/3
avem 2f (x) = f (a) + f (a + (b − a)/3), iar mai apoi, pentru y = 2(b − a)/3
avem 2f (x) = f (a + (b − a)/3) + f (b), de unde f (a) = f (b).

Parteneriat Intuitext şi Societatea de Ştiinţe Matematice din România, Copyright © 2011

 COMENTARII 3

Soluţia oficială oferă un tratament complicat, de care mărturisesc, mă simt

puţin vinovat – am lucrat cândva asupra unei metode de a folosi recurenţe
de şiruri ı̂n soluţionarea unor ecuaţii funcţionale, şi ecuaţia de faţă era o
ı̂ncercare de aplicare, care s-a dovedit ı̂nsă neavenită, din cauza rezolvării
directe, prezentată mai sus (ı̂n terminologie de problemistică şahistă, de
limbă engleză, o soluţie mai simplă este un ”cook”). Metoda aceea a fost
simplificată mai departe, de către cei care au folosit problema (ajungându-se
la soluţia oficială), dar nu ı̂ndeajuns pentru a găsi soluţia ”cook” trivială de
mai sus, ceea ce ar fi dictat eliminarea ei.
Dar cum nici soluţia oficială nu verifică ı̂n mod explicit faptul că funcţiile
constante ı̂ndeplinesc relaţia dată (e şi greu de văzut!), de ce oare s-a scăzut
un punct pentru această omisiune, mai ales ı̂n cadrul unei probleme final-
mente trivială?


Subiectul (2). Fie S = {bnπc | n ∈ N}. Să se arate că :

(a) Oricare ar fi numărul ı̂ntreg m ≥ 3, mulţimea S conţine m elemente
ı̂n progresie aritmetică; şi
(b) Mulţimea S nu conţine progresii aritmetice infinite.

Soluţie. Un fapt minor – ı̂n manualele şcolare se admite şi valoarea 0 pentru
raţia r a unei progresii aritmetice; s-ar fi cuvenit a se elimina foarte clar
acest caz. Punctul (a) poate fi ucis prin una din formele echivalente ale
teoremei Van der Waerden,3 căci 3 ≤ b(n + 1)πc − bnπc ≤ 4. Oare acest
argument ar fi primit punctajul maxim pentru acest punct? (am răspunsul
acum – folosirea teoremei Van der Waerden a fost punctată cu zero puncte!
oare cine putea şti că teorema Kronecker este admisă, dar cealaltă, nu?).4

Se naşte ı̂ntrebarea, de ce π? La prima vedere, s-ar părea că orice alt

număr iraţional pozitiv λ merge (evident, pentru punctul (a), prin Kronecker
sau Van der Waerden). Pentru punctul (b) ı̂nsă se vede imediat că avem
nevoie de λ > 1, altfel S = N şi evident conţine progresii aritmetice infinite.
Metoda trecerii la limită din soluţia oficială se prevalează de faptul că ı̂ntre
(r − 1)/π şi (r + 1)/π se află un singur număr ı̂ntreg, căci 2/π < 1. Aceasta
permite extinderea la λ > 2. Mai bine ı̂nsă ar fi fost utilizarea numărului
e > 2; toată lumea cunoaşte argumentul iraţionalităţii sale, ı̂n timp ce pentru
π ...? Cel mai bine ar fi fost ı̂nsă chiar utilizarea unui iraţional generic λ > 2.
Nu ştiu, la acest moment, ce se ı̂ntâmplă pentru 1 < λ < 2. Este clar ı̂nsă
că dacă λ = p/q este raţional, atunci {b(nq)(p/q)c = np | n ∈ N} ⊆ S este
o progresie aritmetică infinită.

3Vedeţi http://mathworld.wolfram.com/vanderWaerdensTheorem.html.
4O remarcă interesantă, ı̂n acest context, referitor la punctul (b); dacă un şir crescător
(an )n≥0 de numere naturale conţine termeni consecutivi oricât de depărtaţi, atunci nu
poate conţine o progresie aritmetică infinită.

Parteneriat Intuitext şi Societatea de Ştiinţe Matematice din România, Copyright © 2011

 4 COMENTARII

Procedeul de trecere la limită de la punctul (b) poate fi eliminat, printr-o

traducere ı̂n inegalităţi algebrice, dar rămâne ı̂ncă specific unui raţionament
tipic metodelor analitice. 
Subiectul (4). Fie n un număr ı̂ntreg mai mare sau egal cu 2 şi fie Sn
mulţimea permutărilor de ordin n. Dacă σ este o permutare din Sn , notăm
cu `(σ) numărul de cicluri din descompunerea lui σ ı̂n cicluri disjuncte. Să
se calculeze suma X
(sgn σ)n`(σ) .
σ∈Sn

Soluţie. Grav este faptul că termenii matematici ai acestei probleme nu

au fost explicaţi; noţiunile de ciclu al unei permutări σ, descompunere
(canonică) a unei permutări σ ı̂n cicluri disjuncte, şi signatură sgn σ (chiar
această abreviere standard poate fi necunoscută de unii), ar fi trebuit a fi
clar explicate. Această omisiune a lucrat ı̂n mod evident spre dezavantajul
elevilor din clasele mai mici (a IX-a, a X-a), şi nu numai, după cum se vede
clar ı̂n multele punctaje zero.
Un comentariu (datat 25 februarie, 2010)5 arată că oricum, problema este
aproape teoretică, şi clasică; este suficient să se demonstreze
 
X
`(σ) X
(sgn σ)X = n!
n
σ∈Sn

ca polinoame ı̂n Z[X], ceea ce prin identificarea coeficienţilor duce la a arăta

că pentru orice `, numărul permutărilor de ordin n care au exact ` cicli
este egal cu coeficientul lui X ` ı̂n (−1)n−` X(X − 1) · · · (X − n + 1). Dar
aceasta este exact egalitatea dintre interpretările algebrică şi combinatorică
ale numerelor Stirling de prima speţă.6 

Un test debalansat, cu Problema 1. mult prea uşoară, şi cu Problemele

2. şi 4. favorizând net elevii din clasele superioare, prin tehnicile speciale
folosite. Nu spun că aceste probleme sunt nepotrivite pentru selecţie –
dar ele ar fi trebuit să facă parte din ultimul test de selecţie, nu primul,
acolo unde ı̂ntr-adevăr trebuie aleşi ultimii 6 pentru echipa de OIM, printre
cei cu cele mai multe cunoştinţe teoretice. Lipsa de probleme adecvate
pentru selecţionarea loturilor devine endemică – problemele (multe dintre
ele neoriginale, culese direct şi fără o cercetare suplimentară riguroasă) sunt
alese ı̂n pripă, cu consecinţele de rigoare şi de aşteptat.
Circa 20, dintre cei circa 70 de concurenţi, au obţinut 9 sau mai mult din
cele 28 de puncte posibile (printre care, două scoruri perfecte). Nu chiar o
selecţie semnificativă, dacă numărăm punctajele mici ...

5Vedeţi http://www.artofproblemsolving.com/Forum/viewtopic.php?t=334033.
6Vedeţi http://mathworld.wolfram.com/StirlingNumberoftheFirstKind.html.

Parteneriat Intuitext şi Societatea de Ştiinţe Matematice din România, Copyright © 2011

 COMENTARII 5

4. Încheiere
Informaţiile7 de pe site au apărut cu greutate, cu ore bune mai târziu decât
momentul când erau disponibile, şi ı̂n mod incomplet (chiar până astăzi).
Tabelul rezultatelor de la Juniori nu conţine decât primele 4 din cele 5
probleme; nu este marcată calificarea ı̂n loturile olimpice; lipsesc punctele
de ”carry-over” de la proba pe clasă, care afectează decisiv punctajul final
al testului de selecţie.
Felicitările mele celor care au dovedit aceste probleme de selecţie, şi
formează fina floare a matematicii şcolare româneşti. Printre ei se află
multe (aproape toate) dintre numele deja cunoscute, dar şi câteva apariţii
proaspete. Pe mulţi (aproape toţi) ı̂i cunosc personal, i-am antrenat şi
ı̂ncurajat, ı̂i respect ca minţi strălucite de viitori adevăraţi matematicieni.
Mult succes ı̂n viitoarele confruntări internaţionale!

7Consultaţi rezultatele la http://www.onm2011.isjbihor.ro/subiecte.php.

Parteneriat Intuitext şi Societatea de Ştiinţe Matematice din România, Copyright © 2011