Coxartroza

 Este localizarea reumatismului degenerativ la nivelul articulatiei soldului.

 Este o afectiune des intalnita si este cea mai invalidanta dintre artroze.
 Etiologie
o Coxartroza primitiva
o Coxartroza secundara (55% din cazuri)

TRATAMENT

Tratamentul medicamentos specific poate face apel la mai multe grupe de

medicamente ce pot fi administrate sistemic sau topic. Administrarea de
medicamente antiinflamatorii si antialgice trebuie facuta cu mult discernamant la
bolnavii cu coxartroza.

Terapia sistemica:

 analgetice uzuale de tipul acetaminofenului sunt folosite initial pentru

controlul durerii
 analgeticele opioide, tramadolul pot fi folosite pe perioade scurte de timp in
cazul durerilor articulare foarte mari, care nu au putut fi controlate prin alte
mijloace medicamentoase
 medicatia patogenica – asa-numitele medicamente modificatoare de
structura (glucozaminofosfatul, condroitinsulfatul, diacerin, piascledin)
reprezinta teoretic medicatia ideala in artroza, singura capabila sa previna
distructiile articulare si sa refaca structura cartilajului. Deocamdata sunt
considerate doar suplimente nutritive.

Terapia intra-articulara: infiltratiile articulare cu preparate cortizonice trebuie

efectuate sub ghidaj fluoroscopic si cu mult discernamant datorita pericolului unei
necroze aseptice de cap femural

Terapia topica:

 Capsaicina administrate sub forma de crema inhiba eliberarea de substanta P

la nivelul terminatiilor nervoase si poate diminua durerea articulara
 Metil-salicilati

TRATAMENTUL FIZICAL-KINETIC

Tratamentul fizical-kinetic trebuie individualizat pentru fiecare bolnav in parte si in

permanenta adaptat la stadiul bolii.

Obiective:

 Disparitia sau ameliorarea durerii;

 Prevenirea, disparitia sau ameliorarea inflamatiei;
 Mentinerea sau ameliorarea stabilitatii si mobilitatii articulare;
 Mentinerea sau ameliorarea fortei si rezistentei musculare;
  Ameliorarea calitatii vietii
 Educatia pacientului si a familiei

ELECTROTERAPIA

 Electroterapia pentru efectul antialgic, antiinflamator, de imbunatatire a

vascularizatiei si a troficitatii tisulare locale:
o curent galvanic fie sub forma de galvanizare simpla, fie sub forma de
ionogalvanizare
o curenti de joasa frecventa: CDD, TENS, C Trabert
o curenti de medie frecventa
o laser
o unde scurte cu impulsuri in dozaj atermic, microunde
o ultrasunet
o diapulse

TERMOTERAPIA

 Termoterapia locala pentru controlul durerii si cresterii compliantei

tesuturilor moi in vederea instituirii programului de kinetoterapie
o impachetari cu parafina , perna electrica aplicata de 1-3 ori pe zi
o in cazul unei reactii inflamatorii locale se aplica comprese reci cu
sulfat de magneziu 60g/l; masaj local cu gheata repetat de mai multe
ori in cursul zilei;

MASAJ

 Pentru efect antialgic, miorelaxant/tonifiant (in functie de manevrele

utilizate), de imbunatatire a vascularizatiei si biotrofic tisular local:
o pozitionarea bolnavului este deosebit de importanta deoarece fiecare
pozitie permite o mai buna abordare a diferitelor structuri ce trebuie
masate
o manevrele de masaj se adreseaza tuturor structurilor: piele, tesut
celular subcutanat, fascii, tendoane si muschi
o sedinta de masaj se incheie cu tractiuni manuale executate in axul
membrului inferior; se executa tractiuni si detractiuni corelate cu
ritmul respirator (favorizeaza circulatia si troficitatea locala)

KINETOTERAPIA

 Se face in functie de stadiul clinico-anatomo-functional al bolii.

 Se deosebesc 3 stadii:
o Stadiul initial (SI)– dureri in ortostatism si la mers prelungit,
“oboseala” musculo-articulara locala, reducerea amplitudinilor
maximale (“de lux”) ale soldului.
o Stadiul evoluat (SE) – dureri in repaus, redoare articulara in zona
amplitudinilor de utilizare curenta, atitudini vicioase corectabile
pasiv sau chiar activ.
o Stadiul final (SF) – dureri intense, limitare marcata a mobilitatii
pana la anchiloza, atitudini vicioase ireductibile.
  Aprecierea functiei soldului se face atat pe baza testelor musculare si
articulare, cat si a celor globale.
 Programul kinetoterapeutic urmareste 4 obiective principale:
o scaderea durerilor;
o cresterea stabilitatii soldului;
o cresterea mobilitatii soldului;
o cresterea gradului de coordonare si echilibru in mers.

Exemple de exercitii :

1.Exemplu de mobilizare pasivă pentru mişcarea de extensie

Regula generală: în timpul forţării extensiei articulaţiei coxofemurale genunchiul
rămâne extins.
Pacientul în decubit dorsal, cu membrul inferior opus flectat la maximum
(genunchiul cu coapsa pe piept); bascularea puternică a bazinului extinde ea însăşi
articulaţia afectată şi eventual asistentul accentueaza extensia. În mobilizarea
autopasivă, pacientul menţine cu mâinile genunchiul membrului opus la piept,
membrul afectat fiind întins pe un plan înclinat.

2. Exemplu de exerciţiu pentru tonifierea ischiogambierilor

Pacientul în decubit dorsal, cu articulaţia coxofemurală flectată, genunchiul aproape
extins (poziţia genunchiului este importantă – nu trebuie extins complet, ci atât cât
intră în acţiune ischiogambierii); pacientul face extensia coapsei, kinetoterapeutul
contrând la nivelul talonului.

3. Exemplu de exerciţiu pentru tonifierea muşchiului cvadriceps.

Pacientul in asezat , cu membrele inferioare atarnand , la marginea patului;se
executa extensia genunchiului avand o greutate atarnand la nivelul gleznei .

4. Exemplu de exerciţiu pentru tonifierea muşchiului triceps sural.

Pacientul în decubit dorsal, cu membrul inferior întins şi glezna în flexie dorsală;
kinetoterapeutul prinde în mână călcâiul pe faţa lui posterioară şi se opune
încercărilor pacientului de a extinde piciorul. Deoarece nu există rezistenţa pe
degete sau antepicior, nu va intra în activitate decât tricepsul sural .

5. Exemplu de exerciţiu pentru tonifierea muşchiului fesier mijlociu.

Pacientul în decubit contralateral, cu membrul inferior opus flectat şi membrul
afectat cu genunchiul flectat; pacientul execută abducţie în timp ce kinetoterapeutul
opune rezistanţă pe faţa laterală a genunchiului.

Terapie ocupationala va tine seama de evitarea ortostatismului; exercitii pe bicicleta

ergometrica prin pedalaj normal si retropedalaj; exercitii pe placa prevazuta cu
rotile;
Hidrokinetoterapie – avantajul descarcarii de greutate, efect usor sedativ,
miorelaxant: posturare pentru flexum – TFNP contractie-relaxare, mobilizari
pasive, active, reeducarea stabilitatii, echilibru si coordonare;
Metode complementare: baston, carje canadiene

Programul de exercitii kinetice stabilit in vedere recuperarii coxartrozei este mult

mai complex si implica stabilirea si urmarirea anumitor pasi in functie de
evolutia si patologia acesteia .De asemeni acesta trebuie sa se desfasoare sub
supravegherea unui specialist pentru a evita eventualele complicatii si pentru ca
recuperarea sa fie completa.