Malaria

Malaria este o boală infecțioasă transmisă de țânțar la oameni și animale, cauzată de protozoare
parazitare (un tip de microorganism) unicelular de tipul Plasmodium.

Malaria este una dintre cele mai frecvente boli infecțioase și este o adevărată problemă de
sănătate publică; este cauzată de paraziți din genul Plasmodium (Regnul Protozoa). Cele mai grave
forme ale bolii sunt cauzate de Plasmodium falciparum și Plasmodium vivax, dar și alte specii înrudite
(Plasmodium ovale and Plasmodium malariae) pot infecta oamenii. Grupul de specii din genul
Plasmodium care produc boli la om au fost denumite „paraziți ai malariei”.

Aceștia sunt transmiși de femela țânțarului anofel. Paraziții se înmulțesc în globulele roșii din
sânge, cauzând simptome cum ar fi febra, anemia, simptome de gripă și, în cazuri severe, coma și
moartea. Infectarea poate fi prevenită eliminând posibilitățile de a fi înțepat de țânțari (plase pentru
țânțari, substanțe care îi îndepărtează, sau eliminarea bălților și locurilor de dezvoltare a țânțarilor).

Din păcate, nu există nici un vaccin eficient pentru malarie. Pentru a reduce riscul infectării pot fi
folosite (în mod continuu) anumite medicamente, dar acestea sunt prea scumpe pentru cei mai mulți
dintre oamenii care trăiesc în zonele de risc. Malaria este tratată cu medicamente antimalarice cum ar fi
hidroxiclorochina; în ultimul timp rezistența la aceste medicamente (mecanism similar Rezistenței la
antibiotice) este tot mai răspândită. O metodă considerată eficientă este combaterea înțepăturilor de
țânțari prin aplicarea pe haine a substanței dietiltoluamid.

Simptome

Malaria cauzează simptome ce includ, de obicei febră, oboseală, stări de vomă și dureri de cap.
În cazuri grave, aceasta poate cauza piele îngălbenită, convulsii, comă sau deces. Aceste simptome apar,
de obicei, la un interval de zece și până la cincisprezece zile din momentul înțepării. La acele persoane
care nu au fost tratate în mod corespunzător, boala poate recidiva câteva luni mai târziu. La cei care au
supraviețuit recent unei infectări, reinfectarea cauzează, de obicei, simptome mai blânde. Această
rezistență parțială dispare după câteva luni și până la câțiva ani, dacă nu există o expunere continuă la
malarie.

Cauze și diagnostic

În mod normal, boala se transmite prin înțepătura unei femele țânțar infectate, din genul
Anopheles. Prin această înțepătură, paraziții din saliva țânțarului sunt introduși în sânge. Apoi, paraziții
se deplasează către ficat, unde ajung la maturizare și se reproduc. Există cinci specii de Plasmodium care
pot infecta cu malarie și aceasta poate fi răspândită de către oameni. Cele mai multe cazuri de deces
sunt cauzate de P. falciparum cu P. vivax, P. ovale, și P. malariae care, în general, cauzează o formă mai
blândă de malarie. Speciile P. knowlesi rareori cauzează îmbolnăviri la oameni. În general, malaria este
diagnosticată prin examinarea sângelui la microscop, utilizând frotiuri sanguine sau prin teste de
diagnosticare rapidă bazate pe antigen. Au fost dezvoltate metode care utilizează reacția în lanț a
polimerazei pentru a detecta ADN-ul parazitului, dar acestea nu sunt utilizate la scară largă în zonele
unde malaria este comună din cauza costurilor și a complexității acesteia.

Prevenire și tratament

Riscul de îmbolnăvire poate fi redus prin prevenirea înțepăturilor de țânțari, utilizând plase de
țânțari și produse insectifuge sau prin măsuri de controlare a insectelor, precum utilizarea de insecticide
și drenarea apei stătătoare. În zonele unde boala este comună, câteva medicamente sunt disponibile
pentru prevenirea malariei la călători. În zonele cu niveluri ridicate de malarie, sunt recomandate doze
ocazionale de sulfadoxină/pirimetamină la feți după primul trimestru de sarcină. În ciuda nevoii, nu
există niciun vaccin eficient, deși eforturile de a crea unul sunt în desfășurare. Tratamentul recomandat
împotriva malariei reprezintă o combinație de medicamente antimalarice ce conțin artemisinină. Al
doilea medicament poate fi meflochină, lumefantrină sau sulfadoxină/pirimetamină. Chinina, alături de
doxiciclină pot fi utilizate, în cazul în care artemisinina nu este disponibilă. În zonele în care boala este
comună, se recomandă ca malaria să fie confirmată, dacă este posibil, înainte de începerea
tratamentului, din cauza îngrijorărilor privind creșterea rezistenței la medicamente. Boala a dezvoltat o
rezistență la câteva medicamente antimalarice; de exemplu, P. falciparum clorochino-rezistentă;
Aceasta s-a răspândit în majoritatea zonelor cu malarie, iar rezistența la artemisinină a devenit o
problemă în anumite zone din Asia de Sud-Est.

Epidemiologie

Boala este larg răspândită în zonele tropicale și subtropicale, ce sunt prezente pe o zonă extinsă
din jurul ecuatorului. Acesta include o mare parte din Africa Subsahariană, Asia și America Latină.
Organizația Mondială a Sănătății estimează că, în anul 2012, cazurile de malarie s-au ridicat la un număr
de 207 milioane. Se estimează că, în acel an, boala ar fi cauzat decesul a între 473.000 și 789.000
oameni, mulți dintre ei fiind copii din Africa. Malaria este asociată, de obicei, cu sărăcia și are un impact
negativ major asupra dezvoltării economice. În Africa, se estimează că a rezultat în pierderea a 12
milioane de dolari pe an din cauza costurilor ridicate pentru furnizarea de asistență medicală, pierderea
capacității de muncă și efectele produse asupra turismului.
Bibliografie
1. World Health (2010). “Guidelines for the treatment of malaria”
2. Nadjm B, Behrens RH (2012). “Malaria: An update for physicians”
3. Worrall E, Basu S, Hanson K (2005). “Is malaria a disease of poverty? A review of the
literature”.