Frumosul in Artă

Să experimentezi frumosul este un sentiment foarte ciudat și totuși foarte

uman. Este în aceiași masură foarte personal cât și un standard cultural care se
aplică tuturor oamenilor. Ca și exemplu, conform unor studii științifice, anumite
aspecte a percepției masculine asupra frumuseții feminine cum ar fi raportul
dintre șolduri și talie sau simetria feței vor fi aceleași pentru toți barbații din lume
indiferent de cultura sau religia lor.
Un apus de soare este frumos din cauză că este foarte frapant, foarte colorat și
este unul din puține momente când putem privii direct catre strălucirea lui. În
momentul apusului ne este reamintit literarmente locul nostru in sistemul solar,
eterna luptă dintre lumină si întuneric, ciclurile dintre zile, ani și viață.
Frumusețea de multe ori implică un sentiment de venerație, o senzație care
trezește cele mai adânci sentimente. Este greu să stai in fața unuia dintre nuferi
lui Monet și să nu ai parte de aceste sentimente.
De multe ori frumusețea se împletește cu misterul. Sentimentul care il
avem după ce am văzut un tablou cum ar fi Strigătul lui Edvart Munch poate să
atingă aspecte ale condiției umane pe care nu le înțelegem. Misterul prin definiție
e un lucru neînteles și totuși face parte din viața noastră, arta poate creea un
geam care va înrama misterul în așa fel încât să ne simțim mai puțin izolați și
singuri.
Unul dintre cele mai puternice aspecte ale artei este că majoritatea
privitorilor trec de la o formă de artă la alta cu o deschidere si cu o dorință de a
gasii frumusețe, chiar si un nou fel de frumusețe unul inventat de subconștientul
lor sau dau un nou sens noțiunii de frumusețe. Problema este că privitorul nu
înțelege din prima sau trece peste profundul mesajului care este trimis de catre
autor spre privitor. Picturile lui Jackson Pollck au fost primordial văzute pur și
simplu ca niște pete de vopsea, tablouri care orice copil le putea face. A trebuit să
treacă ceva timp până ce frumusețea s-a înfiripat in ochii privitorilor. Pentru ca și
arta să fie acceptată ea trebuie să rezoneze cu publicul, chiar dacă de cele mai
multe ori publicul este limitat in acceptare și gândire. Uni artiști s-au bucurat de
succes chiar de la inceputuri cum ar fi Rembrand și care au ramas populari, spre
deosebire de alții care au fost adoptații mult mai târziu. Ca si exemplu Van Gogh
nu a reusit să impresioneze audiența in timpul vieții sale dar in zilele noastre este
unul dintre cei mai bine vândut artist.
 Frumusețea in arta contemporană este în strânsă relație cu cunoștiința
umană contemporană care este mult mai libertină dar si mult mai pretențiosă.
Cea mai importantă sarcină a artei contemporane este de a creea un nou sens al
locului nostru in această noua lume high tech. Alienarea este ecel ciudat
sentiment de discomfort, care ne face să credem ca nu aparținem acestei lumi
contemporane pe care am creeat-o. Gasirea frumuseții in această anxietate
modernă este un o reallizare uimitoare.
Frumusețea este cea mai periculoasă ideea in artă, ea excită și zăpăcește,
inspiră si distruge. Frumusețea a fost venerată ca și cea mai de preț valoare
artistică și calomniată ca și o ispită păgână. Astăzi frumusețea este tratată de
iubitorii de artă ca și o glumă, o escrocherie, o idee old-fashion. Acest lucru face
ca o mare parte din arta modernă irelevantă din punct de vedere a gasirii
frumuseții deoarece frumusețea este peste tot si obsedează pe toată lumea.
Poate întocmai din acestă cauză fotografia este adevarata artă a timpurilor
noastre. Fotografia nu are nici o obiecție in ceea ce privește frumusețea, fotografii
trăiesc in cotideanul lor inconjurați de frumusețe. Oare de ce celelalte ramuri ale
artei din zilele noastre sunt atât de șovăielnice din privința frumuseții in artă?
Probabil ca este un rezultat al unui lung proces intelectual care a început in
Modernism. Dușmanii artei moderne s-au plâns acum 80 de ani că arta noua este
urâtă, ei au ajuns la concluzia ca distorsionarile lui Picasso sunt un atac parșiv
catre frumusețea formei umane văzute de vechii greci. Binențeles că nu puteau
greșii mai mult Picasso a iubit arta greacă mai mult decât ei, picturile și sculpturile
lui