Universitatea "Constantin Brancusi" Targu Jiu

Facultatea de Stiinte ale Educatiei,Drept si Administratie Publica

Literatura Romana

Nevoia de fictiune

Ion Popescu Bradiceni

Bobic Cristiana-Mihaela

2020
 Nevoia stim cu totii ca este ceva necesar noua, dar ce este fictiunea? Fictiunea este o
reprezentare produsă de imaginația cuiva și care nu corespunde realității sau nu are corespondent
în realitate. Care este legatura dintre nevoie si fictiune? De ce avem nevoie de fictiune? Vom
expune intai un studiu asurpa acestei probleme.

Operele de fictiune reprezinta genul literar care solicita cel mai mult capacitatea intelectuala
a cititorilor , permitandu-le astfel sa recunoasca mai bine gandurile si emotiile altora, se arata
intr-un studiu al cercetatorilor americani publicat acum sapte ani.

Lecturarea operelor de ficţiune ajută la detectarea zâmbetelor false de cele adevărate, la

detectarea confortului unei persoane, precum şi evaluarea emoţiilor prietenilor şi a membrilor
familiei, arată autorii studiului, publicat în revista americană Science. Potrivit acestora, este
vorba despre un proces mintal esenţial, care permite dezvoltarea unei reţele de acţiuni complexe
în societatea umană, definită în ştiinţele cognitive ca "teorie a minţii".

În cadrul acestei cercetări, Emanuele Castano, profesor de psihologie la New School for
Social Research, din New York, şi studentul său, David Comer Kidd, au realizat o serie de cinci
experimente în cadrul cărora le-au cerut participanţilor să citească opere de ficţiune literară, de
ficţiune populară şi non-ficţiune.

După aceste lecturi, cercetătorii au evaluat procesele cognitive ale participanţilor

permiţându-le acestora să atribuie o stare mintală, o emoţie sau o intenţie unei alte persoane.
Aceştia au luat parte la anumite teste bine stabilite, printre care citirea gândurilor celorlalţi,
privindu-i în ochi. Pentru acest test, autorii le-au prezentat participanţilor fotografii alb-negru cu
ochii unor persoane, precum şi fotografii cu diverse expresii ale unor oameni, cerându-le să
descrie emoţiile şi gândurile acestora.

Cele cinci experimente pe care autorii le-au realizat au arătat că participanţii care au citit
opere de ficţiune literară s-au descurcat mai bine la aceste teste spre deosebire de ceilalţi. Studiul
a scos la iveală că factorul determinant pentru capacitatea oamenilor de a pătrunde în sufletul
altor persoane reiese din calitatea operelor de ficţiune, care abordează diferite subiecte complexe.
Autorii au explicat că lecturarea cărţilor de ficţiune îl solicită mai mult pe cititor din punct de
vedere intelectual, trezindu-i gândurile creative, spre deosebire de ficţiunea populară.

"La fel ca în realitate, lumile descrise în ficţiunea literară sunt pline de personaje complexe
ale căror vieţi interioare sunt greu de perceput şi se cere un efort intelectual", subliniază
cercetătorii.

Deci, se pare ca citirea de opere fictionale ajuta mult in dezvoltarea inteligentei emotionale,
pe langa placerea pe care o induc.

"Genul fantastic este din ce în ce mai căutat și mai apreciat de cititori. Și m-am întrebat de
multe ori de ce. De ce adulții adoră filmele cu Harry Potter, trăiesc cu intensitate drama
personajelor principale din Jocurile foamei, sau visează la dragostea ciudată dintre un om și un
vampir din cărțile autoarei Stephanie Meyer? Cărți fantastice au fost scrise și cu ani în urmă, dar
impactul lor la public nu a fost niciodată atât de mare. O parte din răspuns îl găsim în existența
internetului care este un factor de promovare fantastic, în mass-media în general, care transformă
orice în produs comercial.

Dar eu cred că mai există un motiv. Și poate este cel mai important. Nevoia de ficțiune= nevoia
de evadare.

Ritmul vieții cotidiene s-a schimbat într-un mod radical: este din ce în ce mai alert.
Experimentăm senzația că timpul are o altă dimensiune: s-a comprimat. Problemele de zi cu zi
devin apăsătoare, solicitând omul ca un întreg, din ce în ce mai intens. Și pentru a nu te scufunda
e nevoie de un colac de salvare.

De ce să citești cărți despre viața obișnuită, de zi cu zi a unor personaje, când cunoști realitatea
destul de bine? Poate doar ca să te bucuri sadic că nu ești singurul care suferă? Pentru echilibru
este nevoie de un element ”de altceva” care să contrabalanseze viața pe care o cunoști, grijile pe
care le ai, problemele cărora trebuie să le faci față. Iar acest altceva poate fi (pentru mine este) o
carte fantastică. Evadezi din lumea reală, depășești granițele ei alături de personaje, te distanțezi
de problemele apăsătoare, recurgi la cea mai bună terapie de vindecare a sufletului împovărat. În
lumea fantastică îți permiți să trăiești la maxim, să alegi personajul care vrei să fii, să pătrunzi în
lumea creată de mintea scriitorului cu scopul de a te îndepărta de lumea reală și a te vindeca . De
stres. Pentru că este cel mai perfid ”virus” declanșator de boli."

Se observa aici ca se vorbeste in special de genul fantastic, dar din definitia fictiunii,
fantasticul nu este exact acelasi cu fictiunea, ci o parte din ea. Aici este expusa opinia Violetei
Balan. Ea aduce in discutie niste puncte destul de adevarate si chiar relatabile, dar nu cred ca
nevoia de fictiune = doar cu nevoie de evadare. Problema este mult mai complexa decat atat.

Felix Negoita vine cu o completare, oricat de "antitetica", a acestei nevoi de fictiune prin
raportare la cuvant.

Logosul este la inceput pentru ca logosul este el insusi cel care marcheaza inceputul prin
deschiderea catre realitate. Logosul este activitatea de conceptualizare si delimitare a tot ce e
extra-lingvistic: “Visez acel laser lingvistic / care sa taie realitatea de dinainte / […] Acel cuvant
il visez / care a fost la inceputul lumilor lumii” (N. Stanescu). Sa numim astfel investirea
conceptelor-fragmente de realitate cu sens, ce are loc in logos, o prima deschidere.
 Totusi, proprietatea logusului de a crea concepte si a le investi cu sens nu se rezuma doar la
real. Astfel, observam imediat, precum Stephen Daedalus (J. Joyce), ca sunt posibile lucruri in
limba ce nu sunt posibile in realitate. Esenta limbajului, aceea de a crea, se extinde dincolo de
constrangerile realului, si instantiaza concepte noi, ce apartin gandirii magice, poeziei,
fictionalului. Aceasta este o a doua deschidere a logosului: o dechidere catre trans-real; catre
transcendent. Noile concepte si sensuri instantiaza o noua lume. O lume care, oricat ar
imprumuta din cea reala, nu raspunde in fata ei.

Fictiunea are, deci, la baza acelasi mecanism creator al logosului ce instanteaza cognitiv
realul. “Nu citim si scriem poezie pentru ca este dragut. Citim si scriem poezie pentru ca suntem
membrii ai rasei umane” (N. H. Kleinbaum).

Fictiunea nu este o iesire temporara din realitate, nici o oglinda a ei, nici un instrument ce
serveste un scop didactic sau estetic. Fictiunea este o nevoie intrinseca a sistemului uman; este
ceva ce a fost cu noi de la inceput, caci “la inceput era Cuvantul” (Ioan).

Si aici exista ceva adevar, dar parca e un pic prea absoluta si aceasta "definire" a nevoii de
fictiune. De ce nu largim aria de acoperire a conceptul si nu zicem ca este in acelasi timp
evadare, o nevoie cum e nevoia de a cuvanta, sau o modalitate de dezvoltare cognitiva a
inteligentei emotionale? Eu aceasta la aceasta concluzie vreau sa ajung. Si ca sa nu lungim
povestea:

Fictiunea este o nevoie pe care fiecare dintre noi o simtim, intr-o anumita masura, indiferent de
circumstante.
Bibliografie:

1. Cum ne ajuta cartile de fictiune https://www.mediafax.ro/cultura-media/cum-ne-ajuta-cartile-de-

fictiune-11456472

2. Nevoia de fictiune https://violetabalan.wordpress.com/2012/01/15/nevoia-de-fictiune/

3. Realitatea si nevoia de fictiune. Sau manifestul https://negofelix.com/2019/03/02/realitatea-si-

nevoia-de-fictiune-sau-manifestul/