Calitatea democrației în Rusia

Consider că, trăim într-un secol al extremelor, întrucât pe arena mondială se afirmă diverse
regimuri politice, de la democrație până la totalitarism. Regimul democratic presupune existența,
în primul rând, a unor valori precum: libertate, dreptate și egalitate. Ele reprezintă idealurile și
principiile pentru care se luptă. În realitate însă, aceste principii funcționează nu tocmai așa după
cum ne sunt livrate. Mi-a plăcut în ce mod a definit conceptul de democrație, Thomas Jefferson,
un filozof care susținea liberalismul clasic și fost peședinte al SUA. Acesta menționa: „ Când un
guvern se teme de cetățeni este democrație. Când cetățenii se tem de guvern este dictatură”. O
definiție simplă, pe înțelesul tuturor.

Perioada după anii 1989-1991, părea într-adevăr că lumea, liderii și actorii politici se pot schimba.
Regimurile autoritare și totalitare din America Latină, Europa de Est, Africa centrală s-au prăbușit
și urmau să fie înlocuite de autorități noi, care promiteau să construiască o democrație liberă după
modelul occidental. Conceptul de Război Rece a fost înlocuit cu ideile unei „lumi democratice” în
care statele angajau să adopte formele de piață liberă și stabilirea unei noi agende internaționale,
care includea securitatea globală. În studiul meu, voi analiza parcursul democrației în Federația
Rusă. Voi explica evoluția democrației și calitatea acesteia la momentul actual.

Prăbușirea URSS, pe plan intern, a înrăutățit relațiile dintre elitele politice din Rusia și a generat o
luptă ascuțită între fracțiunile născute după destrămarea regimului comunist. La începutul anilor
90, climatul politic al Rusiei s-a caracterizat printr-un nivel relativ ridicat de libertate individuală,
dar și prin legislație contradictorie și un nivel scăzut de securitate. În 1993, confruntarea dintre
executivul federal și ramurile legislative s-a transformat într-o criză, pe care președintele Boris
Elțîn a rezolvat-o cu forța, dispersând Consiliul Suprem și Curtea Constituțională. După care, a
adoptat noua Constituție, care să acorde viitorilor președinți ample atribuții. Implantarea modelului
occidental al democrației în Rusia, s-a dovedit a fi unul parțial eșuat. La scurt timp după apariția
instituțiilor democratice, poporul s-a dovedit a fi un ostatic al structurilor birocratice, oligarhice și
al intereselor clanului de elite, care se preocupau de propria bunăstare și profit.

A doua decadă a „noii democrații”, a început odată cu instituirea noului președinte, Vladimir Putin.
Odată ajuns la putere, grupul de guvernământ a căutat să centralizeze puterea și să elimine opoziția
din spațiul politic. Acesta din urmă, a dus la o deviere din ce în ce mai mare a sistemului politic
de la standartele democrației libere. Un exemplu elocvent ne poate oferi chiar ultimul scrutin de
alegeri prezidențiale din 2018. La fel ca alegerile trecute, campania lui Putin pentru un nou mandat
a beneficiat de avantaje, inclusiv influența sa și a partidului asupra mass-mediei și nereguli
procedurale în timpul numărării voturilor. Cel mai puternic contracandidat al său, Aleksey
Navalnîi, a fost descalificat înainte de începerea campaniei din cauza unei condamnări penale
motivate politic. Acesta a fost condamnat la 30 de zile de închisoare, pe motiv că a încălcat legile
privind protestele publice. Navalnîi a fost arestat de numeroase ori de către autoritățile ruse. El
este supranumit de presa americană omul de care Vladimir Putin se teme cel mai mult.

Sistemul electoral al Rusiei este conceput în așa fel ca dominația politică să fie menținută de către
partidul idolatrizat de către Putin, „Rusia Unită”. Autoritățile fac modificări frecvente în legile și
calendarul alegerilor pentru a se asigura că candidații lor preferați vor avea avantajul maxim.
Candidații de opoziție au șanse mici de succes în apelul acestor decizii sau în asigurarea unor
condiții de concurență echitabilă. Partidul de guvernare „Rusia Unită”, și-a obținut majoritatea în
Dumă prin eligibilitatea oferită politicienilor aleși la nivel local să participe și la ședințele
Consiliului Federației.

Deși, constituția prevede libertatea de exprimare, autoritățile acordă o mare discreție pentru a
împiedica orice discurs sau activitate întoarsă împotriva lor. Guvernul, împreună cu companiile de
stat controlează direct toate rețelele de televiziune naționale, posturi radio precum și majoritatea
pieței de publicitate media, prin care își fac campanii de PR. Sunt foarte puține magazine
independente, care funcționează doar în mediul online, iar altele au sediul în străinătate.

Atacurile, arestările și amenințările la adresa jurnaliștilor sunt frecvente. În 2018, Maksim

Borodin, corespondent de anchetă, a murit după ce a căzut de la balconul apartamentului său în
circumstanțe suspecte. El a raportat într-un material precum că Rusia ar trimite în Siria contractari
militari privați. Un alt caz este cel al reporterului Denis Korotkov, care a primit amenințări cu
moartea chiar înainte de publicarea articolului său, în care îl acuza de crimă pe un om de afaceri
strâns legat de Kremlin. Libertatea religioasă este respectată inegal. O lege din 1997, oferă statului
un control extins și îngreunează operarea grupurilor noi sau independente. Biserica Ortodoxă Rusă
are o poziție privilegiată, lucrând îndeaproape cu guvernul în privința priorităților de politică
internă și externă.

Președintele autoritar al Rusiei domină în totalitate sistemul politic alături de aliații săi din
serviciile de securitate și mediul de afaceri. Aceste grupuri controlează indirect serviciul Dumei și
își aranjează legile așa cum le convine lor. Excepție este doar Cecenia, acolo autoritățile federale
au o influență limitată de impune decizii de politică. Liderul Ramzan Kadîrov a obținut puterea
necontrolată în schimbul păstrării republiciii în cadrul Federației Ruse. Corupția din guvern și
lumea afacerilor este omniprezentă. „Democrația” rusească se definește mai degrabă a fi un regim
caracterizat prin prădarea bogăției publice de către elitele aflate în funcții. Există foarte puțină
transparență și responsabilitate în activitatea de zi cu zi a guvernului. Deciziile sunt adoptate în
spatele ușilor închise de un grup de indivizi ale căror identități sunt adesea neclare. În 2018, în
timp ce toată țara era focusată pe Campionatul Mondial de fotbal, guvernul a anunțat modificarea
legislației pentru creșterea vârstei de pensionare. Această decizie a provocat un val de nemulțumiri,
care s-a lăsat cu proteste conduse de opozantul Aleksey Navalnîi, după care a fost și arestat. După
ce autoritățile au suprimat protestele, proiectul de lege a fost adoptat în septembrie, iar președintele
a semnat-o în octombrie. Cea mai recentă știre pe plan internațional, care motivează reforma
pensiilor, este demisia guvernului condus de Medvedev. Liderul de la Kremlin a criticat neașteptat
cabinetul de miniștri, pe care îl acuză pentru scăderea popularității și situația economică din țară.

Sistemul multipartit este gestionat cu atenție de Kremlin, care tolerează doar concurența
superficială cu partidul dominant „Rusia Unită”. Legislația adoptată în 2012 a liberalizat regulile
de înregistrare a partidelor, permițând crearea a multor partide noi. Această lege a fost concepută
pentru a încuraja diviziunea și confuzia între opoziție. În 2018, Ministerul Justiției a refuzat din
nou să înregistreze partidul celui mai puternic contracandidat al lui Putin. Conducerea țării este
strâns legată de puternici oligarhi, care benificiază de patronajul guvernului în schimbul loialității
politice și a diferitelor forme de serviciu. Biserica Ortodoxă lucrează în mod similar pentru
susținerea status-quo-ului, primind în schimb sprijin financiar și un statut de privilegiat. Femeile
sunt subreprezentate în politică și guvernare. Acestea dețin mai puțin de o cincime din locuri în
Duma de Stat și în Consiliul Federației. Doar 4 din 32 de membri ai cabinetului sunt femei.

Conform Freedomhouse, Rusia are acumulat doar 20 de puncte în totalul de 100, ceea ce o face să
fie încadrată în categoria statelor care nu sunt libere. Acest aspect caracterizează mai mult
regimurile autoritare, cărora le este specific gradul mare de corupție.

Este oare Rusia o țară democratică? Răspunsul meu este nu, cu toate că, contrar realității, articolul
1 din constituție, menționează că Rusia este un stat federal și democrat. Cel mai probabil nici nu
va fi niciodată o democrație liberă din cauza mentalității staliniste implantată foarte, foarte adânc
atât în instituții cât și în cultura politică a rușilor. După părerea mea, Rusia este o democrație doar
pe foaie.
Bibliography

Grebeniuk Margarita, “Procese de transformare socio-culturale a identității”, 2012

https://freedomhouse.org/report/freedom-world/2019/russia

https://edition.cnn.com/2020/01/15/europe/russian-government-resigns-vladimir-putin-reforms-
intl/index.html

http://elar.uspu.ru/bitstream/uspu/5955/1/mon00059.pdf