Părintele Rafail Noica: „ispitele sunt mai cumplite azi…”

REZUMAT:
"Insa asta e partea intai a cuvantului parintelui Siluan: TINE-TI MINTEA IN IAD! Nu-ti
inchipui ca lumea asta e altceva. Sa fim seriosi si sa fim treji! Dar… NU DEZNADAJDUI e
partea a doua. Dumnezeu, care m-aude acuma, puternic este sa ne crute de acel streang si
de acel “chepeng” care cade de sub picioare."
"ne pacaleste cel viclean daca suntem prosti…"
"Dureremare – durerile sunt legate de nastere. Toata durerea cred ca este o nastere. Deci,
Doamne, ce nastere ne rezervi noua pentru zilele noastre? Invredniceasca-ne Domnul sa o
vedem si pe aia."

Sa stiti ca vadit sunt ultimele vremi. Si Apostulul Ioan spunea acum 2000 de ani ca
erau. Erau, in samanta, numai ca astazi, ceea ce era de necrezut candva cand se
citea Apocalipsa si alte prorocii, este tehnologic realizabil. (…) Infricosatoare sunt,
dar daca Dumnezeul nostru se zice atotputernic, in zilele astea vom vedea ce
inseamna atotputernic si cerem Tie, Doamne, sa ne arati lucrul asta, daca noi vom
traversa acele perioade. Sunt infricosatoare, dar nu vom deznadajdui caci milostiv
este Dumnezeu si mare este Dumnezeu. (…) Atacurile si navalele care vin asupra
omului sunt inca de acum deja de necomparat cu cele ce erau inainte. Spunea
cineva aseara, un Prea Sfintit parca, ca in viata noastra, in ultimii 30 de ani lumea
a devenit de nerecunoscut. Asa e … si se schimba pe ceas ce trece!

O maica imbunatatita, Sebastiana, pe care Domnul a luat-o acum cativa ani, de prin regiunea
Timisoarei, de pe undeva (…) spunea unui parinte pe care il cunosc eu: „Parinte, vremi ca
astea n-am apucat. Am cunoscut razboiul, am cunoscut foamete, am cunoscut prigoane, dar
vremi ca astea n-am mai vazut.Ieri – zice – mi-au trebuit patru ceasuri ca sa citesc un acatist.”
Intelegeti putin de ce vi se duce mintea si nu ramane la rugaciune, in biserica sau in chilie?
Da, suntem pacatosi, dar sa stiti ca nu e numai pacatul nostru. Sunt si alte lucruri pe care nu
le putem dovedi, dar va spun asta ca marturie a unora mai batrani si care au cunoscut alte
lumi. Deja si eu ma vad ca un martor al unei alte lumi pentru cei care astazi au 30 sau 20 de
ani si mai putin. Iar parintele nostru a fost si martor al lumii inainte de primul razboi mondial
(…) si mi-a spus ca dupa aceea n-a mai fost niciodata acea pace de care isi amintea in
tineretile lui, acea asezare a lumii care se simtea. Dupa primul fratricid mondial s-a ridicat
harul de pe pamant si n-a mai venit. Dupa al doilea fratricid mondial a fost si mai rau si prin
anii ‘70 ne zicea: „Daca va mai veni un razboi mondial credinta pe pamant va deveni cu
neputinta“ (…)

Observ ca ceea ce numeam credinta a falimentat de multe ori in viata mea pana cand am
inceput sa o vad ca nu o am si asta este o caracteristica a epocii noastre nu numai a lui Stan
Patitu‘ care va vorbeste, adica “crezi ca…” si te trezesti ca… “nu”; este ca si cum stai ferm
cu picioarele pe ceva solid, pe scanduri solide si cineva-ti pune o cravata pe dupa gat, cade
scandura de sub tine si te trezesti ca asta-i un streang… Iertati-ma, dar asta este ce vrea sa
faca vicleanul cu noi. Insa asta e partea intai a cuvantului parintelui Siluan: TINE-TI MINTEA
IN IAD! Nu-ti inchipui ca lumea asta e altceva. Sa fim seriosi si sa fim treji! Dar… NU
DEZNADAJDUI e partea a doua. Dumnezeu, care m-aude acuma, puternic este sa ne crute
de acel streang si de acel “chepeng” care cade de sub picioare.
Dar, Doamne, pazeste-ne, ca… asa cum mai multi au spus si aseara si azi: ispitele sunt mai
cumplite azi. Nu numai mai cumplite, ci si mult mai subtiri, mai nebagate in seama. Crezi ca
esti un credincios si te trezesti ca reactiile tale sunt reactiile necredinciosului. Credinta ta te
falimenteaza, te tradeaza. (…) Nu e cazul de a deznadajdui… Cand observam lucrurile astea
e cazul sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu; dar as zice mai mult: e cazul sa ne bucuram.
(…) E vremea sa ne bucuram cu intristatoare bucurie, dar undeva o bucurie tainica poate
exista daca avem mai multa credinta si mai multa intelegere incotro mergem: e Dumnezeu!
E lumina nefacuta care e langa mine, in mine undeva si ma lumineaza si ma arata cat de
pacatos sunt (…)

Cer Domnului sa va intareasca in zilele astea, zile de cernere, zile foarte dureroase, cumplite,
infricosate – „tine-ti mintea in iad” – dar si… “nu deznadajdui” – zile de un deosebit har. (…)
Intr-o lume care astazi, in bloc, masiv, aluneca permanent si tot mai mult catre tot ce este
aparent indulcitor – oh, ce amar este pacatul, cu ‘dulceata’ lui cu tot, dar ne pacaleste cel
viclean daca suntem prosti…! – catre pacatul care se afiseaza ca etica a societatii permisive,
cum se spune in Apus (…) – nu are mai mare valoare faptul ca, de bine de rau, noi, prostii,
ne lipsim de atatea lucruri „dulci” pe care ni le-au dat tov. Freud si altii, care ne-au invatat sa
facem ce vrem… Merci, ‘tovarase’ Freud, eu fac ce vreau. Dar nu-i mai valoroasa alegerea
noastra azi, decat odinioara? Dumnezeu stie cu cat mai valoroasa, dar sunt si prorocii care
ne incurajeaza. Deci, sunt zile de un deosebit har si as vrea ca Domnul sa ne dea acea
deosebita lumina, deosebita nadejde pe care ne-o da prin cuvantul Sf. Siluan, prin acel „si nu
deznadajdui” (…)

Sa profitam de de aceste zile despre care proroceau parinti in trecut ca sunt cumplite si, in
acelasi timp, ca multi ar fi dorit sa fie impreuna cu noi, sa se nevoiasca cu noi in zilele noastre.
O, Doamne, da-ne lumina sa invatam cum sa ne nevoim, cum, in ce fel sa profitam de vremea
asta cumplita si minunata in care suntem. Durere mare – durerile sunt legate de nastere.
Toata durerea cred ca este o nastere. Deci, Doamne, ce nastere ne rezervi noua pentru zilele
noastre? Invredniceasca-ne Domnul sa o vedem si pe aia.

Extras din Conferinţa susţinută la Mănăstirea Râmeţ

sursa rafailnoica.wordpress.com