Convorbire Ion Druță și activitatea sa

03.10.2016

Ion Druță s-a născut pe 3 septembrie 1928, în satul Horodiște, județul

interbelic Soroca, Regatul României (în prezent în raionul
Dondușeni, Republica Moldova). A absolvit școala de silvicultură și
Cursurile superioare de pe lângă Institutul de Literatură „Maxim Gorki” al
Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S.. Din 1969 se stabilește
la Moscova, Rusia.[5]
Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la începutul anilor '50.
Operele sale, adunate în 4 volume, Frunze de dor, Balade din
câmpie, Ultima lună de toamnă, Povara bunătății
noastre, Clopotnița, Horodiște, Întoarcerea țărânii în pământ, Biserica
albă, Toiagul păstoriei ș.a. fac parte din „fondul de aur” al literaturii
naționale contemporane
Din 1987 Ion Druță este președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din
Republica Moldova, post în care a fost ales unanim la Adunarea Generală a
scriitorilor. Este decorat cu mai multe ordine și medalii, deține titlul de
Scriitor al Poporului. În 1967, scrie piesa Casa Mare, nuvela Ultima lună
de toamnă și romanul Balade din câmpie (prima parte a dilogiei Povara
bunătății noastre), Ion Druță a primit Premiul de Stat al R.S.S.
Moldovenești.[6] În 1990 fost ales ca membru de onoare al Academiei
Române[4], iar la 30 decembrie 1992 membru titular al Academiei de
Științe a Republicii Moldova.[7] A fost inclus în lista celor 10 scriitori din
lume pentru anul 1990 („Moldova Literară” din 26 iulie 1995).[6]
Creația druțiană este apreciată de contemporani. După cum
menționează Mihai Cimpoi, „prin caracteristicile ei esențiale, opera lui
Ion Druță ... este în total o expresie a rezistenței spirituale și morale în fața
a tot ce subminează naționalul, umanul, sacrul”. În anii regimului totalitar
comunist sovietic, Ion Druță s-a ridicat deasupra principiului abordării
realității de pe poziții de clasă.
La 26 august 2008 i-a fost acordat Premiul de Stat in anul 2008 și titlul de
„Laureat al Premiului de Stat” pe anul 2008, pentru contribuția de excepție
la dezvoltarea culturii și literaturii naționale și universale. [8]
La 11 septembrie 2009 Ion Druță a devenit primul cavaler al Ordinului
„Bogdan Întemeietorul”. Președintele Republicii Moldova Vladimir
Voronin l-a decorat pe Druță „în semn de profundă gratitudine pentru
contribuția sa deosebită la renașterea națională, pentru merite în
dezvoltarea relațiilor culturale cu țările străine și activitate prodigioasă în
vederea sporirii prestigiului Moldovei pe plan internațional”.[9][10]
Ion Druță a lucrat la ziarele „Țăranul sovietic”, „Moldova socialistă”
(devenită mai târziu „Moldova Suverană”) și la revista „Femeia
Moldovei”. Primul volum de schițe și nuvele, La noi în sat, apare în anul
1953, urmat de alte lucrări de proză scurtă și de romanele Frunze de
dor, Povara bunătății noastre. În anul 1969 se stabilește cu traiul
la Moscova, publicând în limba română și în limba rusă.

La iniţiativa lui Ion Druţă este înălţat, lîngă Soroca, monumentul Poetului
Anonim, numit “Lumînarea Recunoştinţei” (2004).

Este decorat cu Ordinul Drapelul Roşu de Muncă (1960), Ordinul Lenin

(1988), Ordinul Republicii (1993).

Laureat al Premiului de Stat al RSS Moldoveneşti pentru romanul “Balade

din cîmpie” şi nuvela “Ultima lună de toamnă” (1967). În anul 1988 i se
conferă titlul de Scriitor al Poporului din RSS Moldovenească .

Membru de Onoare al Academiei Române (1990). Membru activ al

Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1992). Doctor Honoris Causa al
Universităţii de Stat din Moldova (1999).

Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul literaturii

(2008).