UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIŞTE

FACULTATEA DE ŞTIINŢE UMANISTE

DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific,

Conf. univ. dr. Ovidiu-Marcel Murărescu

Absolvent,

Bălţoi Andreea Gabriela

Târgovişte

2017
Potenţialul balneoclimateric al
Subcarpaţilor Olteniei
 Capitolul I.

Poziţia geogragică a Subcarpaţilor Olteniei

Poziţia geografică

Subcarpaţii Olteniei fac parte din unitatea geografică a Subcarpaţilor Getici. Subcarpaţii
Getici se întind între Valea Motrului la vest, Valea Dâmboviţei in est, Podişul Getic la sud şi cu
Carpaţii Meridionali în partea de nord. Împreună cu Podişul Getic aceştia formează o treaptă de
legătură între Carpaţii Meridionali si Câmpia Romana.

Fig. 1. Poziţia geografică a Subcarpaţilor Olteniei (sursa: www.docslide.net)

 În literatura de specialitate, Subcarpaţii Getici au fost studiaţi de o suită de cercetători din
domeniul Geografiei.
Limitele Subcarpaţiilor Olteniei sunt: “în nord limita faţă de Carpaţii Meridionali (Munţii
Vâlcan, Munţii Parâng şi Munţii Căpăţânii) este dată de aliniamentul depresiunilor submontane
în care se află o serie de localităţi: Padeş, Tismana, Runcu, Bumbeşti Jiu, Crasna, Novaci, Baia
de Fier, Polovragi, Horezu, Costeşti, limita sudică este destul de greu de delimitat, existand
aproape peste tot o situaţie de continuitate între Subcarpaţii Getici si Podişul Getic; urmărită de
la vest la est incepe de la Apa Neagră (pe Motru) şi se continuă pe dreapta Tismanei pana la sud
de Rovinari (Jiu), Bălteni, după care limita urca pană la Roşia de Amaradia (izvoarele
Amaradiei), coboară la Sineşti (Olteţ) şi merge pană la sud de Babeni, iar în partea vestică limita
este dată de Valea Motrului care-i desparte de Podişul Mehedinţi, limita estică este reprezentată
de râul Bistriţa Vâlcii”. (Grigor P. Pop, 2000).
În ceea ce priveşte subdivizarea acestora, putem menţiona contribuţiile lui:
- Grigor Pop, care subdivide Subcarpaţii Getici în două compartimente: Subcarpaţii dintre
Motruaşi Bistriţa Valcii (Subcarpaţii Olteniei) – fig. 1, respectiv Subcarpaţii dintre Dâmboviţa şi
Bistriţa Vâlcii (partea estică).
- Grigore Posea împarte aceeaşi unitate geografică în 3 subunităţi: Subcarpaţii Gorjului
între Valea Motruluiaîn vest şi Valea Olteţului înaest; Subcarpaţii Vâlcii, aflaţi între Valea
Olteţuluiaîn vest şi Valea Topologului în est; MusceleleaArgeşului, între Valea Topologului - în
vest - şiaValea Dâmboviţei, în est.
Din punct de vedere administrativ,aSubcarpaţii Olteniei se înscriu pe teritoriul aadouă
judeţe: Vâlcea şi Gorj.
 Capitolul II

Concepte şi definiţii privind turismul balnear şi staţiunile balneare

În ceea ce priveşte turismul balnear dinaRomânia, în lucrările de specialitate acesta are

diferite abordări.
Conform lui Vasile Glăvan (1995) „ turismul balnear reprezintă un ansamblu de mijloace
şi dotări turistice menite să pună în valoare factorii naturali balneari (apele minerale, nămolurile,
gazele terapeutice, litoralul cu complexul său de factori terapeutici şi altele)”.
Turismul pentru tratament şi curăabalneo-medicală este definit conform dicţionarului de
terminologieaturistică ca fiind: „ forma specifică a turismului de (sejur) odihnă practicată de
persoanele care se deplasează în staţiunile balneoclimaterice pentru îngrijirea sănătăţii sau
prevenirea unor boli” (Aurelia Stăncioiu, 1999).
Spre deosebire de unele ţări ale Uniunii Europenea(Spania, Franţa, Italia) unde turismul
de litoral esteaconsiderat turism balnear, fără caaacesta să presupună desfăşurarea unor
tratamenteacu aplicarea complexului de factoriaterapeutici ai litoralului, aceştia folosind
termenul deatalasoterapie pentru acest tip de cură, în Româniaaefectuarea unor cure pentru
îngrijirea sănătăţii sau prevenirea unor boliareprezintă turism balnear.
Talasoterapia presupune utilizarea simultană, într-o zonă marină privilegiată, sub
supraveghereamedicală, a binefacerilor elementelor din mediul marin (apa mării, nămolurile,
algele, climatul marin ş.a.) în scopapreventiv sau curativ.
În ţările amintite mai susaconceptul de termalism reprezintă turismul balnear.
Termalismul sau crenoterapiaareprezintă utilizarea apei minerale termale direct de la
sursăa(creno = sursă fr.) în scopuri terapeutice. Conform Dicţionarului explicativ al limbii
române cuvântulatermal reprezintă acea staţiune „care are izvoare calde de ape minerale”( DEX,
Editura Academiei R.S.R., 1975, pag. 950.). Termalismul este definit de specialiştii români ca
fiind „ ansamblul activităţilor legate de valorificarea şi utilizarea apelor minerale calde în scop
curativ pentru turişti aflaţi într-o staţiune termală” (G. Stănciulescu, N. Lupu, & G. Ţigu, 2000).
Diferenţa este dată de faptulacă pentru italieni, francezi, spanioli termalismul se referăala
utilizarea în scopuri terapeutice aatuturor categoriilor de ape termale, inclusiv a celor care nu
suntacalde, pentru că există şi din acestea.
Pe lângă aceste concepte, pentru definirea tratamenteloraefectuate cu ajutorul factorilor naturali
de cură seamai folosesc: climatoterapia şi balneoclimatoterapia. Climatoterapia reprezintă
folosireaaacţiunii diverselor tipuriade climat în scop profilactic şi curativ. Aceasta areaefecte
asupra creşteriiarezistenţei organismului la infecţii şiastres, în tratarea astmului bronşic alergic, a
tuberculozei, aahipertensiunii arteriale oscilante, a nevrozelor,aafecţiunilor endocrine. (E.
Berlescu, 1982).
Cel mai complex concept este reprezentatade balneoclimatoterapie care necesită folosirea
complexuluiade factori naturali: clima, factorii balneari (ape minerale, saline, gaze terapeutice,
lacuri sărate, plaje, nămoluri) ai unei staţiuniasau localităţi balneoclimaterice în scop profilactic,
de recuperare medicalăasau în scop curativ. ( E. Berlescu, 1982).
Fără cercetările întreprinse în cadrulabalneologiei dezvoltarea turismului balnear nu ar fi
posibilă. Balneologia este ştiinţa care se ocupă cuadescoperirea, studiul complex şi aplicarea în
practica medicală a factorilor naturali: ape minerale, nămoluri, gaze terapeutice, etc (Elena
Berlescu, 1996). Dacă balneologia se referă laaîntregul complex de tehnici medicale utilizate
pentru valorificareaafactorilor naturali de cură şi metode, asigurându-le unarol preventiv şi
curativ asupraaorganismului, turismul balnear prezintă dotărileaşi mijloacele necesare pentru
aplicareaafactorilor de cură, fără de care nu s-ar putea desfăşura tratamentele.
Turismul de sănătate, care includeaturismul medical, turismul de prevenireaşi turismul
curatic aafost caracterizataîn diferite moduri în literature de specialitate.
Turismul pentru sănătate a fost definit conform International Union for Official Tourism
Organisation ( I.U.O.T.O. ) astfel: „ Asigurarea stării de sănătate utilizând resursele naturale ale
ţării, în special apele minerale şi climatul.”( *** The International Union for Official Tourism
Organisation ( IUOTO ), IUOTO Publications, Geneva, Switzerland, 1983, pag. 7.)
Definiţia este destul de restrânsă,adeoarece se raportează doar la turismulade cură
balneară, iar la acesta se axeazăadoar pe doi, din multipli, factori naturali ce permit desfăşurarea
de curăabalneo-medicală, cum ar fi apa mărilor şi oceanelor, apa lacuriloraterapeutice, gazele
mofetice,anămolurile minerale şi turbele etc.
„Timpul liber petrecut departe de casă, în care unul din obiective este ameliorarea stării
de sănătate” (Clift S. and Page J., Health and international tourist, Routledge, London and New
York, 1996, pag. 199.) reprezintă o altăadefiniţie pentru turismulapentru sănătate.
 Turismul de bunăstare a apărut întreaturismul tradiţional şi balneologia tradiţională,
curele de sănătate profilacticeasau turismul de sănătate, care au la bază un raportapsiho-fizic
valid, calitatea vieţii şi îmbinată cu protecţia sănătăţii.
La graniţa dintre îngrijirea sănătăţiiaşi timpul liber se află turismul de sănătate, fiind
considerataun produs menit îngrijirii sănătăţii care întrece noţiunea de boală şi analizează
îndeplinireaaacestei „stări de bine” a populaţiei, a cărei dezvoltare esteastabilită de o serie de
factori socio-demograficiaca: feminizarea populaţiei active, urbanizarea, dezvoltarea sectorului
social şi nu în ultimul rând,ade factorii socio- economici. Autorii „Ghidului centrelor termale din
Spania” evaluează că în ultimii douăzeci de ani a avut loc o reîntoarcere fără precedent a
termalismului, petrecerea vacanţei într-o staţiune balneară modificându-se într-o alternativă la
turismul tradiţional, denumită în prezent turism de sănătate.
Datorită importanţei pe care o areaaceastă formă de turism pentruastatele din Uniunea
Europeană, Planul de acţiuneaal UE a inclus termalismul ca formă specifică a turismuluiaşi
considerăm necesară uniformizareaaconceptelor privind turismul balnear.
Având în vedere numărul mare aladefiniţiilor, a evoluţia acestei forme de turism şi a
punctelorade vedere prezentate, putem defini turismul de bunăstare sau turismul de sănătateaca
fiind deplasarea în scopul tratării anumitor boli,aori pentru recuperare în cazul unor persoaneacu
deficienţe funcţionale, prin intermediul cureloraterapeutice, în staţiuni balneare clasice şi/sau în
scopulaprevenirii îmbolnăvirii, a recăpătării vitalităţii, pentruarelaxare,arecreere şi realizarea
unei stări de bine, prinaintermediul curelor de sănătate, în centrele deabunăstare, din staţiunile
balneare moderne. Sursele terapeuticeanaturale, cum ar fi lacurileaterapeutice, izvoarele calde şi
minerale, apa mărilor aşi oceanelor, turbele, nămolurile minerale,agazele mofetice, ce constituie
baza tratamenteloratradiţionale, întregite cu oferta centrelorade bunăstare, întemeiată pe
îndeplinirea noiloracriterii ale cererii (înlăturarea stresului,arepunerea în formă, algoterapie,
aromoterapie,adrenaj limfatic, cure de înfrumuseţare, cure de slăbit,apresoterapia, reflexoterapia
etc) şi un personalaprofesionist ce garantează servicii de cea maiabună calitate, în structuri
moderne de cazare, alimentaţie,atratament şi agrement alcătuiesc imaginea a ceea ce trebuiea să
fie turismul de bunăstare în mileniul trei.
Turismul de sănătate, indiferent de terminologia folosită pentru a defini acest concept,
turism bazat pe termalism, climatoterapie, cură helio-marină etc., se foloseşte prin intermediul
staţiunilor balneare. Totodată, mulţimea factorilor de cură aplicaţi în cadrul turismului balnear a
necesitat prezenţa mai multor tipuri de staţiuni, respectiv staţiune balneară, staţiune termală,
staţiune climaterică.
O staţiune balneară este oalocalitate sau o parte a unei localităţi care dispuneade factori
naturali de cură (ape minerale, nămoluri etc.) şi ambientaliarecunoscuţi ştiinţific, beneficiind
totodată deastructurile, mijloacele şi dotările necesare realizării produseloraturistice de tip
balnear.
Staţiunea climaterică este staţiunea aflată într-o zonăacu condiţii climaterice ce ajută la întărirea
organismului şi tratarea unor boli. Staţiunea termală este o saţiune situată într-o regiune în care
se găsesc izvoare minerale termale cuacalităţi terapeutice apreciate pentruaînsănătoşirea unor
boli.
Pe lângă punctul de vedere privind genezaasintagmei staţiune balneară, descrisă la
mărimea istoricăaa turismului balnear, denumirea în engleză, spa, seaconsideră că este abrevierea
din latină pentru : S = salud (sănătate); P= per (prin); A = agua (apă).
O staţiune balneară conţine oamultitudine de resurse naturale, materiale,adotări şi
amenajări financiare, instalaţiiatehnice, în scopul obţinerii funcţionalităţii sale dominante,aaceea
de a garanta un tratament balnearacomplex cu caracter recuperator, curativ sau profilactic.
Stâlpul de susţinere a oricărei staţiuni balneare stă în următoarele componente:
- natura zăcământului de resurse naturale;
- infrastructura tehnică de exploatare a acestor resurse;
- populaţia existentă la nivelul ţării, sau turiştii străini care suferă de afecţiuni tratabile în
staţiuni;
- indicaţiile medicale privind cantitatea şi calitatea factorului terapeutic utilizat în tratamentul
diferitelor afecţiuni;
- normele administrative şi legislative de extragere şi exploatare balneară a factorului natural
de cură în vederea utilizării pe termen lung a zăcămintelor.
Staţiunile balneare manifestă cel mai bineainteracţiunea medicină – turism, în domeniul
utilizăriiafactorilor naturali terapeutici.
După o lungă perioadă de tranziţie marcatăade rămânere pe loc, nehotărâre şi situaţii de
criză, şi înaturismul balnear românesc se observă o tendinţă de renovare a infrastructurilor
hoteliere şi de tratament balnear, de găsire a unoraremedii de ameliorare a serviciilor oferite în
cadrulacurelor, pentru evaluarea acestora la standardeleaeuropene şi mondiale, întreprinzătorii
fiindadin ce în ce mai determinaţi de faptul căaturismul balnear şi turismul de sănătate are o
viziuneamai bună decât turismul clasic.
 Capitolul III

Potenţialul balneoclimateric al Subcarpaţilor Olteniei

2.1. Generalităţi
Depresiunea Getică deţine o multitudine de zăcăminte minerale bogate şi diversificate,
staţiunile Băile Olăneşti, Băile Govora şi Călimăneşti-Căciulata-Cozia fiind reprezentative
pentru această zonă geografică.
Apele mineraleaconţin o amplă varietate de elemente chimice extraseadin rocile prin care
acestea s-au înfiltrat. Din cele mai vechiatimpuri apele minerale din Subcarpaţii Oltenieiaau fost
considerate ca factoriacurativi valoroşi, în prezent fiind întrebuinţateape scară largă atât în
staţiuni câtaşi pentru consumul curent.
Conform definiţiei internaţionale, o apă pentru a fi considerată minerală trebuie să
conţină cel puţin 1 g de săruri minerale dizolvate la un litru de apă, elemente chimice sau gaze cu
acţiune farmaco-dinaimică sau să aibă la izvor temperatura de cel puţin +200 C şi să posede o
acţiune curativă ştiinţific recunoscută.
Conform definiţieiaelaborate de Federaţia Internaţională de Termalism şi Climatism
(F.I.T.E.C.) oaapă minerală trebuie să aibă o anumităaorigine, să nu fie supusă unor transformări
artificialeaşi să se diferenţieze de apa potabilă prin felul şiacantitatea componentelor minerale
sau gazoase,aprin radioactivitate, temperatură, şi să deţinăacalităţi terapeutice demonstrate de o
academieade ştiinţe medicale.
Plecând de la proprietăţile fizico-chimice apele minerale se clasifică astfel:
a) după caracteristicile termice: ape hipotermale când temperatura este între + 200C şi
+350C; ape izotermale care au temperatura apropiată de cea a corpului omenesc +360C,
+370C, ape mezotermale cu temperatura între +380C şi 420 C sau până la 450C; şi ape
hipertermale cu temperatura peste +450 C. (P.Gâştescu, P. Breţcan, 2009)
b) după caracteristici osmolare: ape hipotone, izotone şi hipertone, clasificarea având ca
reper presiunea osmotică a sângelui;
c) după caracteristici chimice: ape oligominerale, carbogazoase, alcaline, alcalinoteroase,
feruginoase, arsenicale, cloruratosodice, iodurate, sulfuroase, sulfatate şi radonice.
Caracteristica chimică a unei ape minerale este dată de procentul în miliechivalneţi,
permiţându-se astfel o apreciere calitativă a posibilităţilor de combinare chimică a ionilor de apă
minerală.
La Băile Olăneşti există apeade zăcământ sărate, petrolifer,abromurate iodurate.
Sarmaţianul genereazăaape sulfuroase, clorurate,asodice, magneziene, reci, precum şi ape de
profunzimeaclorurate, sulfuroase, bromurate, iodurate, termale. La Ocnele Mari,aapele sărate, cu
o concentraţie ridicată, provinadin spălarea masivelor de sare.
Apele naturale termale prezintă, faţă deaapele reci, deosebiri în echilibrul agregatelor
moleculare. Termalitatea naturală a unei ape are o importanţă mare, ea fiind inclusă printre
criteriile de clasificare a apelor minerale.
România este o ţară foarte bogată în ape termale naturale. Se admite că apele de suprafaţă
se înfiltreazăala adâncimi mari, dobândesc temperaturaalocală şi revin la suprafaţă ca ape
termale naturaleade origine vadoasă, termalitatea lor fiind determinatăade treapta geotermică
locală. În principiu, până la 20 m adâncime, depozitele de ape minerale subterane împrumută
temeperatura atmosferică locală, cu variaţiile termice respective. Între 20-30 maapa are
temperatura medie anuală a regiunii, fără a mai suportaavariaţiile sezoniere. La o adâncime de
peste 30 m, pânza de apă încălzeşteacu câte un grad la fiecareaaproximativ 30 m profunzime.
“În apele minerale s-au evidenţiat aproape toate elementele chimice cunoscute. Dintre
aceste se comportă ca anioni (sarcini electrice negative) clorul, bromul, fluorul, arsenul, precum
şi ionii bicarbonic, sulfat şi fosfat.” (C. Munteanu, 2013).
Clorul (Cl), extrem de răspândit în apele minerale,acu originea în rocile sedimentare
bogateaîn sare, este solubil sub formă deacloruri ale metalelor alcaline sau alcalino-teroase.
Apele minerale cu o predominanţă aaclorurii de sodiu sunt denumite ape clorurate sodice, iar
celeamai mari concentraţii de clorură deasodiu poartă numele de ape sărate.
Bromul (Br) din apele fosile asociateazăcămintelor de petrol are, de asemenea, origine
biogenă.În apele minerale se găseşteasub formă de bromuri, în concentraţii de celaputin 15 mg/l.
Sunt întâlnite deseori concentraţii deabrom sub 15 mg/l în zonele cu masive de sare şi înaapele
de zăcământ, însă există şi ape foarte bogateaîn brom ca, de exemplu, la Băile Govora (sonda 6)
cu 75 mg/l.
Iodul (I) prezent in apele folsile are origine biogenă. Apele minerale iodurate trebuieasă
aibă cel puţin 1 mg/l iod. Majoritatea izvoarelor de curăainternă conţin sub 10 mg/l iod, dar în
apeleade zăcământ (Băile Govora) pentru balneaţieaîntâlnim concentraţii de peste 40 mg/l.
Sodiul (Na), prezent în toate apeleaminerale, dar predominând în cele sărate, îşi are
origineaaîn salinitatea reziduală a rocilor sedimentare.
Apele minerale clorurate-sodice au o concentraţie medie de 350-450 mg sodiu/litru şi
600-700 mg clor/litru, origineaalor fiind legată de rocileasedimentare bogate în sare.
Apele minerale clorurate-sodice nu întrec concentraţia de 15 grame/litru. Acestea sunt
reprezentativeaîn cura internă sub formă de pulverizaţii şi aerosoli. Datorită concentraţiei lor
aceste ape suntaconsiderate hipotone (sub 280 milimoli), izotonea(320 milimoli),sau hipertone
(peste 350 milimoli).
Acţiunea lor farmaco-dinamică se exercită asupra mucoasei gastrice, stimulând secreţia
gastrică şi mobilitatea intestinală. Consumul acestor ape minerale acţionează enzimele digestive
având un efect de scădere a glicemiei.
Apele minerale sulfuroase admitaprezenţa sulfului titrabil în apă de celapuţin 1mg/litru.
Hidrogenul sulfuratadin acest tip de apă minerală îşi areaprovenienţa în rocile sedimentare
gipsoase, care sub acţiuneaasubstanţelor organice sau a bacteriilor sulfuroaseareduce sulfatul. De
asemenea, microorganismele pot da naştere la hidrogen sulfurat din substanţe organice.
Sulful îmbracă mai multe forme în apa minerală sulfuroasă (grupe sulfhidrice, hidrogen
sulfurat liber, acizi polisulfhidrici).
Apele minerale iodurate au cel puţin 1 mg iod /litru apă. Inanatură nu exista ape iodurate
naturale, iodulagăsindu-se în unele ape bicarbonatate,aclorurate-sodice, mici cantităţi de iod se
găsesc, de asemenea, şi în unele ape de tip sulfuros.
Iodul derivă din rocile sedimentare şi are la origine flora sau fauna de odinioară.
În apele subterane sărateaconcentrate, iodul se află în concentraţieamare (40-70 mg/litru). Apa
minerală sărată-ioduratăaconcentrată se utilizează numai în cura externă.
Conform definiţiei stabilite de Societatea Internaţională de Hidrologie Medicală
(I.S.M.H.) nămolurile terapeutice sunt reprezentate de substanţele ce se formează în condiţii
naturale sub influenţa proceselor geologice. În terapeutică acestea sunt folosite în stare fin
divizată în amestec cu apa.
Insuşirile fizice şi chimice sunt legateade proprietăţile lor terapeutice, una din principala
caracteristică deabază fiind capacitatea de a absorbiaapa (hidropexia) şi de a o reţine.
Conform definiţiei dată deaSocietatea Internaţionala de Hidrologie Medicală, hidropexia
esteadată de coloizii nămolurilor, constituiţi din componenteleaorganice macromoleculare.
Nămolurile de turbăavegetală păstrează mai bine apa decâtanămolurile minerale. Calitatea de a
se puteaaextinde şi contura cu uşurinţă pe toatăasuprafaţa pielii depinde de gradul de hidropexie.
Termopexia reprezintă calitatea peloidelorade a păstra cât mai multă călduraaacumulată
prin încălzire, are o deosebităaimportanţă terapeutică, deoarece nu numai caapăstrează multă
vreme căldura constantăape reginea împachetată cu nămol, dar permiteaşi încălzirea nămolului la
temperaturiamairidicate, dar foarte bine suportateade organism (în compoziţie cu apa).
Capacitatea de sorbţiune a unui nămol aratăafelul acestuia de a face schimb de ioni cu
pielea peacare se utilizează. Acizii humici, fracţiuneaacoloidală, şi celuloza ajută mai ales la
acest schimb ionic.

2.2.Geneza apelor minerale

Unitatea deluroasă cu cea mai mare complexitate structurală este constituită de
subcarpaţi. Această complexitate este dată de o serie de factori geologici complecşi.
Diferenţierile locale în structura geologică au fost stabilite de mişcările pe verticală ale
blocurilor din fundament, de înălţarea diferenţiată a blocurilor de sare, dar şi de împingerea
orogenului.
Structura geologică este relativ mai simplă în Subcarpaţii Getici particularizându-se în
trei sectoare distincte:
● Sectorul dintre râurile Argeş şi Topolog (Muscelele Argeşului) constituie o structură
monoclinală, cu strate groase de gresii aşezate pe microconglomerate paleogene şi miocene.
● Între cursurile Argeşului şi Dâmboviţei, dar şi de la cele ale Topologuluipână la al
Gilortului, se constată o structură cutată largă, parţial faliată.
● Între văile Topologului şi Gilortului se vede o îmbinare a celor două tipuri de structură
amintite mai sus.
Adesea structura cutată e acoperită de formaţiuni mio-pliocene monoclinale. Între Gilort
şi Olteţ (L. Badea, 1964), iar eroziunea (pleistocen şi holocen) a îndepărtat stratele monoclinale
şi a scos la zi stratele cutate pe care au rezultat butoniere pe anticlinale şi interfluvii pe sinclinale.
Din punct de vedre geotectonic, în Subcarpaţii Olteniei sunt recunoscute două starturi
majore: Platforma Moesică şi Depresiunea Getică.
Aranjamentul tectonic alaDepresiunii Getice s-a consolidat în principalaîn timpul
mişcărilor moldavice din Sarmaţianulainferior-mediu. Aceste mişcări au mobilizataşi
fundamentul, fapt confirmataprin existenţa unor falii majore printreacare si falia Pericarpatică.
 În nord-estul Olteniei unde depoziteleaneogene sunt la suprafaţă, acestea sunt fixate într-
o structurăacutată care formează anticlinalulaOcnele Mari şi sinclinalul Olăneşti. Mişcările attice
au finisat structurileadiapire de la Olăneşti- Călimăneşti- Râmnicu Vâlcea- Ocnele Mari- Ţicleni.
În jumătatea vestică a SubcarpaţiloraGetici, între Bistriţa Vâlcii şi Motru, se remarcă una
din cele mai întinseaşi unitare arii depresionare subcarpatice, respectiv “Depresiunea
subcarpatică olteană” (I.Conea, 1931), bine delimitată între culmile marginale ale munţilor
Căpăţânii, Vâlcan şi Parâng şi dealurile subcarpatice mediane. Această regiune subcarpatică este
formată din trei aliniamente morfostructurale, aproape paralele, ce se succed de la nord spre sud
(Fig. 2).
Gruiurile submontane înfăţişate prin culmi, în general perpendicular faţă de munte,
alcătuite pe structuri monoclinale Miocene şi Pliocene şi care îndură uneori pietrişuri fluvio-
torenţiale. Gruiurile piemontane submontane domină ulucul depresionar şi sunt despărţite de văi,
în general consecvente şi epigenetice.

Fig. 2. Profil schematic în Subcarpaţii Olteniei dintre Bistriţa Vâlcii şi Motru

(Sursa: N. Popescu)

Subcarpaţii Olteniei suntaformaţi din roci sedimentare foarte diversificate ca alcătuire

mineralogică, proprietăţiafizice şi mecanice, grad de cimentare. Rocile se găsesc în strate cu
grosime deosebită şi în alternanţeamultiple de unde detaşarea unor complexeapetrografice pe
care acţiunea agenţiloraexterni a dus la compunerea unor forme dearelief specifice. Cele mai
multe având caracter local.
Neogenul Subcarpaţilor Olteniei este variat în funcţie de structura geotectonică din care a
fost descris. Zona depresiunii are o structură mai completă faţă de Platforma Moesică (Platforma
Intra-Carpato-Balcanică), unde lipseşte miocenul mediu şi superior.
Depozitele sedimentare specifice Cuaternarului sunt formate din roci neconsolidate aflate
în sistemul de terase fluviatile ale râurilor, în luci, favorizând unele procese geologice
gravitaţionale de versant (alunecări de teren, ravenare, torenţialitate etc.).
Ulucul depresionar formatadintr-o înşiruire de compartimenteadepresionare joase (şesuri
aluviale), în care depozitele fluviatilease află la vest de Jiu, sub tavlegul văilor, la adâncimi de
peste 50 m, fapt cearemarcă o subsidenţă continuă ce s-aamenţinut activă încă din Pleistocenul
superior. Aceste compartimente suntalegate între ele prin înşeuri în care au fostaremarcate
pietrişuri, interpretate a fi teraseafluviatile şi urmele unor cursuri de apă longitudinale ape
direcţia ulucului depresionar (Emm. de Martonne, 1907; Al. Roşu, 1967; L. Badea,1967). Atât
şesul aluvial cât şi nivelulaînşeuărilor cresc altimetric de la estacătre vest, la est de Jiu caracterul
lor tectonicafiind mult mai evidenţiat.

Fig. 3. Profil schematic prin Subcarpaţii Olteniei

(Sursa: Posea, G., “Geografia Fizică a României”, Partea I)

Toate văile cu obârşiile în CarpaţiiaMeridionali străbat cele trei segmenteaale reliefului

subcarpatic, având caracteraconsecvent şi epigenetic în gruiurileasubmontane şi caracter
transversal în uluculadepresionar şi în dealurile mediane. Captarea unor cursuri longitudinal, ce
urmareau iniţial direcţia ulucului depresionar subcarpatic, de către o serie de râuri sudice care au
străpuns prin eroziune regresivă aliniamentul dealurilor mediane, a fost susţinută pentru prima
dată de Emm. de Martonne (1907). Ideea a fost apoi reactualizată şi completată de Al. Roşu
(1967), pentru râurile situate la vest de Gilort, si de L. Badea (1967) pentru râurile dintre Gilort
şi Bistriţa Vâlcii.

2.3.Resurse de ape minerale

La contactul dintre unităţileamontane carpatice şi subcarpatice, prin prezenţaastructurilor

sedimentare şi calcaroase, existăaînsemnate acumulări de ape subterane. De-a lungul liniilor
tectoniceace străjuiesc depresiunea Loviştei şi alte depresiuni subcarpatice mai mici se găsesc
ape freaticealibere şi captive, descendente, cu caracter potabil.
Deosebit de importantă este prezenţaahidrozăcămintelor de vârstă eocenă, miocenă, de la
Calimăneşti-Căciulata,aBaile Govora, Olăneşti, Costeşti, în principal cuacaracter sulfuros.
Calităţile fizico-chimice se datoreazăafaptului că acestea însoţesc nivelul zăcămintelor de
hidrocarburi, iaraadâncimile de zăcământ întrunesc condiţiileapentru a fi termalizate. Alt
zăcământ se află înaperimetrul Râmnicu-Vâlcea-Cozia, care se continuăapână in judeţul Argeş
(Bughea), cu predominanţăasulfuroasă, ca urmare a unei structuri mioceneade gipsuri. Acestea
sunt complete de existenţa apeloraclorurosodice de la Ocnele Mari- Ocniţa, ca urmare a spălării
directe a masivelor de sare.
Prezenţa unor anomalii tectonicealămureşte existenţa apelor termale de la Olăneşti şiade
la Cozia Bivolari. Aceste surse de ape termale suntaexploatate prin puţuri, foraje şi sonde.
Primele forajeade captare au fost făcute în anii 1830-1897 şi auafost continuate mai intens între
anii 1963-1977.
Apele de adâncime i-au naştere din apele vadoase. Acestea se află la adâncimi diferite, au
un conţinut chimic puternic influenţat de complexitatea alcătuirii geologice.
„În Subcarapţii Getici sunt caracteristice formaţiunile mio-pliocene, care au ca specific
alternanţa de strate de gresii, marne, argile, tufuri, pietrişuri, nisipuri.
În ele se află şi zăcămintele de petrol, gaze, cărbuni, sare etc. Toate acestea fac ca ele sa aibă un
conţinut variat de săruri de unde duritatea ridicată şi reducerea posibilităţii de folosire pentru
consum, mai ales pentru populaţie.” (M. Ielenicz, G. Pătru, & M. Clius, 2003). Acestea seaaflă
sub presiune şi sosesc la suprafatăafolosindu-se de planurile de falie, de statificaţie, etc., unde
dau izvoareaminerale cu debite şi conţinut chimicavariabil. În unele locuri apaaacestora este
întrebuinţată in tratamenteamedicale, situaţie care a favorizatadezvoltarea unor staţiuni
balneoclimatericeaprecum: Călimăneşti, Olăneşti, Govora, Săcelu.
Ape clorosodice simple care s-auaformat prin spălarea fie a masivelor de sare, fie a
depoziteloramiocene sărăturoase. Sunt considerate ape clorurate-sodiceaapele care conţin peste
1g/l NaCl, dar ele auaconcentraţii mult mai mari (>15 g/l). Staţiunileace folosesc apă sărată în
cura externă sunt în zonaamasivelor de sare, cu ape minerale sărateaconcentrate: Băile Govora,
Ocnele Mari.
Apele minerale clorurate-sodiceahipotone (1-15g/l) provin din izvoareleaminerale
prezente în zona cuteloradiapire şi sunt folosite predominantaîn cură internă, inhalaţii,
pulverizaţii,agargarisme: Călimăneşti-Căciulata, Băile Olăneşti
Izvoarele minerale sărate se leagă de prezenţaasâmburilor de sare din zona cutelor
diapire care,adatorită marii solubilităţi a Na Cl în apăagenerează un “şirag” de izvoare sărate
(cunoscute subadenumirea de murători sau saline).
Apele sulfuroase seaasociază, în general, cu prezenţaacongolomeratelor din Subcarpaţii
Getici şi conţinacel puţin 1 mg de sulf titrabil, în contact cuaaerul ele işi pierd stabilitatea şi işi
modificăaaspectul- devenind din transparente lăptoase.
Se gasesc acolo undeastrăbat depozite paleogene grezoase,amarno-grezoase şi le întâlnim în
Călimăneşti, Govora, Olăneşti, Săcelu.
Apele iodurate sunt ape minerale cuaun conţinut de iod de minimuma1 mg/l, fiind
indicate înaafecţiuni endocrine, metabolice, gută, etc. Izvoareleacu ape minerale complexe cu
conţinut de iod suntaprezente in Băile Olăneşti, Călimăneşti-Căciulata, Săcelu.
Apele termale se leagă genetic deaapele de adâncime. Orizonturi cu ape termaleace au
temperaturi de peste 50°C au fostainterceptate si de o serie de foraje săpateala Călimăneşti-
Căciulata.
Nămolul terapeuticaexistent la Ocnele Mari, de origineasapropelică, cu caracter fosil, se
extrage din 1954, fiind bogat înahidrosulfuri şi fier coloial, însă dispune de rezerve modeste.
Rezervele bogateaale hidrozăcămintelor şi calităţile lor hidroterapeuticeaau condus la apariţia şi
dezvoltarea unoravaloaroase staţiuni balneare.
Nămolurile minerale se formează înamod natural, în jurul izvoarelor minerale, ca urmare
a proceselorafizico-chimice şi microbiologicecare se detaşeazăala contactul apei minerale cu un
pat argilos. Astfel de nămoluri mineraleagăsim in Govora (nămol silicios, iodurat).
Pe teritoriul Subcarpaţilor Olteniei sunt prezente următoarele tipuri de ape minerale,
clorurosodice, sulfuroase sau sulfatate, uneori cu caracter iodurat sau bromurat.

Fig. 4. Apele minerale din Subcarpaţii Olteniei (Prelucrat după www.docslide.net)

Rezervele cele mai mari le deţin apele clorurosodice sulfatate şi uşor bicarbonatate: 330-
800 mc/zi (Cl), sulfuroase: 30-120 mc/zi şi apele termale cu 1500 mc/zi. (Agentia Naţională de
Resurse Minerale-1995).

3.4. Potenţialul climato-turistic

Subcarpaţii Olteniei se desfăşoarăaîn zona climatului temperat continental, iar prin

poziţiaageografică într-un climat al dealurilor şiapodişurilor de la exteriorul Carpaţilor. ( M.
Ielenicz, G. Pătru, & M. Clius, 2003)
 Zona climatică deadealuri şi podişuri cu bioclimat sedativ şi relaxantacuprinde regiuni cu
altitudiniaîntre 200 şi 800 de metri. Climatul acestor zone este mai blândafaţă de zona montană,
termic, hidricaşi dinamic, cu ierni moderate şi veri răcoroase, cu cantităţiade precipitaţii
moderate şi cu o dinamicăaredusă a aerului, confortul termic înregistrândavalori maxime în ţara,
iar stresulacutant şi pulmonar, valori minime. Cele mai multealuni sunt relaxante, aeroionizarea
este variabilă. Bioclimatul acestor zone este relaxant, sedativ-indiferent sau de cruţare,
organismul nefiind solicitat pentru adaptare. Deaaceea nu are contraindicaţii terapeutice,
indiferentade sezon, fiind recomandat persoanelor care nuasuportă stresul factorilor climatici,
vârstnici sau copii, subiecţiacu stări de surmenaj sau în convalescenţăadupă diverse boli.
Datorită poziţiei geografice, a reliefului şi a vegetaţiei, Subcarpaţii Olteniei beneficiază
de un climat bland, semimediteraneean. Cercetări sistematice de climatologie, începute încă din
anul 1884, continuate de Dr. V. Crassu în perioada interbelică şi de doctorii L. Ciungan şi V.
Geiculescu din 1952 şi până în 1986 au furnizat date importante, publicate în lucrări de
specialitate şi prezentate succint în continuare.
Presiuneaaatomsferică este, în general, mică vara şi ridicată iarna, caracterizatăaprin
aceea ca ea creşteasemnificativ la începutul toamnei şi scadeapronunţat la venirea primăverii.
Media acesteia este cuprinsăaîntre 729 mm Hg în aprilie şia734 mm Hg în ianuarie, când
poate urcaapână la 756,4 mm Hg.
Amplitudinea maximă a presiuniiaatmosferice este de 46,9 mm Hg, iar cea
minimăaatinge numai 20,2 mm Hg în luna august.
Mişcările maselor de aer sunt puternicainfluenţate de aşezarea geografică şi vecinătatea
lanţuluiamuntos al Carpaţilor Meridionali, astfel încâtalipsesc cele cu carcater specific zonal şi
cele intense. Deseleaperioade de calm sunt întrerupte sporadic de vânturiacu viteză redusă, a
cărei medie anuală esteade sub 2m/s, variaţia fiind cuprinsăaîntre 1,5 m/s în august şi 2,8 m/s în
aprilie. Foarte rar se înregistreazăazile cu vânt tare, peste 10 m/s, iar furtunile violente apar la
intervaleafoarte mari de timp şi durează doar câteva minute.
 Evoluţia calmului atmosferic la staţia meteorologică
Târgu Jiu
90
y = -0.1717x + 60.224
80 R² = 0.0019
70
Medie
60
50
Calmul atmosferic
40
30
Linear (Calmul
20 atmosferic)
10
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Graficul 1. Evoluţia calmului atmosferic la staţia meteorologică Târgu Jiu

Frecvenţa vânturilor pe direcţii la staţia

meteorologică Târgu Jiu
N
12
10
N-V N-E
8
6
4
2 Viteza medie a
V 0 E
vântului

S-V S-E

Graficul 2. Frecvenţa vânturilor pe direcţii la staţia meteorologică Târgu Jiu

 Evoluţia calmului atmosferic la staţia meteorologică
Râmnicu-Vâlcea
60 y = -0.5353x + 44.105
R² = 0.0385
50
Medie
40

30 Calmul atmosferic

20
Linear (Calmul
10 atmosferic)

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Graficul 3. Evoluţia calmului atmosferic la staţia meteorologică Râmnicu Vâlcea

Frecvenţa vânturilor pe direcţii la staţia

meteorologică Râmnicu Vâlcea
N
25

N-V 20 N-E
15
10
5
Viteza medie a
V 0 E
vântului

S-V S-E

Graficul 4. Frecvenţa vânturilor pe direcţii la staţia meteorologică Râmnicu Vâlcea

Umiditatea relativă a aerului este ceva mai ridicată, în medie anuală fiind de 69%, între
minima de 58% din august şi maxima de 79% din decembrie fiind o diferenţă de doar 20%,
constanta valorilor constituite, de asemeni, un factor important în asamblul mediului sanogen.
 Nebulozitatea medieacuprinsă între maxima din decembrie de 6,2 şi minimaadin august
de 2,4 urmăreşte îndeaproape extremeleaumidităţii relative, media anuală fiind de 4,5 valoare
destul de redusă laanivel global, iar în perioada caldă a anului se menţineala valori cuprinse între
2 şi 4. Această nebulozitatearedusă este deosebit de importantă pentru o localitate climatică.
Perioadaamare de strălucire a soarelui, concretizată înanumarul de zile senine care
depăşesc numeric pe cele noroase sau acoperite (103 anual) constituieaun factor important de
atracţie, precum şi o importantăasursă energetică neconvenţională ieftină şiaecologică, sursă
exploatabilă în condiţiiaoptime pe durata celor 1200 ore deastrălucire a soarelui. În acestasens
măsurătorile au prezentatavalori ale coeficientului de insolaţie careavariază de la 0,20 în sezonul
rece la 0,54 în sezonul cald.
Temperatura aerului prezintăavariaţii mici atât sezoniere, cât şi diurne, cele maiamici
fiind înregistrate înasezonul rece, când se înregistreazăatemperaturi medii lunare +0,60 C în
decembrie, -20 C înaianuarie, +20 C în februarie.
La staţiileameteorologice Târgu Jiu şi Râmnicu Vâlcea seaobservă că temperaturile medii
lunare multianualeaprezintă o evoluţie lunară crescătoare constantăadin luna ianuarie -1,70 C
până în lunaaiulie de 21,30 C după care scade până în lunaadecembrie ajungând la o valoare de
0,4 0 C.
Raportate la temperaturaamedie multianuală de 10,10 C în Târgu Jiu, respectiva10,2 0 C în
Râmnicu Vâlcea, se observă ca acesteaasunt mai mari în intervalulaaprilie-septembrie, exact în
intervalul lunilor în care se pot practica şi alte activităţiaturistice recreative decât cele specifice
staţiunilor balneare.
 Evoluţia temperaturilor medii lunare multianuale la staţia
meteorologică Târgu Jiu (2000-2014)
25
y = 0.4622x + 7.1288
R² = 0.0416
20

15
Medie
10 Lunar
Linear (Lunar)
5

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
-5

Graficul 5. Evoluţia temperaturilor medii lunare multianuale la staţia meteorologică

Târgu Jiu

Evoluţia temperaturilor medii lunare multianuale la staţia

meteorologică Râmnicu Vâlcea (2000-2014)
25 y = 0.4668x + 7.2076
R² = 0.0452
20

15
Medie
10 Lunar
Linear (Lunar)
5

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
-5

Graficul 6. Evoluţia temperaturilor medii lunare multianuale la staţia meteorologică

Râmnicu Vâlcea
 Cele mai greleazile de iarnă seamanifestă în primaajumătate a luniiaianuarie, iar anual se
înregistrează 28 zile deaiarnăaautentică. Temperatura minimăarecord în sezonularece a fost
înregistrată înadata de 11.02.1929, în statiunea BăileaGovora, când a atins valoarea de -27,40 C.
Anotimpulacald durează mai mult de 6 luni, din aprilieapână în octombrie; zilele cu
temperatură maximă peste 250 C încep dinaaprilie şi se termină în octombrie, astfel încât în
timpulaverii se înregistrează 88 zile cu temperatură de 250 C.
Zile tropicaleaacu temperaturi de 300 C şi rareoriapeste, se întâlnesc în iunie, iulie şi august,
însumând 23 zile. Caracteristicăaeste absenţa căldurii în timpul nopţii, iaratoamnele sunt mai
calde decât primăverile.
Precipitaţiile atmosferice seaîncadrează în limite anuale normale, determinând un regim
pluviometricafavorabil dezvoltării vegetaţiei.
Cantităţile de precipitaţii variază spaţio-temporal de la o lună la alta, de la un an la altul,
din grafice se observă ca cele mai multe cantităţi de precipitaţii se înregistrează în lunile de
primăvară şi vară datorită poziţiei geografice a celor două staţii meteorologice.
Averse masive, urmate de inundaţii locale s-au înregistrat la mari intervale de timp (15-
25 ani), aceste fenomene fiind strâns legate de cele globale. Starea electrică a atmosferei are un
potenţial de 42 V/m, gradientul electric având valori egale sau mai mari cu 100 V, numai când
vremea este instabilă şi cu manifestări electrice.
 Precipitaţiile medii lunare la staţia meteorologică
Târgu Jiu
250
y = -2.2371x + 90.741
R² = 0.0222
200

150
Medie
Lunar
100
Linear (Lunar)

50

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Graficul 7. Precipitaţii medii lunare la staţia meteorologică Târgu Jiu

Precipitaţii medii lunare la staţia meteorologică Râmnicu Vâlcea

200
180
y = -2.7521x + 89.347
160 R² = 0.0391
140
120
Medie
100
Lunar
80
Linear (Lunar)
60
40
20
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Graficul 8. Precipitaţii medii lunare la staţia meteorologică Râmnicu Vâlcea

 Pentru a evidenţia trăsăturile climatice ale arealului pe care l-am studiat, şi mai precis
relaţia dintre organismul uman şi elementele climatice am calculat un indice de cuantificare a
impactului elementelor meteorologice asupra organismului uman.
Studiul a fost realizat pe baza datelor de observaţie meteorologică înregistrate la 2 staţii
meteorologice, situate în Târgu Jiu şi Râmnicu Vâlcea, pe intervalul de timp analizat anterior,
respectiv anii 2000-2014.
Există o serie de indici elementari care combină diferite elemente climatice.
Având în vedere dificultatea reprezentată de achiziţionarea parametrilor climatici orari,
multianuali am realizat doar calculul indicelui balneo-climatic la care am avut disponibilitate de
date de la Agenţia Naţională de Meteorologie.
Indicele climatic-balnear (ICB) al lui Burnet (1963, citat de Cheval et al., 2003),
încearcă să evalueze calitatea turistică a sezonului estival folosind relaţia:
ICB = N/T
N - numărul de zile ploioase din cele patru luni ale sezonului estival;
T - temperatura medie a aerului din perioada respectivă.
Conform metodei, în funcţie de valoarea indicelui, potenţialul turistic al regiunii se poate evalua
ca:
● valori sub 3 reprezintă un spaţiu turistic care are potenţial climatic ridicat;
● valori cuprinse între 3 şi 8 sunt reprezentate de un spaţiul turistic care are un potenţial climatic
satisfăcător;
● valorile mai mari de 8 reprezintă un spaţiu turistic cu un potenţial climatic redus.

Lunile Numarul de zile ploioase Temperatura medie a

din cele patru luni ale aerului
sezonului estival
Mai 13,8 14,6
Iunie 13,0 19,6
Iulie 9,9 21,3
August 8,7 20,0
Tabel 1. Indicele climato-balnear în Subcarpaţii Olteniei
 ICB= N/T => ICB= 45,4/18,87 => ICB= 2,40

Conform indicelui climatic balnear, calitatea turistică a sezonului estival din Subcarpaţii
Olteniei are o valoare de 2,40, ceea ce înseamnă că staţiunile balneare se încadrează într-un
spaţiu cu un potenţial climatic ridicat.
Caracteristicile climato-geografice ale Subcarpaţilor Olteniei reglează regimul
aeroelectric, menţinând în tot timpul anului o ionizare foarte mare, cu efect sedativ-relaxant,
factor natural important care contribuie substanţial la creşterea efectului tratamentului balnear.
 Capitolul IV

Valorificarea resurselor balneoclimaterice

4.1. Scurt istoric al balneoclimatologiei în Oltenia

În Oltenia, în a doua jumătate a secolului XIX, a început dezvoltarea şi consacrarea unora din cele
dintre cele mai importante staţiuni balneare ale României: Călimăneşti, Căciulata-Cozia, Olăneşti şi
Govora.
Situate pe malurile Oltului, unde sunt cunoscute vestigii ale unor terme romane, izvoarele de la
Călimăneşti au fost redescoperite în 1827 şi analizate în 1828.
Arealul balnearaCălimăneşti-Căciulata s-a dezvoltat începând cu din a doua jumâtate a secolului
XIX când, în 1898, staţiunile au fost trecute în proprietateaastatului, împreuna cu Govora şi Lacu Sărat.
Olăneşti eraaconsiderată cea mai important staţiuneabalneară, încă din secolul XVIII. Analiza
chimică a apei izvoarelora s-a realizat în 1830, iar captarea izvoarelor în anul 1837, de către inginerul
francez Bochet, cel care a captat izvoareleade la Vichy şi Aix les Bains. În a doua jumătate aasecolului
XIX sunt publicate mai multe studiiadespre apele din Olăneşti.
Govora a devenitastaţiune balneară la sfârşitul secolului XIX, dupăadescoperirea, captarea şi
studierea a o serieade izvoare cu ape sărate-iodurate, înaperioada 1880-1886, după care se începe
utilizareaalor, sub formă de băi şi cataplasme cuanămol, într-un spital militar de campanile.
În secolul XIX s-auaafirmat, în domeniul balneologiei, numeroaseapersonalităţi medicale şi
ştiinţifice româneştiaale vremii: generalul dr. Carol Davila, prof.Gh.Polizu, prof.C.I.Istrati,
prof.dr.V.Babeş, prof. C.C.Hepites, prof. P.Poni, dr.C.Vârnav, dr.A.Fătu.
În condiţiileacontinuării avântului economic, început dupăaobţinerea independenţeiaPrincipatelor,
în 1877, suntaremarcabile eforturile pentruadezvoltarea şi valorificareaastaţiunilor balneare din noul
regat; construcţiiadeahoteluri şi stabilimente balneare şi primulalaboratorabalnear (1911), la Sovata;
numeroase construcţii de hoteluri şi vile, la Călimăneşti şi captarea ivorului 1 Căciulata; reconstruireaaîn
1903, după un cataclism localadin 1885, a staţiunii Olăneşti (hoteluri, baze de tratament).
Au apărut noi reglementăriaîn domeniul balnear, cea mai importantafiind “Legea pentru
exploatarea staţiunilorabalneare ale statului”, din 1909, prin care staţiunileaGovora, Călimăneşti-
Căciulata, Lacul Sarat şi Techirghiol au fostaorganizate ca societăţi pe acţiuni, cu menţinerea gratuităţii
pentruacrenoterapie şi băile pentru săraci.
După întregireaaRomâniei, în 1918, s-a lărgit considerabil patrimonialabalnear al ţării, însă
majoritatea staţiunilor balneare dinavechiul regat, ca şi în noile teritorii, au suferit mariadistrugeri în
timpul primului războiamondial şi s-au refăcut greu: Govora a funcţionat, sporadic, cu jumătate din
capacitatea anterioarăapână în 1936 când a fost construit un nou hotel;
Călimăneşti a funcţionat caastaţiune sezonieră; Olăneşti a fost preluată în 1918 de bănci, care au
reamenajataizvoarele şi bazele de tratament, iar după 1925, când devineaSocietatea Olăneşti, a fost
modernizată baza deatratament; Ocnele Mari a fost refăcută în 1925, prin construcţiaaunui hotel şi a unui
stabiliment balnear privat.
În perioada 1948-1970 staţiunileabalneare au fost organizate de Ministerul Sănătăţii, ca unităţi
medicaleasanatoriale, finanţate de buget , cuprinzând întreaga activitateade cazare, alimentaţie şi asistenţă
medicală şi coordonateade servicii medicale balneare.
În a doua parte a deceniului opt, în condiţiileaadâncirii crizei sistemului totalitar, staţiunile
balneo-climaterice auaînceput să se degradeze. Începând cu anul 1989, România a trecut printr-o
perioadă de modificări profunde ale sistemului politico-economic şi social, prin trecerea la un sistem
democratic de tip occidental.
Începând din 1991 patrimoniulabalnear al Ministerului Turismului , cuprinzândahoteluri şi vile cu
peste 45000 de paturi, a fostaprivatizat. Degradarea începută în anii ’80 a continuat, numărulaturiştilor
români şi străini la care la cureabalneo-climaterice a scăzut continuu.
Secolul XXI a debutat cu un efort deamodernizare şi revigorare a hotelurilor de cură şi a bazelor
de tratamentaexistente, precum şi cu construirea de noi hoteluri deacură (cu un confort sporit , echipate cu
aparaturăaperformantă), în principalele staţiuni balneo-climaterice.
În anul 2000, a apărut Ordonanţaa Guvernului României privind staţiunile balneare, climatice şi
balneo-climaticeaşi asistenţa medicală balneară şi de recuperareaprin care este înfiinţat Institutul Naţional
de Recuperare, Medicină Fizică şiaBalneoclimatologie, prin reorganizarea vechiului Institut.
După aprobarea în Parlament devine Legea nr. 343/2002 pentru aprobarea Ordonanței
Guvernului nr.109/2000 privind stațiunile balneare, climatice și balneoclimatice și asistența
medicală balneară și de recuperare.

4.2. Studii de caz

Prezenţa pe teritoriul Subcarpaţilor Olteniei a resurselor hidrominerale şi a nămolurilor
terapeutice a favorizat dezvoltarea unor puternice structuri de tratament balnear, concentrate în
special, în staţiuni balneare de interes naţional sau judeţean.
 Staţiunea balneoclimaterica Călimăneşti-Căciulata
Staţiunea balneoclimaterică esteasituată în judeţul Vâlcea la altitudineaade 260 de
metri.Staţiunea se află pe malul dreptaal râului Olt, la ieşirea acestuia din CarpaţiiaMeridionali,
în depresiunea subcarpatică Jiblea-Călimaneşti, la o distanţăade 18 km de Râmnicu Vâlcea.

Staţiunea balneoclimaterică Călimăneşti-Căciulata (Arhivă personală)

Printre importantele staţiuniabalneare din ţara noastră se numără şiaCălimăneşti-

Căciulata recunoscută de multă vremeaatât în ţară cât şi în străinătate pentru efectul terapeuticaal
apelor sale.
 Aceasta staţiune are numeroaseaizvoare minerale, amplasate de-a lungul VăiiaOltului şi
anume: Călimăneşti, Căciulata, Cozia pe maluladrept şi Bivolari, Păpuşa pe malul stâng al
Oltului. Se pareacă dacii care locuiau aceaste meleaguriacunoşteau şi foloseau în scop terapeutic
apele mineraleadin zona Bivolari care se scurgeau liber in râul Olt.
După cucerirea Daciei deacătre romani, în timpul împăratului Hadrian (117-138 e.n.),
aceştia auaconstruit în zona Bivolari castrul Arutela şi lângă el termele, folosindaapele sulfuroase
existente aici.
Numele anticaal castrului ne este indicat şi de cunoscutaahartă romană Tabula
Peutingeriană, din secolul al III-lea e.n..
Termele de la Bivolariaconstruite în apropierea castrului Arutela aveauaprincipalele
încăperi ale celor pe care romanii le construiserăaîn oraşele mari. La Bivolari ei foloseau apa
râuluiaOlt şi apa minerală sulfuroasă din această zonăaatât în scopul păstrării igienei corporale,
cât şi în scop curativ.
Primele cercetări arheologice în zonaaBivolari au fost efectuate în 1890-1892 de Gr.
Tocilescuacare a săpat în întregime băile romaneaaşezate chiar pe malul Oltului. Ulterior, între
anii 1967-1970 subaconducerea prof. dr. D. Tudor şi a prof. dr. CristianaVlădescu s-au
întreprins noiacercetări de către Muzeul Militar Central în colaborareacu Institutul de
Arheologie. Din punct de vedereachimic sunt analizate izvoarele de la Bivolari în 1882 de Gr.
Ştefănescu, cu ocaziaaîntocmirii hărţii geologice. În 1887, inginerulaBochet a arătat că apele se
pot capta şi au începutalucrările necesare, din creditul de un milion de leiavotat de Corpurile
legiuitoare în anul 1887. Aceste lucrări însă au fost părăsiteaîn anul 1895. În perioada martie
1961-decembriea1962 s-au făcut noi foraje în zonaaBivolari, ieşind la suprafaţă ape sulfuroase
clorurosodice, a căroratemperatură este de 32 şi 330 C.
Efectul terapeutic al apelor minerale din Călimăneşti este menţionat de C. Marsil în 1827
în “Curierul Românesc”.
Despre felul cum se foloseau apele sulfuroase din Călimăneşti în prima jumătate a
secolului al XIX-lea este semnificativă relatarea ţăranilor bătrâni din Călimăneşti, pe care dr.
Episcopeanu o consemnează în cartea sa “Apele metalice din România” (1837) şi în care arată că
prin 1830 au avut în casele pe Aga Iusuf şi Selim Bey, cărora le făceau băi sulfuroase cu pietre
arse în foc, după baie îi frecţionau pe corp cu un parfum gras, apoi le aprindeau narghileaua.
Acest procedeu de a încălzi apa mineral s-a practicat până în anul 1950.
 La începuturi se făcea tratament balnear în Călimăneşti, lucru confirmat de G. Barbu.
În 1910 staţiunea este dată în folosinţă pentru o perioadă de 50 de ani societăţii Govora-
Călimăneşti când funcţiona doar vara, fiind administrată de societatea menţionată. Societatea a
forat puţine puţuri de captare, realizând doar unele lucrări de amenajare a celor existente.
Dezvoltarea însă cea mai mareao întâlnim dupa 1943 când staţiunea devine proprietate de
stat şiafuncţionează în tot timpul anului. După această dată auafost recaptate şi amenajate izvoare
vechi şi au fostaforate altele noi: 7 şi 14 din Călimăneşti, Păuşa 1 şi 2, Căciulata 2. În perioada
1963-1965 s-a forataizvorul Căciulata 3 la 1200 m adâncime. Aceastaaavând proprietăţi curative
însemnate, s-auaconstruit în perioada 1968-1971 două complexeabalneare care au la un loc
740paturi şi prevăzute cu bazăamodernă de tratament.

Factori naturali terapeutici

Ape minerale reciasau termale, provenite din izvoare naturaleaşi din sonde, având
concentraţii şi compoziţiiachimice variate: clorosodice, bicarbonatate, alcaline, calcice,
magneziene, sulfuroase, bromoiodurate.
Climat temperat-continental specific ariei subcarpatice, este lipsit de contraste termice,
caracteristic depresiunilor subcarpatice adăpostite. Temperatura medieaanuală este de 9,80C, în
iulie media fiind ceaamai mică de 200 C. Nebulozitatea medieaanuală este de 5,5 zecimi.
Cantităţiile de precipitaţii multianuale se încadrează între 750-800 mm anual. Umiditatea relativă
a aerului atinge valori medii cuprinse între 60-80%. Staţiunea este ferită de vânturi puternice.
Bioclimatul este unulasedativ de cruţare.

Indicaţii terapelutice
Afecţiuni ale tubului digestiv (gastrite cronice hipoacide, constipaţia cronică, colite
cronice); afectiuni-biliare (dischinezia biliară, colecistită cronică necalculoasă, tulburări pentru
ficat operat, colecistecomie, hepatită cronică, pancreatită cronică); afectiuni renale şi ale căilor
urinare (litiază renală neoperată sau operată, litiaza căilor urinare, pielonefrită cronică, infecţii
urinare, glomerulonefrită cronică stabilizată); afecţiuni metabolice şi de nutriţie (diabetul zaharat,
stări de hiperuricemii, hiperulimerii, obezitate); afecţiuni reumatismale inflamatorii (stări
alergice articulare, după reumatism articular acur sau după infecţii de focar); afecţiuni
reumatismale abarticulare (tendinoze, tendomioze, tendoperiostoze, periartrită scapulohumerală);
afecţiuni posttraumatice (redori articulare posttraumatice, stări dupa entorse, luxaţii şi fracturi);
afecţiuni reumatismale degenerative, afecţiuni neurologice periferice (pareze, stări după
poliomielită); afecţiuni respiratorii (persoane expuse la noxe respiratorii, microbiene sau virotice,
asmul alergic, bronşitele şi traheo-bronşitele cronice, bronşectazia); afecţiuni asociate
(ginecologice, otorinolatingologice, dermatologice, cardiovasculare, endocrine, nevroză astenică,
boli profesionale).

Instalaţii de tratament
Instalaţiiapentru băi calde cu apă minerală în căzi şi bazine; bazinadescoperit cu apă
termală sulfuroasăa(Căciulata); buvete pentru cura internă cu apăaminerală; instalaţii pentru
aerosoli şi inhalaţii; instalaţiiacomplexe pentru electro, termo şiahidroterapie; săli de gimnastică
medicală, masaj medical,aamenajări pentru aerohelioterapie la ştrandul termal.
Atracţii turistice
Mănăstire Cozia (2 km de Călimăneşti), constuităade Mircea cel Bătrân între anii 1387-
1388, consideratăacel mai vechi şi important monument deaarhtectură şi artă medievală din Ţara
Românească. În pronaos se aflăamormintele lui Mircea cel Bătrân şi al monaheiaTeofana, mama
lui Mihai Viteazu.
Mănăstirea Turnu, mănăstire de călugări,, ctitorită în 1676 de Varlaam, Episcopul
Râmnicului şi Mitropolitul Ţării Româneşti.
Schitul Ostrov- mănăstire de călugări, ctitorită de Neagoe Basarab şi soţia sa, Despina,
între anii 1520-1521, situată pe o insulă în mijlocul Oltului.
Castrul Roman Arutela, situatalângă barajul hidroenergetic de la Cozia-Turnu.

Staţiunea balneoclimaterică Govora

Staţiunea balneoclimatericăaeste situată în judeţul Vâlcea la altitudineaade 330-380
m.Staţiunea se aflăaîn nord-estul Olteniei, într-o depresiuneasubcarpatică, pe valea râului Hinţa,
înconjurată de dealuriaacoperite de fag, stejar şi brad, la 12 km de garaaGovora şi 21 km de
Râmnicu Vâlcea.
 Staţiunea balneoclimaterică Govora (Arhivă personală)

Primul document care conţineareferiri la aşezarea de pe actualul perimetruaal staţiunii

este datat 4 februarie 1488. Descoperireaaizvoarelor minerale şi începutul folosiriialor ştiinţifice
duc la situaţia ca o parte din terenurileaatribuite localnicilor prin reforma agrară din 1864 săafie
răscumpărate de stat cu ajutorul unuiacredit de 1 milion de lei votat deaCamera Legiuitoare în
vederea realizăriiacaptărilor şi transformarea aşezării într-oastaţiune balnerară. În anul, 1879, în
urma identificăriiaunor izvoare de apă minerală, se iau măsuriapentru paza acestora, folosindu-se
3 paznici. În intervalulaanilor 1879-1881 aici sunt săpate puţuri în vedereaaexplorării de ţiţei de
către Societateaaaustriacă „Klaus et comp”, cu sediul la Râmnicu-Vâlcea, societate ce se va
transforma apoi în “Societatea Govora-Călimăneşti”. Rezultatele fiind nesatisfăcătoare, forajele
rămân părăsite, iar în fundul puţurilor se acumulează apă minerală, de culoare neagră, care
mirosea a iod.
Doctorul A. Bernard- conducătorulalaboratorului de chimie al Universităţii Bucureşti-
efectuează aprimele analize chimice ale apeloraminerale în 1884. În anul 1886 sunt reanalizate
de către inginerul Anghel Saligny. Tot în anul 1886 consemnămsşi folosirea apei minerale
captate în puţuri laatratarea militarilor bolnavi. Rezultatele obţinute prinatratarea acestor pacienţi
cu ape minerale, determinăaguvernul sa ia măsuri de captare a lor şi deaconstuire a unui
stabiliment balnear. Guvernul de atunci iaamăsuri de prospectare şi studiere a zonei. Înaacest
sens, în anul 1886 este adus, dinaordinul lui I. C. Brătianu, care îndeplineaafuncţia de prim
ministru în govern, cu o ambulanţăamilitară, generalul doctor N. Popescu-Zorileanu, care
studiazăaapele din punct de vedere al acţiunii lor fiziologiceaşi terapeutice. În urma rezultatelor
cercetării se impune acaptarea izvoarelor. În 1888 se construieşteaprimul stabiliment de băi
dotat cu: 20 de cabine şi 2 bazine.
Între anii 1890-1894, staţiuneaaîncepe să capete aspectul cunoscut prinaconstruirea de
hoteluri, stabiliament de băi, prinaamenajarea parcului şi captarea definitivă a izvoarelor. Odată
cu conturareaastaţiunii se dezvoltă şi sectorul particular prinaconstruirea de hoteluri şi vile de
odihnă. În acestamod, în anul 1894, guvernul hotărăşte ca noulaaşezământbalnear să poarte
numele deaStaţiunea balneară Govora. La începutul secolului XX, staţiuneaadispunea de un
stabiliment de băiacu 50 de cabine şi 2 bazine mari pentruabăi, duşuri, sală de inhalaţii, 3
hoteluri aleastatului şi numeroase vile particulare. Statisticileaconsemnează că în anul 1905 în
staţiunea Govoraaau fost trataţi18009 bolnavi.
Din anul 1910, staţiunea este administrată de către “Societatea Govora-Călimăneşti”.
Pâna în 1915 este dat în folosinţă hoteul Palas cu 240 de camere şi un Institut de fizioterapie.
Intrarea ţării noastre în primul Război Mondial şi amplasarea frontului inamic a avut
urmări nefaste pentru staţiune. Un raport al Ministerului de Război din 1919aaraţă că trupele
inamice au ridicat toateautilajele şi le-au transportat în Germania, iar obiecteleade bronz, aramă,
alamă şi fontă au fostaduse la topit. Refacerea staţiunii, după primul războiamondial, a durat mai
bine de doiaani, perioadă in care ea a funcţionatasporadic, întâmpinând mari dificultăţi.
În anul 1927, ca urmare a refaceriiastaţiunii şi dezvoltării localităţii, prin construireaade
noi vile şi clădiri particulare, Govoraaeste ridicată la rang de comună urbană sau oraş.

Factori naturali terapeutici

Apele minerale auaconcentraţii şi compoziţii chimice variate, pentruacură internă şi
externă, incluse în treiacategorii: ape minerale clorurate-sodice, iodurate, bromurate concentrate,
ape minerale clorurate sodice, sulfuroase concentrate, ape minerale sulfuroase, slab bicarbonatate
hipotone.
 Govora are climatatemperat-continental moderat de coline, fărăaschimbări bruşte de
temperatură, umiditate etc.
Asimetria depresiunii, cuaversanţii nordici şi nord-vestici care au pante prelungi
şiadomoale, dar şi prin expoziţia, sud-estică, staţiuneaaare orientare general către sud. Se simt
influenţe maiacalde din sud, vânturile fiind de obicei slabe.
Temperatura medie anuală aaaerului este de +90 C; în timp ce în ianuarie eaaînregistrează
-2,80 C, iar în iulie, luna ceaamai caldă, +20,80 C. Temperatura maximăaînregistrată aici a fost de
+370 C (iulie 1954), iar minimaaabsolută înregistrată a fost de -270 C (ianuarie 1941). Durata
străluciriiasoarelui însumează 2000-2100 ore anual, numărulazilelor cu cer senin variind între
60-80 zile cu cerasenin, iar al celor cu cer acoperit între 80-100 zile/an.
Cantitatea anuală de precipitaţiiaeste de 750 mm. Precipitaţiile au un maximain luna mai
(114 mm) şi un minim (43 mm)aîn luna septembrie. Toamnele sunt lungi.
Nebulozitatea variază între 5,5-6 zecimiaanual. Stratul de zăpadă se menţine circaa65-75 de zile
pe an.
Elementele locale ale topoclimatuluadenotă caracterul moderat al climei, careaeste de
cruţare, sedativ, întăritor şi uşorastimulent, fiind favorabil tratamentuluiabalneoclimateric în tot
timpul anului.
Bioclimatul este sedativ de cruţare.

Indicaţii terapeutice
Datorită factorilor naturali de cură specifici, staţiunea Băile Govora este recomandată
pentru tratamentul urmatoarelor afecţiuni: insuficienţe ale aparatului respirator, locomotor şi
reumatismale degenerative, posttraumatice şi neurologice.

Instalaţii de tratament
Tratamentul balneofizioterapicaeste asigurat de Policlinica balneară prinacabinetele de
specialitate: balneologie, explorăriafuncţionale, O.R.L., radiologie, stomatologie,alaborator de
analize, cultură fizică medicală etc.
Staţiunea Băile Govoraadeserveşte atât bolnavii sanatoizaţi înacele 1600 locuri
permanente, cât şi ambulatoriaveniţi din tot cuprinsul ţarii şi de peste hotare,aasigurâand un
tratament balnearacomplex, în cadrul bazelor de tratament.
Pentru copii, staţiunea dispuneade un Sanatoriu permanent de recuperare aaafecţiunilor
reumatismale şi respiratorii, dotatacu o bază proprie de tratament.
În staţiune există trei baze de tratament: Pavilionul băilor, Pavilionul Palas şi Pavilionul
Balneara.
Pavilionul băilor dispune de: instalaţii pentru pneumoterapie, inhalaţii individuale,
pulverizaţii şi aerosoli, spălări nazale cu iod şi sulf, aerosoli cu ultrasunete, cameră pneumatică şi
aparate pentru respiraţie, gimnastică respiratorie. Se mai efectuează: băi parţiale la cadă şi bazin,
kinetoterapie cu apă iodurată şi sulfatată, împachetări locale cu nămol cald şi electrofangoterapie.
Paviliul Palas dispune deainstalaţii unde se efectuează inhalaţii cuaiod, aerosoli cu
ultrasunet, băi iodurate la cadă, băiagalvanice patrucelulare cu apă ioduratăaminerală, galvanizări
decontractuare, solux.
Pavilionul Balneara are laaetajul întâi numeroase cabinete de electrofizioterapieapentru
efectuarea următoareloraproceduri: ionizări, galvanizări, lumină locală, ultrascurte, solux,
magnetodiaflux şi nemectron.
Staţiunea dispune şi de unaaerosolariu, care are amenajate cu nisip, cabine şi duşuriacu
apă rece. Funcţionează în sezonul cald.
In staţiune se află şiabuvete cu apă minerală pentru cura interă, precum şiatrasee marcate
pentru cura de teren.

Atracţii turistice
Vizite la mănăstirile din Vâlcea, aşezăminte de cult şi focare de cultură, în locuri
încărcate de istorie. Mănăstirea Govora, aflată la numai şase kilometri de staţiune, este una dintre
cele mai vechi mănăstiri din Ţara Românească.
Excursie la Muzeul Viei şi Vinului din Drăgăşani şi degustări organizate la cramele din
regiune.
Muzeul Satului Vâlcean din Bujoreni prezintă 45 de gospodării mobilate cu 8500 de
piese tradiţionale, alături de han, şcoală şi biserică de lemn.
Galeria de Artă Populară Contemporană de la Horezu, conţine câteva mii de exponate
unicat, preponderent ceramică de Hurezi, olărie din alte zone ale ţării, dar şi o mare colecţie
permanentă de artă populară contemporană.
Staţiunea balneoclimaterică Olăneşti

Băile Olăneşti se aflăaîntr-o depresiune intracolinară a CarpaţiloraMeridionali, la o

altitudine de 450ade metri, pe de o parte şi alta a pârâuluiaOlăneşti, afluent al Oltului, la o
distanţă de 18 km deamunicipiul Râmnicu Vâlcea.

Staţiunea balneoclimaterică Olăneşti (Arhivă personală)

Datorită situării sale retrase faţăade drumurile principale, a condiţiilor naturale, de

prezenţaapădurilor care o inconjoara, localitateaaa fost unul dintre locurile de refugiu ale
populaţieiaîn vremea migraţiei popoarelor. În 1821 dupaaizbucnirea revoluţiei lui Tudor
Vladimirescu s-auaretras la Olăneşti un număr însemnat de boieri, careaaflând de apele
miraculoase din sat au începutasă răspândească vestea efectului lor tămăduitor în diferite boli.
Apele minerale de la Olăneşti erauafolosite din ce în ce mai intens. Aceasta aadeterminat
pe proprietar să efectueze o sistematizareaa localităţii, solicitând domnitorului ţării, în 1852 să
acorde unaîmprumut de 4000 de galbeni pentru a dezvolta aşezământul sanitar.
Stabilirea indicaţiilor terapetuticeaale fiecărui izvor mineral, impun efecuareaaunor noi
analize a apelor minerale, care auafost executate în 1853 de către Petre Poenaruaşi apoi de Alexe
Marin: amândoi găsesc aceste apeafoarte bune şi incomparabil superioare multorastaţiuni din
străinătate.
In anul 1860 în Staţiunea Olăneştiase găseau: un hotel, “băile cu 33 încăperi, un casino
cu billiard, oabucătărie, un han”.
În mai 1895 în urma unui fenomen meteorologic neobişnuit, averse puternice de ploaie
însoţiteade viituri, s-au distrus în cateva ore toateaconstrucţiile, ceea ce a făcut ca activitatea
balnearăasă fie întreruptă aproape un deceniu.
Reconstrucţia staţiunii s-a făcutaprin reamenajarea a 30 de surse minerale, apoiarefacerea
drumului dintre localitate si oraşulaRâmnicu Vâlcea, s-au înalţat noile construcţii, astfelacă în
1904 în apropiera izvoarelor se aflaaun hotel cu 40 de camera, un restaurant, cafenea şi un
pavilioa cu 12 cabine pentru băi.
În anul 1950 localiateaaBăile Olăneşti devine oraş. În această perioadăase execută mai
multe lucrări edilitare, celeamai importante fiind: extinderea reţelei de apă potabilăaşi de
încălzire centrală, reînfiinţareaainstalaţiei de hidroterapie, unde sunt aduse şi aparateamoderne de
fizioterapie. Se fac repetate studii chimice şiaclinice ale apei izvoarelor şi se forează sonde
pentru obţinereaaapei minerale necesară balneaţiei.
Între anii 1951-1954 în Olăneştiase realizează construcţia “Sanatoriului 1 Mai”.
Staţiunea devine din ce în ce maiacunoscută astfel ca numărul celor veniţi laatratament
creşte treptat de la 6370 în 1953 la 11703 in 1960.
Condiţiile nou create au făcutaca numarul celor veniţi în staţiune să creascăaan de an de
la 18500 ina1965 la 32677 in anul 1978. Cifrele de mai susareflectă în mod grăitor unul dintre
cele mai dinamicearitmuri de creştere cunoscute de staţiunileade odihnă , şi implicit faptul că
tratamentul aplicat la Olăneşti este deosebit de eficient.

Factori naturali terapeutici

Ape minerale sulfuroase, clorurate, slab iodurate, bromurate, sodice, calcice, magneziene,
unele oligominerale (izvoarele nr .11, 12, 24), altele hipotone (izvoarele nr. 5, 7, 14) sau izotone
(izvoarele nr. 3, 19)- provenite din izvoare naturale. Acestea sunt recomandate în cura internă.
Apele minerale hipertone, sulfuroase, clorurate, sodice- provenite din foraje. Acestea
sunt recomandate în cura externă. Bioclimat sedativ indiferent (de cruţare), caracterizat prin
solicitarea foarte slabă a sistemului nervos central şi vegetativ , precum şi a glandelor cu secreţie
internă, favorizând o rapidă aclimatizare a celor ce vin la tratament.
Clima
Staţiunea Băile Olăneşti oferă unaclimat propice refacerii stării generale a organismului.
 Temperatura aerului este caracterizată de variaţii propice, după anotimp, dictate de factori
astronomici, cât şi de variaţii neperiodice produse de circulaţia atmosferică. Temperatura medie
anuală a localităţii Băile Olăneşti înregistrează valori de 9,20 C. Luna cea mai rece a anului,
ianuarie, prezintă o temperatură medie de -2,60 C, iernile nefiind prea friguroase. Temperatura
medie a lunii iulie este de 19,70C, verile necunoscând încălziri excesive ci amplitudini termice
reduse.
Presiunea atmosfericăamedie anuală în localitatea Olăneşti esteade 964,7 m bar şi se
caracterizează prin temperaturearelativ ridicate, precipitaţii scazute, timp frumos şi cald.
Vânturile locale din zona staţiunii auao direcţie N.N.V-S.S.E., iar viteza lor nu depăşeşte
3-3,5 m/sec. Datorită formeiadepresionale, în localitatea Olăneşti predomină unaprocent relativ
ridicat de calm (peste 60%), mai ales înatimpul iernii când staratificarea aerului rece şi greu la
solaîmpiedică formarea curenţilor.
Umiditatea relatică a aerului are o medieaanuală de 78-79%, înregistrând un minim înalunile de
primăvară-vară (mai şi iunie 69-70%) şi unamaxim iarna (decembrie 84%).
Nebulozitatea variază în cursul anuluiasub forma unei curbe cu maximul în cursul iernii
(ianuarie-februarie: 6,5-7,1 zecimi) şiaminimul la sfârşitul verii (august-septembrie: 4,4-4,7
zecimi). Media anuală aanebulozităţii este de 6,0 zecimi.
Numărul de zile senineaînregistrează în Olăneşti o suma anualăade 51,4. În cursul anului
se constată unanumăr minim de zile senine la sfârşitulaiernii (februarie 2-4 zile senine) pe când
cele mai muleazile senine apar la sfârşitulaverii (august 7,1-7,4 zile senine).
Numarul de zile cu cer acoperitaînregistrează o sumă anuală de 107,9 zile,acaracteristic
luilor de iarnă (decembrie, ianuarie: 13,6 zile), iar numarulaminim apare vara (iulie, august 3,6
zile).
Durata anuală deastrălucire a soarelui este de 2025,6 ore, maximelealunare fiind în luna
iulie (268,2ore), minimelealunare se înregistrează în luna decembriea(69,5 ore). În general, în
staţiune, vara şi toamnaasoarele străluceşte intens pâna la 10 ore pe zi.
Numărul de zile cu precipitaţiiadin cursul anului indica un maxim în lunileamai-iunie (16
zile) şi un minim înaseptembrie (8,3 zile). În cursul anului seaînregistrează 136,5 zile cu
precipitaţii.
 Indicaţii terapeutice
Datorită factorilor naturali de cură specifici, staţiunea Băile Olăneşti este recomandată
pentru tratamentul urmatoarelor afecţiuni: afecţiuni ale aparatului renal, digestiv, hepato-biliar,
ORL, pulmonare, dermatologice şi afecţiuni degenerative specifice grupei a III-a.
Instalaţii de tratament
Instalaţii pentru băi caldeacu apă minerală; buvete pentru cură internă cuaapă minerală,
instalaţii pentru aerosoli şiainhalaţii, instalaţii pentru electro-, hidro- şiatermoterapie; masaj,
instalaţii pentru irigaţiiavaginale cu apă minerală, săli deagimnastică, medicală. La Olăneşti
funcţioneazăaun sanatoriu de copii profilat pe tratamentul afecţiunilorahepato-biliare.

Atracţii turistice
Vizite la mănăstirile din Vâlcea, Muzeul Satului Vâlcean din Bujorneni conţine 80 de
construcții arhitecturale originale și peste 12.000 de piese muzeistice, Peştera Liliecilor, cu
acces din curtea Mănăstirii Bistriţa, Muzeul Trovanţilor în Costeşti.
Staţiunea balneoclimaterică Ocnele Mari
Staţiunea balneoclimatericăaOcnele Mari este situată in judeţul Vâlcea laaaltitudinea de
310-320 m,fiind străjuităade dealuri cu o altitudine între 400 şi 600 m.
Sub aceste dealuriase află un masiv de sare de circa 600 magrosime, care constituie principala
resursăanaturală a locului şi care fost exploatatăadin cele mai vechi timpuri, dând dealtfel şi
numelealocalităţii (“ocnă” înseamnă “mină de sare”).

Staţiunea balneoclimaterică Ocnele Mari ( Sursă: http://romanianturism.com/)

 Prima menţiune despre Ocnele Mari datează din anii 1402-1418, în documentul semnat
de Mirecea cel Bătrân. Pe vremea lui Mircea cel Bătrân, sarea de la Ocnele Mari a fost folosită şi
pentru plata construcţiei celei mai puternice cetăţi dunărene de pe atunci, de la Giurgiu, despre a
cărei ridicare Vlad Dracul spune cruciatului burgundy Wawrin că “fiecare piatră din această
construcţie a costat pe părintele meu cite un bolovan de sare”. (Călători străini despre ţările
române, vol.I, Editura ştiinţifică Bucureşti, 1968, pagina 109).
În nenumărateadocumente ce datează de la Mircea cel Bătrân, RaduaŞerban, Radu
Mihnea şi alţii, sunt menţionateacantităţile de sare care se exploatau de la Ocnele Mari şi care
erau donateamănăstirilor Cozia, Govora, Tismana, Bistriţa, Hurezi.
La începutul secolului al XVIII-lea, se sapă laaOcnele Mari prima mare gură de ocnă pe
parteaastângă a Pârâului Sărat, dar care se surpă după o scurtaperioadă de exploatare. Asemenea
se întâmplăaşi cu o altă gură de exploatare ce seadeschidea la 1 km depărtare, intra în
proprietatea EforieiaSpitalelor civile din Bucureşti, la începutulasecolului al XIX-lea, s-au săpat
două guri de extracţie alipite şiadespărţite printr-un gard de nuieleadin care s-a extras sarea timp
de 15 ani. Tot datorităaapei freatice, şi acesta se surpă, pe locul vechii ocneaapărând un lac
denumit “Balta Roşie”, azialacul pentru băi reci din Ocnele Mari.
La Ocnele Mari se dezvoltăacel dintâi nucleu muncitoresc din judeţulaVâlcea. Lucrătorii
saline, al căror număr varia la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de al XX-lea între
250 şi 350, sunt primii care declanşează şi susţin mişcări revendicative în anii 1827, 1833, 1836,
1850, 1869.
Începând cu anula1899, activitatea balneară de la Ocnele Mariaia un avânt deosebit,
deoarece, lacul “Balta Roşie” esteaarendat pentru 18 ani lui Ioan Claus, iar cel deala Ocniţa trece
în proprietatea colonelului Dianu. În acest sens în două localităţi se construiescastabilimente
moderne care include cazare, masă şi alte dotări. În anula1904 se realiza, conform statisticelor,
14988 băi calde şiareci, iar in anul 1905 a 19096.
Până la primul războiamondial, staţiunea funcţioneazăaîn aceasta formă organizatorica,
pentru ca maiaapoi, prin cumpărare, lacul de la OcneleaMari cu terenul înconjurător să devina
proprietateaalui Cosnstantin Stănescu, care reamenajeazăastabiliamentele balneare, construind
vechiul hotelade la Ocnele Mari. Toată reamenajarea esteaterminată în anul 1925, când se
difuzează şi unaprospect-reclamă pentru “Băile de apă sărată Ocnele Mari-Ocniţa”.
 Factori naturali terapeutici
Staţiune sezonieră (mai-septembrie) de interes local, subordonată medical Băilor Govora,
cu un climat de cruţare, Ocnele Mari foloseşte ca factori naturali de cură apele de ocnă de sare
părăsite, şi nămolul sapropelic fosil.
Apele minerale, clorurate, sodice, de mare concentraţie (180-250 g la litru) sunt folosite
în cura exclusiv externă în cadrul bazinelor băilor reci de la Ocnele Mari şi Ocniţa.
Băile reci au o mineralizare totală de 216 g la litru şi cu ape clorurate (125 g/l), sodico-
potasice (85 g/l), sulfatate (1,7 g/l), calcice (0,7 g/l), magneziene (0,049 g/l) cu urme infime de
brom.
Băile calde au o mineralizare totală de 173 g/l, fiind ape clorurate (103 g/l), sodice-
potasice (66 g/l), sulfatate (1,7 g/l), calcice (1,2 g/l), cu urme infime de magneziu şi brom.
Nămolul sapropelicafosil, ulilizat sub formă de împachetăriaşi băi la Ocnele Mari, se
recolteazăadin vechile lacuri sărate, mici, astăziacolmatate prin depunerea sărurilor combinate cu
microorganismeaşi diferite materiale.

Indicaţii terapeutice
Apele minerale, clorurate, sodice, concentrate şi namolul sapropelic fosil sunt utilizate în
tratatrea următoarelor afecţiuni: boli ale aparatului locomotor, sistemului nervos periferic,
degenerări musculare, boli ale aparatului genital feminin etc.
Instalaţii de tratament
Oraşul Ocnele Mari dispuneade doua baze de tratament, amplasate în
imediataavecinăzate a ştrandurilor cu apă minerală sărată.
Baza de tratament dinastaţiunea balneară Ocnele Mari cuprinde pe lângăabazinul de băi
reci şi instalaţii de băiacalde cu ape sărate, instalaţii pentruairigaţii vaginale, precum şi instalaţii
pentruaîmpachetări cu nămol. Tot aici există amenajăriapentru helioterapie, ungeri cu nămol rece
urmate de băi în lac.
 Atracţii turistice
Cetatea Buridava este situată în zona localităţii Stolniceni din judeţul Vâlcea, este primul
castru construit dupa terminarea primului razboi daco-roman; Evantaiul Ocnele Mari, Fagul
secular Miului, Lacul Doamnei, Mănăstirea Slătioarele, Mănăstirea Titireciu, Muzeul Buridava,
Salina Ocnele Mari, Situl arheologic din Ocnele Mari.

Staţiunea balneoclimaterică Săcelu

Staţiunea Săcelu este situatăaîn zona subcarpaţilor Meridionali, întreadealuri acoperite de

pomi fructiferi, păduriade fag şi stejar, la o altitudine de 340 maşi o distanţă de 30 km de Târgu
Jiuaşi 25 km de Târgu Cărbuneşti.

Staţiunea balneoclimaterică Săcelu (Arhivă personală)

Izvoarele minerale existenteasunt folosite încă din timpul dacilorala tratarea anumitor
boli. Romanii - dupăacucerirea Daciei - au construit aici termeaprecum şi un castru ale cărui
ruine pot fi văzute șiaastăzi în partea de sud a staţiunii.
Localitatea Săcelu, menţionată cu numele de azi, apare înadocumente din sec. 17-18. În
1840, băile se aflau pe domeniul lui Dumitrache Săceleanu, careaa făcut şi primele amenajări
balneologiceamoderne. Prima analiză a apelor mineraleaa fost făcută de către chimistul C.Stabil
în anul 1866 şiarepetată mai târziu de Gr. Ştefănescu şi Petre Poni.
Analizele auaevidenţiat faptul că apa a treiaizvoare din cele 42 existente în staţiune
conţineamari cantităţi de iod, sulf, sare, magneziu șiafier iar în cantităţi mai mici stronţiu,aliţiu şi
bor. În DicţionarulaGeografic al Judeţului Gorj, tipărit laaTârgu Jiu în anul 1892, esteaefectuată
prima descriereascrisă a staţiunii, a izvoarelor mineraleaprecum şi a stabilimentelor existente pe
atunci.
Datorită particularităţileaclimatice: aerul curat precum şi proprietăţileaapelor minerale
existente i-au determinat pe mulţiaspecialişti balneologi de renumeasă numească staţiunea Săcelu
drept ’’TechirghiolulaGorjului’’. Un fenomen interesantaîl prezintă apa celor patruabazine de la
Săcelu, a căror culoareadiferă în funcţie de anotimp. Studii deaspecialitate efectuate de S.
Godeanu în cadrulaInstitutului de Inframicrobiologie Bucureşti încă dinaanul 1979 au evidenţiat
faptul că bacteriile, planteleaşi animalele microscopice care trăiesc în bazine, dinamicaalor
anuală precum şi relaţiile reciproce întreaele şi mediul abiotic sunt principalele cauzeacare
provoacă colorarea diferită a apei. Dintre acestea, bacteriileasulfuroase şi fotosintetizante
colorate de obicei în roşuaşi verde determină nuanţa predominantă a apei.

Factori naturali terapeutici

Staţiunea Săcelu beneficiază de apeaminerale sulfuroase, clorurate, iodate, bromurate,
sodice, utilizateaîn cura internă şi externă, cu o mineralizareatotală de 2,8-34,0 g/l, nămol extras
din lac,abioclimat de cruţare.

Indicaţii terapeutice
Principalele afecţiuni care pot fi tratate la Băile Săcelu sunt: afecţiuni ale aparatului
locomotor, neurologic, ginecologic şi respirator.

Instalaţii de tratament
Stațiunea dispune deao bază de tratament cu capacitatea 380 de locuri,aavând instalații
pentru băi în cadă cu apăaminerală, împachetări cu nămol, împachetăriacu parafină,
electroterapie, băi galvanice,aduș subapvat, duș scoțian, aerosoli, masaj,asăli de gimnastică
medicală. La acesteaase adaugă instalațiile pentru ungeri cuanămol, băi în aer liber în cele patru
bazineacu apă minerală rece și strandul pentru aerohelioterapie.

Atrcţii turistice
Printre obiective turistice ce se pot vizita în zonă se numără biserica de lemn Săcelu,
așezările romane Hăiești și Săcelu, casa Moanga-Pleșoianu, arealele naturale protejate: Izvoarele
minerale Săcelu, Piatra Buha, Piatra Biserica Dracilor, Muzeul etnografic și istoric, amenajat
într-o casă din secolul XVIII.
 Capitolul V
Tratamente practicate în staţiunile balneare

Folosirea factorilor naturali deacură se face în asociere cu factori curativi artificialiaca:

hidroterapia, masajul medical, cultura fizicăamedicală, electroterapia, sonoterapia, terapia
respiratorie; nuasunt omise nici curenle de teren, jocurile,aexcursiile şi drumeţiile.

5.1. Hidroterapia

http://www.etratamentnaturist.com/

Constă în aplicarea unor proceduriaexterne ce au la bază apa. În staţiune sunt utilizate o

serie deaproceduri, cu scopul de a întări sau de a diminuaaunele efecte obţinute prin factorii
naturali de cură.
Aceste proceduri constau în: comprese reci sau calde aplicate pe diferite regiuni ale
corpului (mai ales cele aplicate la cap, precordiale, abdominale); împachetările umede sau
uscate , generale sau pe diferite porţiuni; fricţiunile sunt proceduri de hidroterapie cu acţiune
tonifiantă generală şi de favorizare a circulaţiei periferice.
 5.2. Masajul medical

http://www.desprespa.ro/

Masajul medical ocupă un locaimportant în cadrul mijloacelor terapeutice folosite în

staţiune.aCombinarea şi succesiunea manevrelorafundamentale de masaj urmate de antrenarea
articulaţiiloraservesc la obţinerea unor efecte bune în terapiaaafecţiunilor aparatului locomotor şi
aleasistemului nervos, dar şi asupra circulaţiei sanguine.

5.3. Cultura fizică medicală sau gimnastica medicală

 http://www.etratamentnaturist.com/

Reprezintă oaprocedură terapeutică foarte importantă maiaales în tratamentul unor grupe

de boli, caaafecţiuni reumatismale inflamatorii, degenerativeaşi abarticulare, afecţiuni
posttraumatice, neurologiceacentrale şi periferice, cardiovasculare şi respiratorii.
Acest tip de terapie areascopul de a întări unele grupe musculareaslăbite, de a mobiliza
articulaţiile ale căroramişcări sunt limitate, de a corectaaunele deformări corporale, de a
îmbunătăţiadeficitul motor. Ca factor terapeutic şi de recuperareamedicală mişcarea se face sub
îndrumarea unuiapersonal medical de specialitate.

5.4. Electroterapia

http://www.brotac.ro/

Electroterapia utilizeazăamai multe forme de curenţi:

a) Curentul galvanic. Efectul terapeutic al acestui curent se bazează pe efectele polare
produse la locul de contact ale electrozilor cu pielea dar şi pe efectele interpolare ale regiunii
aflate între cei doi electrozi, prin care curentul electric se scurge traversând corpul.
b) Curenţii cu impulsuri acţionează prin variaţia intensităţii, a formei, a ritmului
întreruperilor, a sensului şi curbei de creştere sau descreştere a curentului electric. Sunt frecvent
folosiţi deoarece au avantajul ca nervii senzitivi tegumentari se acomodează repede.
c) Curenţii dinamici sunt curenţi de joasă frecvenţă derivaţi din curentul sinusoidal de 50
Hz, sub formă de pulsaţii. Sunt foarte utilizaţi în staţiune, ca tratament asociat.
 d) Curenţii de medie frecvenţă sunt curenţi alternativi sinusoidali, situaţi în gama 4.000-
10.000 Hz. Efectul lor terapeutic se bazează pe acţiunea analgetică- determină contracţia fibrelor
musculare.
e) Curenţii de înaltă frecvenţă sunt curenţi alternativi a căror frecvenţă se situează între
limita inferioară de 100.000 Hz/sec şi limita superioară de 100.000.000 Hz/sec. Efectul principal
pe care se bazează acţiunea lor terapeutică este încălzirea profundă a ţesuturilor.

5.5. Fototerapia

http://www.fototerapiaabc.com.br/

Fototerapia reprezintă terapiaacu lumină furnizată de aparate alimentateaelectric: radiaţia

inflaroşie, radiaţia vizibilă şiaradiaţia ultravioletă. Acţiunea terapeutică aaprocedurilor
fototerapice se bazează pe efectulatermic al radiaţiilor infraroşii şi mai puţin a celoravizibile, sau
pe efectul fotochimic al radiaţiiloraultraviolete. Se utilizează ca tratament pregătitorapentru
aplicarea kinetoterapiei, masajului în cadrulacomplexului de recuperare a afecţiunilor aparatului
locomotor.
Razele ultraviolete sunt situateadincolo de violet. Fiind cuprinse între limitaaspectrului vizibil
0,39 microni şi 0,144 microni. Cele folosite în scopaterapeutic se situează până la limita
inferioară de 0,20 microni.

5.6. Sonoterapia

http://iesonoterapia.com/

Sonoterapia este un procedeu fizioterapeuticace foloseşte oscilaţiile de frecvenţă de 20

MHz (20.000aoscilaţii/secundă), produse prin efectulapiezoelectric. Aparatele de ultrasunet
transformă energiaaelectrică în ultrasunete, ce depăşesc posibilităţileaanalizorului auditiv.
Curenţii de înaltă frecvenţă se aplicăadirect pe tegumente, prin intermediulaunei mase uleioase
sau sub apă, cu ajutorulaunui emiţător. Aplicaţia pe piele permite creşterea permeabilităţii
acesteia, efect folosit la introducerea unor substanţe active terapeutic.

5.7. Magnetoterapia

http://clinicasantosol.es/
 Magnetoterapia este folosită în staţiune ca tratament asociat, folosind aparatul
“Magnetodiaflux”, acesta generează câmpuri electromagnetice datorită curenţilor de joasă
frecvenţă de 50, 100 Hz sau ritmic sau aritmic. Magnetoterapia este folosită în tratarea
nevrozelor depressive, hipotensiuni.

5.8. Cura de teren, jocurile, excursiile şi sportul

http://www.etratamentnaturist.com/

Cura de teren, jocurile, excursiile şi sportul sunt recomandate gradat şi individualizat, ca

proceduri de mişcare a bolnavilor.
Cura de teren este o metodă de mers dozat, pe trasee speciale cu pante gradate, folosită şi
în scop terapeutic, în cadrul antrenării de efort a aparatului cardio-vascular, reglarea ritmului
respirator, creşterea tonusului neuro-muscular, creşterea arderilor (metabolismul grăsimilor),
antrenarea musculaturii membrelor inferioare. În scop curativ şi de recuperare funcţională se
indică în tratarea unor afecţiuni ale aparatului respirator, cardio-vascular, obezitate.
Excursiile şi drumeţiile sunt indicate pentru pacienţii care nu au probleme deosebite
pentru deplasări de mai lungă durată efectuate pe jos sau cu autocarul.
Jocurile sunt recomandate atât celor sănătoşi cât şi pacienţilor care au nevoie de mişcare,
de distracţie, de petrecere plăcută a timpului liber în staţiune: tenis de masă şi de câmp, table,
şah, activităţi plăcute sunt şi spectacolele, dansul, cititul cărţilor, vizionările TV, vizitarea de
expoziţii, ascultarea muzicii.
 Capitolul VI

Analiza SWOT a staţiunilor balneare din Subcarpaţii Olteniei din punct de

vedere turistic

În această analiză SWOT a arealului pe care l-am studiat, doresc să scot în evidenţă
avantajele, dezavantajele, oportunităţiile şi riscurile staţiunilor balneare din Subcarpaţii Olteniei.

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

● Poziţionare geografică şi climatică ● Infrastructura de transport insuficient

favorabiă; dezvoltată;
● Regiunea este bogată în resurse minerale ● Creştereaanumărului de bilete de
( izvoare minerale, sare); tratament concomitent cuascăderea generală
● Calităţile terapeutice ale apelor minerale; a frecventării:
● Potenţial turistic şi cultural diversificat ( Creşterea ponderii turismului social;
arii protejate, parcuri naturale, peşteri, zone ● Capacitate scăzutăade atragere a
rurale nepoluate, atracţii culturale, mănăstiri investiţiilor străine directe;
în zone pitoreşti; ● Personalulaaferent produselor wellness
● Bioclimat şi cadru natural valoros, & spa necestită oaformare mai bună;
nepoluat; ● Lipsa personalului medical în bazele de
● Tradiţie balneară important; tratament;
● Existenţa forţei de muncă cu o bună ● Slaba competitivitate aaproduselor
educaţie iniţială; turistice balneare la export (puţini străini în
● Infrastuctură existentă pentru spa, turism staţiuni);
balnear, sporturi în natura, timp liber; ● Sezonalitate extrem de dezechilibrată:
● Atracţii turistice în împrejurimi; sezonade doar 2-3 luni în perioada estivală,
● Existenţa biletelor de tratament prin Casa margini de sezonacare înregistrează deseori
de Pensii; frecventări foarte scăzute;
● Nivel redusaal indicelui de utilizare a
capacității de cazare și aaduratei medii de
ședere înaregiune, în raport cu potențialul
 turistic existent;
● Bazele de tratamentaaferente unor
stațiuni balneare au unagrad înalt de uzură
și sunt neadaptateala standardele
concurenţei europene;

OPORTUNITĂŢI AMENINŢĂRI

● Existența unui potențial turistic favorabil ● Degradarea clădirilor şi pierderea

dezvoltăriiaunui turism durabil în regiune; arhitecturii şi patrimoniului;
● Dezvoltareaaunor produse balneare şi ● Degradarea drumurilor judeţene;
wellness care să vizeze clientelaaexternă şi în ● Extinderea fenomenului de cazare “la
special asiguratorii străini în negru”;
contextul aplicăriiaDirectivei ● Concurența puternicăadin partea altor
2011/24/UE; regiuni din țară și pe plan
● Existenţa unor fonduri structurale Internațional,ainclusiv practicile de
europene în perioada 2014-2020 pentru concurență neloială;
dezvoltarea infrastructurii balneare; ● Dificultatea autorităţilorapublice locale
● Asigurarea uneiacoerenţe a legislaţiei (ex în a accesa fondurile structurale
: între cea a staţiunilor turisticeaşi cea a europeneadedicate sectorului balnear :
staţiunilor balneare) care să încurajeze capacitate administrativăaslabă, resurse
cooperareaaîntre instituţiile centrale şi locale puţine pentru co-finanţare, puţine autorităţi
responsabileaşi care să permită investiţii au proprietatea asupra infrastructurilor
strategie coordonate; balneare;
● Continuarea procesului de migrare a
angajaților;
● Calamități naturale.
 Concluzii

Una din formeleade turism care, în ultimii 20 de ani, s-aAremodelat la nivel european,
datorită conceptuluiApotrivit căruia ”sănătatea este o stareAde bunăstare”, este turismul balnear.
Înzestrat cu un potentialAturistic deosebit de variat, diversificat siaconcentrat prin
existenţa unor forme de relief aîmbinate pe tot teritoriul, a unei clime favorabileapracticǎrii
turismului pe aproape tot parcursulaanului, cu factori naturali de curǎ balnearǎ, cu unapatrimoniu
cultural – istoric si arhitectural de referintǎamondialǎ, Subcarpaţii Olteniei se poat încadra în
rânduladestinatiilor turistice atractive din România şi chiar din Europa.
Considerat a fi unafenomen social şi economic specific civilizaţieiamoderne, turismul
este puternic ancorat înaviaţa societăţii şi ca atare, influenţat de evoluţia ei.
Principalele mǎsuri ce ar trebui aplicate pentru realizarea unei activitǎţi turistice
dezvoltate în zona Subcarpaţilor Olteniei sunt: crearea de programe şi fonduri pentru co-
finanţarea de proiecte de dezvoltare regionalǎ, corelarea programelor naţionale cu cele de interes
local şi regional, extinderea comunicaţiilor în zonele de interes turistic, a transporturilor eficiente
şi moderne, promovarea potenţialului turistic zonal prin participari la târguri de turism, prin
realizarea de campanii publicitare, întocmirea de broşuri cu informaţii despre potenţialul turistic
al zonei şi cu imagini sugestive în acest sens, mediatizarea staţiunilor balneoclimaterice din
zonă.
În urma consultăriiamaterialului bibliografic şi a studiului de teren putemaconcluziona că
Subcarpaţii Olteniei deţin un adevăratapotenţial turistic, cel mai important produs turisticafiind
reprezentat de numeroasele staţiuniabalneclimaterice (situându-se printre cele maiaimportante
din ţară, dar şi la nivel european), precumaşi de diversitatea peisagistică.
Turismul balnear este singura formă de turismadin ţara noastră care se bazează pe un
potenţialapermanent, de mare complexitate, practic inepuizabil.
Această valoare este accentuată de complexitatea factorilor naturali, resprectiv regăsirea
în aceaşi staţiunea factorilor principali de mediu, alături de o gamă largă de substanţe minerale
de cură, cu efecte polifactoriale.
 Judeţul Vâlcea a revendicat titlul de capitală a turismului balnear încă de la sfârșitul
secolului al XIX-lea, prin cele patru stațiuni ale sale: Băile Olănești, Călimănești, Băile Govora
și Ocnele Mari.