Pregătirea fabricaţiei noilor produse

20
PREGĂTIREA FABRICAŢIEI
NOILOR PRODUSE

20.1 Alegerea variantei tehnologice optime

20.1.1 Alegerea variantei tehnologice optime pe baza costului tehnologic

unitar

− Studiu de caz

Din cercetările de marketing întreprinse de o societate comercială cu

privire la cota vânzărilor pe piaţă ale produselor sale, s-a constatat că unul din
produse înregistrează în ultimii ani scăderi pronunţate în ceea ce priveşte cota de
vânzare. Acest fapt face ca managerii societăţii să pună problema luării unor
decizii de înlocuire a acestui produs cu altul mai performant, în strânsă legătură cu
cererile consumatorilor. Noul produs poate fi executat în două variante tehnologice,
care prezintă următoarele niveluri ale cheltuielilor variabile şi convenţional
constante:

Varianta I tehnologică:
- cheltuieli variabile, V1 = 10000 UV/produs
- cheltuieli convenţional-constante: C1 = 120000 UV

Varianta I tehnologică:
- cheltuieli variabile, V2 = 8000 UV/produs
- cheltuieli convenţional-constante: C2 = 200000 UV

Noul produs poate fi realizat în loturi de 10, 20, 40, 60 buc.

Pregătirea fabricaţiei noilor produse

1) Criteriul „Cost tehnologic unitar”

a) Soluţia analitică

Tabelul 20.1

Mărimea Varianta I tehnologică Varianta a II-a tehnologică

lotului
V1 C1/N V1 +C1/N V2 C2/N V2+ C2/N
(N)
10 10000 12000 22000 8000 20000 28000
20 10000 6000 16000 8000 10000 18000
40 10000 3000 13000 8000 5000 13000
60 10000 2000 12000 8000 3333,3 11333,3

b) Mărimea cantităţii critice

CC 2 − CC1 200.000 − 120.000 80.000

N cr = = = = 40produse
V1 − V2 10.000 − 8.000 2.000

Pentru această mărime a lotului de fabricaţie, costurile tehnologice unitare

sunt egale, deci este indiferent ce variantă tehnologică va fi aleasă.

c) Soluţia grafică

Ctu Ctu1

.
(Mii UV)

28

22 .
18

16
..
13 . .
12
11,3
.
Ctu2
10 20 40 60 N

Figura 20.1 Graficul costului tehnologic unitar

Pregătirea fabricaţiei noilor produse

Interpretarea rezultatelor:

- N > N cr , Ct u 2 < Ct u1, deci este optimă varianta a II-a tehnologică;

- N < N cr , Ct u1 > Ct u 2, deci este optimă varianta I tehnologică.

20.1.2 Alegerea variantei tehnologice optime pe baza costului tehnologic

total

.Rezolvare
2) Criteriul „Cost tehnologic total”

a) Soluţia analitică

Tabelul 20.2

Mărimea Varianta I tehnologică Varianta a II-a tehnologică

lotului C1 V1.N V1.N+C1 C2 V2N V2.N+C2
10 120.000 100.000 220.000 200.000 80.000 280.000
20 120.000 200.000 320.000 200.000 160.000 360.000
40 120.000 400.000 520.000 200.000 320.000 520.000
60 120.000 600.000 720.000 200.000 480.000 680.000

b) Cantitatea critică de produse este egală şi în acest caz cu 40, deoarece

costurile tehnologice totale ale celor două variante sunt egale cu 520.000 UV.

c) Soluţia grafică
Ct T C t T1

..
(Mii UV)

720
680

.
CtT 2
520

360
320
280
.
.. .
220

10 20 40 60 N

Figura 20.6 Graficul costului tehnologic total

Pregătirea fabricaţiei noilor produse

Şi pe baza rezultatelor din acest grafic putem trage aceleaşi concluzii ca şi

în prima variantă:

- pentru N < Ncr, CtT2 < CtT1, deci este optimă varianta a II-a tehnologică;
- pentru N > Ncr, CtT1 > CtT2, deci este optimă varianta I tehnologică.

20.2 Durata generală de pregătire a fabricaţiei

Pentru adoptarea deciziei privind planificarea datei de începere a fabricaţiei

de serie a noului produs, managementul întreprinderii solicită compartimentului de
proiectare determinarea duratei generale de pregătire a fabricaţiei.
Produsul ce se asimilează în fabricaţie este format din 2500 de piese, din
care 35% reprezintă piese originale, care urmează a se fabrica în condiţiile
producţiei de serie.
Elaborarea temei de proiectare şi a studiului tehnico-economic se va face în
12 zile.
Proiectul tehnic va cuprinde numai 40% din numărul pieselor originale,
acestea fiind piesele cele mai importante, restul pieselor urmând a fi detaliate în
cadrul fazei de elaborare a desenelor de execuţie. În cadrul proiectului tehnic
pentru proiectarea şi realizarea unui desen de execuţie, pentru o piesă sunt necesare
8 ore, colectivul cuprins în această operaţiune fiind format din 12 ingineri.
Pentru elaborarea desenelor de execuţie pentru celelalte piese sunt
necesare, în medie, 3 ore, iar pentru copierea desenelor de execuţie pentru piesele
tipizate şi refolosite, în medie, sunt necesare 0,25 ore pe o piesă. La aceste
operaţiuni lucrează 14 ingineri şi desenatori.
Elaborarea prototipului durează 14 zile, iar omologarea acestuia, trei zile.
Elaborarea procesului tehnologic al pieselor originale se va face în
1,5ore/piesă, grupa de tehnologi cuprinsă în această lucrare fiind compusă din
11 tehnologi, iar copierea fişelor tehnologice pentru pieselor tipizate şi refolosite se
va executa în 2 zile.
Proiectarea SDV-urilor necesare executării noului produs necesită 8 zile,
iar fabricarea acestora se va face în 10 zile.
Normarea consumurilor de materiale necesită, în medie, 0,15 ore pe piesa
originală, echipa de normatori cuprinşi în această operaţiune fiind formată din
4 persoane, iar copierea normelor de consum pentru piesele tipizate şi refolosite
necesită o zi.
Elaborarea normelor de timp pentru o piesă originală necesită 0,5 ore, la
acestea lucrând cinci normatori, iar copierea normelor de timp pentru piesele
tipizate şi refolosite necesită două zile.
Executarea seriei zero se face în 8 zile, iar omologarea acesteia necesită
patru zile.
Elaborarea documentaţiei tehnice şi economice se va face în zece zile, iar a
celorlalte lucrări în 15 zile.
Pregătirea fabricaţiei noilor produse

Lansarea în fabricaţie a noului produs necesită 4 zile.

Regimul de lucru al personalului din pregătirea fabricaţiei este de 1 schimb
a 8 ore, coeficientul planificat de realizare a normelor este de 1,02, iar coeficientul
cheltuielilor suplimentare de timp este de 1,04 (el ţine seama de necesitatea avizării
unor lucrări, aspecte neprevăzute ce pot apărea etc.).

. Rezolvare

Se determină durata pregătirii fabricaţiei, în zilele efective şi calendaristice,

pe tipuri de lucrări (etape) şi pe total, după metoda analitică.
Durata în zile efective a pregătirii fabricaţiei pentru diferite lucrări se
determină după relaţia:
Tn
De = ⋅ K s , în care:
Np ⋅ dz ⋅ K n
- De = durata în zile efective a unei lucrări (etape);
- Tn = timpul normat necesar pentru executarea lucrării respective (în ore);
- Np = numărul de persoane ce lucrează concomitent la lucrarea respectivă;
- dz = durata zilei de lucru (în ore);
- Kn = coeficientul planificat de îndeplinire a normelor;
- Ks = coeficientul cheltuielilor suplimentare de timp.

Ţinând cont de datele problemei, duratele, în zile efective, a diferitelor

lucrări sunt:

a) Determinarea duratei zilei efective a proiectului tehnic:

- numărul de piese originale din componenţa produsului ce urmează a fi
asimilat:
2500 ⋅ 35% = 875 piese

- numărul de piese originale ce urmează a fi detaliate în cadrul proiectului

tehnic:
875 ⋅ 40% = 350 piese ;

- timpul normat necesar pentru executarea proiectului tehnic:

350 ⋅ 8 = 2800 ore ;

- durata, în zile efective, a elaborării proiectului tehnic:

2800
De = ⋅ 1,04 ≈ 30 zile
12 ⋅ 8 ⋅ 1.02
Pregătirea fabricaţiei noilor produse

b) Determinarea duratei, în zile efective, necesare elaborării desenelor de

execuţie:

- numărul de piese originale detaliate în cadrul acestei lucrări:

875 − 350 = 525 piese

- timp normat necesar pentru efectuarea desenelor de execuţie, pentru

piesele originale necuprinse în proiectul tehnic:
525 ⋅ 3 = 1575 ore

- numărul de piese tipizate şi refolosite din alte proiecte ce sunt necesare

pentru noul produs:
2500 − 875 = 1625 piese

- timpul necesar pentru copierea desenelor de execuţie pentru aceste

piese:
1625 ⋅ 0,25 = 406 ore

- durata, în zile efective, a executării acestei lucrări, va fi:

1575 + 406
De = ⋅ 1,04 = 18 zile
14 ⋅ 8 ⋅ 1,02

c) Determinarea duratei, în zile efective, necesare elaborării procesului

tehnologic:
- timpul normat necesar elaborării procesului tehnologic, pentru piesele
originale:
875 ⋅ 1,5 = 1312,5 ore

- durata efectivă a elaborării procesului tehnologic, pentru piesele

originale
1312,5
De = ⋅ 1,04 ≈ 15 zile
11 ⋅ 8 ⋅ 1,02

- durata totală, în zile efective, a elaborării procesului tehnologic:

15 + 2 = 17 zile
Pregătirea fabricaţiei noilor produse

d) Determinarea duratei, în zile efective, de normare a consumului de

materiale:
- timpul normat necesar pentru executarea acestei lucrări, pentru piese
originale:

875 ⋅ 0,15 = 131,25 ore ;

- durata efectivă a normării consumului de materiale, pentru piese

originale:

131,25
De = ⋅ 1,04 ≈ 4 zile
4 ⋅ 8 ⋅ 1,02

- durata totală a lucrării, în zile efective:

4 + 1 = 5 zile

e) Determinarea duratei, în zile efective, pentru fundamentarea

consumului de manoperă:
- timpul normat necesar pentru efectuarea acestei lucrări, pentru piesele
originale:

875 ⋅ 0,5 = 437,5 ore

- durata efectivă a normării consumului de manoperă pentru piesele

originale:

437,5
De = ⋅ 1,04 ≈ 11 zile
5 ⋅ 8 ⋅ 1,02

- durata totală a lucrării:

11 + 2 = 13 zile

f) Determinarea duratei generale de pregătire a fabricaţiei pentru noul

produs, în zile efective şi în zile calendaristice, este prezentată sistematizat în
tabelul 20.3.
Pregătirea fabricaţiei noilor produse

Tabelul 20.3

Nr. Denumirea lucrării (etapei) Durata în zile Kc1 Durata în zile

crt. efective calendaristice
1 Elaborarea temei de proiectări şi STE 12 1,43 17
2 Elaborarea proiectului tehnic 30 1,43 43
3 Elaborarea desenelor de execuţie 18 1,43 26
4 Elaborarea prototipului 14 1,43 20
5 Omologarea prototipului 3 1,43 4
6 Elaborarea procesului tehnologic 17 1,43 24
7 Proiectarea SDV-urilor 8 1,43 12
8 Executarea SDV-urilor 10 1,43 14
9 Normarea consumurilor de materiale 5 1,43 7
10 Executarea seriei zero 13 1,43 19
11 Omologarea seriei zero 8 1,43 12
12 Elaborarea documentaţiei tehnice şi 4 1,43 6
economice
13 Elaborarea documentaţiei tehnice şi 10 1,43 14
economice
14 Elaborarea celorlalte lucrări 15 1,43 21
15 Lansarea în fabricaţie 4 1,43 6
TOTAL GENERAL 171 1,43 245

Pentru determinarea duratei generale de pregătire a fabricaţiei noului

produs exprimată în zile calendaristice, se va calcula coeficientul de transformare
din zile efective în zile calendaristice (Kc1), după relaţia:

Fond de timp calendaristic 365

K c1 = = = 1,43
Fond de timp no min al 255

Aşa cum reiese din tabelul 20.3, durata totală a pregătirii fabricaţiei, în zile
efective, este de 171 zile, iar în zilele calendaristice de 245 zile, în condiţiile în care
se utilizează metoda de îmbinare succesivă a lucrărilor.
În condiţiile în care se doreşte reducerea duratei totale a pregătirii
fabricaţiei, se studiază posibilitatea aplicării metodei paralele sau succesiv-paralele
de executare a lucrărilor. Datorită faptului că anumite lucrări se pot efectua paralel,
iar altele succesiv-paralel, nu mai este cazul să se aştepte terminarea în întregime a
unei lucrări (etape) ca să poată să înceapă lucrarea (etapa) următoare, putându-se
executa lucrarea următoare fără a se termina cea precedentă.
Astfel, lucrările de copiere a desenelor de execuţie, a fişelor tehnologice, a
normelor de consum şi de timp pentru piesele tipizate şi refolosite se pot executa în
paralel cu lucrările executate pentru piesele originale, ceea ce va determina
reducerea duratei totale a pregătirii fabricaţiei.
Pregătirea fabricaţiei noilor produse

20.3 Metoda „Analiza valorii” utilizată pentru reproiectarea noilor

produse

Orice producător este interesat în realizarea unor mărfuri cu desfacere

asigurată, care să corespundă dorinţelor şi necesităţilor consumatorilor, aşa încât
unul din principalele obiective ale acestuia va consta în realizarea unor produse cu
valoarea de întrebuinţare maximă cu costuri cât mai mici.
„Analiza valorii” este procedura organizată de identificare a cheltuielilor
inutile şi ca urmare este menită să rezolve tocmai acest interes al producătorului.
Aplicarea acestei metode este realizată de un grup de specialişti din diferite
domenii de activitate (marketing, cercetare, producţie, aprovizionare-desfacere,
ergonomie, control de calitate etc.): aceştia vor realiza produsul şi vor lua măsuri
de reproiectare a componentelor sale, ale căror costuri reale depăşesc costurile
ideale.

− Studiu de caz

Societatea comercială I.C.E. – Felix, specializată în fabricaţia de

calculatoare, este interesată în reproiectarea produsului „CE314” – „Calculator de
birou cu afişaj şi imprimantă”. Acest produs se remarcă prin 3 funcţiuni principale:

A - capacitate mare de lucru;

B - tipărire bicoloră;
C - forma ergonomică a tastaturii.

Opiniile specialiştilor au stabilit nivelurile de importanţă ale celor 3

funcţiuni:

- A - importanţă 3;
- B - importanţă 2;
- C - importanţă 1.
Pregătirea fabricaţiei noilor produse

. Rezolvare

a) Costul reperelor din componenţa produsului CE314.

Tabelul 20.4

Nr. Costul reperelor

Denumire repere Funcţiunile reperelor
crt. (UV)
1 Subansamblu logic A, B 92.273
2 Carcasă exterioară A 11.420
3 Transformator A 9.871
4 Placă alimentare A, B 14.644
5 Tastatură A, C 8.500
6 Suport imprimantă B 24.000
7 AxA, B rolă hârtie A, B 2.380
8 Ştecher A 5.000

b) Repartizarea costurilor pe funcţii.

Tabelul 20.5

Costul
Nr.
Denumire repere reperelor Funcţii (nivel de importanţă)
crt.
(UV)
A (3) B (2) C (1)
1 Subansamblu logic 92.273 55.364 36.909 -
2 Carcasă exterioară 11.420 11.420 11.420 -
Costul
Nr. Funcţii (nivel de importanţă)
Denumire repere reperelor
crt.
(UV)
A (3) B (2) C (1)
3 Transformator 9.871 9.871 - -
4 Placă alimentare 14.644 8.786 5.858 -
5 Tastatură 8.500 6.375 - 1.125
6 Suport imprimantă 24.000 - 24.000 -
7 Ax rolă hârtie 2.380 1.428 952 -
8 Ştecher 5.000 5.000 - -
Total 165.088 98.244 64.719 2.125
Pregătirea fabricaţiei noilor produse

c) Stabilirea costului fiecărei funcţii.

Tabelul 20.6

Suma
Costul Cost nivel
Nr. Denumire Funcţiile nivelurilor
reperelor de
crt. repere reperului de
(UV) importanţă
importanţă
1 Subansamblu logic 92.273 A (3), B (2) 5 18.454
2 Carcasă exterioară 11.420 A (3) 3 3.806
3 Transformator 9.871 A(3) 3 3.290
4 Placă alimentare 14.644 A(3), B (2) 5 2.928
5 Tastatură 8.500 A (3), C (1) 4 2.125
6 Suport imprimantă 24.000 B (2) 2 12.000
7 Ax rolă hârtie 2.380 A (3), B (2) 5 476
8 Ştecher 5.000 A (3) 3 1.666

d) Determinarea costului calculat al produsului.

Se utilizează formula dreptei y = ax + b (în cazul în care se respectă
principiul după care costul funcţiunilor unui produs este proporţional cu nivelul de
importanţă al lor în valoarea de întrebuinţare a produsului). Pentru funcţia de nivel
de importanţă zero, costul ei va fi zero şi deci dreapta va trece prin origine. O
funcţie de nivel de importanţă n va avea un cost n ori mai mare decât o funcţie de
nivel de importanţă 1.
Deci formula dreptei care trece prin origine va fi:
y = a ⋅ x, unde:
y - costul funcţiei;
x - nivelul de importanţă al funcţiei.

Pentru o funcţie de nivel de importanţă 1, ecuaţia dreptei va fi:

y = a ⋅1

Valoarea lui a nu se cunoaşte, deci aceasta va trebui calculată.

Pornind de la y = ax , avem
y − ax = 0

De regulă, proporţionalitatea dintre nivelul de importanţă şi costul funcţiei

nu se respectă şi atunci vom căuta ca suma pătratelor abaterilor să fie minimă:
Pregătirea fabricaţiei noilor produse

n
S = ∑ (yi − ax i ) = min im
2

i =1

( )
n
S = ∑ yi − 2ax i yi + yi = min im
2 2

i =1

Derivăm în funcţie de a:

∂S n
(
= ∑ 2ax i − 2 x i yi
∂a i =1
2
)
Se împarte relaţia cu 2:

n n
a ∑ x i − ∑ x i yi = 0
2

i =1 i =1

∑x y i i
De aici: a = i =1
n
, unde:
∑x
2
i
i =1

- n = numărul funcţiilor unui produs;

- x = nivelul de importanţă al unei funcţii;
- y = costul unei funcţii;
- a = coeficientul dreptei.
Înlocuind în relaţia lui a, obţinem:

98244 ⋅ 3 + 64719 ⋅ 2 + 2125 ⋅ 1 294732 + 129438 + 2125 426295

a= = = =
32 + 2 2 + 12 9 + 4 +1 14
= 30450

Se calculează dreapta virtuală ce trece prin origine şi reprezintă o

proporţionalitate ideală între costuri şi nivelul de importanţă al funcţiei:

C yi = a ⋅x1= 30450 ⋅ 1 = 30450

B y 2 = a ⋅ x 2 = 30450 ⋅ 2 = 60900
A y3 = a ⋅ x 3 = 30450 ⋅ 3 = 91350
Pregătirea fabricaţiei noilor produse

Costuri
A,
98244 y

91350 yA
B,
64719
60000 yB

C
30450 y
30000

2125 yC,
1 2 3 Niveluri de
importanţă
Figura 20.3 Graficul abaterilor costurilor reale faţă de costul calculat

A, B, C, sunt puncte care reprezintă costurile calculate în condiţii de

proporţionalitate ideală între nivelul de importanţă şi costul unei funcţii.
A,, B,, C,, reprezintă costurile reale repartizate pe funcţii.
Graficul sugerează proiectanţilor direcţiile de studiu privind ameliorarea
soluţiilor constructive şi tehnologice ale produsului, aşa încât costurile funcţiilor A
şi B să fie reduse, iar costul funcţiei C să fie corelat mai mult cu nivelul de
importanţă al acesteia.