Managementul activităţii de întreţinere şi reparare a utilajelor

17
MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII
DE ÎNTREŢINERE
ŞI REPARARE A UTILAJELOR

17.1 Metode de întreţinere şi reparare a utilajelor

− Studiu de caz

Managementul unei unităţi industriale, ţinând cont de întreruperile

înregistrate în funcţionarea utilajelor din cadrul unei secţii de producţie, îşi fixează
drept obiectiv creşterea disponibilităţii utilajelor din cadrul acestei secţii, solicitând
compartimentului de mentenanţă stabilirea unei politici de mentenanţă în vederea
realizării acestui obiectiv.
Numărul de întreprinderi şi timpul de staţionare în aceste întreprinderi
înregistrate în anul de bază sunt prezentate în tabelul 17.1

Tabelul 17.1

Nr. crt. Denumirea utilajelor Ore de întrerupere Număr întreruperi

1 Utilaj U1 110 3
2 Utilaj U2 3 4
3 Utilaj U3 10 6
4 Utilaj U4 25 3
5 Utilaj U5 17 4
6 Utilaj U6 5 5
7 Utilaj U7 140 5
8 Utilaj U8 44 6
9 Utilaj U9 8 7
10 Utilaj U10 170 4
11 Utilaj U11 20 5
12 Utilaj U12 4 2
13 Utilaj U13 2 5
14 Utilaj U14 100 2
15 Utilaj U15 2 3
Managementul activităţii de întreţinere şi reparare a utilajelor

În definirea unei politici de mentenanţă se va avea în vedere că nu există o

„mentenanţă bună” prin ea însăşi, ci va trebui adoptată o politică de mentenanţă
particulară pentru fiecare echipament industrial, realizându-se un compromis
tehnico-economic de optimizare, stardardizare şi evaluare, ţinând cont de
obiectivele ce revin mentenanţei.
Obiectivul fiind clar definit, şi anume creşterea disponibilităţii utilajelor, o
primă întrebare care se ridică este: ce metodă de mentenanţă trebuie aplicată?
Implementarea unei metode raţionale de mentenanţă presupune respectarea
următoarelor trei reguli, de care trebuie să ţină seama un bun manager şi o gestiune
eficientă:
- să dispui de informaţii necesare şi suficiente;
- să efectuezi o selecţie cantitativă şi calitativă;
- să adaptezi mijloacele la nevoi („nu utilizezi un elefant ca să striveşti o
muscă!).
Particularizând cunoscuta metodă ABC la mentenanţa utilajelor din cadrul
secţiei, această metodă va permite orientarea efortului managerului în direcţiile
sus-menţionate.
Pentru aceasta, se realizează o clasificare a tuturor defecţiunilor în ordine
descrescătoare în funcţie de timpul de staţionare, fiecare defectare fiind raportată la
un anumit utilaj, datele fiind prezentate sistematizat în tabelul 17.2.

Tabelul 17.2

Ore Ore Nr.

Denumire Nr.
de întreruperi % întreruperi %
utilaj întreruperi
întreruperi cumulate cumulate
U10 170 170 25,75 4 4 6,25
U7 140 310 46,97 5 9 14,06
U1 110 420 63,64 3 12 18,75
U14 100 520 78 2 14 21,87
U8 44 564 79 6 20 31,25
U4 25 589 85,45 3 23 35,94
U11 20 609 89,24 5 28 43,75
U5 17 626 92,27 4 32 50
U3 10 636 94,85 6 38 59,38
U9 8 644 96,58 7 45 70,31
U6 5 649 98,33 5 50 78,13
U12 4 653 98,94 2 52 81,25
U2 3 656 99,39 4 56 87,5
U13 2 658 99,70 5 61 95,3
U15 2 660 100 3 64 100
Managementul activităţii de întreţinere şi reparare a utilajelor

Pe baza datelor cuprinse în tabelul 17.2 se poate trasa curba ABC, care
pune în evidenţă legătura dintre procentul timpilor de staţionare cumulaţi şi
procentul defecţiunilor cumulate /fig. 17.1), având trei zone:
ª zona A – în care se constată că 21,87% din defecţiuni reprezintă
78,79% din timpul total de staţionare a utilajelor;
ª zona B – în care 28,13% din defecţiunile constatate nu reprezintă decât
16,06% din timpul total de staţionare;
ª zona C – în care 50% din defecţiuni nu reprezintă decât 5,15% din
timpul de staţionare.

Timp de
staţionare
100% y
94,85% y
78,79% y

A B C

21,87 50% 100% Defecţiuni

Figura 17.1 Curba ABC

Rezultatele obţinute permit luarea unor decizii juste în materie de

mentenanţă, după cum urmează:
• utilajele U10, U7, U1 şi U14, incluse în zona A, au o prioritate
fundamentală; pentru aceste utilaje se va implementa o politică de
mentenanţă preventiv-planificată, cu o supraveghere riguroasă, a
„punctelor critice”;
• pentru utilajele cuprinse în zona B (utilajele U8, U4, U11 şi U5)
exigenţele vor fi mult mai scăzute sub aspectul metodelor de prevenire;
• pentru utilajele cuprinse în zona C (utilajele U3, U9, U6, U12, U13, U15)
nu se va aplica nici o metodă de mentenanţă preventivă, ci numai
acţiuni de mentenanţă după necesităţi.
Implementarea unei metode de mentenanţă preventivă planificată utilajelor
U10, U7, U1 şi U14, cu efecte directe asupra reducerii sau chiar a eliminării
defecţiunilor accidentale, va contribui la creşterea disponibilităţii utilajelor din
Managementul activităţii de întreţinere şi reparare a utilajelor

cadrul secţiei cu până la 78,79% (respectiv 78,79% în cazul eliminării complete a

întreruperilor accidentale la aceste utilaje).

17.2 Elaborarea planului de întreţinere şi reparare a utilajelor

Având în vedere acest aspect, în continuare se prezintă metodologia de

elaborare a planului de întreţinere şi reparare pentru utilajul U10.
Potrivit normativului tehnic pentru reparaţii, se prevăd, la un regim de
lucru de trei schimburi, următoarele:
- intervalul între două reparaţii de acelaşi fel este:
- pentru Rt – 1200 ore;
- pentru RC1 – 2440 ore;
- pentru RC2 – 9760 ore;
- pentru RK – 29280 ore;
- timpul de staţionare în reparaţii (în zile lucrătoare) este:
- pentru Rt – 1 zi;
- pentru RC1 – 5 zile;
- pentru RC2 – 11 zile;
- pentru RK – 20 zile;
- costurile planificate, în procente faţă de valoarea de inventar a
utilajului, sunt: pentru Rt – 1,5%, pentru RC1 – 9%, pentru RC2 – 26%, pentru
RK – 60%;
- data terminării, felul şi numărul, în structura ciclului de reparaţii, a
ultimei reparaţii în anul curent a fost 20 septembrie – a patra revizie tehnică;
- regimul planificat de funcţionare a utilajului este de două schimburi, cu
săptămâna de lucru întreruptă, durata schimbului fiind de opt ore.
Elaborarea planului presupune parcurgerea următoarelor etape:
a) Se determină numărul intervenţiilor tehnice (pe categorii) ce urmează a
se efectua în cadrul unui ciclu de reparaţii, după relaţia:
D CR
Ni = − NSi , în care:
di
Ni = numărul intervenţiilor de categoria i;
DCR = durata ciclului de reparaţii;
di = intervalul între două intervenţii de categoria i;
NiS = numărul intervenţiilor de grad superior.

Rezultă:
29280
N RK = =1
29280
29280
N RC 2 = −1 = 2
9760
Managementul activităţii de întreţinere şi reparare a utilajelor

29280
N R C1 = − (1 + 2 ) = 9
2440
29280
N Rt = − (1 + 2 + 9 ) = 12
1220

b) Se reprezintă grafic structura ciclului de reparaţii pe baza numărului de

intervenţii determinat şi a duratei între două intervenţii de acelaşi fel, conform
fig. 17.2.

R1 R1 R1 R1 R1 R1 R1 R1 R2 R1 R1 R1 R1 R1 R1 R1 R2 R1 R1 R1 R1 R1 R1 R1 R2

1220 1220

2440 2440

9760 ore 9760 ore 9760 ore

29280 ore

Figura 17.2 Structura ciclului de reparaţii

c) Stabilirea intervalului de timp (T1) în zilele calendaristice, de la data

ultimei intervenţii efectuată la utilajul U10 în anul de bază până la fiecare dintre
intervenţiile următoare din structura ciclului de reparaţii, conform relaţiei:

 D ⋅ n n −1 
Ti =  RC + ∑ t si  ⋅ K t , în care:
 d s ⋅ n s i =1 
DRC = intervalul de funcţionare între două intervenţii consecutive (intervalul
între două revizii tehnice) în ore;
ds = durata planificată a schimbului;
ns = numărul de schimburi, conform regimului planificat de funcţionare a
utilajului;
n = numărul intervenţiei pentru care se calculează Ti;
n −1 = timpul total de staţionări al utilajului în intervenţiile precedente
∑
i =1
t si planificate, în zile lucrătoare, conform normativului;

K1 = coeficient de transformare din zile efective de funcţionare în zile

calendaristice
Managementul activităţii de întreţinere şi reparare a utilajelor

Fond de timp calendaristic 365

Kt = = = 1,43
Fond de timp no min al 255

Pentru utilajul U10 intervenţiile următoare sunt: RC2, Rt, RC1, RCt.

1220 ⋅ 1 
T1 =  + 0 ⋅ 1,43 = 109 zile
 8⋅2 

1220 ⋅ 2 
T1 =  + 11 ⋅ 1,43 = 234 zile
 8⋅2 

1220 ⋅ 3 
T1 =  + (11 + 1) ⋅ 1,43 = 344 zile
 8⋅ 2 

1220 ⋅ 4 
T1 =  + (11 + 1 + 5) ⋅ 1,43 = 460 zile
 8⋅2 

d) Eşalonarea calendaristică a intervenţiilor tehnice planificate este

prezentată în tabelul 17.3
Deci, la utilajul U10 în anul de plan se vor executa următoarele intervenţii
tehnice:

- două revizii tehnice (Rt);

- o reparaţie curentă de gradul I (RC1);
- o reparaţie curentă de gradul II (RC2).

e) Determinarea bugetului de cheltuieli pentru efectuarea intervenţiilor

tehnice planificate.
Pentru utilajul U10, a cărui valoare de inventar este de 140.999 UV,
cheltuielile de reparaţii, pe tipuri de intervenţii tehnice, vor fi:
- pentru o revizie tehnică(Rt): 140000 . 1,5% = 2100 UV;
- pentru o reparaţie curentă de gradul I(RC1): 140000 . 26% = 36400 = UV;
- pentru o reparaţie curentă de gradul II (RC2): 140000 . 26% =
= 36400 UV;
- pentru o reparaţie capitală (RK): 140000 . 60% = 84000 UV.

Având în vedere intervenţiile tehnice planificate pentru anul de plan,

rezultă că în acest an cheltuielile cu reparaţiile utilajului U10 vor fi:

2 ⋅ 2100 + 12600 + 36400 = 53200 UV.

Managementul activităţii de întreţinere şi reparare a utilajelor

Tabelul 17.3

Anul de bază de plan

Indicator IX X XI XII I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Număr de zile
10 31 30 31 31 28 31 30 31 30 31 31 30 31 30 31
calendaristice
Număr de zile
calendaristice 10 41 71 102 133 161 192 222 253 283 314 345 375 406 436 467
cumulate
Intervenţii tehnice
RC2 Rt RC1 Rt
planificate

17.3 Momentul optim de înlocuire a utilajelor

În definirea unei politici optime de mentenanţă, o altă întrebare la care va

trebui găsit un răspuns este: Cât trebuie oprită mentenanţa_ Această întrebare se
ridică avându-se în vedere creşterea progresivă a cheltuielilor cu întreţinerea şi
repararea utilajelor.
Pentru determinarea momentului optim de înlocuire a unui utilaj se poate
utiliza modelul lui A. Kaufman, model care ţine cont de cheltuielile de întreţinere
şi reparaţii, valoarea de achiziţie a utilajului şi fenomenul de actualizare,
considerându-se moment optim de înlocuire anul în care cheltuielile de întreţinere
şi reparaţii depăşesc costul actualizat de achiziţie, întreţinere şi reparare, respectiv
anul în care este satisfăcută relaţia:

n
A + ∑ Ch j−1 j
j =1
Ch n +1 〉 n
, în care:
∑
j =1
j −1

- A = cheltuieli cu achiziţionarea utilajului;

- Chj = cheltuielile cu întreţinerea şi repararea utilajului în anul j;
1 , factorul de actualizare, unde „d” reprezintă procentul dobânzilor şi
- y=
1 + d taxelor.

Din „istoricul” utilajului U10, rezultă că acest utilaj a fost pus în funcţiune
în urmă cu şapte ani, durata normală de funcţionare fiind de 10 ani, iar cheltuielile
de întreţinere şi reparaţie au fost: anul 1 – 4000 UV, anul 2 – 8500 UV, anul 3 –
14000 UV, anul 4 – 21500 UV, anul 5 – 27000 UV, anul 6 – 36000 UV, anul 7 –
41000 UV.
În anul de plan, conform planului de întreţinere şi reperaţii elaborat, nivelul
acestor cheltuieli este de 53200 UV. Cheltuielile ocazionate de achiziţionarea
utilajului U10 sunt de 140000 UV, iar dobânzile şi taxele reprezintă 8%.
Managementul activităţii de întreţinere şi reparare a utilajelor

Pentru determinarea momentului de înlocuire a utilajului U10, conform

relaţiei arătată anterior, vom sistematiza calculele în tabelul 17.4.
Rezultă că utilajul U10 se va înlocui în anul de plan, întrucât cheltuielile de
reparaţii prevăzute pentru anul de plan sunt superioare cheltuielilor de achiziţie
plus întreţinere şi reparaţii actualizate, aşa cum reiese din calculele cuprinse în
tabelul 17.4.
Înlocuirea utilajului U10 ridică o nouă întrebare, şi anume: Care este tipul
optim de utilaj cu care poate fi înlocuit?

Tabelul 17.4

Anul Chj α j−1 n n n n

∑y j −1
∑ Ch y j
j −1
A + ∑ Ch j y j−1 A + ∑ Ch j y j−1
j =1 j =1 j =1 j =1
n

∑y
j =1
j −1

1 4.000 1 1 4.000 144.000 144.000

2 8.500 0,91 1,91 11.735 155.735 79.442
3 14.000 0,83 2,74 23.355 163.355 59.618
4 21.500 0,75 3,49 39.480 179.480 51.427
5 27.000 0,69 4,18 58.110 198.110 47.395
6 36.000 0,64 4,82 81.150 221.150 45.882
7 41.000 0,57 5,39 104.520 244.520 45.365
8 53.200 0,52 5,91 132.184 272.184 46.055

17.4 Alegerea tipului optim de utilaj

Pentru înlocuirea utilajului U10 există posibilitatea alegerii unui nou utilaj
din patru tipuri de utilaje (Ut1 U t2 U t3 şi U t4), cu aceleaşi performanţe din punct de
vedere tehnic, însă cu preţuri de achiziţie şi cheltuieli de întreţinere şi reparaţii
diferite, conform tabelului 17.5.

Tabelul 17.5

Cheltuieli Cheltuieli de întreţinere şi reparaţie

Tip
de
utilaj Ciclul Ciclul Ciclul Ciclul Ciclul Ciclul Ciclul Ciclul
achiziţie
1 2 3 4 5 6 7 8
100.000 6.000 8.000 11.000 - - - - -
Ut1
115.000 - - - 8.000 10.500 13.500 - -
U t2 170.000 8.000 9.500 12.500 14.500 17.000 19.500 - -
140.000 6.500 8.000 12.500 15.000 - - - -
U t3
155.000 - - - - 7.500 10.000 12.500 16.000
U t4 180.000 8.500 10.500 13.000 16.000 18.000 20.000 21.500 -
Managementul activităţii de întreţinere şi reparare a utilajelor

Alegerea tipului optim de utilaj se va face pe baza criteriului economic,

considerându-se tip optim acel utilaj pentru care mediu de achiziţionare, întreţinere
şi reparare pe o anumită perioadă (ciclu de întreţinere şi reparare) este minim.

Acesta se determină după relaţia:

1 n  m 
Cm = ∑  A i + ∑ Ch ij  , în care:

n ⋅ m i =1  
j =1 
Cm = costul mediu de achiziţionare, întreţinere şi reparare a utilajului;
Ai = cheltuieli de achiziţie ale utilajului i;
cheltuielile de întreţinere şi reparare ale utilajului achiziţionat şi aferente
Chij =
ciclurilor de întreţinere şi reparare j;
n = numărul de achiziţionări de utilaje pe perioada considerată;
m = numărul de cicluri de întreţinere şi reparare între două înlocuiri.

Rezultă:
1 100000 + (6000 + 8000 + 11000) + 115000 + 
Cm Ut1 = =
2 ⋅ 3 + (8000 + 10500 + 13500) 
= 45333UV
1
Cm Ut 2 = [170000 + (8000 + 9500 + 12500 + 14500 + 17000 + 19500)] =
1⋅ 6
= 41833UV

1 140000 + (6500 + 8000 + 12500 + 15000 ) + 155000 + 

Cm Ut 3 = =
2 ⋅ 4 + 7500 + 10000 + 12500 + 16000 
= 47875 UV

1   8500 + 10500 + 13000 + 16000 + 

Cm Ut 4 = 180000 +   =
1⋅ 7   + 1800 + 20000 + 21500 
= 41071 UV

Tipul optim de utilaj care va fi ales pentru înlocuirea utilajului U10 este U14,
întrucât are costul mediu de achiziţie, întreţinere şi reparare minim, respectiv
41.071 UV.
Managementul activităţii de întreţinere şi reparare a utilajelor

17.5. Elemente de uzură aleatoare a utilajelor

Pentru utilajele U7 şi U1, a căror întreruperi reprezintă 53,04% din timpul

total de întreprinderi la nivelul secţiei, în vederea creşterii disponibilităţii utilajelor
la nivelul secţiei de producţie, conducerea compartimentului de mentenanţă doreşte
să studieze comportamentul unei piese de mare importanţă pentru funcţionarea
acestor utilaje, folosind teoria uzurii aleatoare a echipamentelor industriale.
Pe baza „istoricului” acestor utilaje pe o perioadă de 10 ani, situaţia
pieselor rămase în funcţiune se prezintă sistematizat în tabelul 17.6.

Tabelul 17.6

Anul (t) 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Număr piese
rămase în 1000 980 940 880 810 540 220 170 110 40 0
funcţiune [n (t)]

Observaţie: Se consideră anul 0, momentul punerii în funcţiune a

utilajelor.

Pentru adoptarea unor decizii riguroase privind fundamentarea necesarului

de aprovizionat şi a mărimii stocurilor pentru această piesă, cu consecinţe directe
asupra disponibilităţii utilajelor, se vor calcula: funcţia de supravieţuire,
probabilitatea de avarie, probabilitatea condiţionată de avarie, probabilitatea de a
avea o înlocuire, respectiv două înlocuiri de la 0 la 5 ani şi durata medie de viaţă a
piesei.
Calculul acestor elemente ale teoriei uzurii aleatoare se prezintă
sistematizat în tabelul 17.7.
Tabelul 17.7

Anul Număr Mortalitatea Funcţia Probabilitatea Probabilitatea

piese în n (t-1)- n (t) de de condiţionată
funcţiune supravieţuire avarie de avarie
[n (t)] n(t) n (t − 1) − n (t ) n (t − 1) − n (t )
V (t ) = p (t ) = Pc (t ) =
n ( 0) n (0 ) n (t − 1)
0 1000 - 1 0 0
1 980 10 0,98 0,02 0,02
2 940 40 0,94 0,04 0,041
3 880 60 0,88 0,06 0,064
4 810 70 0,81 0,07 0,079
5 540 270 0,54 0,27 0,333
6 220 320 0,22 0,32 0,592
7 170 50 0,17 0,05 0,227
8 110 60 0,11 0,06 0,352
9 40 70 0,40 0,07 0,636
10 0 40 0 0,04 1
Managementul activităţii de întreţinere şi reparare a utilajelor

Probabilitatea de a avea o ieşire din funcţiune în primii „t” ani se determină

după relaţia:
t
P1 (t ) = ∑ v(t − u ) ⋅ f (u ) , în care:
u =1
(t-u) = funcţia de supravieţuire
f (u) = probabilitatea de avarie
Pe baza acestei relaţii şi a datelor din tabelul 17.7, probabilitatea de a avea
o ieşire din funcţiune în primii 5 ani de funcţionare este:
1
P1 (1) = ∑ v(1 − u ) ⋅ f (u ) = v(0) ⋅ f (1) = 1 ⋅ 0,02 = 0,02
u =1
2
P1 (2) = ∑ v(2 − u ) ⋅ f (u ) = v(1) + f (1) ⋅ v(0) = 0,98 ⋅ 0,02 + 1 ⋅ 0,04 = 0,0596
u =1
3
P1 (3) = ∑ v(3 − u ) ⋅ f (u ) = v(2) ⋅ f (1) + v(0) ⋅ f (3) = 0,94 ⋅ 0,02 + 0,98 ⋅ 0,04 +
u =1

+ 1 ⋅ 0,06 = 0,118
4
P1 (4 ) = ∑ v(4 − u ) ⋅ f (u ) = v(3) ⋅ f (1) + v(2) ⋅ f (2) + v(1) ⋅ f (3) + v(0) ⋅ f (4) =
u =1

= 0,184
5
P1 (5) = ∑ v(5 − u ) ⋅ f (u ) = v(4) ⋅ f (1) + v(3) ⋅ f (2) + v(2) ⋅ f (3) + v(1) ⋅ f (4) +
u =1

+ v(0 ) ⋅ f (5) = 0,4464

Pentru a determina probabilitatea de a avea “m” ieşiri în primii “t” ani de
funcţionare, se foloseşte relaţia de recurenţă.
1
Pm (t ) = ∑ Pm −1 (t − 1) ⋅ f (u ) , cu condiţia: pm (0) = 0
u =1
Aplicând această relaţie, pe baza datelor din tabelul 17.7 şi a celor obţinute
pentru calculul probabilităţii de a avea o înlocuire în intervalul de la 0 la 5 ani, va
rezulta:
5
p 2 (5) = ∑ p (5 − 1) ⋅ f (2) = p (4) ⋅ f (1) + p (3) ⋅ f (2) + p(2) ⋅ f (3) + p (1) ⋅
u −1
2−1 1 1 1

⋅ f (4 ) + p1 (0 ) ⋅ f (5) = 0,184 ⋅ 0,02 + 0,118 ⋅ 0,04 + 0,596 ⋅ 0,06 +

+ 0,02 ⋅ 0,07 + 0 ⋅ 0,27 = 0,01337
Pentru calculul duratei medii de viaţă a piesei (Dm) se aplică relaţia:
10
Dm = ∑ t ⋅ p(t ) = 1 ⋅ 0,02 + 2 ⋅ 0,04 + 3 ⋅ 0,06 + 4 ⋅ 0,07 + 5 ⋅ 0,27 + 6 ⋅ 0,32 +
t =1

+ 7 ⋅ 0,05 + 8 ⋅ 0,06 + 9 ⋅ 0,07 + 10 ⋅ 0,04 = 5,69 ani