Analiza opțiunilor

SEMINAR NR. 7
Analiza opțiunilor și a fezabilității

2
Analiza opțiunilor și a fezabilității

3
 Analiza opțiunilor și a fezabilității

Analiza opţiunilor constă in următorii paşi procedurali:

•alcătuirea unei liste lungi de scenarii alternative care asigură indeplinirea

obiectivelor propuse;

•evaluarea scenariilor din perspectiva cadrului strategic / reglementărilor /

fezabilităţii;

* elaborarea unei liste scurte de scenarii alternative ulterior evaluărilor de mai sus;

* ierarhizarea scenariilor din lista scurtă pe baza unei analize cost-beneficiu;

* selectarea scenariului optim.

4
 Analiza opțiunilor și a fezabilității

Recomandam parcurgerea următoarelor etape practice, pentru indeplinirea

cerinţelor procedurale menţionate:

* etapa 1: obiectivele sunt exprimate in variabile măsurabile (nu trebuie să fie

redundante, dar pot fi alternative);
* etapa 2: fiecărui obiectiv ii este atribuită o pondere (care să reflecte importanta
relativă pe care le-o acordă cadrul programmatic comunitar/naţional);
* etapa 3: definirea criteriilor de evaluare;
* etapa 4: analiza de impact (analizarea, pentru fiecare criteriu ales, a
efectelor cantitative sau calitative pe care acesta le produce);
* etapa 5: estimarea efectelor proiectului in termenii criteriilor selectate
(cuantificarea fiecărui rezultat din etapa 4);
* etapa 6: ponderarea rezultatelor obţinute;
* etapa 7: agregarea scorurilor diferitelor criterii.

Liniile directoare comunitare sugerează, practic, includerea rezultatelor unei

analize cost-beneficiu simplificate pentru toate opţiunile luate in considerare,
printer criteriile de selectare a opţiunilor.
5
Analiza opțiunilor și a fezabilității

6
 Analiza opțiunilor și a fezabilității

Pentru a genera lista de opţiuni, in primul rand, trebuie definite mai clar
noţiunile următoare (menţionate, sub o formă tradusă, bănuim, incorect, in H.G.
nr. 28/2008):

* Varianta zero (fără investiţie). Aceasta este, in cele mai multe din cazuri,
varianta de referinţă pentru aplicarea metodei diferenţiale/marginale. Varianta
zero/fara proiect/do-nothing/BAU (business as usual) nu inseamna in mod
necesar inexistenta oricarei investitii pe durata de referinta. Varianta de
referinta reprezinta acea varianta in care doar se mentine functionalitatea
infrastructurii existente, la parametrii existenti/normali (inclusiv eventuale
investitii ulterioare, daca elementele pre-existente proiectului ar deveni
inutilizabile). In situaţia in care se impun investiţii minime oricum, varianta de
referinţă este cea a intervenţiei minime (do-minimum).

7
 Analiza opțiunilor și a fezabilității

* Varianta cu investiţie medie. Noţiunea aceasta este goală de conţinut

(ce inseamnă mediu?). Probabil că se doreşte o simplă ierarhizare a variantelor
propuse in funcţie de cost, după modelul metodologiei (eronate) a eficieţei
costurilor.

* Varianta cu investiţie maximă. Şi in acest caz, noţiunea aceasta este

goală de conţinut (ce inseamnă maxim?). Probabil că se doreşte o simplă
ierarhizare a variantelor propuse in funcţie de cost, după modelul metodologiei
(eronate) a eficientei costurilor.
Evident, nici H.G. nr. 28/2008, nici alte norme similare romaneşti nu clarifică
aceste noţiuni. Probabil că intenţia legiuitorului, opacizată de traducere, a fost
de a reproduce noţiunile de mai sus.
Coloana din dreapta conţine o aplicaţie practică parţială in Excel de analiză
cost-beneficiu, pe care am populat-o cu cifre dintr-un exemplu din Ghidul CE,
pentru a fi mai ilustrativă.

8
 Analiza opțiunilor și a fezabilității

Scenariul A nu face nimic

Atunci când se realizează o analiză a opțiunilor, trebuie urmată o abordare

incrementală. Această abordare incrementală ar trebui să se bazeze pe un
scenariu “a nu face nimic" sau "ca de obicei".
Acest scenariu “a nu face nimic" trebuie să fie estimat în mod clar pe întreaga
durată a proiectului propus. "Do-nothing" este în esență o estimare a ceea ce s-ar
întâmpla în cazul în care proiectul în curs de revizuire nu este întreprins. Acest
scenariu poate implica o reprezentare statică a celui mai recent punct în timp sau
poate combina datele din tendințe pentru a arăta cum va avea loc un scenariu
realist "do-nothing" în viitor. Dacă este cazul, scenariul "nu face nimic" ar trebui să
reflecte schimbările structurale din sectorul în cauză. Acest scenariu ar trebui să fie
clar descris în ACB. Justificarea și explicarea ipotezelor utilizate în acest scenariu
trebuie arătată clar. Dacă este cazul, aceste ipoteze trebuie să fie compatibile cu
toate celelalte scenarii analizate.

9
 Analiza opțiunilor și a fezabilității

Scenariul A face minimum

Următoarea opțiune care ar trebui examinată în cadrul evaluării este un scenariu

"minim". Acest scenariu înseamnă că investiția minimă realizată păstrează aceleași
activități la un nivel acceptabil de eficiență.
În unele cazuri, scenariul “a nu face nimic" poate duce la neutilizarea unei anumite
infrastructuri sau a unui serviciu. Acest efect "catastrofic" ar însemna că scenariul
"minim" ar trebui să devină apoi scenariul de bază în care sunt comparate opțiunile
de proiect. Ar trebui să se facă o distincție clară pentru raționamentul dintre
scenariul “a nu face nimic" și scenariul "minim" în evaluare. S-ar putea să existe
situații în care scenariul "până la minim" este ales în scenariul "a face ceva" (a se
vedea secțiunea următoare). Acest lucru se poate întâmpla în situațiile în care este
necesară doar o investiție mică pentru a moderniza un activ la un nivel acceptabil
în scopul de a genera beneficii.

10
 Analiza opțiunilor și a fezabilității

Scenariul A face ceva

Atunci când se selectează un scenariu de bază adecvat, o serie de scenarii de "a

face ceva" (cel puțin unul) sunt supuse unei evaluări a costului economic simplificat
sau unei evaluări financiare. Acestea ar trebui analizate într-o natură incrementală
bazată pe scenariul “a nu face nimic" ales. În funcție de mărimea proiectului și de
pragul național adecvat, toate opțiunile de proiect fezabile ar trebui să fie supuse
evaluării adecvate - fie că este vorba de o analiză simplificată a costului activității
sau de o evaluare financiară.
Trebuie examinate toate opțiunile de proiect fezabile din punct de vedere tehnic.
Dacă există un număr mare de opțiuni fezabile, atunci poate fi utilizată o metodă de
punctare calitativă pentru a clasifica anumite opțiuni. Acest sistem de clasificare ar
trebui utilizat pentru a selecta opțiunile de proiect care ar trebui supuse unor
analize suplimentare. Cu toate acestea, aceasta nu ar trebui privită ca o metodă de
selectare a proiectelor pe cont propriu. Trebuie să se realizeze un ACB simplificat
pentru fiecare dintre cele mai bune opțiuni alese "mai bine". În cazul în care este
dificil să se estimeze beneficiile specifice într-o ACB, alte abordări pot fi utilizate
într-o manieră complementară

11
Analiza opțiunilor și a fezabilității

12
Vă mulțumesc pentru atenție!