UNIVERSITATEA DIN PETROȘANI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE

ANALIZA PERFORMANȚELOR
FINANCIARERE ALE UNEI
ENTITĂȚI ECONOMICE

COORDONATOR

Conf. Univ. Dr. Ec. CIUREA MARIA

MASTERAND: CROITOR BENONE

GRUPA: C.A. 2
 1.CONCEPTUL DE PERFORMANŢĂ FINANCIARĂ
Poziţia financiară a întreprinderii reprezintă totalitatea activelor şi capitalurilor
asupra cărora întreprinderile îşi exercită controlul. Principalii factori ai poziţiei
financiare sunt:

 activele întreprinderii;
 structura financiară;
 lichiditatea şi solvabilitatea întreprinderii;
 flexibilitatea şi adaptabilitatea la schimbările mediului economic.

Activele , care pot fi: corporale şi necorporale (mărci, licenţe, know-how ), reprezintă
potenţialul pentru degajarea de fluxuri financiare din utilizarea lor.

Structura financiară este esenţială pentru definirea şi implementarea strategiilor şi

politicilor de dezvoltare ale întreprinderii .

Lichiditatea şi solvabilitatea întreprinderii – întreprinderea activează în cadrul unui

circuit care-i permite producerea de mărfuri şi transformarea acestora în numerar.

Lichiditatea este capacitatea întreprinderii de a transforma activele în numerar.

Solvabilitatea este capacitatea întreprinderii de a plăti la scadenţă datoriile.

Flexibilitatea şi adaptabilitatea la schimbările mediului economic exprimă

capacitatea întreprinderii de a face faţă schimbărilor ce intervin în mediul economic ,
cum ar fi:

 recesiune sau avânt economic;

 modificarea condiţiilor pe pieţele externe;
 modificarea tehnologiilor.

Poziţia financiară în sine nu poate rezolva problemele întreprinderii deoarece,

rezultatele sau performanţa se obţine din utilizarea capitalurilor şi patrimoniului
existent.

Performanţele întreprinderii se pot aprecia pe baza unor indicatori, cum ar fi:

 ratele de rentabilitate;
 marja profitului;
 rata profitului;
 volumul absolut al cifrei de afaceri şi a profitului.

De reţinut este faptul că, orice decizie economică porneşte de la poziţia

financiară a întreprinderii şi îşi propune realizarea unui anumit nivel de performanţă.

2
 Ca documente financiare pentru analiza poziţiei şi a performanţelor întreprinderii
se utilizează documentele sintetice, care sunt:

 bilanţul contabil;
 contul de profit şi pierdere;
 notele explicative.

1.1.Interpretarea financiară a contului de profit şi pierdere

Interpretarea financiară a contului de profit şi pierdere concentrează o complexitate
de operaţii economice şi financiare, care se reflectă în documentele contabile de
sinteză sub forma fluxurilor şi stocurilor.

Dacă bilanţul contabil exprimă starea patrimonială la încheierea exerciţiului financiar,

contul de profit şi pierdere exprimă, în parte, cum s-a ajuns la această stare.

Fluxurile au o influenţă imediată asupra rezultatului, în timp ce stocurile prezintă un

impact variabil în timp asupra echilibrului financiar al întreprinderii .

Veniturile, conform OMFP nr.1752/2005, sunt creşteri de avantaje economice în

cursul exerciţiului financiar ce au ca rezultat o creştere a capitalurilor proprii diferite
de cea care provine din contribuţiile proprietarilor capitalului. Formele pe care o pot
îmbrăca veniturile:

Creşteri de activ: lichidităţi, creanţe, bunuri, servicii, obţinute în schimbul bunurilor

şi serviciilor pe care le furnizează întreprinderea.

Diminuarea datoriilor: din bunurile şi serviciile furnizate de întreprindere pentru

acoperirea unui împrumut.

Cheltuielile , conform aceluiaşi act normativ, reprezintă reduceri de avantaje

economice ca urmare a diminuării capitalurilor proprii diferite de cea care provine din
distribuirile în favoarea proprietarilor de capital (dividende, restituiri de capital etc).
Formele în care se prezintă cheltuielile sunt:

 Ieşiri sau diminuări de valoare a activelor (mărfuri, amortizare).

 Creşteri de datorii (salarii, impozite, furnizori etc).

Diferenţa dintre venituri şi cheltuieli reprezintă rezultatul financiar al exerciţiului.

3
 1.2.Diferenţieri de interpretare între contabilitate şi finanţe
Aceste diferenţieri rezultă din faptul că, din punct de vedere contabil predomină
viziunea patrimonială, iar optica financiară se exprimă în termeni de lichiditate,
exigibilitate şi solvabilitate.

 VENITURILE 1. Fluxuri de lichiditate

generate de CA brută.
1. Sunt considerate venituri din producţia 2. Un flux real de
vândută (CA) şi cele din producţia lichiditate (o creştere a
stocată. trezoreriei) constituie
2. O vânzare reprezintă un venit chiar intrare.
dacă nu se încasează, inclusiv într-un 3. Un flux de lichiditate (o
exerciţiu financiar următor. creştere a trezoreriei).
3. O creanţă încasată în cursul 4. Un flux negativ care
exerciţiului anterior nu creează venit. diminuează resursele de
trezorerie.
 CHELTUIELILE 5. O sumă calculată care nu
diminuează trezoreria,
1. Achitarea unui furnizor în exerciţiul dar are impact fiscal.
următor nu generează o nouă cheltuială. 6. Nu au nici un fel de
influenţă, singurul lucru
 AMORTIZAREA – repartizarea de luat în seamă în calcul
valorii unui activ imobilizat asupra este sub aspectul
duratei de utilizare estimată. incidenţelor fiscale.
7. Nu reprezintă un flux
1. Este cheltuiala de exploatare ( IAS 4). financiar real. Afectează
valorile ratelor de
 PROVIZIOANELE (IAS 37 - datorii a rentabilitate.
căror scadenţă sau mărime este
nesigură)

1. Sunt cheltuieli care afectează

rezultatul dar fără consecinţe asupra
trezoreriei nete.

 REEVALUAREA elementelor de
activ imobilizat reprezintă o creştere a
valorii acestora şi corespunzător o
creştere a capitalurilor proprii (rezerve
din reevaluare)

Tabel 1.1. Optica financiară de interpretare a contului de profit și pierdere

Sursa: https://conspecte.com

4
Fluxurile economice sunt generate de activitatea ordinară structurată pe trei domenii
de activitate:

Activitatea de exploatare, care este activitatea de bază ce vizează formarea profitului

întreprinderii din sectoarele industrial, comercial şi prestări servicii.

Activitatea financiară privind participaţiile la capitalul altor societăţi (participare

strategică 20 – 40%, participare de control >40%).

Activitatea excepţională (extraordinară), care cuprinde operaţiuni de gestiune şi

capital şi care nu sunt legate de activitatea normală/curentă a întreprinderii.

Activităţile prezentate şi rezultatele lor sunt reflectate în contul de profit şi pierdere,

iar structura acestuia permite calculul unor solduri de acumulări băneşti potenţiale
destinate să îndeplinească o anumită funcţie de remunerare a factorilor de producţie şi
de finanţare a activităţii viitoare , denumite solduri intermediare de gestiune (SIG).

1.3.Solduri intermediare de gestiune (SIG)

Soldurile intermediare de gestiune (SIG) reprezintă paliere succesive în formarea
rezultatului final; construcţia indicatorilor se realizează în cascadă , pornindu-se de la
exerciţiul financiar sau marja comercială , şi încheindu-se cu cel mai sintetic indicator
care este rezultatul net.

Calculul lor se face pentru perioada de gestiune curentă şi pe mai mulţi ani.

În acest mod se evidenţiază tendinţele evolutive ale acestora; se pot face comparaţii
cu întreprinderi similare, cu media pe sector, cu întreprinderi care aplică politici de
producţie comercială, de gestiune, diferite, etc.

Marja comercială ( adaosul comercial ) este proprie întreprinderilor comerciale şi cu

activitate mixtă.

Pentru acest tip de întreprindere constituie principalul indicator, indicatorul de

apreciere a performanţelor.

Permite comparaţii în timp şi comparaţii cu întreprinderi similare sau media pe sector.

Analiza se face avănd in vedere :

 cât reprezintă CA;

 la producţia stocată şi la imobilizări, trebuie avute în vedere dacă acestea sunt
la nivel de optim.

5
 1.4.Valoarea adăugată (VA)
Valoarea adăugată = producţia exerciţiului + marja comercială – consumul de la terţi
Valoarea adăugată exprimă creşterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de
producţie, îndeosebi cu forţa de muncă şi a capitalului, peste valoarea bunurilor şi
serviciilor provenind de la terţi, în cadrul activităţii curente.

M = cumpărări de materii prime variaţia stocurilor de materii prime + alte cheltuieli

externe
Unde , M reprezintă consumul de la terţi.
Valoarea adăugată nu este evidenţiat ca atare în contul de profit şi pierdere, dar acesta
conţine elementele necesare pentru determinarea sa.

Deoarece , în calculul valorii adăugate se pleacă de la producţia exerciţiului, se preia

caracterul eterogen al acesteia, iar valoarea ei brută se descompune în valoare
adăugată din producţia vândută şi valoare adăugată aferentă producţiei stocate şi
producţiei în curs.

Dacă valoarea adăugată este pozitiva ( un rezultat favorabil ), aceasta constituie sursa
de acumulare bănească pe care întreprinderea o poate utiliza pentru remunerarea
participanţilor direcţi şi indirecţi la activitatea sa (salariaţi, acţionari, creditori, stat,
întreprindere etc).

Valoarea adăugată (VA) evidenţiază , prin modul de remunerare, atât factorii

sociali , cât şi obiectivul întreprinderii - care este maximizarea averii acţionarilor.

Valoarea adăugată prezintă interes, deoarece:

 realizează legătura dintre micro şi macro economie, adică suma valorilor

adăugate ale întreprinderii constituie PIB;
 măsoară aportul specificat al întreprinderii la realizarea producţiei sale;
 este criteriul de apreciere a creşterii întreprinderii;
 măsoară gradul de integrare pe verticală al întreprinderii , exprimat prin
raportul: VA/CA , şi cu cât acest raport este mai mare , cu atât întreprinderea
este mai integrată, adică îşi poate asigura un număr mare de faze de fabricaţie
fără să recurgă la serviciile altor întreprinderi.

Această politică este rentabilă pe termen scurt, dar pe termen lung determină creşterea
riscului de exploatare datorită cheltuielilor fixe cu investiţiile. Reflectă gradul de
utilizare a factorilor de producţie; pentru acelaşi nivel al VA şi cu structuri de
exploatare identice, utilizarea factorilor de producţie poate fi diferită.

Această diferenţă este dată de randamentul cu care se utilizează forţa de muncă şi

echipamentele productive:
η = VA/ Nr. Salariati = A dir. Produtive / Nr. Salariati= VA / A dir. Produtive
6
(randamentul (gradul de înzestrare (randamentul Muncii) tehnică a muncii )
echipamentelor)

1.5.Excedentul brut de exploatare (EBE)

EBE = VA + subvenţii de exploatare – ( cheltuieli cu personalul + taxe + impozite)
EBE exprimă acumularea brută din activitatea de exploatare, admiţănd că amortizarea
şi provizioanele sunt doar cheltuieli calculate nu şi plătite, şi reprezintă resursa
principală cu influenţă hotărâtoare asupra rentabilităţii economice şi capacităţii de
autofinanţare a investiţiilor.

Din perspectiva analizei financiare, rolul EBE poate fi urmărit sub 3 aspecte:

 Este o măsură a performanţelor economice ale întreprinderii, adică prin

rentabilitatea exploatării = EBE/ A de exploatare şi prin marja brută de
exploatare = EBE / CE.
 Este independent de politica financiara, de cea de investiţii, de repartizarea
profitului, de politica fiscală sau de politica de amortizare. Este oglinda fidelă
a ceea ce înseamnă activitatea de exploatare şi pune în evidenţă deficienţele
structurale la nivelul activităţii de producţie.
 Reprezintă sursa financiară fundamentală a întreprinderii în sensul că, este o
resursă de trezorerie potenţială.

În ceea ce priveşte insuficienţa brută de exploatare , aceasta reprezintă pierderi la

nivelul exploatării, pierderi care pot proveni , din:

-conjunctura economică;
-scăderea vânzărilor;
-dintr-o politică comercială necorespunzătoare;
-dintr-o calitate îndoielnică a produsului;
-din costuri prea mari.

1.6.Rezultatul exploatării (RE)

RE = EBE + venituri din reluarea de provizioane din exploatare + alte venituri de
exploatare – cheltuieli cu amortizare şi provizioane de exploatare – alte cheltuieli
Rezultatul exploatării (RE) exprimă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de
exploatare. Exprimat în forma relativă ( RE/AE) , serveşte la realizarea de comparaţii
între întreprinderile care promovează politici de amortizare diferite. Aceasta trebuie să
acopere toate cheltuielile de exploatare. Dacă RE 0 – înseamnă o situaţie normală
(trebuie efectuată o comparaţie cu întreprinderile similare) iar dacă, RE 0 – veniturile
nu se realizează pe piaţă. Se impune o analiză a gestiunii costurilor.

7
 1.7.Rezultatul curent (RC)
RC = RE + Rezultatul financiar
Se ia în calcul şi incidenţa costurilor, prin care s-au analizat capitalurile folosite la
exploatare.

Dacă RC < 0 - pot fi probleme de rentabilitate , urmare a :

 politicii financiare inadecvate (costuri mai mari decât se pot suporta);

 politicii de investiţii – deficitul este temporar; punerea în funcţiune a
investiţiei va genera venituri care să acopere cheltuielile iniţiale.

Dacă RC = 0 , se ajunge la pragul de rentabilitate (veniturile şi cheltuielile financiare

şi de exploatare fiind egale). Dacă RC > 0 , activitatea este rentabilă; se analizează
veniturile şi cheltuielile de exploatare şi financiare, prin referinţă la nivelul optim şi
prin comparaţie cu alte întreprinderi, media pe ramură sau ca perioada precedentă.

1.8.Rezultatul net (RN)

RN = RC + Rezultatul excepţional – impozitul profit
Rezultatul net reflectă rentabilitatea generală a întreprinderii diminuată cu incidenţa
fiscală , şi reprezintă sursa pentru autofinanţare şi remunerare a proprietarilor.

1.9.EBIT
EBIT exprimă potenţialul de remunerare a furnizorilor de capital şi se determină ,
astfel:

EBIT = Impozitul pe profit + ∑ Dobânzii + Profitul net

Sau, EBIT – Impozitul pe profit = Profitul net + ∑ Dobânzii, unde EBIT – Impozitul
pe profit reprezintă profitul brut de gestiune, respectiv rezultatul activităţilor de
exploatare , financiare şi excepţionale/extraordinare.1

1
https://conspecte.com/Finantele-Intreprinderii/analiza-pozitiei-financiara-si-performantelor-
intreprinderii.html
8
 2. ASPECTE GENERALE PRIVIND PERFORMANŢELE

Conform abordărilor date IAS/IFRS prin performanţe financiare se înţeleg

veniturile, cheltuielile şi rezultatele financiare ale unei entităţi economice.
Informaţii despre aceste structuri financiare sunt oferite în principal de Contul de
Profit şi Pierdere însă o parte din notele explicative vin să completeze informaţiile
privind performanţele entităţii.
Ne referim aici cel puţin la notele explicative obligatorii de întocmit potrivit
reglementărilor contabile în vigoare (O.M.F.P. nr. 1752/2005) şi anume: „Analiza
rezultatului din exploatare”, „Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori
economico-financiari”, Active imobilizate, Provizioane.

Analiza performanţelor financiare se poate defalca astfel:

A. În funcţie de obiectivele urmărite în cadrul analizei performanţei financiare regăsim:

a) Analiza de ansamblu a performanţei financiare
b) Analiza performanţelor financiare pe baza ratelor:
- de profitabilitate;
- bursiere.
B. În funcţie de sursele de provenienţă ale informaţiilor privind performanţele
financiare avem:
a) Analiza performanţelor financiare în contextul valorificării informaţiilor din
Contul de Profit şi Pierdere .Vom numi o astfel de analiză drept o analiză simplă a
performanţelor financiare.
b) Analiza performanţelor financiare în contextul valorificării informaţiilor altele
decât cele din Contul de Profit şi Pierdere. Vorbim aici de o analiză complexă a
performanţelor financiare care vine să completeze valenţele analizei realizate în cadrul
primei categorii.
Este vorba aici despre cel puţin următoarele categorii de informaţii:
- Informaţii privind rezultatul exploatării, în cadrul cărora să se realizeze o clasificare
a cheltuielilor după funcţie. Aceste informaţii se regăsesc în cadrul notei nr. 4 “Analiza
rezultatului din exploatare”.
- Informaţii privind repartizarea profitului, în cadrul cărora se determină toate
destinaţiile profitului
- Informaţii privind amortizarea şi ajustările pentru depreciere efectuate activelor
informaţii care sunt cuprinse în Nota 1 „Activele imobilizate”. Aceste informaţii permit
extragerea unor elemente analitice cu scopul explicării cauzelor care au generat o
anumită evoluţie a ajustărilor de valoare a activelor corporale, necorporale şi financiare.
- Informaţii privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli. Acestea furnizează
informaţii extrem de importante pentru explicarea cheltuielilor şi venituri cu
provizioanele prin prisma evoluţiei acestora pe elemente componente de provizioane
constituite pentru diferite naturi de riscuri şi cheltuieli.2

2
https://www.academia.edu/

9
 2.1. Analiza evoluţiei performanţelor financiare

Şi în cazul analizei performanţelor financiare furnizate în cea mai mare parte de

Contul de Profit şi Pierdere se utilizează tehnici şi instrumente a căror procedură se
bazează pe faptul că rezultatul şi celelalte componente ale Contului de Contului de
profit şi Pierdere sunt comparabile în timp şi spaţiu.
În acest sens se vor calcula indicii cu baza în lanţ ai valorilor aferente posturilor
din Contul de Profit şi Pierdere punându-se astfel în evidenţă creşterile sau scăderile de
performanţe de la un an la altul. De asemenea pentru informaţii suplimentare se poate
proceda la determinarea unei astfel de evoluţii luând de această dată o clasificare a
cheltuielilor după funcţii.
Utilizând procedeele specifice analizei economico-financiare se poate pune în
evidenţă măsura în care factorii de intercondiţionare ai performanţelor financiare de la
diferite nivele au influenţat valoarea respectivei performanţe financiare.
Pentru realizarea unei comparabilităţi a performanţelor financiare pertinente
trebuie să se ţină seama de efectele inflaţiei. În acest sens IAS 29 „Ajustarea la inflaţie”
(la paragraful 8) precizează că situaţiile financiare bazate fie pe modelul costului istoric,
fie pe cel al costului curent sunt utile doar dacă sunt exprimate în raport cu unitatea de
măsură curentă, de la data bilanţului. Această operaţiune vizează de fapt evaluarea
tuturor datelor din situaţiile financiare la preţurile curente la data întocmirii situaţiilor
financiare. Atunci când nu se aplică însă prevederile IAS 29 se impune eliminarea din
rezultate a inflaţiei astfel încât analiza să se facă pe baza unor valori comparabile.
Pentru deflatarea performanţelor pot fi utilizate o serie de mărimi ce aproximează
inflaţia cum ar fi:
• indicele de creştere a preţurilor la unitatea analizată (ip);
• rata medie a inflaţiei din sectorul de activitate al unităţii analizate (rsi);
• rata medie a inflaţiei în economie (ri) (P. Stefea, 2002: 84).

Utilizând de exemplu indicele de creştere a preţurilor la unitatea analizată (ip) ca indice

pentru deflatarea performanţelor, modalitatea concretă de deflatare ar consta în:
𝑅
𝑅𝑐 = 1+𝑖𝑝 , unde
- Rc reprezintă rezultatele entităţii exprimate în preţuri comparabile;
- R reprezintă rezultatele entităţii exprimate în preţuri constante;
- ip reprezintă indicele de creştere a preţurilor la unitatea analizată.
În acest mod performanţele entităţii vor reflecta într-adevăr efortul propriu al
entităţii iar compararea acestora pentru a evidenţia evoluţia de la un exerciţi la altul este
astfel posibilă.3

2.2. Analiza structurală a performanţelor financiare

Pentru o interpretare pertinentă însă a mutaţiilor produse în cadrul
performanţelor financiare furnizate prin situaţiile financiare se impune de asemenea o
analiză în dinamică a structurii performanţelor financiare.
Prin analiza structurii valorii posturilor din contul de profit şi pierdere se pun în
evidenţă mutaţiile structurale privind performanţele financiare pe de-o parte luând ca

3
https://www.academia.edu/

10
bază de comparaţie rezultatul brut al exerciţiului ca indicator sintetic global ce reflectă
performanţa întregii activităţi iar pe de altă parte nivelul veniturilor totale, ca indicator
sintetic ce exprimă volumul întregii activităţi.
A. Analiza structurală a contului de profit şi pierdere pe baza rezultatului brut al
exerciţiului
În acest sens se va determina ponderea fiecărei categorii de rezultate în
rezultatul brut al exerciţiului (RE), şi anume:
• ponderea rezultatului exploatării (GE):
𝑅𝐸
𝐺𝐸 = 𝑥100
𝑅𝐵𝐸
• ponderea rezultatului financiar (GF):
𝑅𝐹
𝐺𝐹 = 𝑥100
𝑅𝐵𝐸
• ponderea rezultatului extraordinar (GEX):
𝑅𝐸𝑋
𝐺𝐸𝑋 = 𝑥100
𝑅𝐵𝐸
Din evaluarea acestor indicatori rezultă contribuţia subactivităţii la eficienţa (sau
ineficienţa) generală a societăţii comerciale, pe de-o parte, respectiv importanţa fiecărei
subactivităţi în totalul activităţii desfăşurate într-un exerciţiu financiar de către
societatea comercială, pe de altă parte.
B. Analiza structurală a contului de profit şi pierdere pe baza veniturilor totale
Un aspect esenţial al analizei Contului de Profit şi Pierdere îl constituie analiza
pe verticală a profitului pe o perioadă de 3-5 ani, care pune în evidenţă raporturile în
care se află diferitele componente faţă de veniturile totale ale exerciţiului financiar. O
modalitate de evidenţiere a acestor raporturi este prezentată în tabelul de mai jos.
Indicatori Structura contului de profit şi
pierdere
Venituri totale 100 %
Cheltuieli totale ( %)
Rezultatul brut al exerciţiului +( - ) %
Venituri din exploatare +%
Cheltuieli de exploatare (%)
Rezultatul financiar +( -) %
Rezultatul curent al exerciţiului +( - ) %
Venituri extraordinare +%
Cheltuieli extraordinare ( %)
Rezultat extraordinar +( ) %
Impozit pe profit ()%
Rezultatul net +( ) %
Tabel 2.1.Analiza pe verticală a contului de profit și pierdere
11
 Sursa: https://www.academia.edu/
Analiza structurală a fiecărui rezultat parţial (intermediar) va evidenţia
contribuţia fiecărei componente la obţinerea rezultatului economic respectiv.

2.3. Analiza ratelor de profitabilitate

Într-o abordare generală, performanţele unei entităţi reflectate prin metoda ratelor
semnifică în mărime relativă contribuţia indicatorilor de rezultate la exprimarea
performanţelor financiare ale entităţii. Modalitatea cea mai relevantă de exprimare a
acestor tipuri de performanţe constă în compararea efectelor de natura profitului
(rezultatelor) cu eforturile financiare ocazionate de obţinerea acestuia.
Măsurarea performanţelor financiare ale entităţii prin sistemul de rate reprezintă
aşadar o formă de măsurare sintetică a eficienţei activităţii economice prin evaluarea
raportului efect/efort şi presupune utilizarea în acest sens a ratelor de profitabilitate.
A. Abordări generale privind ratele de profitabilitate
- În literatura de specialitate profitabilitatea unei firme poate fi definită ca „abilitatea
firmelor de a genera câştig” 4
- Într-o abordare a unor autori americani „profitabilitatea reprezintă rezultatul net al
diverselor politici şi decizii manageriale iar ratele de profitabilitate reprezintă rezultatul
operaţional net al efectelor combinate ale lichidităţii, managementului activelor şi
managementului datoriilor”5
- În opinia unor autori români ratele de profitabilitate mai sunt cunoscute sub denumirea
de rate de marjă şi se construiesc ca raport între rezultatele de natura profitului şi
venituri respectiv cheltuieli”6
- Într-o abordare a interpretărilor IFRS efectuate de renumiţi autori, indicatorii de
profitabilitate semnifică în sens general „un indiciu al modului în care marjele de profit
ale unei societăţi sunt asociate vânzărilor, capitalului mediu şi capitalului propriu
mediu”7
- Reglementările contabile în vigoare O.M.F.P. 1752/2005, Nota 9 precizează faptul că
„indicatorii de profitabilitate exprimă eficienţa entităţii în realizarea de profit din
resursele disponibile”
- După părerea noastră profitabilitatea reprezintă condiţia esenţială pentru a se asigura
succesul in afaceri al unei entităţi economice şi se măsoară prin obţinerea unor rezultate
pozitive în urma comparării efectelor financiare cu eforturile financiare implicate.
Măsura profitabilităţii unei entităţi trebuie apreciată nuanţat în funcţie de
răspunsurile la următoarele întrebări generale privind conceptele de
profitabilitate/rentabilitate/creştere:
- Orice activitate care este profitabilă este şi rentabilă ?
- Există activităţi care sunt rentabile şi totuşi nu înregistrează creştere economică ?
- O companie care înregistrează creştere economica este şi rentabilă ?
- O companie care este rentabila este si profitabila ?
- Exista entităţi care sunt profitabile şi nu sunt rentabile ?

4
Charles H. Gibson, 1998:385
5
E. Brigham, L.Gapenski, M. Ehrhardt 1999:81
6
Al Buglea, 2004:134
7
H.V. Greuning, 2005, pag:27
12
 Răspunsul la aceste întrebări îl obţinem pe baza relaţiei de incluziune a
indicatorilor de profitabilitate/rentabilitate/creştere exprimată în figura de mai jos.

PROFITABILITATEA

RENTABILITATEA

CREȘTEREA

Fig.1: Relaţia între profitabilitate-rentabilitate-creştere

Sursa: prelucrări proprii
Rezultă pe baza figurii de mai sus că nu orice activitate care este profitabilă este
şi rentabilă. Ca atare există activităţi profitabile şi care nu sunt rentabile. De asemenea
nu orice activitate care se derulează în condiţii de rentabilitate înregistrează şi o creştere
economică. Adică putem avea activităţi rentabile dar care nu înregistrează creştere
economică şi deci care nu îşi cresc valoarea. Dar este clar şi evident că orice entitate
care înregistrează creştere economică de la o perioadă la alta reflectă efectuarea unei
activităţi profitabile şi neapărat rentabile.
B. Analiză ratelor de profitabilitate poate fi pusă în evidenţă prin următoarele categorii
de rate:
- ratele profitabilităţii comerciale
- ratele de rentabilitate
- rate bursiere (de creştere bursiere)

2.4. Analiza ratelor profitabilităţii comerciale

Un prim pas în analiza gradului de profitabilitate relative a unei activităţi
economice constă în calculul marjelor de profit şi a ratelor de marjă. Aceşti indicatori
caracterizează eficienţa activităţii comerciale şi competitivitatea produselor firmei
reflectata mai ales prin politica de preturi prin calculul ratelor profitabilităţii
comerciale.
Într-o abordare generală rata profitabilităţii comerciale se determină prin
raportarea rezultatul generat de activitatea economică (R) la cifra de afaceri netă (CAN).
În funcţie de sfera de cuprindere a rezultatului activităţii economice luat în
considerare la calculul ratei profitabilităţii comerciale, identifică următoarele forme ale
ratelor de profitabilitate comercială:
1. Rata marjei brută a profitului (𝑅𝑀𝑅𝐵𝐸 ) (Gross Profit Margin) reflectă eficienţa
generală a activităţii entităţii respectiv capacitatea acesteia de a degaja profit din cifra
de afaceri şi se exprimă prin raportarea rezultatului brut generat de întreaga activitate
(RBE) la cifra de afaceri netă (CAN).
𝑅𝐵𝐸
𝑅𝑀𝑅𝐵𝐸 = 𝑥100
𝐶𝐴𝑁

13
 2. Rata marjei netă a profitului (𝑅𝑀𝑁𝑅𝑁𝐸 )(Net Profit Margin) reflectă profitul net
obţinut la 100 de lei cifră de afaceri netă reflectând astfel contribuţia veniturilor la
întărirea capacităţii de autofinanţare a entităţii. Se pune în evidenţă prin raportarea
rezultatului exerciţiului după impozitare (Rezultatul net al exerciţiului -RNE) la cifra
de afaceri netă (CAN).
𝑅𝑁𝐸
𝑅𝑀𝑁𝑅𝑁𝐸 = 𝑥100
𝐶𝐴𝑁

3. Rata marjei brută a profitului din exploatare (𝑅𝑀𝐵𝑅𝐸𝑋 )(Operating Profit

Margin) reflectă capacitatea entităţii de degaja profit din activitatea de exploatare şi se
exprimă prin raportarea rezultatului activităţii de exploatare (REX) la cifra de afaceri
netă (CAN).
𝑅𝐸𝑋
𝑅𝑀𝐵𝑅𝐸𝑋 = 𝑥100
𝐶𝐴𝑁

4. Rata marjei brută din vânzări reflectă capacitatea entităţii de a degaja profit din
vânzări prin raportarea profitului strict obţinut din vânzări (rezultatul brut aferent cifrei
de afaceri- RCAN) şi vânzările propriu-zise (CAN).
𝑅𝐶𝐴𝑁
𝑅𝑀𝐵𝑉 = 𝑥100
𝐶𝐴𝑁
O.M.F.P. nr.1752/2005, în cadrul Notei 9 „Exemple de calcul şi analiză a
principalilor indicatori economico-financiari” reţine acest indicator ca singurul
reprezentativ pentru determinarea profitabilităţii comerciale şi îl denumeşte simplu
„Marja brută din vânzări” cu aceeaşi relaţie de calcul ca mai sus.
Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete se calculează scăzând din cifra de
afaceri netă toate costurile aferente bunurilor vândute şi a serviciilor prestate (incluzând
cheltuielile activităţii de bază, cheltuielile activităţilor auxiliare şi cheltuielile indirecte
de producţie preluate în costuri). În cadrul notelor explicative la situaţiile financiare.
5.Rata marjei comerciale (𝑅𝑀𝐶 ) reflectată prin relaţia dintre marja comercială
(MC) şi vânzările de mărfuri (VM) exprimă în fapt procentul de adaos comercial
practicat de entitate după relaţia:
𝑀𝐶
𝑅𝑀𝐶 = 𝑥100
𝑉𝑀
Indicatorul se poate determina pe baza rubricilor distincte existente în formularul
de Cont de Profit şi Pierdere.
Analiza ratelor rentabilităţii comerciale vizează:
• O creştere a acestora în dinamică reflectă o creştere a gradului de profitabilitate
comercială şi pe această cale se asigură condiţii pentru o creştere a rentabilităţii
activităţii şi o creştere economică a valorii firmei.
• Analiza acestor rate este extrem de sensibilă la domeniul de activitate, mărimea
companiei, poziţia acesteia în cadrul sectorului şi strategia adoptată de aceasta la un
moment dat pe o piaţă particulară.
• Ca atare chiar şi în condiţiile comparaţiilor cu media pe ramură sau media sectorului
aprecierea valorii acestor rate trebuie efectuată într-un cadru particular specific fiecărei
entităţi în parte.8

8
https://www.academia.edu/

14
 BIBLIOGRAFIE

1. Achim Monica Violeta, Analiza economico-financiară , Ed. Risoprint, Cluj- Napoca,

2009;

2. Bătrâncea I, Bătrâncea L.M., Borlea S-N, Analiza financiară a entităţii economice,

Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2007;

3. https://www.academia.edu/
4. https://conspecte.com/Finantele-Intreprinderii/analiza-pozitiei-financiara-si-
performantelor-intreprinderii.html

15