EXPERIMENT NR.

TENSIUNI SI DEFORMATII LA SOLICITAREA DE

INCOVOIERE

Generalităţi

O grindă dreaptă este solicitată la încovoiere, dacă în secţiunile transversale efectul sarcinilor aplicate se
manifestă prin efortul secţional moment încovoietor.

Fig.1

Se consideră o bară dreaptă (fig.1), de secţiune transversală constantă pe toată lungimea barei, solicitată la
încovoiere: sarcinile aplicate lucrează în planul xOz, efectul lor în secţiunile transversale apare numai prin efortul
secţional moment încovoietor My. M y ⇒ Mi
Materialul barei are o caracteristică liniar-elastică, deci respectă legea lui
Hooke, σ = E ⋅ε.
Se detaşează din bară un element infinit mic de lungime dx, la distanţa x de capătul barei (fig.2). Se
consideră elementul de bară înainte şi după deformare, ca urmare a solicitării la încovoiere. Elementele ce
caracterizează forma deformată a elementului sunt :
C centrul de curbură al fibrei ce nu îşi modifică lungimea; ρ raza de curbură a fibrei ce nu îşi
modifică lungimea; dϕ unghiul format între secţiunile transversale ce delimitează
elementul după deformare.
Se consideră o fibră oarecare, la distanţa z de planul xOy. După solicitarea de încovoiere fibra îşi modifică lungimea
cu ∆( )dx , care se poate exprima astfel:
∆( )dx = z⋅dϕ (1)
Lungimea iniţială a fibrei oarecare este dx şi se poate exprima în funcţie de mărimile ce caracterizează starea
deformată ρ , dϕ , cunoscând că există o fibră ce nu îşi modifică lungimea după deformare, lungimea iniţială fiind

desigur tot dx: dx = ρ⋅ dϕ (2)

Cunoscând lungimea iniţială a fibrei oarecare şi modificarea ei după deformaţia din încovoiere, se poate exprima
deformaţia specifică liniară pentru această fibră:

ε = ∆( )dx (3) dx

Ţinând seamă de (1) şi (2), expresia (3) a deformaţiei specifice liniare va fi: ε =z (4) ρ
 Fig.2
Legătura între tensiuni şi deformaţii este realizată de legea lui Hooke, pentru starea de tensiune corespunzătoare

fibrelor solicitate la încovoiere: σ = E⋅ε(5) de unde se obţine: z (6)

Tensiunea normală variază liniar funcţie de coordonata z a punctului din secţiune .Tensiunile normale sunt zero în
dreptul fibrelor ce îşi păstrează lungimea, fibre ce se află în planul xOy, plan care se numeşte plan neutru.
Intersecţia planului neutru cu secţiunea transversală a grinzii se realizează după axa Oy care se numeşte axă neutră.
Planul neutru împarte grinda în două zone: dacă momentul încovoietor este pozitiv, ca în cazul analizat,
fibrele de deasupra planului neutru sunt solicitate la compresiune σ < 0, iar cele de sub planul neutru sunt solicitate
la întindere σ > 0.
Tensiunile maxime apar în punctele cele mai îndepărtate de axa

neutră, pentru z (7)

Se consideră o secţiune transversală din bara solicitată la încovoiere (fig.2). În fiecare punct din secţiunea
transversală există tensiuni normale σ . Rezultanta tensiunilor normale de pe un element de suprafaţă dA este
forţa elementară de valoare σ⋅dA . Elementele torsorului tuturor forţelor elementare σ⋅dA , corespunzătoare
elementelor de suprafaţă dA în care sar descompune secţiunea transversală, torsor efectuat în punctul O, reprezintă
eforturile secţionale.
Se scrie ecuaţia de echivalenţă :

∑M( ) ⇒ ∫(σ⋅dA)⋅z = M .
y i (8)
A

care devine:

∫(σ⋅dA)⋅ z = ρE ⋅∫ z ⋅dA = Eρ⋅Iy = Mi

A 2 (9)
A

Iy = ∫ z2 ⋅dA
A

Rezultă: 1 = Mi , (10) ρ E⋅Iy

unde: - curbura fibrei medii deformate; E ⋅ I y - rigiditate de
încovoiere.

Dacă Mi=ct. şi E ⋅ I y =ct., raza de curbură ρ = ct., deci fibra medie deformată este un arc de cerc.Din (6)
şi (10) se obţine:

⋅z
σ = Mi (11)
Iy
care reprezintă relaţia NAVIER cu ajutorul căreia se calculează tensiunea normală în orice punct al secţiunii
transversale şi arată că tensiunea normală din încovoiere este o funcţie liniară de distanţa punctului la axa neutră.
Tensiunea normală are valoare maximă în punctele cele mai îndepărtate de axa neutră caracterizate prin
z=zmax:

σmax = Mi ⋅ zmax = Mi (12) Iy Wy

I y unde: Wy = reprezintă modulul de rezistenţă axial al secţiunii zmax

transversale în care zmax nu se ia cu semnul corespunzător sistemului de axe. Cunoscând rezistenţele admisibile ale

materialului la întindere ( )σa se impune condiţia de rezistenţă:

σmax = Mi ≤σa (13)

Wy
Bara simplu rezemată încărcată cu o forţă concentrată

Se consideră bara din fig.3 solicitată la încovoiere de către forţa F. Pentru determinarea reacţiunilor din
reazeme se scriu ecuaţiile de momente:

Pentru determinarea forţelor tăietoare se scriu, pe porţiuni, ecuaţiile:

Convenţie de semne

Fig.3

F b
zona 1-3 T = V1 = a +b =const. (16)
zona 3-2T V F F const (17)
Pentru determinarea modului de variaţie al momentului încovoietor se secţionează bara la distanţa x de reazemul 1
sau 2 şi se scrie momentul în secţiunea respectivă:

Pe zona 1—2 x ∈ 0,..........a

M x( ) = V1 ⋅ x
ab
x=0→ M1 = 0 (18) x = a → M2 = V1 ⋅ a = F a +b

Pe zona 3----2 x ∈ 0,.......b

M x( ) = V2 ⋅ x
x = 0 → M3 = 0 (19)

ab
x = b → M2 = V2 ⋅b = F a +b
în punctele de reazem momentele încovoietoare sunt nule, variaţia pe lungimea barei este liniară cu schimbare de
pantă, având un maxim în secţiunea în care acţionează forţa concentrată.
Starea deformată a unei bare solicitate la încovoiere, în dreptul unei secţiuni transversale oarecare, poate fi
caracterizată prin următoarele mărimi geometrice (fig.4):

Fig.4 • deplasarea transversală w (săgeata) ce rezultă din ecuaţia fibrei medii

deformate w = f ( )x

• înclinarea fibrei medii sau a secţiunii transversale ϕ, care se numeşte rotire şi se obţine prin derivarea
ecuaţia fibrei medii deformate:

(20)

• raza de curbură ρ sau (ρ ) ce este dată de următoarea relaţie:

−1

d 2w

dx2 (21)

1+ dw
dx
Semnul ± depinde de orientarea axelor de coordonate.
 La definirea tensiunilor normale din încovoierea barelor drepte s-a stabilit pentru curbura fibrei medii
deformate expresia:

ρ1 = EM⋅ Ii y , (M y → Mi ) (22)
În ipoteza micilor deformaţii, corespunzător valorilor frecvente ale

dw 2

săgeţilor se neglijează termenul obţinându-se ecuaţia diferenţială

dx
aproximativă de ordinul doi a fibrei medii deformate: d 2w2 = − EM⋅ Ii y , sau: dx

E ⋅ I y ⋅ ddx2w2 = −Mi (23)

Presupunând cunoscută legea de variaţie a momentului încovoietor Mi ( )x , pentru grinda de secţiune constantă, se
pot obţine funcţiile rotire ϕ ( )x şi săgeata w( )x prin integrări succesive ale ecuaţiei (23):
Mi ( )x dx + C1 (24)

EIy

w( )x = − E ⋅ I y ∫ ∫[ ]
Mi ( )x dx dx + C1 ⋅ x + C2
1
(25)
unde C1, C2 sunt constante de integrare.
Valorile constantelor de integrare se determină cu ajutorul condiţiilor de legătură şi de continuitate ale
fibrei medii deformate.
Condiţiile de legătură exprimă valoarea săgeţii şi a rotirii fibrei medii deformate în dreptul legăturilor.
Legăturile obligă grinda la un anumit mod de deformare:
Astfel în dreptul legăturilor deplasările fibrei medii deformate constituie mărimi cunoscute, ele fiind de obicei
egale cu zero. Pentru grinda din fig.3 se pun condiţiile:

x = 0 → w = 0 ; x = l2 →ϕ= 0 şi rezultă valorile constantelor de integrare:

Fl
C1 = 16 EI2 y ; C2 = 0 astfel că expresiile pentru rotire şi săgeată sunt:

ϕ( ) x = F l2 − x2 ; w x( ) = F x⋅ l2 − x2 (26)

4EIy 4 4EIy 4 3
 Instalaţia utilizată.
Pentru studierea tensiunilor normale şi a deformaţiilor la solicitarea de încovoiere se va utiliza o bară
simplu rezemată, cu secţiune transversală dreptunghiulară, încărcată cu o forţă concentrată la mijlocul deschiderii
barei (fig.5).

Fig.5

Datorită simetriei reacţiunile din cele două reazeme sunt egale:

V1 = V2 = F2 (27)

Măsurătorile pot fi făcute în secţiunile 1,2 sau 3 cu ajutorul traductorilor T 1,T2 şi T3 ce sunt lipiţi în aceste puncte de
măsurare. Solicitarea grinzii se face în trepte de încărcare . Conform notaţiilor din figură momentele încovoietoare
din secţiunile 1,2,3 se calculează relaţia:
Mibgj = F2 ⋅ xbgj (28) unde j este numărul secţiunii, iar x(j) are valorile:

X(1) = 45 mm X(2) = 150 mm X(3) = 80 mm

Valorile calculate pentru tensiunile normale din punctele de măsurare se obţin din relaţia:

σibgj = MWibgyj (29)

b h⋅ 2
unde Wy = 6 m3 b=20.10-3[m],h =3,5.10-3[m]

Pentru determinarea rotirii sau săgeţii se introduce valoarea lui X (j) în relaţia
(26)
Modul de lucru.
 Traductoarele tensometrice (mărcile) sunt conectate la punte în montajul “semipunte” . Având în vedere
regula fundamentală pentru tensometria electrică şi anume că efectele din două braţe adiacente se scad şi ţinând cont
că traductoarele din fibrele extreme măsoară deformaţii de semne contrare (compresiune în fibra superioară şi
întindere în fibra inferioară) rezultă că deformaţia măsurată de un traductor reprezintă jumătate din înregistrarea la
puntea tensometrică:

εcitit = +εreal − (−εreal ) → εreal = εcitit2= 12 ccTA ⋅ n ⋅106

unde: cA = 2 – constanta aparatului cT = 2– constanta traductorului

n [µm/m] = n.10-6 [m/m] – este citirea la punte pentru o anumită încărcare cu forţa F
In baza legii lui Hooke (σ = E.ε) tensiunea normală măsurată în fibrele extreme, pentru o anumită
încărcare F, va fi;

[Pa] (30)
Ordinea de desfăşurare a lucrării este:

1.Se alege secţiunea j în care urmează să se efectueze măsurătorile şi se cuplează mărcile din secţiunea
respectivă la puntea tensometrică.
2. Se aduce comparatorul portabil în secţiunea j şi se reglează acul indicator la zero.
3. Se echilibrează puntea tensometrică pe cea mai sensibilă scală.
4. Se încarcă platanul instalaţiei cu o masă m astfel că forţa ce acţionează asupra grinzii este F = m.g [N]
unde: m [Kg] este masa de pe platan ; g=10m/s2 acc. Gravitaţională
( )j ( )j
5. Se calculează Mi cu rel.(28) şi σi cu rel.(29).
6. Se citeşte deviaţia n a acului instrumentului de măsură al punţii tensometrice şi se calculează σcu rel.(30).
Se citeşte deviaţia Wl a acului comparatorului portabil şi se înscrie în tabel
7. Cu rel.(26) se calculează rotirile şi săgeţile din secţiunea studiată 8. Se determină erorile şi se completează
tabelul 2.

secţiunea (…) x =……….mm Tabelul 1

F
M( )
j
σ i( )
j n σ W Wl
ϕ ( x)
i [div.] (rel.30) [mm]
[N] [N.m] [MPa] [rad]
[Mpa] (rel.26) măsurat

Tabelul 2
[mm]
Forţa F [N]

σ σ− i(
δ%= σ
)j
 w− w,
δ1%= w

MATHCAD EXPERIMENT 3
Solicitarea de întindere

DATE INIŢIALE

MONTAJ MATHCONNEX